Abuzul de incredere - forme si sanctiuni

ABUZUL DE INCREDERE -art.

Continutul juridic

Potrivit alin. 1, infractiunea consta in insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzui de a-i restitui.

Conditii preexistente

Obiectul juridic consta in relatii sociale referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile, relatii care implica o anumita incredere pe care parti­cipantii trebuie sa si-o acorde reciproc

Situatia premiza consta intr-un raport juridic patrimonial, netransiativ de proprietate, raport existent intre persoana care detine un bun ai altuia si persoana de la care s-a primit acel bun.

Obiectul material este format dintr-un bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu de catre faptuitor. Sunt asimilate bunurile mobile, putand constitui obiect material al infractiunii, bunurile imobile prin destinatia lor, precum si cele care sunt considerate astfel datorita bunului la care sunt atasate. Sunt asimilate bunului mobil si inscrisurile de orice fel. Poate constitui obiect material al abuzului de incredere atat bunul mobil, cat si roadele acestuia, iar daca bunul a fost incredintat faptuitorului -pentru a fi vandut, banii obtinuti prin vanzarea acestuia.

Bunul mobil trebuie sa apartina altuia. Daca pana in momentul savarsirii faptei bunul trecuse in proprietatea faptuitorului, existenta infractiunii este exclusa. Poate constitui obiect material al abuzului de incredere si bunul asupra caruia faptuitorul are numai un drept de coproprietate, daca acel bun este indivizibil, sau plusul care depaseste cota sa parte, in cazul unui bun divizibil.

Bunul mobil trebuie sa fie detinut de faptuitor cu orice titlu, ceea ce presupune existenta-unui raport juridic patrimonial in baza caruia se trans­mite detentia acelui bun cu obligatia restituirii sau a unei anumite folosiri, cum ar fi, de exemplu, atunci cand bunul a fost dat faptuitorului in depozit, in gaj, i-a fost incredintat pentru transport etc. Simpla detinere fizica in afara oricarui raport juridic, nu reprezinta situatia premiza pentru infractiunea de abuz de incredere.

Subiect activ poate fi orice persoana care are in detentie, cu orice titlu, un bun mobil al altuia, persoana care isi interverteste in mod abuziv calitatea sa de detentor al bunului in aceea de pretins proprietar ai acestuia. Pentru existenta infractiunii de abuz de incredere este necesar ca bunul ce formeaza obiectul insusirii, dispunerii pe nedrept sau refuzului de restituire sa fie detinut de o persoana fizica In aceasta calitate, nu de o societate
comerciala in urma intelegerii intervenite initiai intre parti

Participatia penala este posibila sub toate formele.

3, Continutul constitutiv

Latura obiectiva. Elementul material al laturii obiective se realizeaza .prin una din urmatoarele trei modalitati alternative: insusirea bunului, dispunerea pe nedrept de acei bun sau refuzul de a-l restitui.

insusirea bunului exista atunci cand, desi este numai detentor in raport cu obiectul material, faptuitorul se comporta fata de acesta ca si cand ar avea calitatea de proprietar. Este necesar ca faptuitorul sa-si insuseasca in mod efectiv bunul.

dispunerea de bun, inseamna a face cu privire la acel bun un act de dispozitie, prin vanzare, donatie etc. Dispunerea trebuie sa se faca pe nedrept, in alte conditii decat cele care rezulta din continutul conventiei din­ tre parti si fara incuviintarea ulterioara a persoanei care i-a incredintat acei bun. Simpla folosire a bunului detinut, atunci cand nu s-a convenit interzi­ cerea folosirii nu constituie un act de dispunere pe nedrept.

refuzul de restituire este urmarea unei cereri exprese si poate fi explicit sau implicit. Refuzul de restituire a bunului trebuie sa se intemeieze pe intentia faptuitorului de a si-l insusi. In consecinta, daca refuzul faptui­ torului nu a fost precedat de o cerere de restituire a bunului, nu se poate vorbi de un abuz de incredere. Este necesar ca refuzul de restituire a bunului sa aiba loc fata de proprietarul bunului, de mandatarul acestuia sau fata de aceia de la care a fost primit, si nu fata.de orice alta persoana care pretinde un drept asupra bunului respectiv. Nu constituie un abuz de incredere, refuzul de a restitui o suma de barii imprumutata, fapta antrenand raspunderea civila. Aceasta deoarece suma de bani constituie obiectul contractului de imprumut, iar potrivit art. 1576 C.civ., exista indatorirea de a restitui tot atatea lucruri, de aceeasi specie si calitate, si nu aceleasi lucruri care au fost imprumutate, imprumutand bani, bunuri consumptibile, partea vatamata (creditorul) a transmis dreptul de proprietate asupra acestora. in cazul refuzului de a restitui un bun (un obiect de mobilier), primit in depozit, inculpatul trebuie obligat a inapoia deponentului bunul in natura, in starea in care se gaseste, ori a plati o suma echivalenta valorii de achizitie, uzura bunuiui, intervenita in perioada depozitului, se suporta de catre deponent.

Urmarea imediata consta in pricinuirea unei pagube.

Raportul de cauzalitate, dintre fapta si urmare, trebuie sa existe.

Latura subiectiva presupune intentia, care poate fi directa sau indirecta, in cazul refuzului de restituire a bunului, intentia rezulta din imprejurarea ca omisiunea faptuitorului este precedata de o cerere expresa, formulata in acest sens.

4. Forme. Sanctiuni

Tentativa nu se pedepseste.

Consumarea infractiunii are loc in momentul realizarii oricareia dintre moda­litatile elementului material. Abuzul de incredere este o infractiune instantanee, chiar daca elementul material se realizeaza in modalitatea omisiva.

Stabilirea momentului consumarii infractiunii.de abuz de incredere pre­zinta interes si pentru determinarea persoanei vatamate, de a carei plangere este conditionata punerea in miscare a actiunii penale. Astfel, persoana vatamata, in cazul abuzului de incredere, este persoana in a carui patrimo­niu se afla bunul, in momentul consumarii infractiunii, chiar daca o alta persoana a incredintat acel bun faptuitorului.

5. Aspecte procesuale

Potrivit alin. 2, daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului, actiunea penala se pune in miscare ia plangerea prealabila a persoanei vatamate. impacarea partilor inlatura raspunderea penala. Dispozitia "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte a! statului', prevazuta in art. 213 alin. 2 din Codul penal, este neconstitutionala.

Sanctiunea consta in inchisoare de la 3 luni la 4 ani sau amenda.