Intreruperea cursului prescriptiei extinctive

Intreruperea cursului prescriptiei extinctive

Prin intreruperea cursului prescriptiei extinctive intelegem acea modificare a acestui curs, constand in stergerea prescriptiei incepute inainte de a se fi ivit una din imprejurarile prevazute de lege, ca intrerup prescriptia si inceperea unei noi prescriptii.

Astfel, in conformitate cu prevederile art. 17 al. 1 si 2 din Decretul 167/1958, "intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit imprejurarea care a intrerupt-o".

Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.

Efectele intreruperii se produc de drept, ca si efectele suspendarii si constau in:

a) stergerea cursului prescriptiei, cuprins intre momentul de inceput al sau si momentul cand s-a ivit imprejurarea care a produs intreruperea;

b) curgerea unei noi prescriptii, in intregime, ulterior incetarii cauzei de intrerupere.

Ca si cauzele de suspendare, cauzele de intrerupere au un caracter expres si limitativ.

Legea enumera categoriile de situatii care atrag intreruperea astfel incat organul de jurisdictie chemat sa constate existenta intreruperii prescriptiei, nu va face decat sa constate daca sunt sau nu intocmite conditiile cerute de lege pentru categoria de situatie din care face parte cazul de intrerupere.

Cauzele de intrerupere sunt expres prevazute de art. 16 din Decretul 167/1958.

"Prescriptia se intrerupe:

a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia;

b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent;

c) printr-un act incepator de executare."

Prescriptia nu este intrerupta daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.

In cazul in care prescriptia a fost intrerupta printr-o cerere de chemare in judecata ori de arbitraj, sau printr-un act incepator de executare, noua prescriptie nu incepe sa curga cat timp hotararea de admitere a cererii nu a ramas definitiva sau, in cazul executarii, pana la implinirea ultimului act de executare.

. Prin recunoasterea obligatiei ce ii incumba, debitorul isi schimba atitudinea fata de titularul dreptului, admitand existenta dreptului a carui actiune se prescrie. Recunoscand existenta dreptului, debitorul isi manifesta intentia de a executa obligatia care ii incumba. Pentru ca recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia aceasta curge, sa produca intreruperea prescriptiei extinctive, este necesar ca recunoasterea sa fie neindoielnica, in sensul ca ea trebuie sa rezulte fara echivoc din actiunile debitorului. Nu se cere ca aceasta recunoastere sa fie expresa, ea putand fi tacita, rezultand din acte, precum: plata dobanzilor aferente sumei datorate, cererea de reesalonare a platii de catre creditor, constituirea unei garantii sau executarea partiala a obligatiei.

Dupa intreruperea prin recunoastere incepe sa curga o noua prescriptie de aceeasi natura ca si cea intrerupta.

. Intreruperea prescriptiei prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare constituie iesirea din starea de pasivitate a titularului dreptului.

Cererea de chemare in judecata trebuie sa fie efectiva, adica cu intentia obtinerii unei hotarari care sa poata fi pusa in executare silita. Astfel, efectul intreruptiv nu se produce atunci cand cererea de chemare in judecata s-a perimat ori daca cel care a facut-o a renuntat ulterior la ea.

Totodata, cererea de chemare in judecata trebuie sa fie admisa printr-o hotarare a organului de jurisdictie, ramasa definitiva.

De la data introducerii cererii de chemare in judecata sau de arbitrare, prescriptia inceteaza in mod provizoriu de a mai curge. Daca cererea este admisa prin hotarare ramasa definitiva, atunci incetarea curgerii prescriptiei se consolideaza si efectul intrerupator al prescriptiei opereaza de la data introducerii.

Daca insa cererea nu ajunge sa fie judecata sau daca ea este respinsa, atunci se considera ca prescriptia nu a fost nici un moment intrerupta, ea urmandu-si cursul ca si cum cererea nu ar fi fost introdusa.

Rezultatul admiterii cererii de chemare in judecata fiind obtinerea unui titlu executoriu, trebuie admis, chiar daca legea nu precizeaza expres acest lucru, ca, dupa aceasta cauza de intrerupere, incepe sa curga o noua prescriptie, dar cu un alt obiect, si anume prescriptia dreptului de a cere executarea silita.

Introducerea actiunii impotriva debitorului (art. 1923 c. civ. si art. 1 alin. 2, Decretul 167/1958), intrerupe prescriptia si fata de fidejusori.

Cele mai importante acte de executare avand drept efect intreruperea cursului prescriptiei extinctive sunt:

- poprirea infiintata in baza unui titlu executoriu;

- sechestrul aplicat in procedura urmaririi silite mobiliare;

- comandamentul in cazul executarii silite a imobilelor.

In practica judiciara s-a admis ca sesizarea adresata organelor de urmarire penala nu poate fi considerata cauza de intrerupere a cursului prescriptiei, nefiind cuprinsa in enumerarea limitativa prevazuta de art. 16 din Decretul 167/1958.

Efectele intreruperii prescriptiei sunt relative, aparand numai intre persoanele respective: astfel, recunoasterea debitorului are efect intreruptiv numai in privinta celui care a recunoscut datoria, iar introducerea unei actiuni numai fata de partea chemata in judecata sau in fata arbitrajului. Ca efect al solidaritatii, insa, cererea de chemare in judecata impotriva unui debitor solidar intrerupe prescriptia si fata de ceilalti debitori solidari (art. 1045 si 1072 alin. 1 C. Civ.). De asemenea, actul care intrerupe prescriptia unuia dintre creditorii solidari profita tuturor acestora (art. 1036 C. Civ.).