Caile procedurale de realizare a raportului

Caile procedurale de realizare a raportului

Realizarea efectiva a raportului depinde de pozitia juridica a mostenitorilor. El nu se realizeaza de drept, ci doar la cerere. Daca cei indreptatiti la raport si cei obligati sa efectueze raportul se inteleg, realizarea lui se face prin buna invoiala. O astfel de operatiune este posibila atat in cadrul procedurii succesorale notariale cat si in afara acesteia, concomitent cu impartirea mostenirii pe cale conventionala.

Daca nu exista acordul persoanelor interesate, raportul nu poate fi realizat decat pe calea unei actiuni civile, actiune ce poate fi promovata fie in cadrul procesului de partaj, fie separat.

Actiunea civila de raport reprezinta actiunea civila prin care creditorii obligatiei de raport solicita de la succesorii tinuti de aceasta obligatie, readucerea la masa succesorala a bunurilor primite prin donatie de la de cuius, sau a echivalentului acestora si ea are urmatoarele caractere:

Caracter personal patrimonial. Avand scopul de a readuce la masa succesorala anumite bunuri cu valoare economica, caracterul patrimonial al actiunii de raport este evident. Problema mai delicata o constituie stabilirea faptului daca actiunea are caracter real sau caracter personal sau chiar mixt. Stiut fiind ca natura actiunii rezulta din caracterul dreptului care se valorifica prin aceasta si avand in vedere ca prin aceasta actiune se valorifica dreptul unui succesor de a pretinde altui succesor donatar sa readuca la masa succesorala un bun, deci un drept personal, actiunea de raport nu poate avea decat caracter personal ¹ . Actiunea nu poate fi intentata decat impotriva succesorilor tinuti de obligatia de raport nu si impotriva celor ce li s-au transmis, cu orice titlu, bunurile donate. Neavand un drept de urmarire, care este de esenta dreptului real, actiunea nu poate avea caracter real. Este adevarat ca mostenitorii descendenti devin coproprietarii bunului donat de la data deschiderii succesiunii, dar aceasta numai ca efect al admiterii cererii de raport. Donatarul devine debitorul succesiunii, prin raportarea in natura sau echivalent, insa o atare caracteristica este specifica unui drept personal si nu unui drept real ² care ar conferi drept de urmarire cu privire la bun indiferent in mana cui s-ar afla. Totusi, trebuie sa remarcam in acest punct ca din coroborarea dispozitiilor art. 765, art. 767 si art. 768 C. civ. rezulta ca, in caz de instrainare a imobilelor, raportul lor se face prin echivalent numai daca operatiunea juridica respectiva a avut loc inainte de deschiderea succesiunii. Per a contrario, in situatia in care instrainarea a avut loc dupa data deschiderii succesiunii, raportul trebuie facut in natura, ceea ce ar presupune dreptul creditorilor obligatiei de raport de a urmari bunul in mana tertului dobanditor si ar imprima actiunii indreptata impotriva acestora caracter real. ³

Caracterul prescriptibil. Actiunea de raport fiind o actiune cu caracter personal patrimonial, dreptul la actiune se prescrie in termenul general de prescriptie de 3 ani, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Termenul curge de la data deschiderii succesiunii, care reprezinta momentul nasterii dreptului la actiune.

Prescrierea dreptului la actiune este supusa termenului mentionat indiferent daca cererea de raport a fost formulata in cadrul actiunii de partaj, inainte de aceasta actiune sau ulterior impartelii.

Si in aceasta situatie, conform principiului contra non valentem agere non currit praescriptio, trebuie acceptata ideea ca prescriptia nu poate curge impotriva titularului actiunii de raport care nu a avut cunostinta de existenta donatiei.

In doctrina s-a sustinut ca pe timpul indiviziunii prescriptia dreptului la actiune ar fi suspendata, pe considerentul ca bunurile raportabile reintra in patrimoniul succesoral odata cu deschiderea mostenirii, formand obiectul indiviziunii si ca urmare se aplica regulile specifice acesteia, inclusiv sub aspectul prescriptiei . Avem rezerve fata de aceasta sustinere intrucat bunurile supuse raportului reintra in masa succesorala, este adevarat, cu caracter retroactiv, dar tocmai ca efect al cererii de raport si nu de drept. Daca ea nu este exercitata in termen de 3 ani, nu se mai poate pune problema suspendarii cursului prescriptiei, intrucat bunurile raportabile nu au intrat in masa succesorala pentru a li se aplica regimul indiviziunii. Solutia nu a fost impartasita nici de practica judiciara, pe considerentul ca nu s-ar putea sustine ca raportul ar putea fi pretins doar prin actiunea de sistare a indiviziunii, care, fiind imprescriptibila, i-ar imprima acest caracter si cererii de raport, intrucat nimic nu se opune ca ea sa fie ceruta si pe cale separata, in timpul sau dupa incetarea indiviziunii. Este adevarat insa ca ar fi mult mai firesc ca actiunea de raport, ca de altfel si cea in reductiune, sa fie exercitate odata cu actiunea de partaj, dar pentru aceasta ar fi necesar ca legiuitorul sa imprime acestor actiuni, sub aspectul prescriptiei, acelasi regim juridic ca actiunii de partaj, reglementarea actuala neputand duce la o interpretare in sensul caracterului imprescriptibil al acestor actiuni. Solutia se impune pornind de la realitatile practice care releva situatii extrem de rare cand raportul s-a solicitat separat de actiunea de partaj, in schimb s-au constatat destule cazuri cand la efectuarea impartelii actiunile de raport erau prescrise. Apoi, ar fi in logica normala a lucrurilor ca rezolvarea tuturor problemelor ce tind la impartirea mostenirilor sa fie facuta in acelasi timp, respectiv in acelasi litigiu, fara a fi nevoie ca atunci cand partile nu doresc sa urgenteze aceste operatiuni, sa recurga in prealabil la efectuarea operatiunii de raport presati de ideea prescriptiei actiunii lor.

