CALIFICAREA SI CONFLICTUL DE CALIFICARI

CALIFICAREA SI CONFLICTUL DE CALIFICARI

SECTIUNEA I

CALIFICAREA

A califica un fapt, o relatie, un raport inseamna a indica in care din categoriile si notiunile juridice existente se incadreaza acestea spre a deveni un anumit fapt juridic, raport juridic, act juridic.

1.Notiune. Calificarea este o operatiune logico-juridica de descifrare a sensului notiunilor juridice care exprima continutul si legatura normei conflictuale si totodata este o interpretare a respectivelor notiuni in raport cu un sistem de drept. Acest demers de a defini o notiune in raport cu un sistem de drept se numeste calificare. Este necesar insa a se distinge intre legea dupa care se face calificarea si legea care rezulta in urma calificarii.

2. Factorii care determina calificarea.

Sunt considerati factori care determina calificarea: a)imprejurarea ca notiunile au sensuri diferite in sistemele de drept; b)imprejurarea ca unele sisteme de drept reglementeaza institutii juridice necunoscute altora (trust in dreptul englez si Aufhebung in dreptul german);

c)imprejurarea ca diferitele sisteme incadreaza situatii similare in categorii deosebite (ruperea logodnei de exemplu, tine fie de raspunderea delictuala, fie de raspunderea contractuala). De asemenea, metodele utilizate pentru a ajunge la acelasi rezultat sunt diferite.

Specificul institutiei calificarii in dreptul international privat este dat de conflictul de calificari care necesita determinarea sensului unor concepte.

Calificarea prezinta importanta pe planul dreptului international privat, caci de felul cum se califica o relatie, un fapt, un raport depinde in cele din urma solutia conflictului de legi. Pe de alta parte, solutionarea conflictului de calificari este prealabila solutionarii conflictului de legi

3.Felurile calificarii

Calificarea primara este cea care determina legea competenta in sensul ca in functie de felul in care se face calificarea depinde si legea competenta sa guverneze raportul juridic respectiv. Calificarea primara se face dupa lex fori.

Calificarea secundara este practic subsecventa calificarii primare si nu influenteaza desemnarea legii aplicabile. Calificarea secundara intervine dupa ce s-a facut calificarea primara si este o problema a legii interne; este data de lex causae. A determina daca un contract are caracter civil sau comercial este o problema de calificare secundara.

Calificarea data continutului normei conflictuale si calificarea data legaturii normei conflictuale

Distinctia consta in faptul ca in cazul primei calificari se schimba insasi norma conflictuala iar in cazul celei de-a doua calificari se schimba legea aplicabila.

Sectiunea a-II a

Legea dupa care se face calificarea

In conceptia Legii nr. 105/1992, calificarea se face dupa legea forului. Cand determinarea legii aplicabile - statueaza art. 3 - depinde de calificarea ce urmeaza sa fie data unei institutii de drept sau unui raport juridic se ia in considerare calificarea juridica stabilita de legea romana.

Pot fi facute doua remarci: in primul rand, termenul de "institutie de drept" trebuie interpretat lato sensu, incluzand si notiunile juridice, iar in al doilea rand, exceptiile de la art. 3 sunt de stricta interpretare. De asemenea, potrivit art. 159 al. ultim din Legea nr. 105/1992 calificarea unei probleme ca fiind de drept procedural sau de drept material se face dupa legea romana.

Aplicarea regulii privind calificarea dupa legea forului este solutia adoptata in majoritatea sistemelor de drept. Se pot aduce urmatoarele argumente in sprijinul acestei teze fara a se putea spune ca solutia este la adapostul oricaror critici:

- normele de drept international privat apartinand forului sunt norme nationale, astfel ca si calificarile avute in vedere de legiuitor sunt tot cele ale sistemului de drept national;

- calificarea dupa legea forului se impune in mod logic: pana nu se solutioneaza conflictul de calificari, nu se poate cunoaste sistemul de drept aplicabil.

Exceptii de la calificarea lex fori

Calificarea data de parti

In materiile in care functioneaza lex voluntatis, partile pot determina ele insele continutul notiunilor utilizate intr-un contract, fara a putea defini ele insele actul juridic incheiat.

Calificarea legala

Atunci cand anumite norme de drept international privat incluse in legi interne sau in tratate internationale, interpreteaza anumite notiuni cu care opereaza, sensul acestor notiuni este cel dat de normele respective.

Calificarea secundara

Intervenind dupa ce legea aplicabila a fost determinata, calificarea secundara este o problema de drept intern si se face dupa lex causae.

Calificarea notiunilor din norma conflictuala straina, in caz de retrimitere.

In masura in care se admite retrimiterea trebuie admis ca si calificarea notiunilor din norma conflictuala care retrimite se face dupa aceasta lege.

Calificarea institutiilor juridice necunoscute in tara forului. Unele sisteme de drept reglementeaza institutii care nu-si gasesc corespondent in statul forului. Acesta este cazul institutiilor trust din dreptul anglo-saxon si Aufhebung din dreptul german. Aceste notiuni se califica potrivit sistemului de drept strain care le reglementeaza.