Inchiderea procedurii insolventei

Inchiderea procedurii insolventei

1. Situatii in care se inchide procedura

Legea prevede situatiile in care procedurile insolventei si ale lichidarii fortate odata demarate pot sa fie inchise, oprite. Intr-o formulare generala se poate spune ca aceste proceduri se inchid in ipoteza in care se constata ca lipseste pasivul patrimoniului debitorului care ar justifica mentinerea lui sub rigorile procedurii (debitorul s-a redresat financiar, datoriile debitorului au fost stinse, prin lichidare totala sau prin acte voluntare, creantele creditorilor nu se inscriu la procedura ) sau in ipoteza in care lipseste activul necesar platii creantelor, in totalitate sau in parte (insuficienta fondurilor, acoperirea incompleta a creantelor prin distribuirea sumelor obtinute prin lichidare).

In formularea legii se urmareste insa indirect cauza inchiderii procedurii, judecatorul sindic fiind obligat sa cuprinda intreaga semnificatie morala a acestei opriri de procedura[1]. Si jurisprudenta a consacrat aceasta idee observand ca in situatia in care judecatorul sindic a inchis procedura in temeiul art. 131 si, ulterior, lichidatorul a depus un raport conform caruia debitorul a platit integral datoriile este necesar sa rectifice sentinta corespunzator raportului. Si invers este admisibil recursul creditorului impotriva unei sentinte motivat cu aceea ca debitorul nu a platit integral creanta, iar atestarea lichidatorului este contrara realitatii .

1.1. Insuficienta fondurilor (art.

Judecatorul-sindic poate dispune, prin sentinta, inchiderea procedurii si radierea debitorului din registrul in care este inmatriculata daca constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca bunurile existente in averea debitorului nu sunt suficiente nici pentru acoperirea cheltuielilor "administrative" ale procedurii si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare. Aceasta oprire se poate dispune in orice stadiu al procedurii.

Judecatorul trebuie sa verifice daca procedura nu poate continua pentru a se putea achita creantele. Regula nu este prevazuta in lege dar este dedusa din principiile insolventei: procedura se realizeaza in interesul creditorilor iar aceasta sarcina revine si judecatorului nu numai administratorilor procedurii si averii debitorului.

Dupa inchidere, redeschiderea nu este permisa pentru creditorul ce nu a participat la procedura pentru ca nu a fost notificat din cauza ca acest creditor nu figura in evidentele contabile ale debitorului cu creanta lui[3].

Pentru inchiderea procedurii in temeiul art. 131 este irelevanta cauza care a promovat insolventa debitorului .

1.2. Indeplinirea planului (art 132 alin. 1 );

Conform dispozitiilor alin. 1 al art. 132, o procedura de reorganizare sau de lichidare judiciara pe baza de plan va fi inchisa intr-o sentinta in urma indeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate in planul confirmat.

Inchiderea procedurii planului la cererea debitorului care a propus planul de reorganizare poate fi justificata sau cu realizarea integrala a planului, sau cu imposibilitatea realizarii planului, cu consecinta deschiderii procedurii falimentului (art. alin. I) . Nu este admisibila cererea debitorului de inchidere a procedurii planului de reorganizare propus de el, daca planul nu a fost executat integral, sub motivul ca creditorii se opun nejustificat noilor propuneri ale debitorului pentru diminuarea obligatilor de plata fata de creditori, in raport cu prevederile planului confirmat .

Ori de cate ori procedura parcurge si etapa falimentului inchiderea se realizeaza in temeiul art. 132 al. 2.

Dupa aprobarea raportului final de catre judecatorul-sindic, fiind vandute toate bunurile si distribuite toate fondurile, la cererea lichidatorului, judecatorul-sindic pronunta sentinta de inchidere a procedurii, dispunand si radierea persoanei juridice.

Inchiderea procedurii nu este admisibila in conditiile in care nu exista certitudinea platii integrale a tuturor creantelor, pentru ca sentinta prin care s-a stabilit cuantumul uneia dintre creantele nu este irevocabila, fiind atacata cu recurs .

