Deschiderea procedurii insolventei

Deschiderea procedurii insolventei

1. Cererile introductive

1. 1. Precizari.

Procedura insolventei poate fi deschisa, conform art. 26 alin. 1, numai pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau de catre creditori, precum si de orice alte persoane sau institutii prevazute expres de lege. Acest articol reglementeaza cu caracter general persoanele care au legitimare procesuala activa pentru a solicita declansarea procedurii insolventei.

Spre deosebire de procedura falimentului reglementata de Codul comercial, Legea privind procedura insolventei nu ofera si alternative de autoinvestire a autoritatilor pentru deschiderea procedurii. Mai mult, procurorului ca reprezentant al societatii care promoveaza actiuni de interes public nu i se stabilesc competente in materia acestei proceduri[1].

Totusi conform art. 26 al 2 "Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare va putea introduce cerere impotriva persoanelor juridice aflate sub supravegherea si controlul acesteia, care, potrivit datelor de care dispune, indeplinesc criteriile prevazute de dispozitiile legale speciale pentru initierea procedurii". De asemenea, potrivit art. 269 din Legea nr. 297/2004[2], Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare poate formula cerere de initiere a procedurii in cazul in care masurile de administrare speciala nu au condus la redresarea financiara a entitatii reglementate.

1. 2. Cererea debitorului

Pentru a cere deschiderea procedurii, conform dispozitiilor art. 27, debitorul dispune de doua posibilitati:

a)poate formula o astfel de cerere in cazul in care apreciaza ca aparitia starii de insolventa este iminenta;

b)este obligat sa inregistreze cererea in termen de maximum 30 de zile de la data la care a cunoscut aparitia starii de insolventa.

Nu se prevede un cuantum minim al datoriei pentru care s-a creat starea obiectiva de insolventa ori este iminenta aparitia starii de insolventa. Valoarea datoriei ramane, astfel, la aprecierea debitorului, in cazul iminentei la care se refera art. 27 alin. 2.

Introducerea cererii de catre debitor, cand acesta se afla in stare de insolventa, este obligatorie, nu facultativa. Neintroducerea ori introducerea tardiva a acesteia constituie infractiunea de bancruta simpla reglementata de art. 143 din lege. Este sanctionat atat abuzul grav, sub forma calificata a relei credinte, in cazul prematuritatii, cat si intarzierea, din neglijenta sau vointa, a sesizarii tribunalului. Este de precizat ca infractiunea priveste in aceste ipoteze conduita debitorului si nicidecum actiunile creditorilor care-si promoveaza actiunile potrivit intereselor lor.

Introducerea prematura si cu rea-credinta, de exemplu, numai pentru a suspenda un proces sau o executare silita prin efectul normei legale din art. 36, atrage raspunderea patrimoniala a debitorului persoana fizica sau a reprezentantilor statutari ai persoanei juridice debitore, pentru prejudiciile pricinuite . Nu sunt insa scutiti de raspunderea materiala creditorii care promoveaza actiuni de acest fel cu rea credinta. Concluzia se impune prin prisma aplicarii conceptului de abuz de drept in exercitarea drepturilor procesuale.

Raspunderea se stabileste de judecatorul-sindic, in cadrul procedurii.

Cererea debitorului persoana juridica se semneaza de persoana care potrivit actelor constitutive are calitatea de a o reprezenta.

Actele care vor insoti in mod obligatoriu cererea sunt enumerate in art. 28 alin. 1:

a) bilantul certificat de catre administrator si cenzor/auditor, balanta de verificare pentru luna precedenta datei inregistrarii cererii de deschidere a procedurii;

b) o lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin care debitorul isi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de publicitate;

c) o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente, necontestate sau contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta;

d) o lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale efectuate de debitor in cele 120 de zile anterioare inregistrarii cererii introductive;

e) o lista a activitatilor curente pe care intentioneaza sa le desfasoare in perioada de observatie;

f) contul de profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii;

g) o lista a membrilor grupului de interes economic sau, dupa caz, a asociatilor cu raspundere nelimitata, pentru societatile in nume colectiv si cele in comandita;

h) o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de intrare in procedura simplificata sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitatii sau prin lichidare, in tot sau in parte, a averii, in vederea stingerii datoriilor sale; daca aceasta declaratie nu va fi depusa pana la expirarea termenului stabilit la alin. 2, se prezuma ca debitorul este de acord cu initierea producerii simplificate;

i) o descriere sumara a modalitatilor pe care le are in vedere pentru reorganizarea activitatii;

j) o declaratie pe propria raspundere autentificata la notar sau certificate de un avocat, sau un certificate de la registrul societatilor agricole ori, dupa caz, oficiul registrului comertului in a carui raza teritoriala se afla domiciliul profesional/sediul social, din care sa rezulte daca a mai fost supus procedurii prevazute de prezenta lege intr-un interval de 5 ani anterior formularii cererii introductive.

k) o declaratie pe proprie raspundere autentificata de notar sau certificata de avocat din care sa rezulte ca nu au fost condamnat definitiv pentru fals sau pentru infractiuni prevazute in Legea concurentei nr. 21/1996 si ca administratorii, directorii si/sau asociatii nu au fost condamnati definitiv pentru bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de incredere, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute in Legea concurentei nr. 21/1996 in ultimii cinci ani anteriori deschiderii procedurii.

l) daca, este cazul, un certificat de admitere la tranzactionarea pe o piata reglementata a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.

Daca la data inregistrarii cererii sale, debitorul nu dispune de una sau mai multe dintre informatiile enumerate la alin. 1 lit. a-f si h al art. 28. al 1 mai beneficiaza de un termen de gratie de 10 zile, calculate de la data inregistrarii, pentru a completa documentatia, sub sanctiunea considerarii cererii sale ca o recunoastere a starii de insolventa a patrimoniului sau. In aceasta situatie, judecatorul-sindic va pronunta o hotarare de intrare in procedura simplificata, conform dispozitiilor art. 28 alin. 2 raportate la dispozitiile art. 1 alin.2 lit. c sau d.

Daca un creditor a fost omis din lista depusa de debitor conform art. 28 alin. 1 lit. c, desi includerea creantei era obligatorie, cu consecinta necitarii acelui creditor in procedura deschisa la cererea debitorului, nu este legala respingerea ulterioara, pentru tardivitate, a cererii creditorului pentru inregistrarea creantei .

Acelasi termen este acordat si pentru depunerea declaratiei prevazute de art. 28 alin. 1 lit. h, dar cu consecinte diferite. Daca aceasta este singura informatie care lipseste, cererea nu va fi respinsa, ci se va prezuma, pana la proba contrarie, ca debitorul este de acord cu deschiderea procedurii simplificate.

Conform prevederilor art. 29, atunci cand cererea este introdusa de societate, ca persoana juridica, ea nu poate fi considerata ca fiind facuta si de asociatii cu raspundere nelimitata sau impotriva lor. De asemenea, daca cererea este facuta de un asociat raspunzator nelimitat, in nume propriu si in calitate de comerciant, sau este introdusa de creditori, pentru datoriile proprii ale asociatului, cererea nu va avea efecte juridice contra societatii, ca persoana juridica distincta. Aceleasi prevederi se aplica, in mod corespunzator, cererilor introduse de grupurile de interes economic sau de membrii acestora.

Cererea de reorganizare va fi respinsa, fara alta procedura de cercetare, daca acel debitor a mai facut o astfel de cerere in ultimii 5 ani precedenti hotararii de deschidere a procedurii sau, in acelasi interval de timp, a mai fost obiectul unei astfel de cereri introduce de creditori (art. 30).

Renuntarea ulterioara la judecata a debitorului care a cerut deschiderea procedurii nu are ca efect impiedicarea continuarii procedurii, pe baza declaratiilor de creanta inregistrate de creditori. Specificul procedurii colective reglementate de Legea privind procedura insolventei fata de procedura de drept comun consta si in aceea ca renuntarea la judecata a unuia dintre participantii la procedura nu impiedica nicidecum continuarea, la cererea celorlalti participanti.

Daca s-au inregistrat atat cererea debitorului, cat si cererile unor creditori, pentru deschiderea procedurii, judecatorul-sindic poate pronunta o hotarare unica, pe baza tuturor cererilor art. 31 alin. 4. In acesta situatie, este irelevanta sustinerea ca semnatarul cererii debitorului nu avea calitatea de reprezentant al acestuia.