Mostenitorul obligat la raport nu poate paraliza actiunea prin invocarea prescriptiei achizitive. Oricat timp ar fi intervenit de la data incheierii contractului de donatie si pana la data deschiderii succesiunii, succesorul donatar nu poate dobandi prin uzucapiune bunul ce a format obiectul donatiei, deoarece pana la data decesului el are calitatea de proprietar asupra bunului respectiv. Fiind proprietar asupra bunului donat, dobandit de la adevaratul proprietar, de la data incheierii contractului, problema uzucapiunii este exclusa cu privire la bunul respectiv

Caracterul indivizibil al cererii de raport. Actiunea de raport are caracter indivizibil in sensul ca ea poate fi formulata chiar si numai de catre unul din mostenitorii indreptatiti la raport si odata admisa ea profita tuturor acestora si nu numai celui care a formulat actiunea ⁷ . Caracterul indivizibil al actiunii de raport deriva din natura obligatiei pe care o sanctioneaza, obligatia de raport fiind si ea indivizibila. Caracterul indivizibil nu are semnificatia ca actiunea produce efecte si impotriva celor care ar putea avea calitatea de debitori ai obligatiei de raport dar nu s-a cerut raportul de la ei. Mostenitorii indreptatiti la raport sunt liberi sa ceara sau nu raportul, sa-l ceara de la toti cei indatorati in acest sens, sau numai de la unii dintre acestia, dar, odata admis, el profita tuturor creditorilor obligatiei respective. ⁸ Se impune a mentiona ca in aplicarea art. 845 C. civ., raportul bunurilor instrainate unui succesibil in linie dreapta cu sarcina unei rente viagere sau cu rezerva de uzufruct nu poate fi cerut de succesibilul in linie dreapta care a consimtit la acele instrainari ⁹ ce sunt prezumate liberalitati ¹⁰ . Din moment ce consimtamantul la instrainari a fost dat, persoanele care si-au manifestat acordul la efectuarea liberalitatilor si deci la favorizarea celui gratificat, nu mai pot reveni asupra consimtamantului, daca acesta exprima vointa libera, neviciata a persoanei care s-a obligat ¹¹ .

Caracterul de actiune in realizare. Pornind de la punctul de vedere pe care-l sustinem, in sensul ca raportul nu se produce de drept, ci numai ca urmare a unei cereri formulate in acest sens, actiunea in raport nu poate fi decat o actiune in realizare. Daca raportul s-ar produce in mod automat ca urmare a deschiderii mostenirii, ar fi suficienta o simpla actiune in constatare si nu una in realizare. Succesorii ar trebui doar sa ceara sa se constate ca bunul face parte de drept din masa succesorala, cu efectul supunerii lui operatiei de partaj, ceea ce, asa cum am aratat, nu este posibil.

A se vedea: Fr. Deak, op. cit., p. 411; D. Macovei, op. cit., p. 184; V. Ciuca, op. cit., p. 136.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1085/1972 si decizia nr.1649/1972, in Repertoriu II, p. 204.

In acest sens, a se vedea, D. Alexandresco, op. cit., p. 158.

A se vedea T. Carabasiu, Partajul, Ed. Muntenia, Constanta 1997, p. 267.

A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia civila nr.1649/1972, in Repertoriu II, p. 205; Trib. Suprem, sectia civila, decizia civila nr. 1973/1973, in C.D. 1973, p. 215.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia civila nr. 3387/1985, in C.D. 1985, p. 104-106.

A se vedea si Fr. Deak, op. cit., care arata ca actiunea are caracter colectiv; D. Chirica, op. cit., p. 318.

In sensul ca obligatia de raport profita numai mostenitorului care a solicitat-o, a se vedea, T. Carabasiu, op. cit., p. 266.

Suntem in acest caz in prezenta unui pact asupra unei succesiuni nedeschise, recunoscut in mod exceptional de lege ca valabil.

Prezumtia legala de gratuitate a instrainarii unui bun in favoarea unui succesibil in linie dreapta, cu sarcina unei rente viagere sau rezerva de uzufruct, prevazuta de art. 845 C. civ., poate fi combatuta prin proba contrara. A se vedea, in acest sens, Trib. Suprem, sectia civila, decizia civila nr. 1794/1973, in Repertoriu II, p. 203.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1269/1972, in Repertoriu II, p. 203.