Procedura de faliment se va inchide dupa ce judecatorul-sindic va aproba raportul final, fondurile sau bunurile din averea debitorului fiind distribuite, iar cele nereclamate fiind consemnate in cont bancar. Deodata cu inchiderea procedurii, la cererea lichidatorului, judecatorul-sindic va dispune si radierea persoanei juridice.

1.3. Stingerea datoriilor debitorului (art. 133)

Daca, pe parcursul procedurii, creantele prezentate au fost complet acoperite prin distribuirile facute, judecatorul-sindic poate dispune inchiderea procedurii si radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat chiar inainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate in intregime. Asta in cazul in care toti asociatii persoanei juridice sau persoana fizica, dupa caz, solicita acest lucru in termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului facuta administratorului social. In acest caz bunurile se trec in proprietatea indiviza a asociatilor/actionarilor corespunzator cotelor de participare la capitalul social.

Daca nu sunt de acord toti asociatii cu solutia de mai sus, procedura se inchide numai dupa lichidarea completa a activului si consemnarea in cont bancar la dispozitia asociatilor sau persoanelor juridice, dupa caz, a eventualelor sume reziduale.

Aplicarea dispozitiilor art. 133 nu poate fi impiedicata de imprejurarea ca un creditor chirografar, avand o creanta exprimata in lei, supusa incidentei prevederilor art. 45, si-a recalculat creanta, dupa ce a incasat-o, majorand-o corespunzator modificarii cursului leului in raport cu dolarul .

1.4. Neinregistrarea creantelor (art. 134)

Dupa expirarea termenelor prevazute de art. 74 alin. 1, daca se constata ca nu s-a inregistrat nici o cerere de declarare a creantei fata de debitor, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de inchidere a procedurii, in situatia in care procedura a fost deschisa la cererea debitorului, in conditiile art. 32. Prin aceeasi incheiere va fi revocata hotararea de deschidere a procedurii.

In cazul prevazut la art. 134 alin. 1, inchiderea procedurii nu produce efectele prevazute la art. 137.

Operatiunile facute asupra averii debitorului dupa deschiderea procedurii si drepturile dobandite cu privire la aceasta avere in intervalul cuprins intre deschiderea procedurii si revocarea hotararii de deschidere a procedurii vor fi pastrate.

Efectele inchiderii procedurii

Notificarea inchiderii procedurii (art. 135)

Sentinta motivata de inchidere a procedurii se comunica de catre judecatorul-sindic directiei teritoriale a finantelor publice si oficiului registrului comertului sau, dupa caz, registrului societatii agricole unde debitorul este inmatriculat, pentru efectuarea mentiunii. Normele care reglementeaza aceasta obligatie sunt imperative; asadar necomunicarea hotararii determina casarea incheierii si trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii.

Sentinta poate fi atacata cu recurs conform art. 12. Dispozitiile procedurale privind aceasta cale de atac sunt de imediata aplicare; deci calea de atac impotriva hotararii de inchidere a procedurii este supusa legii in vigoare la data pronuntarii acestei hotarari[10].

Descarcarea organelor participante la procedura(art. 136)

Ca efect al inchiderii procedurii, atat judecatorul-sindic, cat si administratorul, lichidatorul, precum si persoanele care i-au asistat, sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, cu privire la debitor si averea acestuia, ca si cu privire la creditori, titulari de garantii reale ale obligatiilor debitorilor, actionari sau asociati ai debitorilor.

2.3. Descarcarea debitorului (art. 137)

De regula, inchiderea procedurii de faliment are ca efect descarcarea debitorului persoana fizica de obligatiile pe care le avea inainte de intrarea in faliment, inclusiv in situatia in care aceste obligatii nu au fost acoperite integral.

Prin exceptie, debitorul persoana fizica nu va fi descarcat de obligatiile neplatite daca, in cursul procedurii, a fost gasit vinovat de bancruta frauduloasa sau de plati ori transferuri frauduloase (art. 143 alin. 2). In astfel de situatii, el va fi descarcat de obligatii numai daca aceste obligatii au fost platite in cadrul procedurii, cu exceptia cazului prevazut la art. 76 alin. 1 pct. 3: realizarea creantelor impotriva debitorului sau membrilor ori asociatilor cu raspundere nelimitata ai persoanei juridica debitoare.