1. 3. Cererile creditorilor

Orice creditor care este indreptatit sa solicite deschiderea procedurii reglementate de aceasta lege impotriva unui debitor prezumat in insolventa, in sensul definit la art. 3 pct. 1 si la art. 3 pct. 12, poate introduce o cerere introductiva in care va preciza, conform art. 31, urmatoarele :

a) cuantumul si temeiul creantei;

b) existenta unei garantii reale constituite de catre debitor;

c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor sale;

d) declaratie privind eventuala intentiei de a participa la reorganizarea debitorului, caz in care va trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa participe la reorganizare .

Expresia "orice creditor" are o dubla semnificatie. Pe de o parte, inseamna ca in aceasta etapa a procedurii nu exista nici o discriminare intre creditorii chirografari si cei cu creante garantate, spre deosebire de etapa urmatoare, in care creditorii sunt grupati pe categorii ; pe de alta parte, inseamna ca si un singur creditor izolat are acces la aceasta procedura.

Tribunalul va da curs cererii creditorului daca din continutul ei rezulta ca sunt intrunite cumulativ urmatoarele cerinte:

a) semnatarul cererii este titularul unei creante in cuantumul prevazut de lege fata de debitor;

b) creanta este certa, lichida si exigibila;

c) neplata datoriei este consecinta starii de insolventa a debitorului;

d) acesta situatie a debitorului dureaza de cel putin 30 de zile.

Articolul 3 pct. 12 defineste valoarea-prag drept cuantumul minim al creantei pentru a putea fi introdusa cererea creditorului. Acesta este de 10. 000 lei(RON), iar pentru salariati, de 6 salarii medii pe economie.

In alin. 3 se reglementeaza ipoteza mai multor creditori contra aceluiasi debitor, prin insumarea creantelor pentru respectarea valorii prag.

Creantele care justifica aplicarea procedurii insolventei trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii cu cele pentru care se poate incepe o executare silita asupra bunurilor mobile si imobile debitorului: creanta certa, lichida si exigibila . Admiterea procedurii nu inseamna, prin ea insasi, admiterea la plata a cuantumului integral al sumelor pretinse, deoarece nu este necesara decat probarea unui cuantum minim al creantei prevazut de lege, urmand ca ulterior sa se procedeze la verificarea creantei, cuantumul acesteia fiind definitivat ulterior, prin inscriere in table.

Creanta certa este creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de el . Nu este certa, de exemplu, creanta pentru plata pretului unor produse facturate, daca nu s-a facut dovada ca debitorul a primit aceste produse , nici creanta reprezentand majorari de intarziere, contestata de debitorul care a platit datoria principala . S-a apreciat ca facturile semnate sunt suficiente prin ele insele, coroborate cu dovada livrarii marfurilor, fara a fi nevoie de alte probe pentru a dovedi caracterul cert al creantei . O creanta prescrisa nu are calitatile necesare pentru a fi considerata o creanta certa in sensul procedurilor de insolventa . Creanta constata printr-o hotarare judecatoreasca nu mai poate fi discutata ca nefiind certa .

Creanta lichida este aceea care se refera la o obligatie de plata a unei sume in lei sau in valuta (art. 379 alin. 4 C. proc. civ. ), pe care debitorul nu o poate efectua cu sumele de bani disponibile. Creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insisi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta chiar daca pentru aceasta determinare ar fi nevoie de efectuarea unor calcule.

Creanta exigibila vizeaza o datorie scadenta, al carei termen de plata a expirat si pentru plata careia creditorul poate obtine interventia coercitiva a fortei publice. In consecinta, creditorul nu poate declansa procedura nici pentru o datorie neajunsa la scadenta, chiar daca ar invoca incapacitatea notorie de plata a debitorului, nici pentru o datorie a carei scadenta a fost amanata, nici pentru o datorie scadenta a carei plata creditorul nu a cerut-o debitorului . Nu este exigibila creanta daca in litigiul dintre parti, pentru solutionarea contestatiei in anulare, s-a suspendat executarea silita a titlului executoriu.

Creanta pentru care se cere deschiderea procedurii trebuie sa fie opozabila debitorului, si nu unui tert care a dobandit de la debitor un bun prin contract de vanzare-cumparare desfiintat anterior.

Cererea creditorului bazata pe o creanta cu calitatile prevazute la alin. 1 al art. 31 si de art. 3 pct. 6 si pct. 12 trebuie sa fie admisa, chiar daca, anterior, acelasi creditor a incercat executarea silita in conditiile prevazute de Codul de procedura civila, optiunea in favoarea procedurii colective nefiind-i ingradita debitorului care poseda o garantie reala. Optand pentru procedura insolventei, daca indeplineste conditiile pentru a cere deschiderea acesteia, creditorul va trebui sa respecte pana la capat specificul acestei proceduri, care, printre altele, se distinge si prin caracterul colectiv.

Nu este necesar ca creditorul, semnatar al cererii, sa fie comerciant. Noul text al art. 31 permite inregistrarea cererii pentru orice creanta, indiferent de natura acesteia. Procedura poate fi deschisa si la cererea unui creditor care poseda o creanta bugetara sau o creanta civila (de exemplu, o creanta pentru pensie de intretinere sau pentru drepturi salariale).

De asemenea, cererea de deschidere a procedurii nu poate fi admisa daca s-a prescris dreptul de a cere executarea silita a acelei creante sau cand creanta a fost stinsa prin plata efectuata de debitor .

Neplata la scadenta trebuie sa fie efectul incapacitatii debitorului de a plati datoria cu sumele de bani disponibile.

Dovada acestei incapacitati, care este o situatie de fapt interna a debitorului, se poate face cu orice mijloc de proba, apt de a demonstra incetarea platilor. Starea de insolventa exista sau nu obiectiv si total independent de atitudinea psihica a debitorului, de buna sau reaua sa credinta in pozitia sa fata de creanta celui ce a cerut deschiderea procedurii. Din acest motiv se poate sustine ca se poate constata existenta insolventei si in trecut in raport de momentul pronuntarii hotararii judecatoresti constatatoare .

Respingerea cererii creditorului nu este justificata in situatia in care debitorul poseda in contul bancar disponibil suficient pentru a face fata datoriei pe care o are fata de creditorul care a cerut deschiderea procedurii. Nu se afla in insolventa debitorul care dispune de fonduri suficiente, dar refuza, chiar si cu rea-credinta, sa-si plateasca datoria[17]. Asta deoarece procedura insolventei nu este menita sa fie utilizata ca instrument de constrangere a debitorului pentru ca acesta sa-si plateasca datoriile, sub amenintarea cu falimentul.

Conditia ca starea de insolventa a debitorului sa dureze de cel putin 30 de zile, conform art. 3 pct. 1, este menita sa previna declansarea procedurii in situatii de jena financiara temporara care nu sunt consecinta incapacitatii de a face fata datoriilor.

Dupa propria constatare a incapacitatii de plata a debitorului, creditorul va fi obligat sa astepte inca 30 de zile inainte de a inregistra la tribunal cererea bazata pe dispozitiile art. 31. Neplata la scadenta va declansa automat curgerea termenului de 30 de zile calendaristice; implinirea acestui termen naste prezumtia de insolventa si permite creditorului sa constate aceasta situatie sa sa inregistreze la tribunal cererea prevazuta de art. 31.

Se afla in stare de incetare a platilor, conform prevederilor art. 3 pct. 1, nu numai debitorul care nu a efectuat nici o plata, in perioada de 30 de zile, ci si debitorul care, in aceeasi perioada, a efectuat unele plati modice in contul datoriei fata de creditorul reclamant sau fata de alti creditori .

Concilierea directa prealabila reglementata de art. 720 C. proc. civ. nu este obligatorie in cazul cererii creditorului prevazuta de art. 31 .

2. Deschiderea procedurii insolventei

2.1. Deschiderea procedurii la cererea debitorului

Pentru ca judecatorul sa pronunte prin incheiere deschiderea procedurii generale, sau dupa caz a procedurii simplificate, trebuie sa analizeze legalitatea si temeinicia cererii debitorului. Daca cererea debitorului indeplineste toate conditiile, judecatorul -sindic, in camera de consiliu, va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii generale.

