CLASIFICAREA FORMELOR DE CONTROL EXERCITAT ASUPRA ADMINISTRATIEI PUBLICE

CLASIFICAREA FORMELOR DE CONTROL EXERCITAT ASUPRA ADMINISTRATIEI PUBLICE

&3. Criterii de clasificare

A. In functie de natura organului care exercita controlul, distingem:

1) Un control parlamentar, exercitat sub cele doua forme ale sale, si anume:

un control parlamentar traditional, exercitat de Parlament in mod direct, prin mijloacele puse la dispozitie de legea fundamentala;

un control parlamentar modern, exercitat prin intermediul unor autoritati publice care depind de Parlament (Avocatul Poporului, Curtea de Conturi).

In ceea ce-1 priveste pe Avocatul poporului, dispozitiile constitutionale si legale plaseaza institutia sub controlul Parlamentului, caruia trebuie sa-i prezinte periodic rapoarte asupra activitatii desfasurate, in acest fel exercitandu-se un control indirect de catre Parlament asupra autoritatilor publice care fac obiectul raportului.

Acest tip de control este, esentialmente, un control posterior, deoarece intervine asupra unei activitati care s-a desfasurat deja, organul legiuitor neavand competenta, cum se subliniaza in lucrarea citata sa "se substituie in exercitarea functiei si competentelor celui controlat si nici nu implica o dependenta ierarhica a acestuia".

2) Un control administrativ, care poate fi caracterizat ca fiind "controlul infaptuit de administratia publica in conformitate cu legea asupra propriei sale activitati".

Acest control, la randul lui, poate fi clasificat din mai multe puncte de vedere:

a) Din punctul de vedere al locului pe care il ocupa organul de control fata de organul controlat, identificam:

un control administrativ intern, exercitat de agenti din interiorul organului controlat.

Specific acestei forme de control este faptul ca atat cel care exercita controlul, cat si cel care este supus controlului, fac parte din interiorul aceleiasi autoritati administrative.

un control administrativ extern, caruia ii este specific faptul ca organul de control
face parte din structuri administrative plasate in afara organului controlat.

Acest control, la randul lui, poate fi impartit in mai multe categorii: un control contencios, exercitat de organe administrative cu atributii jurisdictionale si un control necontencios, exercitat de organul ierarhic, organe de specialitate ale administratiei de stat etc.

In functie de obiectiv, controlul poate fi un control general, care vizeaza intreaga activitate a organului controlat si un control specializat, care priveste un anumit segment al activitatii celui controlat, exemplu cel financiar, pe probleme de urbanism, de activitate de stare civila etc.

b) Din punctul de vedere al modului in care intervine, controlul administrativ extern, ca si cel intern de altfel, pot fi realizate:

la cererea organului controlat;

la sesizarea unui alt subiect de drept;

din oficiu.

3) Un control judiciar (judecatoresc) exercitat in baza articolelor 21, 52 si 126 alin. (6) din Constitutie, raportate la prevederile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, atat pe cale de actiune directa, cat si pe cale de exceptie.

4) Un control exercitat de alte autoritati publice decat cele care realizeaza prerogativele celor trei clasice puteri in stat.

In aceasta categorie includem controlul exercitat de Curtea Constitutionala asupra Ordonantelor de Guvern, care este un control de natura contencioasa, de Avocatul Poporului, care exercita un control necontencios.

5) Un control politic, a carui legitimitate se afla in misiunea administratiei, aceea de a pune in aplicare decizia politica.

Este firesc ca puterea care a edictat regulile de drept pe care le transpune in practica administrativa sa aiba aptitudinea sa vegheze la respectarea lor.

Legitimitatea acestui tip de control consista in faptul ca administratia este subordonata juridic puterii politice, ceea ce impune existenta unor mijloace prin care prima sa o controleze pe cea de-a doua.

Intr-un stat cu adevarat "de drept" si democratic, administratia este bratul puterii politice, singurul capabil sa defineasca interesul general a carui realizare in practica este asigurata de administratia publica.

B. In functie de obiectivul urmarit prin activitatea de control, distingem:

un control general, care priveste intreaga activitate a organului controlat, din punctul de vedere al legalitatii si oportunitatii, in egala masura;

un control de specialitate, care vizeaza anumite segmente ale activitatii organului controlat.

C. Din punctul de vedere al procedurii aplicabile, distingem:

un control jurisdictional, de natura contencioasa deci, in care includem controlul exercitat de Curtea Constitutionala, instantele judecatoresti, organele administrative cu atributii jurisdictionale. Ca autoritate constitutionala, Curtea nu face parte din cele trei puteri clasice - puterea legislativa, executiva si judecatoreasca - ci este expresia colaborarii lor in realizarea principiului suprematiei Constitutiei, esential in definirea statului de drept si a democratiei constitutionale.

Exercitarea controlului jurisdictional impune doua conditii. Mai intai, existenta prealabila a unor norme a caror respectare se impune administratiei si cu care judecatorul va putea confrunta actele administrative. In al doilea rand, se mai impune existenta unor mijloace juridice facile care sa permita particularilor sa-l sesizeze pe judecator.

Exista insa un risc al exercitarii acestui tip de control. El rezida in faptul ca judecatorul, fiind exterior administratiei, poate sa fie tentat sa faca sa triumfe in mod constant interesele particularilor asupra celor ale administratiei, a interesului public, diluarea interesului general in interesul particular, subiectiv. Iar administratia care se simte prea de aproape controlata, devine lipsita de curaj, "risca sa aleaga inertia pentru a evita orice problema. Administratia va fi atunci controlata, dar tara prost guvernata".

Este neindoielnic faptul ca orice activitate de control trebuie sa presupuna anumite limite, fara de care ea poate sa degenereze, inevitabil, in arbitrar. Aceste limite sunt fie instituite prin lege, fie pe cale jurisprudentiala, si ele urmaresc scopuri diferite, in functie de natura si obiectivele controlului si de organele care il exercita. In ceea ce priveste controlul jurisdictional, limitele lui urmaresc evitarea exercitarii controlului cu rea credinta, in scop sicanatoriu sau cu intentia vadita de a taragana solutionarea unei cauze. In cazul controlului exercitat de Curtea Constitutionala, limita acestuia este reprezentata de faptul ca aceasta autoritate publica se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara sa poata modifica sau completa dispozitia legala controlata.

un control nejurisdictional, de natura necontencioasa, in care includem controlul parlamentar traditional, controlul administrativ intern si extern, controlul exercitat prin autoritatile ale administratiei publice de specialitate.