Consecinta nedescarcarii este ca fiecare creditor isi va pastra fata de debitor dreptul de a urmari direct si individual averea acestuia, potrivit procedurii de executare silita de drept comun, exceptand situatiile de inchidere a procedurii care au drept efect dizolvarea si radierea.

Debitorul nu este descarcat nici de datoriile nascute ulterior intrarii in faliment, nici de cele nascute dupa inchiderea procedurii, care vor fi urmarite de creditori conform procedurii de drept comun, daca nu s-a produs dizolvarea si radierea.

In cazul confirmarii unui plan de reorganizare, debitorul este definitiv descarcat de diferenta dintre valoarea datoriilor sale existente inainte de confirmarea planului si cuantumul creantelor cuprinse in planul confirmat.

Spre deosebire de debitor, nu sunt descarcati de obligatii prin inchiderea procedurii nici codebitorii care nu se afla in procedura, nici fidejusorii, nici persoanele care au oferit cautiunea lor reala pentru garantarea obligatiilor debitorului.

Deci, in concluzie se pot retine urmatoarele[11]:

Inchiderea procedurii are ca efect continuarea existentei debitorului persoana juridica, in urmatoarele situatii:

a) indeplinirea planului confirmat (art. 132 alin. 1);

b) nu s-a inregistrat nici o creanta (art. 134 alin. 1).

Odata cu inchiderea procedurii, inceteaza si existenta debitorului societate comerciala, prin dizolvare si radiere din registrul comertului, in urmatoarele situatii (conform dispozitiilor art. 227 alin. 1 lit. f si art. 232 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 si ale art. 21 lit. f din Legea nr. 26/1990);

a) lichidarea totala a averii debitorului (art. 133);

b) daca procedura de reorganizare a incetat si s-a trecut la procedura falimentului, care a fost inchisa prin dispozitiile al art. 132 alin. 1 conform art. 131 alin. 2;

c) bunurile debitorului nu sunt suficiente (art. 131);

In situatiile enumerate mai sus, debitorul, societate comerciala, isi inceteaza existenta la data ramanerii irevocabile a sentintei judecatorului-sindic data in temeiul prevederilor art. 131, chiar daca nu s-a executat dispozitia de radiere din registrul comertului.

Creditorii nu mai au nici o posibilitate de recuperare a creantelor ramase nestinse fata de societatea comerciala radiata.

Creditorii care nu si-au recuperat creantele din averea debitorului societate comerciala mai au posibilitati de urmarire silita, atat in cadrul procedurii deschise in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 85/2006, cat si in afara acestei proceduri.

In procedura deschisa fata de societatea comerciala, inainte de inchiderea procedurii, creditorii nesatisfacuti integral mai pot urmari averea asociatilor in nume colectiv si averea comanditatilor precum si averea asociatului unic al societatii cu raspundere limitata unipersonala in conditiile art 236 din Legea nr. 31/1990 ori averea conducatorilor societatii cu raspundere limitata pluripersonala sau unipersonala sau ai societatii pe actiuni.

In afara procedurii, inainte de deschidere, dupa deschidere si dupa inchidere se poate urmari averea codebitorilor si a fidejusorilor obligatiilor debitorului precum si bunurile afectate de alte persoane drept garantie reala pentru obligatiile debitorului.

