Consecintele efectului declarativ al partajului

Consecintele efectului declarativ al partajului

Consecinta negativa a efectului declarativ al partajului o constituie absenta efectului translativ iar consecinta pozitiva, retroactivitatea partajului.

Absenta efectului translativ. Din caracterul declarativ al partajului rezulta, mai intai, ca acesta nu se supune anumitor reguli proprii actelor translative. Neoperand un transfer de drepturi intre copartajanti, partajul nu este supus regimului contractelor sinalagmatice. Neexecutarea obligatiilor nascute din aceasta operatiune juridica, ca de exemplu neplata sultei, nu da dreptul la actiunea in rezolutiune, cum este cazul la vanzare-cumparare cand nu se plateste pretul. Efectul declarativ nefiind insa de ordine publica, partile pot renunta la beneficiul lui, stipuland ca partajul poate fi desfiintat in cazul neplatii sultei. Aceasta intelegere nu ar putea produce efecte in cazul unui partaj judiciar, hotararea judecatoreasca neputand fi desfiintata decat pe caile legale de atac daca ea nu a luat act de o tranzactie a partilor. In cazul in care partajul s-a efectuat printr-o tranzactie incheiata in cursul procesului, intelegerea produce efectul mentionat.

Apoi, daca sulta ramane neplatita, creditorul, pe langa faptul ca nu dispune de actiunea in rezolutiune, nu beneficiaza nici de privilegiul vanzatorului ci de privilegiul copartasului.

Daca un copartajant este evins de un bun ce i-a fost atribuit, el se bucura de garantia loturilor, care este distincta de garantia datorata de vanzator.

Publicitatea partajului este reglementata diferit fata de actele translative de proprietate.

Fiind declarativ, partajul nu este supus, in privinta imobilelor formalitatii intabularii. Prin imparteala copartasii dobandesc direct de la defunct drepturile ce le-au fost atribuite. Transmisiunea din cauza de moarte este opozabila insa in localitatile fara carte funciara, fara transcriere, iar in regimul de carte funciara proprietatea se dobandeste prin mostenire chiar fara intabulare, aceasta fiind necesara doar pentru instrainarea ulterioara a bunului

Actul de partaj nu constituie just titlu. Un act pentru a putea constitui just titlu trebuie sa fie dintre cele care ar fi transmis proprietatea daca instrainatorul ar fi fost proprietar ^{2 .} Imparteala fiind declarativa nu poate constitui just titlu pentru ca beneficiarul ei sa invoce uzucapiunea de 10-20 de ani, pentru a dobandi un imobil ce a fost inclus in lotul sau si care, in realitate, nu a apartinut lui de cuius.

Absenta efectului declarativ se verifica in aceeasi masura pentru creante. Atribuirea catre un coindivizar a unei creante inclusa in activul succesoral nu echivaleaza cu un transfer, cu o cesiune de creanta, asa incat nu este supusa formalitatii notificarii in conditiile de la cesiunea de creanta.

Inexistenta dreptului de preemptiune. Conform art. 5 din Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor, instrainarea prin vanzare a terenurilor agricole situate in extravilan, se face cu respectarea dreptului de preemptiune al coproprietarilor, al vecinilor si al arendasilor.

Dreptul de preemptiune este prevazut, asadar, de lege numai pentru situatiile in care instrainarea se face prin vanzare. Ca urmare, in materie de partaj, atat judiciar cat si conventional, dreptul mentionat nu functioneaza din moment ce partajul este declarativ de proprietate si nu poate fi considerat vanzare. Acest lucru este insa valabil numai pentru ipoteza in care partajul se face prin modalitatea impartirii bunurilor in natura sau a atribuirii lor catre un coindivizar.

In situatia in care partajul urmeaza a se face prin vanzarea bunului la licitatie, intrucat nu poate fi impartit in natura, sau nici unul dintre coindivizari nu accepta sa-i fie atribuit sau pur si simplu pentru ca partile convin ca partajul sa se faca in acest mod, situatia difera dupa cum adjudecatar este unul din copartasi sau unul din tertii participantii la licitatie. Am aratat pe larg mai sus ca vanzarea la licitatie a bunurilor valoreaza partaj cand adjudecarea este facuta de un coindivizar, cu consecintele aplicarii efectului declarativ si ca, atunci cand adjudecatar este un tert, suntem in prezenta unui partaj ce valoreaza vanzare, cu consecinta aplicarii efectului translativ. Ca urmare, in acest din urma caz suntem in prezenta unei vanzari ce necesita respectarea dreptului de preemptiune al vecinilor sau al arendasilor

Articolul 26 din Legea nr. 115/1938. Mentionam ca prin Legea nr. 7/1996 privind cadastrul si publicitatea imobiliara se prevede ca dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabile fata de terti fara inscriere in cartea funciara cand provin din succesiune. In conceptia acestei legi inscrierea dreptului de proprietate nu mai are efect constitutiv.

Pentru amanunte in legatura cu notiunea de just titlu, a se vedea, C. Birsan, M. Gaita, M.M. Pivniceru, Drept civil, Drepturile reale, Editura Institutul European, Iasi 1997, p. 199.

Problema respectarii dreptului de preemptiune al coindivizarilor este exclusa prin ipoteza atunci cand adjudecarea se face de un tert deoarece partajul presupune vanzarea intregului imobil si nu doar a unei cote ideale din bun. Pentru amanunte in legatura cu modul de exercitare a dreptului de preemptiune in situatia partajului, a se vedea, Gh. Comanita, op. cit., p. 273, 274.