TEHNICA EFECTUARII COMPARATIILOR DACTILOSCOPICE¹

TEHNICA EFECTUARII COMPARATIILOR DACTILOSCOPICE¹

Sarcina principala a dactiloscopiei este de a constata daca o amprenta incriminata si o amprenta (impresiune) de comparatie sunt create de acelasi deget sau palma, pe aceasta baza, de a stabili identitatea fizica a unei persoane. CeIe doua amprente, reproducand intocmai ,,stampila" crestelor papilare de aceleasi zone pe baza principiului unicitatii, vor avea in mod inevitabil aceIasi aspect morfologic, tinandu-se bine inteles seama de modificarile interne care apar in procesul de imprimare a acestor desene, modificari determinate de manoperele ce se desfasoara Ia Iocul comiterii infractiunii, de felul si calitatea instrumentelor utilizate pentru amprentare, de gradul de apasare, de proprietatile materialului pe care raman urmele, etc. Aspectul morfologic, care este acelasi, demonstreaza identitatea de origine a urmei cu impresiunea si in acelasi timp, le deosebeste de urmele si impresiunile provenite de Ia alte degete.

Identificarea prin metoda elaborata de dactiloscopie, necesita efectuarea prealabila a numeroase examene comparative intre amprentele in Iitigiu si amprentele martor prin care se inteleg cele aflate in cartotecile mono si decadactilare, adica cele provenite de Ia persoane din cercul de suspecti de Ia persoanele carora urmeaza sa li se stabileasca identitatea, de la cadavrele cu identitate necunoscuta, sau urmele papilare ramase pe obiecte diferite a persoanelor disparute. In cazuri foarte mute, amprentele ce urmeaza a fi identificate sunt foarte putine, adesea numai una singura, pe cand cele martor sunt foarte mute, sute de mii si chiar milioane, dintre care trebuie gasita cea care are puncte de coincideta, cu amprenta in Iitigiu. Activitatea de comparare dactiloscopica, care se desfasoara intr-un anumit caz, are Ia baza folosirea unor reguli menite sa simplifice si sa usureze munca celor care o executa si sa Ie descopere mai usor. Deprinderea de a se lucra foarte repede se capata si se mentine intr-o forma corespunzatoare, numai prin exercitii permanente, zilnice. Se recomanda ca sa existe si pauze de recreere in timpul zilei de munca, iar cel care Iucreaza intr-o cartoteca sa rezolve, zilnic, la intervale de 3-4 ore si alte sarcini, cum ar fi efectuarea unei pIanse pentru o expertiza dactiloscopica, etc., cu scopul

de a-i feri vederea de o solicitare sustinuta care poate duce Ia oboseala si Ia scaderea atentiei, Iasand sa-i treaca neobservate amprentele ce ar fi trebuit sa Ie descopere in colectia respectiva. Faptul acesta poate avea consecinte nefavorabile pentru solutionarea corecta, sau operativa a unui caz, prin aceea ca __________ ______ ____ __

Ghe.Pasescu I. R. Constantin - ,,Secretele amprentelor papiIare". Editura National, Bucuresti 1996. p.286.

se da un raspuns care este in concordanta cu realitatea.

Tehnica de Iucru, referitoare Ia activitatea de comparare dactiloscopica impune sa se inceapa mai intai cu studierea temeinica a amprentei de identificat, memorandu-se bine topografia ei si notandu-se in mod amanuntit elementele care constituie punctele de reper pentru trecerea in revista a amprentelor de comparat si recunoasterea imediata a celor ce prezinta interes. Studiindu-se amprenta in Iitigiu se stabiIeste mai intai din ce zona provine, daca este o amprenta digitala, de Ia care falanga, iar daca este o amprenta palmara. din ce parte a palmei provine.

Aceasta masura este necesara intrucat nu se pot compara, de exemplu fragmente de amprente papilare, cu cele palmare.

Probleme deosebit de dificile se pun in cazul in care nu prezinta toate elementele necesare in vederea identificarii zonei desenului papilar care Ie-a creat. In asemenea situatii, experienta dobandita de cel ce efectueaza compararea, are un rol deosebit. O experienta bogata este fundamentul unui spirit de observatie foarte dezvoltat, permitandu-i celui in cauza sa recunoasca zona dupa o serie de elemente fine, ca: prezenta anumitor forme de creste dintr-o regiune, forma si directie de dirijare a crestelor, existenta incretiturilor pielii, etc.

Dupa identificarea zonei trebuie sa se stabileasca, in cazul amprentelor digitale, tipul si varietatea amprentei, sau amprentelor si sa se stabileasca, pe aceasta baza, formula decadactilara, pentru a se Iimita compararea numai Ia cele care prezinta aceeasi formula. Se vor studia nucleul si crestele de pe Iinia delto - centrala si se va intocmi si formula decadactilara secundara, sau daca nu se pune in discutie doar o amprenta, formula monodactilara. In desfasurarea compararii si pentru triere rapida, a impresiunilor care nu intereseaza, mare importanta prezinta felul si forma nucleului, acesta fiind elemente de reper ce se observa usor si care permit sa se compare zeci de amprente pe minut, ce sunt excluse ca fiind altele decat cele ce intereseaza.

In cazul cand una dintre elementele de comparat are nucleul, Ia fel ca cea din Iitigiu se va face o comparare mai amanuntita, numarandu-se crestele pe linia delto - centrala si observandu-se daca deltele au aceeasi constructie. Atunci cand toate aceste elemente sunt la fel se poate deduce ca s-a descoperit amprenta cautata, dar pentru aceasta este necesara se ajunga la o concluzie certa, care se realizeaza printr-o comparare amanuntita a detaliilor caracteristice ale celor doua amprente in discutie. Metoda uzuala in astfel de situatii consta in asezarea alaturata a celor doua amprente urmata de descoperirea si marcarea unui numar de puncte caracteristice comune.