Clasificarea drepturilor subiective civile

Clasificarea drepturilor subiective civile

Drepturile subiective civile se pot clasifica astfel:

A.      In functie de sfera (numarul) persoanelor obligate fata de titularul dreptului, pot fi: drepturi absolute si drepturi relative.

Drepturile absolute, sunt acele drepturi subiective civile, in baza carora titularul dreptului are posibilitatea sa‑l exercite singur, toate celelalte persoane avand o obligatie generala negativa de a nu face nimic de natura sa aduca atingere dreptului titularului.

Caracterele specifice ale drepturilor absolute:

a)         in momentul in care se naste un drept absolut, se identifica numai subiectul activ (titularul dreptului), toate celelalte persoane ("erga omnes") sunt subiecte pasive nedeterminate (dreptul de proprietate, dreptul la viata etc.);

b)        obligatia subiectelor pasive nedeterminate este, intotdeauna, o absentiune de a nu face ceva prin care sa afecteze exercitarea dreptului subiectiv activ;

c)         drepturile absolute sunt opozabile tuturor - "erga omnes" - adica toata lumea are obligatia de a respecta prerogativele recunoscute de lege titularilor.

Drepturile relative sunt acele drepturi care, in momentul nasterii lor, presupun cunoasterea atat a subiectului activ, cat si a celui pasiv.

Caracterele specifice ale drepturilor relative civile:

a)  in momentul nasterii lor, se identifica si subiectul activ si subiectul pasiv;

b) obligatia subiectului pasiv consta intotdeauna intr‑o prestatie de a da sau de a face ori de a se abtine de la a face ceva;

c) opozabilitatea acestor drepturi se manifesta numai fata de subiectul pasiv, determinat chiar din momentul nasterii dreptului respectiv.

B. In functie de continutul lor, drepturile subiective civile se clasifica in: drepturi patrimoniale si drepturi personale nepatrimoniale.

Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi subiective care au continut economic si, ca atare, pot fi evaluate in bani.

Drepturile patrimoniale intra, ca elemente, in patrimoniul persoanelor. Drepturile patrimoniale se subimpart in drepturi reale si drepturi de creanta.

Drepturile reale - "jus in re" - sunt acele drepturi patrimoniale in virtutea carora titularii isi pot exercita prerogativele asupra unor lucruri fara interventia altcuiva[1].

Caracteristicile drepturilor reale:

se nasc intre titularul dreptului determinat in momentul in care se naste dreptul si toate celelalte persoane ca subiecte pasive;

fac parte din categoria drepturilor subiective absolute;

titularul dreptului isi exercita singur prerogativele.

Drepturile de creanta - "jus in personam" - sunt acelea in virtutea carora subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv (debitorul) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.

Drepturile patrimoniale reale se clasifica in: drepturi reale principale si drepturi reale accesorii.

a.    Drepturile reale principale sunt acelea care au o existenta de sine statatoare, soarta lor nedepinzand de vreun alt drept. Principalele drepturi reale sunt: dreptul de proprietate publica ce apartine statului; dreptul de proprietate privata a persoanelor fizice si juridice, inclusiv domeniul privat al statului etc.;

a.    Drepturile reale accesorii sunt acelea a caror existenta depinde de existenta altor drepturi, pe care le garanteaza. Drepturile reale accesorii sunt: dreptul de gaj sau amanet; dreptul de ipoteca; privilegiile si dreptul de retentie.

Drepturile pure si simple si drepturile afectate de modalitati

Dreptul civil "pur si simplu" se naste in cadrul unui raport juridic avand forma cea mai simpla, adica exista un singur creditor si un singur debitor; debitorul are de indeplinit o singura prestatie; dreptul se naste isi produce efecte imediat.

Dreptul "afectat de modalitati" este acel drept civil a carui existenta ori exercitare depinde de imprejurari viitoare certe ori incerte. Aceste imprejurari viitoare sunt "termenul" si "conditia".

Drepturile personale nepatrimoniale sunt acele drepturi subiective civile care nu au continut economic, deci nu pot fi evaluate in bani si in consecinta, nu fac parte din patrimoniul persoanelor.

In categoria drepturilor personale nepatrimoniale distingem:

drepturi legate de existenta si integritatea fizica si morala a persoanei, precum: dreptul la viata, dreptul la integritate fizica, la sanatate, dreptul la onoare, la reputatie, la libertate;

drepturi privind elemente de identificare a persoanei, cum sunt dreptul la nume si dreptul la domiciliu;

dreptul autorului asupra creatiei sale intelectuale.

Drepturile personale nepatrimoniale se caracterizeaza prin urmatoarele:

sunt strans legate de persoana;

nu sunt transmisibile catre alte persoane prin acte intre vii si nici prin acte pentru cauza de moarte;

in general, nu pot fi exercitate prin reprezentare;

incalcarea drepturilor personale nepatrimoniale da nastere la o obligatie de reparatie patrimoniala si, in acest caz, suma obtinuta drept despagubire intra in patrimoniul persoanei al carui drept a fost lezat.