Daca debitorul isi manifesta intentia de a intra in procedura simplificata sau nu depune documentele prevazute la art. 28 alin. 1 lit. a -f si h la termenele prevazuta in art. 28 alin. 1 sau se incadreaza intr-una dintre categoriile prevazute la art. 1 alin. 2, judecatorul-sindic va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii simplificate.

Prin incheierea de deschidere a procedurii, judecatorul sindic va desemna administratorul/lichidatorul si va dispune sa se efectueze de catre acestia notificarile prev. de art. 61 .

Notificarea se va adresa:

- tuturor creditorilor mentionati in lista depusa de debitor;

- debitorului;

- oficiul registrului comertului sau altui registru unde debitorul este inmatriculat pentru inregistrarea mentiunii.

Totodata, notificarea va fi publicata intr-un ziar de larga circulatie si in buletinul procedurilor de insolventa.

Notificarea va cuprinde mentiunile prevazute de art. 62 .

Creditorii care au primit notificarea deschiderii procedurii, ca si cei care nu au fost notificati, dar au luat cunostinta de hotararea judecatorului-sindic, pot inregistra la tribunal opozitie la deschiderea procedurii daca sunt nemultumiti de incheierea de deschidere a procedurii.

Termenul pentru inregistrarea opozitiilor este, pentru toti creditorii, de 15 zile de la primirea notificarii. Creditorii care au inregistrat opozitie vor fi citati, in termen de 10 zile de la inregistrarea opozitiei, impreuna cu debitorul, de judecatorul-sindic, la sedinta in care va solutiona deodata, printr-o sentinta, toate opozitiile.

Admitand opozitia, judecatorul-sindic poate sa pastreze deschisa procedura insolventei, daca in acest mod recalifica cererea debitorului ca fiind prematura. In situatia in care, ulterior acestei sentinte, procedura se deschide la cererea creditorilor sau chiar la cererea aceluiasi debitor, data aparitiei starii de insolventa nu va fi modificata. Daca se recalifica cererea debitorului drept cerere prematura si cu rea-credinta, dovada relei-credinte este in sarcina creditorului care se opune.

O alta solutie pe care o poate adopta judecatorul-sindic admitand opozitia creditorului este aceea de revocare a incheierii de deschidere a procedurii.

Calea de atac impotriva incheierii de deschidere a procedurii la cererea debitorului este opozitia, si nu recursul, dupa cum rezulta din alin. 1 al art. 32. Judecarea acestei opozitii este de competenta judecatorului-sindic.Recursul creditorului contra hotararii judecatorului-sindic prin care s-a deschis procedura la cererea debitorului, nu poate fi admis daca creditorul nu a facut opozitie prealabila si invoca in recurs numai absenta sanselor de redresare a debitorului .

2. 2. Deschiderea procedurii la cererea creditorilor

2. 2. 1. Inregistrarea si comunicarea cererii

Art 33 al. 1 dispune ca "in termen de 48 de ore de la inregistrarea cererii creditorului indreptatit sa solicite deschiderea procedurii, judecatorul sindic va comunica cererea, in copie debitorului ".

Procedura nu poate fi deschisa fara prealabila comunicare cu debitorul a copiei cererii creditorului, deoarece debitorul ar fi privat de dreptul de a formula contestatie, conform art. 33 .

Cererea creditorului pentru deschiderea procedurii fata de debitorul asociatie familiala este inadmisibila, aceasta asociatie neavand personalitate juridica, nici organe proprii de conducere. Calitatea de comerciant persoana fizica, in cazul asociatiei familiale, o are titularul autorizatiei administrative de exercitare a comertului[24].

Neprimirea de catre debitor, conform dispozitiilor art. 33, a cererii creditorului de deschidere a procedurii trebuie sa fie invocata, sub sanctiunea decaderii, la prima sedinta convocata de judecatorul-sindic, conform dispozitiilor art. 33, daca debitorul participa la sedinta . Daca debitorul nu a participat la sedinta pentru ca nu a primit notificarea, neregularitatea fiind de ordine publica, incalcarea dispozitiilor art. 33 poate fi constatata si din oficiu in recursul debitorului contra sentintei de deschidere a procedurii, conform dispozitiilor art. 306 alin. 2 C. proc. civ.

Intrucat art. 33 nu prevede conditia prealabila a urmaririi silite, fara rezultate, a creantei fata de debitor, cererea creditorului nu poate fi respinsa, pentru acest motiv, fara a se fi indeplinit procedura de notificare prevazuta de alin. 2 al art. 33[26]. Hotararea judecatoreasca pronuntata in materie comerciala in prima instanta este executorie si poate fundamenta o cerere de deschidere a procedurii .

Debitorul care recunoaste starea de insolventa poate sa propuna un plan (art. 33 alin. 2).

Dupa inregistrarea si notificarea cererii, creditorul poate renunta la judecata. datorita caracterului colectiv al procedurii, aceasta renuntare produce efectul dezinvestirii instantei numai daca, pana in acel moment, nu s-au inregistrat cererile altor creditori fata de acelasi debitor.

Daca, debitorul nu inregistreaza contestatie la cererea introductiva in termen de 10 zile de la primirea copiei, judecatorul-sindic va pronunta sentinta de deschidere a procedurii (art. 33 alin. 6 ). Daca nu contesta starea de insolventa si isi exprima intentia de a se reorganiza, debitorul poate propune un plan.

Hotararea judecatorului-sindic de deschidere a procedurii la cererea unuia dintre creditori produce efecte si fata de ceilalti creditori ai aceluiasi debitor, ale caror cereri vor fi reunite in acelasi dosar, nefiind admisibila pronuntarea altor hotarari de deschidere a procedurii contra aceluiasi debitor, pe baza cererilor altor creditori.

In scopul prevenirii unor abuzuri si deci a protejarii debitorului impotriva unor cereri nejustificate ale creditorilor privind deschiderea procedurii, legea prevede ca, la cererea debitorului, judecatorul sindic ii poate obliga pe creditorii care au introdus cererea, la depunerea unei cautiuni care nu poate depasi 10% din valoarea creantelor. Sanctiunea nedepunerii cautiunii in termenul stabilit este respingerea cererii introductive, prin sentinta atacabila cu recurs. Cautiunea va fi restituita creditorului deponent, in cazul respingerii contestatiei debitorului

2. 2. 2. Contestarea cererii de catre debitor

In termenul de 10 zile de la primirea copiei cererii introductive a creditorului, debitorul poate contesta ca ar fi in insolventa. Contestatia se inregistreaza la tribunalul care a comunicat copia cererii introductive si se solutioneaza de catre acelasi judecator-sindic.

Sentinta prin care un alt tribunal decat cel competent conform dispozitiilor art. 6 sau un alt judecator decat judecatorul-sindic desemnat de presedintele tribunalului competent a solutionat contestatia este casabila, conform dispozitiilor art. 304 pct. 1 c. proc. civ .

Termenul de contestatie de 10 zile prevazut de alin. 2 al art. 32 este corelat cu termenul de 15 zile acordat creditorilor prin art. 32, realizandu-se astfel egalitatea de tratament care lipsea in Legea nr. 64/1995.

Acesta este un termen procedural, care se calculeaza pe zile libere. Contestatia nu este tardiva atunci cand se face dovada cu borderoul de expeditie ca a fost predate oficiului postal anterior expirarii[29] termenului. Termenul nu este susceptibil de intrerupere si neincadrarea in termen este sanctionata cu decaderea, contestatia urmand sa fie respinsa ca tardiva. Contestarea tardivitatii contestatiei se poate face si direct in recurs, atunci cand prima instanta nu a verificat acest aspect. Nefiind un termen de prescriptie extinctive a dreptului la actiune, acest termen de contestatie nu este susceptibil de repunere in termen .

Sedinta pentru judecarea contestatiei se va tine in termen de 10 zile, cu citarea creditorilor care au inregistrat cererea introductiva.

Judecatorul sindic, la cererea debitorului, poate obliga pe creditorii semnatari ai cererii introductive sa consemneze o cautiune. Reglementarea are scopul de a descuraja abuzul procesual al creditorilor oferind debitorului posibilitatea de a se proteja de excesele creditorilor. Cuantumul cautiunii il stabileste judecatorul si nu poate depasi 10 % din valoarea creantei pentru care se porneste procedura.

Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul este in stare de insolventa, va pronunta o sentinta prin care va respinge contestatia si va deschide procedura generala.

Daca stabileste ca debitorul nu este in stare de insolventa, judecatorul-sindic va admite contestatia, va respinge cererea creditorilor (art. 33 alin. 5). Cererea introductiva va fi considerata ca lipsita de orice efect, chiar de la inregistrarea ei.

Astfel, s-a decis ca nu este prezenta starea de insolventa a debitorului in situatia in care banca debitorului atesta, prin scrisoare de bonitate, ca acesta poseda in contul curent fonduri disponibile mult superioare cuantumului creantei pretinse de creditorul care a cerut deschiderea procedurii[31].

Poate conduce la respingerea cererii creditorului sustinerea debitorului, confirmata de creditor, ca nici acesta nu si-a executat integral obligatiile contractuale[32]. In aceasta situatie intalnim o forma particulara de recunoastere a exceptiei de neexecutare in procedura insolventei. Respingerea cererii creditorului este justificata atunci cand creanta nu este certa, iar debitorul poseda in contul bancar disponibil suficient pentru a face fata datoriei .

In acest caz, cautiunea va fi folosita pentru acoperirea pagubei suferite de debitor prin inregistrarea cererii introductive si desfasurarea ulterioara a procedurii pana la acel moment.

Deci, judecatorul-sindic poate pronunta una dintre urmatoarele hotarari[34]:

1. Respingerea cererii creditorului, necontestata de debitor, daca stabileste ca aceasta cerere nu indeplineste conditiile cerute de art. 31 alin. 1. Sentinta se va afisa la usa instantei, iar cererea creditorului va fi considerata ca lipsa de orice efect chiar de la inregistrarea ei (art. 33 alin. 5).

2. Respingerea cererii creditorului, concomitent cu respingerea contestatiei debitorului (art. 33 alin. 5), daca debitorul nu este in stare de insolventa.

3. Respingerea cererii pentru nedepunerea cautiunii (art. 33 alin. 3, teza finala).

4. Admiterea cererii creditorului, concomitent cu respingerea contestatiei debitorului, daca debitorul este in stare de insolventa (art. 33 alin. 4) .

5. Admiterea cererii creditorului, necontestata de debitor, daca cererea creditorului indeplineste conditiile prevazute de art. 31 (art. 33 alin. 6) .

Prin sentinta de deschidere a procedurii generale, judecatorul sindic va desemna un administrator judiciar sau un lichidator provizoriu si va dispune, dupa caz, asupra elementelor esentiale supuse judecatii.

Toate cererile creditorilor vor fi examinate in acelasi dosar. Hotararea definitiva si irevocabila are autoritate de lucru judecat in legatura cu aspectele asupra carora judecatorul s-a pronuntat.

Spre, exemplu are autoritate de lucru judecat sentinta judecatorului-sindic prin care s-a respins cererea creditorului pentru ca debitorul a platit intreaga datorie, chiar daca recursul creditorului contra sentintei a fost anulat ca netimbrat. Dimpotriva, nu are autoritate de lucru judecat sentinta judecatorului-sindic pronuntata anterior, daca in procesul ulterior acelasi creditor isi bazeaza noua cerere pe o alta creanta.

3. Natura juridica a hotararii de deschidere a procedurii

Hotararea judecatoreasca de deschidere a procedurii insolventei are un efect constatator si in egala masura se constituie intr-o treapta procesuala in derularea litigiului care are ca obiect reorganizarea afacerii debitorului sau lichidarea fortata a patrimoniului acestuia. Formularea are semnificatie practica ce trebuie sa fie subliniata.

Aceasta hotarare nu modifica raporturile juridice dintre debitor si creditorii sai. Constata doar incetarea platilor debitorului. Creditorii si debitorul au aceleasi drepturi si obligatii pentru ca raporturile juridice dintre ei raman aceleasi. Insa prin aceasta hotarare se declanseaza un litigiu asezat pe normele procedurii insolventei formandu-se raporturi juridice procesuale cu continut special si specific.

Insolventa este o stare de fapt, este o realitate constituita din fapte materiale si acte juridice cu semnificatie juridica si economica ce exista la un moment dat: starea economica a debitorului nu-i permite acestuia sa-si indeplineasca obligatiile asumate; actele juridice unde debitorul si-a manifestat vointa nu-si pot produce efectele asteptate.

Constatandu-se cu autoritate de lucru judecat o realitate ea devine opozabila tuturor creditorilor cunoscuti sau necunoscuti ori tuturor tertilor. Semnificatia practica a acestei observatii se releva cand acceptam ca autoritatea de lucru judecat al hotararii nu este limitata numai la persoanele implicate in proces ci este valabila pentru toti. In legatura cu aceasta stare de fapt nu mai pot fi invocate exceptii; se pot invoca doar exceptii ce privesc formele de publicitate ale hotararii. Buna sau reaua credinta, interesul sau inocenta subiectilor angajati in procedura se evalueaza pornind de la aceasta regula[37].

Procesual insa apar modificari semnificative in raporturile dintre parti: averea debitorului se constituie intr-un gaj general al tuturor creditorilor, actele juridice viitoare ale debitorului fiind neopozabile creditorilor, ineficiente juridic; creditorii sunt plasati ipso facto intr-o stare de asociere; se fixeaza perioada in care opereaza prezumtia de frauda a debitorului; debitorul poate fi inlaturat in conditiile prevazute de lege de la conducerea propriei sale afaceri; debitorul, in conditiile prevazute de lege este decazut din beneficiul termenului pentru obligatiile sale; acordarea de puteri creditorilor de a dispune asupra patrimoniului debitorului; oprirea curgerii dobanzilor; interventia autoritatilor in afacerile private ale subiectilor interesati, etc.

4. Efectele legale ale deschiderii procedurii insolventei

4.1. Precizari

Daca in urma judecarii contestatiei, judecatorul sindic stabileste ca debitorul este in insolventa, va deschide procedura generala printr-o sentinta.

Variantele deschiderii procedurii sunt urmatoarele:

Procedura generala este aplicabila fata de categoriile de debitor enumerate la art. 1 alin. 1 si se deschide in urmatoarele situatii:

- la cererea debitorului daca aceasta cerere corespunde conditiilor stabilite la art. 3 pct. 1 ;

- la cererea creditorului, daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul este in stare de insolventa;

- la cererea creditorului, daca debitorul nu contesta ca ar fi in stare de insolventa si isi exprima intentia de a-si reorganiza activitatea.

Procedura simplificata este aplicabila categoriilor de debitori enumerate la alin. 2 al art. 1 si se deschide in urmatoarele situatii:

- la cererea debitorului, daca prin declaratia facuta conform art. 28 alin. 1 lit. h acesta isi arata intentia de a intra in procedura simplificata;

- in situatia in care debitorul nu depune documentele prevazute la art. 28 alin. 1 lit. a-f si h la termenele prevazute la art. 28 alin. 2 ;

- la cererea debitorului sau a creditorului, daca debitorul se incadreaza in una dintre categoriile prevazute la art. 1 alin. 2 sau daca a mai beneficiat de reorganizare in ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii.

4.2. Efectele legale ale deschiderii procedurii sunt :

1. desemnarea de catre judecatorul-sindic a administratorului judiciar sau, dupa caz, a lichidatorului provizoriu (art. 34);

Prin sentinta de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic va desemna, dupa caz, un administrator judiciar, in confirmitate cu dispozitiile art. 11 alin. 1 lit. c si ale art. 19 alin. 3 in cazul procedurii generale, iar in cazul procedurii simplificate, va desemna un lichidator provizoriu.

Desemnarea se va realiza cu privire la unul dintre practicienii in insolventa, care au depus oferta de servicii, la dosarul tribunalului. Aceasta desemnare este provizorie. Persoana desemnata va administra procedura pana la conformarea sau, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor, in conditiile prevazute la art. 19.

Tot judecatorul-sindic va stabili atributiile si onorariul practicianului in insolventa, in conformitate cu criteriile stabilite prin hotarare a guvernului.