Bibliografie selectiva

Albu, Gheorghe, Valorificarea bunurilor unei societati falite prin vanzarea in bloc, Revista Phoenix nr.1/2002 ;

Avram,Aurica, Procedura insolventei.Raspunderea membrilor organelor de conducere, ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007;

Barbu, D., Influenta unor norme speciale asupra procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, Revista Phoenix nr. 5/2003;

Barsan, Corneliu, Drept civil, Drepturile reale principale, ed. All Beck, Bucuresti, 2001;

Beleiu, Gheorghe, Drept civil.Partea generala, Universitatea Bucuresti, 1975;

Carpenaru, Stanciu, Drept comercial roman, ed All, Bucuresti, 1998;

Chelaru, Eugen, Curs de drept civil. Drepturile reale principale. Ed. All Beck, Bucuresti, 2000;

Cosmovici, Paul, Capatana, Octavian, Beleiu, Gheorghe, Calmuschi, Otilia, Cojocaru, Aspazia, Pop, Teofil, Sachelarie, Ovid, Tratat de drept civil. Partea generala, I, ed. Academiei, Bucuresti, 1989;

Costin, Mircea, Muresan, Mircea, Ursa, Victor, Dictionar de drept civil, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980;

Costin, M.N., Miff, Angela, Institutia juridica a falimentului. Evolutie si actualitate, in Revista de drept comercial nr. 3/1996;

Costin M. N., Schiau, I., Prescure, T., Reorganizarea si lichidarea judiciara, ed. Lumina Lex, Bucuresti 1997;

Costin, Mircea N., Luha, Vasile, Functiile cambiei, in Revista de drept comercial nr.3/ 1995;

Dolache, Ileana Izabela, Mihaianu, Cosmin Horia, Reorganizarea judiciara si falimentul, practica judiciara, ed. Hamangiu, Bucuresti, 2006;

Fintescu, I. N., Curs de drept comercial, Bucuresti, 1930;

Florescu, Eugenia, Regimul juridic al valorilor mobiliare, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2005;

Georgescu, I.L., Drept comercial roman, vol.I-II, ed. Socec, Bucuresti, 1946,1948;

Georgescu, I. L., Autonomia dreptului comercial, in Revista de drept comercial nr.4/1993;

Hamangiu, Rosetti- Balanescu, C., I., Baicoianu A., Tratat de drept civil, vol.I, ed. Nationala S. Ciornei, 1928;

Jauffret, Alfred, Manuel de droit commercial, 17-ième ed., L.G.D.J., Paris, 1982;

Luha, Vasile, Drept comercial, Ed. Altip, Alba Iulia, 2003;

Luha, Vasile, Obligatiile comerciale, ed. Risoprint, Cluj Napoca, 2006;

Luha, Vasile, Elemente de drept commercial si al afacerilor, ed. Altip, Alba Iulia, 2001;

Luha, Vasile, Titluri de credit. Cambia, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998;

Luha, Vasile, Drept comercial. Bunurile, ed. Altip, Alba Iulia, 1999;

Magda Belu, M.L., Deschiderea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, Revista de drept comercial nr.3/2004;

Marinescu, Ioan C., Codul comercial adnotat, ed.Tiparul romanesc, Bucuresti, 1944;

Pasca, Viorel, Consideratii privind raspunderea patrimoniala pentru deschiderea prematura sau tardiva a insolventei, Revista de drept comercial nr. 1/2005;

Petrescu Ercea, C., Curs de drept comercial, vol.I, Cluj, 1948;

Pop, Liviu, Dreptul de proprietate si desmembramintele sale, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996;

Popescu, T. R., Anca, P., Teoria generala a obligatiilor,ed. Stiintifica, Bucuresti, 1968;

Renucci, J. F., Droit Europèen des Droits de L´homme, 2-è edition, LGDJ, Paris, 2001;

Thaler, E., Traite elementaire de droit commercial,7-ième ed., lib.Arthur Rousseau, Paris, 1925;

Turcu, Ion, Tratat de insolventa, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006;

Turcu Ion, Falimentul-Noua procedura, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003;

Turcu Ion, Legea procedurii insolventei, ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2007;

Turcu Ion, Szabo S.. Procedura colectiva in colectiv restrans, Revista de drept comercial nr. 10/2006;

Turcu, Ion, Noi potentiali debitori in insolventa-necomerciantii, Revista de drept comercial nr. 11/2003;

Statescu, Constantin, Barsan, Corneliu, Drept civil, Teoria generala a drepturilor reale, Universitatea Bucuresti, 1988