Componenta masei partajabile in prezenta liberalitatilor raportabile. Raportul donatiilor

Componenta masei partajabile in prezenta liberalitatilor raportabile. Raportul donatiilor

Consideratii generale. Masa supusa partajului nu se limiteaza intotdeauna la bunurile existente in patrimoniul lui de cuius la momentul decesului, ea putand fi completata in anumite situatii si cu alte bunuri. O importanta categorie a unor astfel de bunuri o constituie cea a celor ce au constituit obiectul unor liberalitati. Cu privire la acestea exista doua institutii juridice care asigura revenirea lor, in natura sau prin echivalent, la masa partajabila si anume reductiunea liberalitatilor excesive si raportul donatiilor. Evident, ele nu functioneaza in cazul mostenitorului unic, avand sens doar cand la mostenire vin mai multi succesori.

Obligatia de raport este reglementata prin art. 751 C. civ., cu urmatorul continut: "Fiul sau descendentele care vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventar, impreuna cu fratii sau surorile sale sau cu descendentii acestora, trebuie a raporta coerezilor sai tot ce a primit de la defunct prin dar, atat direct cat si indirect, afara de cazul cand donatorele a dispus altfel". Textul se completeaza cu art. 3 din Legea nr. 319/1944, potrivit caruia "Sotul supravietuitor este obligat sa raporteze liberalitatile ce a primit prin acte intre vii de la sotul sau cand vine in concurs cu copiii sau descendentii lor. Aceeasi obligatie o au si copiii sau descendentii lor fata de sotul supravietuitor".

Din textele de mai sus rezulta ca raportul donatiilor reprezinta institutia in baza careia mostenitorii din clasa descendentilor, sau sotul supravietuitor, cand vin impreuna la mostenire, au obligatia de a readuce la masa partajabila, in natura sau prin echivalent, donatiile primite de la de cuius fara scutire de raport. Reconstituita in acest mod, masa succesorala se va imparti intre mostenitorii respectivi, conform vocatiei succesorale a fiecaruia.

Scopul institutiei este usor sesizabil si anume restabilirea egalitatii intre mostenitori, egalitate ce a fost rupta prin donatiile pe care de cuius le-a facut unuia dintre succesori si pe care legea le-a prezumat doar ca pe niste avansuri facute mostenitorului in cauza. Raportul asigura, deci, respectarea vocatiei succesorale legale a mostenitorilor din categoria mentionata. Bazandu-se pe vointa prezumata a defunctului, raportul nu este reglementat prin norme de ordine publica. Ca urmare donatorul il poate scuti pe donatar de obligatia de raport a donatiei, situatie in care el o va pastra pe langa cota sa din mostenire, desigur cu conditia de a nu fi incalcata rezerva succesorala. O asemenea donatie dobandeste caracter preciputar, definitiv. Cand o astfel de liberalitate aduce atingere rezervei ea este supusa reductiunii in limita cotitatii disponibile, ceea ce nu o face insa raportabila.

Legiuitorul a luat drept model pentru articolul 751 C. civ., textul art. 1014 al Codului civil italian (actualul articol 1001) si nu art. 843 din Codul civil francez referitor la obligatia de raport, care facea referire si la raportul legatelor. Totusi, legiuitorul roman a preluat unele texte din codul civil francez in forma lor initiala, astfel ca referirile din art. 752, art. 754, art. 756 si art. 846 la raportul legatelor este doar rezultatul necorelarii textelor legale si nu al intentiei legiuitorului roman de extindere a obligatiei de raport si pentru legate.

Vorbind doar de "liberalitatile ce a primit prin acte intre vii" se confirma ideea obligatiei de raport stabilita doar in privinta donatiilor nu si a legatelor.

Evident nu este vorba de o egalitate aritmetica intre mostenitori atata vreme cat obligatia de raport revine unor mostenitori cu vocatie la cote diferite din mostenire, ci de faptul ca fiecare comostenitor poate profita de bunurile sau valorile ce intregesc masa succesorala in raport de vocatia sa succesorala concreta.