Criteriile selectiei sunt cele prevazute la art. 11 alin. 1 lit. c:

- se vor examina toate ofertele depuse la dosar;

- se vor lua in considerare cererile de desemnare depuse de creditori;

- daca cererea introductiva apartine debitorului, se va tine seama de cererea de desemnare formulata de acesta.

2. judecatorul-sindic dispune notificarea sentintei de catre administrator/lichidator (art. 33 alin. 7);

Din aceasta perspectiva este semnificativ ca printre atributiile care vor fi stabilite de judecatorul-sindic in sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului provizoriu se va ragasi si aceea prevazuta la art. 33 alin. 7: efectuarea notificarilor enumerate la art. 61 , precum si:

- comunicarea sentintei de deschidere a procedurii (art 37);

- notificarea furnizorilor (art. 38);

- notificarea indisponibilizarii (art. 42 alin. 2);

- notificarea suspendarii (art. 43);

- notificarea debitorului sa depuna la dosar documentele (art. 44);

- intocmirea listei incasarilor, platilor efectuate dupa deschiderea procedurii (art. 46);

- notificarea bancilor (art. 48);

- supravegherea debitorului (art. 49);

- intocmirea raportului de 30 de zile (art. 54);

- reconstituirea documentelor debitorului (art. 55);

- prezentarea probelor (art. 56);

- obtinerea de relatii de la autoritati (art. 58);

- intocmirea si prezentarea raportului de 60 de zile si supunerea spre aprobarea adunarii creditorilor a propunerii de intrare in faliment.

3. debitorul este obligat sa depuna la dosar actele si informatiile prevazute la art. 28 alin. 3 pe care ar fi trebuit sa le depuna si in situatia in care procedura s-ar fi deschis la cererea sa. La aceste documente si informatii se adauga si cele mentionate la art. 44[43].

Administratorii debitorilor persoane juridice sunt obligati sa se abtina de la instrainarea actiunilor sau partilor sociale sau de interes detinute in capitalul debitorului persoana juridica, in conditiile art. 42.

Debitorul mai este obligat sa utilizeze in corespondenta mentiunile prevazute la art. 45 [44]. De asemenea, are obligatia sa intocmeasca lista cuprinzand operatiunile enumerate la alin. 2 al art. 46 .

4. furnizorii de servicii vitale nu mai au dreptul sa sisteze serviciile catre averea debitorului consumator captiv in perioada de observatie si in perioada de reorganizare (art. 38);

In perioada de observatie si cat timp dureaza procedura reorganizarii, furnizorii de servicii de gaze naturale, apa, telefonie sau alte asemenea, nu pot schimba, refuza ori intrerupe un astfel de serviciu catre debitorul care are calitatea de consumator intrat in procedura insolventei. In temeiul art. 3 din lege, prin consumator debitor de intelege consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul.

Furnizorul de servicii al debitorului consumator nu are dreptul sa schimbe, sa refuze ori sa intrerupa temporar prestarea serviciului sau furnizarea catre averea debitorului, in perioada de observatie, ca si in perioada de reorganizare, deoarece s-ar compromite astfel sansele reorganizarii.

5. suspendarea actiunilor judiciare sau extra judiciare pentru realizarea creantelor fata de averea debitorului (art. 36). In acest scop, judecatorul-sindic dispune comunicarea sentintei catre instantele judecatoresti in a caror jurisdictie se afla sediul debitorului declarat la registrul comertului, precum si tuturor bancilor unde debitorul are deschise conturi (art. 37);

Dispozitiile art. 36 se aplica in toate situatiile, fara sa fie conditionata aplicarea lor de inserarea unei dispozitii exprese in acest sens in hotararea de deschidere a procedurii. Totodata, se are in vedere ca hotararile judecatorului-sindic sunt executorii din momentul pronuntarii, inclusiv in ce priveste efectul prevazut de art. 3

Aceste creante vizate de procedurile suspendate vor fi prezentate la dosarul in care s-a deschis procedura.

Suspendarea nu opereaza cu privire la procedurile de executare silita declansate de creditori contra bunurilor din averea personala a fidejusorilor debitorului sau a persoanelor care au garantat prin cautiune reala executarea obligatiilor debitorului .

Efectul suspendarii legale se produce si cu privire la cererile de poprire asupra fondurilor banesti din contul bancar al debitorului[47].

Acest efect se constata in fiecare dosar judiciar in parte, de catre instanta sau organul de executare, si nu se dispune, cu caracter general, in dosarul tribunalului in care s-a deschis procedura .

Norma de competenta materiala prevazuta de art. 6 este aplicabila si in situatia anularii actelor de executare silita pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale la care se refera dispozitiile art. 36 din aceeasi lege .

Pentru realizarea efectului suspensiv, art. 37, prevede comunicarea sentintei de deschidere a procedurii catre instantele judecatoresti in a caror jurisdictie se afla sediul debitorului. Aceeasi comunicare se va efectua si bancilor unde debitorul are deschise conturi pentru a nu permite debitarea acestor conturi prin poprire.

creditorul titular al unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara ori drept de retentie de orice fel, poate solicita ridicarea suspendarii in conditiile prevazute de art. 39;

Creditorul titular al unei creante garantate cu ipoteca, gaj sau alta garantie reala mobiliara (de exemplu, amanetul civil prevazut de art. 1685-1696 C. civ. ) ori drept de retentie de orice fel (de exemplu, dreptul depozitarului prevazut de art. 1619 C. civ., dreptul locatarului prevazut de art. 1444 C. civ. s. a) poate solicita judecatorul-sindic ridicarea suspendarii mentionate la art. 36 cu privire la creanta sa in una dintre situatiile enumerate in art. 39 alin. 1 .

a. - atunci cand valoarea bunului constituit ca garantie nu este mai mare decat valoarea creantei (sau creantelor) garantate cu acel obiect si, totodata,

- bunul nu prezinta importanta vitala pentru succesul unei reorganizari care, in cazul concret, ar avea sanse efective de realizare;

b. - atunci cand creanta nu este suficient protejata prin obiectul garantiei datorita uneia dintre urmatoarele motive:

- valoarea obiectului s-a diminuat sau exista un pericol real sa sufere o diminuare apreciabila;

- ca urmare a acumularii dobanzilor, majorarilor sau penalitatilor de orice fel la o creanta garantata cu rang superior, valoarea partii garantate in favoarea unei alte creante, cu rang inferior, s-a diminuat, astfel ca creanta cu rang inferior nu mai este suficient protejata;

- obiectul garantiei nu este asigurat impotriva riscului pieirii sau deteriorarii.

Conform dispozitiilor alin. 3 al art. 39, creditorului care solicita ridicarea suspendarii ii revine sarcina dovezii situatiei prevazute de art. 39 alin. 1 .

Cererea va putea fi respinsa daca administratorul sau debitorul propune, ca alternative, adoptarea uneia sau mai multor masuri de protectie a creantei garantate, precum:

a) efectuarea de plati periodice in favoarea creditorului, pentru acoperirea diminuarii valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;

b) efectuarea de plati periodice in favoarea creditorului, pentru satisfacerea dobanzilor, majorarilor si penalitatilor de orice fel si, respectiv, pentru reducerea capitalului creantei sub cota de diminuare a valorii obiectului garantiei ori a valorii partii garantate dintr-o creanta cu rang inferior;

c) novatia obligatiei de garantie prin constituirea unei garantii suplimentare, reale sau personale, ori prin substituirea obiectului garantiei cu un alt obiect.

Ridicarea suspendarii[52] este in favoarea creditorilor cu garantii reale mobiliare, pentru ca, daca ar ramane in procedura, ar fi prejudiciati prin efectul dispozitiilor art. 123 pct. 1.

7. suspendarea cursului prescriptiei actiunilor prevazute de art. 36 ( art. 40);

Pentru a proteja pe titularii actiunilor care au fost suspendate, legea reglementeaza si suspendarea cursului prescriptiei privind aceste actiuni

Suspendarea prevazuta de art. 36 nu are efect fata de codebitori sau fidejusori, nici fata de persoanele care au consimtit o cautiune reala pentru garantarea executarii obligatiilor asumate de debitor fata de creditori. Acesti garanti sau codebitori nu beneficiaza de nici o descarcare de sarcini, datorita naturii juridice a obligatiei lor.

Pronuntarea sentintei de inchidere a procedurii va avea drept efect si reinceperea curgerii prescriptiei.

8. stoparea calcului dobanzilor, majorarilor sau penalitatilor de orice fel, precum si interzicerea adaugarii cheltuielilor la creantele nascute anterior deschiderii procedurii (art. 41);

S-a sustinut ca aceasta dispozitie a legii priveste creantele negarantate cu garantii reale ori drept de retentie, de orice fel, sau la partile negarantate din creantele garantate cu astfel de garantii, de la data deschiderii procedurii[54].

Creantele negarantate sunt creantele neinzestrate cu garantii.

Garantiile executarii obligatiilor debitorului fata de creditor sunt clasificate in garantii personale si garantii reale[55].

Garantiile personale, avand ca obiect un patrimoniu in miscare continua, sunt fidejudiunea si derivatele sale (avalul cambiei sau biletului de ordin, scrisoarea de garantie independenta). Specificul acestor garantii personale comparative cu garantiile reale consta in aceea ca ele se urmaresc de catre creditor in afara procedurii colective, printr-o procedura directa si individuala. Acest specific se estompeaza ca efect al unor dispozitii de exceptie, care devin tot mai numeroase (Legea nr. 99/1999[56], Ordonanta Guvernului nr. 39/2003 ; art. 31, 32 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 modificata prin Legea nr. 409/2001 si art. 43 al Legii nr. 64/1995 introdus prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 ).

Garantiile reale sunt mobiliare (gajul comercial reglementat de art. 478-489 C. com., amanetul civil reglementat de art. 1685 si urm. C. civ., garantiile reale mobiliare reglementate de Legea nr. 99/1999, Titlul VI, rezerva proprietatii, dreptul de retentie), sau imobiliare( ipoteca civila reglementata de art. 1746 si urm. C. civ. si ipoteca pentru creditul destinat investitiilor imobiliare reglementata de legea nr. 190/1999). Ipoteca legala este reglementata la art. 150 c. proc. fiscala.

Dispozitiile art. 41 vizeaza numai garantiile reale, pentru ca garantiile personale se valorifica intotdeauna numai in afara procedurii colective, pe cand garantiile reale pot fi valorificate si in cadrul procedurii colective.

"Partile negarantate" din creantele garantate " reprezinta [61]excedentul creantei fata de valoarea sau pretul bunului constituit ca garantie.

Elementele cu care se determina excedentul sunt urmatoarele:

a. - evaluarea bunului la data constituirii garantiei, sau

- reevaluarea bunului la data inregistrarii creantei, sau

- reevaluarea bunului la verificarea creantei, sau

- pretul obtinut din vanzarea bunului.

b. cuantumul creantei, la data cererii de deschidere a procedurii .

In concluzie, efectul dispozitiilor legale din art. 41 este stoparea curgerii de drept a dobanzilor, majorarilor sau penalitatilor de orice fel si interdictia adaugarii cheltuielilor pentru creantele fara garantii reale ori drept de retentie si pentru partile negarantate din creantele cu garantii reale.

Dispozitiile art. 41 alin. 1-3 se aplica numai creantelor nascute anterior deschiderii procedurii, nu si creantelor care s-au nascut dupa deschiderea procedurii, carora le sunt aplicabile dispozitiile art. 41 alin. 4 referitoare la neconfirmarea planului de reorganizare.

Dispozitiile art. 41 privind stoparea calculului dobanzilor opereaza numai fata de debitorul contra caruia s-a deschis procedura, dar nu si fata de codebitori solidari cu acesta, intre care se numara si fidejusorii (art. 42 C. com. ), care nu sunt supusi acestei proceduri. In consecinta, creditorul isi va calcula in continuare dobanzile, majorarile, penalitatile de intarziere si cheltuielile fata de acesti codebitori.

Ca regula, deci, stoparea calculului dobanzilor si a adaosurilor asimilate se produce in momente diferite:

- in privinta creantelor negarantate, pe data deschiderii procedurii (art. 41);

- pentru partile negarantate, din creantele garantate la data vanzarii bunului constituit ca garantie reala (art. 121 alin. 2): "creditorii vor avea, pentru diferenta, creante chirografare care vor veni in concurs cu cele prevazute de art. 123 pct. 8 si vor fi supuse dispozitiilor art. 41 ".

Prima exceptie la norma legala din alin. 1 al art. 41 este cea reglementata de alin. 2 al aceluiasi articol. Creantele garantate nu se supun dispozitiilor art. 41 alin. 1. Aceste creante se inscriu in tabelul definitiv si/sau in tabelul definitiv consolidat, dupa caz, la valoarea garantiilor, calculate conform art. 39 alin. 1 lit. A, fara a depasi valoarea creantei garantate. La distribuirea pretului rezultat din valorificarea bunului constituit ca garantie reala, creditorul va fi indreptatit sa calculeze accesoriile la creanta garantata. Aceste accesorii pot fi calculate numai pana la data vanzarii bunului si numai daca pretul obtinut a fost intr-o masura suficienta superior initialei evaluari. Daca pretul a fost inferior estimarii valorice initiale, la distributie se va ajusta corespunzator partea garantata a creantei si partea ramasa negarantata.

A doua exceptie la norma legala din alin. 1 al art. 41 este aceea in care se confirma un plan de reorganizare, dobanzile si celelalte accesorii ale obligatiilor nascute dupa deschiderea procedurii generale se vor plati in conformitate cu clauzele actelor care au generat creantele si, totodata, in conformitate cu prevederile planului (programului de plati).

Daca executarea planului a esuat, prevederile alin. 1 si 2 din art. 41 se aplica corespunzator calculului accesoriilor cuprinse in programul de plati pana la data intrarii in faliment.

9) interzicerea, sub sanctiunea nulitatii, a instrainarii actiunilor sau partilor sociale sau a partilor de interes ale administratorilor debitorilor persoane juridice, detinute la debitorul care face obiectul procedurii, fara acordul judecatorului-sindic ( art. 42 alin. 1 ).

Ca masura preventiva, judecatorul-sindic va dispune indisponibilizarea acestor actiuni sau parti sociale sau de interes, in registrele speciale de evidenta sau in conturile inregistrate electronic, in cazul actiunilor dematerializate (art. 42 alin. 2);

Nu sunt incidente prevederile art. 42 cu privire la actele de cesiune de parti sociale efectuate anterior deschiderii procedurii.

Sanctiunea nerespectarii interdictiei este nulitatea actului de instrainare (art. 42 alin. 1). In consecinta, lipsind acordul prealabil al judecatorului-sindic, transferul partilor sociale sau al actiunilor este anulabil si cererea lichidatorului, cu acest obiect, este admisibila. Competenta judecarii actiunii in anulare apartine tot judecatorul-sindic, conform prevederilor art.

Judecatorul-sindic va dispune prin sentinta de deschidere a procedurii sau printr-o incheiere ulterioare indisponibilizarea actiunilor sau a partilor sociale, prin inscrierea mentiunii in registrele speciale de evidenta sau in conturile inregistrate electronic (art. 177 alin. 1 lit. a si alin. 2, art. 179 din Legea nr. 31/19909), tocmai pentru a se preveni incalcarea interdictiei;

Masura indisponibilizarii este aplicabila atat in procedura reorganizarii judiciare, cat si in procedura falimentului.

10. se suspenda de la tranzactionare actiunile emise de debitor pe piata reglementata pe care se tranzactioneaza acestea de la data primirii comunicarii privind deschiderea procedurii de catre CNVM pana la data confirmarii planului de reorganizare si respectiv pana la incheierea procedurii. Sunt suspendate de la tranzactionare toate actiunile societatilor emitente, nu doar cele detinute de administratori conform art. 42. Retragerea se efectueaza tot de catre CNVM.

In comparatie cu legislatia anterioara, textul prezentei legi nu consacra dreptul judecatorului-sindic de a incuviinta continuarea tranzactionarii actiunilor pe piata.

11. debitorul are obligatia de a pune la dispozitia administratorului (sau, dupa caz, a lichidatorului) toate informatiile cerute de acesta cu privire la activitatea si averea sa, precum si lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale facute de el in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii (art. 44).

Conform dispozitiilor art. 55, daca debitorul nu a prezentat informatiile sau le-a prezentat in mod necorespunzator, administratorul poate, pe cheltuiala averii debitorului, sa angajeze, in conditiile legii, unul sau mai multi experti de specialitate, care, folosind bilantul, registrele contabile si documentele contabile si extracontabile ale debitorului, sa le intocmeasca sau, dupa caz, sa le corecteze cu maxima urgenta. Pentru identitate de ratiune, administratorul poate proceda in acelasi mod si in cazul neindeplinirii obligatiei debitorului prevazuta la art. 46;

12. obligatia mentionarii,, in insolventa", "in reorganizare judiciara" sau, dupa caz,,, in faliment", pe actele si pe corespondenta debitorului, in limbile romana, engleza si franceza (art. 45);

Conform dispozitiilor art. 45:

1) Dupa ramanerea irevocabila a hotararii de deschidere a procedurii, toate actele si corespondenta emise de debitor, administrator sau lichidator vor cuprinde, in mod obligatoriu si cu caractere vizibile, in limbile romana, engleza si franceza, mentiunea in insolventa, in insolvency, en procedure collective;

2) Dupa intrarea in reorganizarea juridica sau in faliment, actele si corespondenta vor purta, in conditiile mentionate la alin. 1, mentiunea in reorganizare judiciara, in judicial reorgasation, en redressement sau, dupa caz, in faliment, in bankruptcy, en faillite. Dupa intrarea in procedura simplificata, se va face de asemenea mentiunea in faliment, in bankruptcy, en faillite.

3) Prejudiciile suferite de tertii de buna -credinta, ca urmare a nerespectarii obligatiei mentionate la alin. 1 si 2, vor fi recuperate in mod exclusiv de persoanele care au incheiat actele ca reprezentanti legali ai debitorului, fara a fi atinsa averea debitorului.

13. "nulitatea tuturor actelor, operatiunilor si platilor efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii, cu exceptia cazurilor prevazute de Legea nr. 85/2006 si a celor autorizate de judecatorul-sindic" (art. 46);

Dispozitiilor art. 46 alin. 1, sunt "nule" toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii inclusiv inscrierile si intabularile prevazute de art. 49, cu doua exceptii:

- cazurile in care legea prevede o derogare de la acesta regula;

- actele autorizate de judecatorul-sindic.

In situatia in care se cere anularea unor acte juridice incheiate de debitor cu terte persoane, este necesare citarea acestor persoane pentru ale fi opozabila hotararea judecatorului-sindic.

In acest scop, atat debitorul, cat si administratorul judiciar, sunt obligati sa intocmeasca si sa actualizeze permanent o lista cuprinzand toate actele si operatiunile incheiate dupa deschiderea procedurii, cu mentionarea naturii si a valorii acestora, precum si a datelor de identificare ale cocontractantului.

Prin sintagma "in afara de cazurile prevazute de prezenta lege sau de cele autorizate de judecatorul-sindic" se intelege si operatiunile, inclusive utilizarea, vanzarea si inchirierea de bunuri, precum si efectuarea de plati, chiar daca se incadreaza,, in conditiile obisnuite" de exercitare a activitatii curente a debitorului.

Nulitatea poate fi dispusa din oficiu de catre judecatorul-sindic, sau poate fi ceruta de catre orice persoana interesata, ca urmare a consultarii listelor sau a luarii la cunostinta, pe orice cale, despre efectuarea operatiunilor, actelor si a platilor, cu incalcarea conditiilor prev. de art. 4

14. ridicarea dreptului debitorului de a-si administra averea, daca nu si-a declarat, conform legii, intentia de reorganizare (art. 47-48);

Dezinvestirea se produce fie prin efectul legii, fie prin hotararea judecatorului-sindic.

Prin efectul legii, dezinvestirea se realizeaza:

- ca rezultat al deschiderii procedurii, daca debitorul nu si-a declarat, in conditiile art. 28 sau, dupa caz, art. 33, intentia de reorganizare (art. 28, 74);

- drept consecinta a incheierii prin care se decide intrarea in faliment (art. 47 alin. 4).

Prin hotararea judecatorului-sindic, dezinvestirea se dispune din oficiu, sau la cererea creditorilor ori a comitetului creditorilor sau a administratorului judiciar.

In orice moment al procedurii, creditorii, individual sau prin comitetul creditorilor, se pot adresa judecatorului-sindic cu o cerere de a se ridica debitorului dreptul de administrare. Cererea trebuie justificata cu pierderile continue din averea debitorului sau cu lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate. Aceasta cerere va fi examinata in termen de 15 zile, intr-o sedinta la care vor fi citati debitorul, creditorii, administratorul judiciar si comitetul creditorilor. Judecatorul-sindic va putea ordona ridicarea, in tot sau in parte, a dreptului de administrare al debitorului, indicand totodata si conditiile de exercitare a acestuia (art. 47 alin. 3).

Concomitent, judecatorul-sindic va da dispozitii tuturor bancilor la care debitorul are disponibil in conturi sa nu permita debitarea conturilor fara un ordin al sau sau al administratorului judiciar/lichidatorului (art. 48 ), sub sanctiunea unor amenzi judiciare si a raspunderii pentru prejudicial cauzat (alin. 4 al aceluiasi articol).

Cele doua calificari pe care jurisprudenta noastra[64] le-a atribuit ridicarii dreptului debitorului de conducere a activitatii si de administrare a averii sale in aplicarea procedurii falimentului sunt nulitatea relativa si inopozabilitatea .

Consecintele practice ale aplicarii tezei inopozabilitatii sunt, in principal, urmatoarele:

a) nu este necesara nici constatarea nulitatii, nici anularea prin hotararea tribunalului a actului juridic incheiat de debitor;

b) nu este ingaduit nici debitorului, nici celeilalte parti contractante sa ceara constatarea nulitatii sau anularea actului;

c) debitorul va ramane obligat fata de persoana cu care a contractat, daca lichidatorul nu se prevaleaza de inopozabilitatea actului;

d) reciproc, terta persoana cu care debitorul a contractat nu se poate prevala de "ridicarea dreptului" ca de o incapacitate care provoaca ineficienta actului, pentru a se sustrage de la indeplinirea obligatiilor pe care le-a asumat fata de debitor .

Efectul ridicarii dreptului asupra averii debitorului este general, raportandu-se la integralitatea acestei averi, in sensul impiedicarii debitorului de a efectua acte de administrare si de dispozitie.

Efectul "ridicarii dreptului" se produce simultan cu privire la :

- bunurile din averea debitorului;

- actele juridice ale debitorului;

- actiunile in justitie sau cererile debitorului ori contra acestuia.

Pierderea dreptului de administrare si de dispozitie se refera atat la bunurile prezente in patrimoniul debitorului in momentul in care se produce acest efect, cat si la bunurile care vor fi cuprinse in acest patrimoniu pana in momentul inchiderii procedurii, deoarece, conform art. 3, averea debitorului, supusa acestei proceduri, include si bunurile dobandite in cursul aplicarii procedurii.

In cazul comerciantului persoana fizica, efectul se produce si cu privire la bunurile comune, pentru ca si drepturile debitorului cu privire la aceste bunuri fac parte din " avere", adica din patrimoniul debitorului. Imprejurarea poate fi insa apreciata ca un motiv temeinic pentru impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei.

Efectele "ridicarii dreptului " se produc, in principiu, cu privire la toate actele juridice ale debitorului. Nu sunt insa ineficiente actele cu scop conservator efectuate de debitor, cum sunt : somatia adresata unui datornic, declararea unui apel sau a unui recurs, intreruperea unei prescriptii, dresarea unui protest, intreruperea cursului perimarii sau cererea de constatare a perimarii etc.

Ridicarea dreptului priveste, de asemenea, actiunile in justitie, sub aspect activ si pasiv, in sensul ca actul de procedura efectuat numai de catre debitor este inopozabil. Daca lichidatorul nu-si insuseste calea de atac declarata de debitor si aceasta cerere a debitorului se respinge, obligatia de plata a cheltuielilor de judecata nu este opozabila celorlalti creditori.

Nu sunt supuse acestui efect bunurile si drepturile patrimoniale care, conform art. 3 nu "pot face obiectul unei executari silite, in conditiile Codului de procedura civila" (art. 406-410). De asemenea, debitorul pastreaza toate drepturile in tot ce nu priveste administrarea bunurilor. Astfel, debitorul persoana fizica poate exercita o noua activitate profesionala salariata sau o alta activitate lucrativa.

15. in perioada de observatie, activitatile curente si platile sunt premise in limitele prevazute la art. 49;

In situatia neridicarii dreptului de administrare, din cauza ca debitorul si-a declarat, in termenul legal, intentia de reorganizare, prin dispozitiile art. 49 se opereaza distinctia intre actele si operatiunile activitatii curente si celelalte acte si operatiuni.

In cazul celor care depasesc sfera activitatii curente (in sensul art. 3 pct. 14 ) este prevazuta, prin textul alin. 2 al art. 49, autorizarea prealabila a judecatorului-sindic, atat pentru actele debitorului, cat si pentru actele administratorului judiciar (art. 3 pct. 14 defineste activitatile curente ca fapte de comert si operatiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor in perioada de observatie, in cursul normal al comertului sau, exemplificand cu urmatoarele : continuarea activitatilor contractate, conform obiectului de activitate ; efectuarea operatiunilor de incasari si plati aferente acestora; asigurarea finantarii capitatului de lucru in limite curente).

Cererea se solutioneaza intr-o sedinta a comitetului creditorilor, in maximum 5 zile de la inregistrarea ei.

Daca cererea se refera la vanzarea bunurilor grevate de garantii, se vor respecta si dispozitiile art. 39 privind asigurarea unei protectii corespunzatoare creantei garantate cu acel bun (alin. 3 al art. 49).

1 sunt fara efect intabularile si orice alte formalitati similare efectuate dupa deschiderea procedurii (art. 50);

Daca la data deschiderii procedurii un act juridic nu devenise opozabil tertilor, inscrierile, transcrierile, intabularile si orice alte formalitati specifice necesare acestui scop, efectuate dupa data deschiderii procedurii, sunt fara efect fata de masa creditorilor, cu exceptia cazului in care cererea sau sesizarea, legal formulate, a fost primita de instanta, autoritatea sau institutia competenta cel mai tarziu in ziua premergatoare hotararii de deschidere a procedurii.

Trebuie precizat insa ca, chiar daca se realizeaza opozabilitatea actelor ale caror cereri sau sesizari au fost depuse la autoritatea competenta, in ziua anterioara deschiderii procedurii, ele sunt supuse anularii in conditiile art. 78 si urm.

17. contractele financiare sunt supuse regimului reglementat la art. 51;

Contractele financiare calificate (art. 51). sunt definite la pct. 31 al art. 3: contracte avand ca obiect operatiuni cu instrumente financiare derivate, realizate pe pietele reglementate, pietele asimilare sau piete la buna intelegere, astfel cum sunt acestea reglementate (art. 3 pct 33, 34, 35)

Aceste categorii de obligatii pot fi executate fata de cocontractantul insolvent ca si fata de garantul insolvent al unui cocontractant in conditiile reglementate de art. 51.

Nici un lichidator sau, dupa caz, nici o instanta judecatoreasca nu poate impiedica, cere anularea ori decide desfacerea unor operatiuni cu instrumente financiare derivate inclusiv ducerea la indeplinire a unui acord de netting, realizate in baza unui contract financiar calificat, cu exceptia dovedirii intentiei frauduloase a debitorului in sensul art. 80 alin 1lit. g si n.

18. compensarea legala a creantelor reciproce intre creditor si debitor opereaza conform art. 52;

Deschiderea procedurii insolventei nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare legala sunt indeplinite la data deschiderii procedurii.

Compensarea datoriilor banesti certe, lichide si exigibile existente concomitent intre debitorul subiect al procedurii si creditorii acestuia, care ii sunt totodata si datornici, opereaza prin efectul legii (art. 1144 C. civ. ) si nu poate fi aprobata, nici refuzata de judecatorul-sindic, sub nici un motiv neprevazut de Codul civil (art. 1143-1153).

Aceasta norma legala este oarecum incompatibila cu principiile specifice procedurii insolventei deoarece compensarea opereaza contrar ordinii de prioritate a creantelor prevazute la art. 123 si deosebit de flagranta este incalcarea ordinii in cazul creantelor de la pct. 8 si 9 din art. 123.

19. sunt libere de sarcini bunurile instrainate de administratorul judiciar/lichidator conform art. 53;

Bunurile instrainate de administratorul judiciar sau de lichidator, in exercitiul atributiunilor sale reglementate de Legea nr. 85/2006, sunt dobandite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garantii reale mobiliare sau drepturi de retentie de orice fel, ori masuri asiguratorii.

Aceasta regula este asemanatoare cu cea a bunurilor dobandite de catre adjudecatari in procedura de executare silita. ( art. 518 C. pr. civ. )

20. administratorul intocmeste raportul de 30 de zile propunand intrarea in procedura simplificata sau continuarea perioadei de observatie din procedura generala (art. 54);

In termenul stabilit de judecatorul-sindic, care nu poate depasi 30 de zile de la data desemnarii administratorului judiciar, acesta va preda judecatorului-sindic un raport cu propunerile de mai sus.

Procedura simplificata se aplica debitorilor aflati in stare de insolventa, care se incadreaza in una dintre categoriile enumerate la alin. 2 din art. 1.

Procedura simplificata reprezinta, conform pct. 25 al art. 3, procedura prin care debitorul fata de care sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 1 alin. 2 intra direct in procedura de faliment, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maxim 60 de zile, perioada in care vor fi analizate elementele aratate la art. 1 alin. 2 lit. c si d.

Procedura generala se aplica fata de categoriile de debitori enumerate la alin. 1 al art. 1.

Procedura generala definita la pct. 24 al art. 3 este procedura prin care un debitor care indeplineste conditiile prevazute la alin. 1 al art. 1, dar nu si pe acelea prevazute la alin. 2 al art. 1, dupa perioada de observatie, succesiv, intra in procedura de reorganizare judiciara si in procedura de faliment sau, separat, numai in reorganizare judiciara sau doar in faliment.

Durata perioadei de observatie este cuprinsa intre data deschiderii procedurii si data confirmarii planului sau, dupa caz, a intrarii in faliment.

Raportul administratorului judiciar propune aplicarea uneia dintre cele doua variante de procedura, bazandu-se exclusiv pe identificarea situatiilor alternative pe care le reglementeaza art. 1.

Daca raportul va propune aplicarea procedurii simplificate, acesta va contine documentele doveditoare si administratorul judiciar va notifica aceasta propunere creditorilor care au depus cererea introductive si debitorului, prin administratorul special. La raport se va anexa dovada indeplinirii procedurii de notificare.

Persoanele notificate vor fi convocate de judecatorul-sindic prin administratorul judiciar la o dezbatere in sedinta publica intr-un termen de maxim 20 de zile de la primirea raportului, daca se propune intrarea in procedura simplificata.

Dupa ascultarea partilor interesate, judecatorul-sindic va pronunta o sentinta prin care va aproba sau va respinge, dupa caz, concluziile raportului si va dispune, totodata, intrarea in faliment in conditiile art. 107 alin. 1 lit. d, daca aproba propunerea.

21. instanta poate stabili conditiile probatiunii conform art. 56;

In cadrul procedurii simplificate, in conditiile descrise la alin. 2 lit. c si/sau d din art. 1, caracterizate prin lipsa documentelor debitorului, judecatorul-sindic poate stabili, in sarcina creditorului care a cerut deschiderea procedurii sau in sarcina administratorului judiciar, indatoriri referitoare la prezentarea probelor cu inscrisuri, relatii scrise, luarea interogatoriului persoanelor din administratia societatii debitoare si orice alte demersuri necesare solutionarii cauzei, cum ar fi cele prevazute la art. 58.

22. masurile adecvate situatiei in care debitorul sau bunurile acestuia nu pot fi gasite (art. 57-58);

Atunci cand la sediul inregistrat in registrul comertului debitorul nu mai desfasoara activitate, iar creditorul care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu cunoaste un alt sediu, punct de lucru de desfasurare a activitatii, si dupa ascultarea raportului administratorului judiciar, prevazut la art. 54, prin care se constata ca debitorul se gaseste in una dintre categoriile prev. la art. 1 alin 2 lit c sau d comunicarea, notificarea oricarui act de procedura fata de debitor, inclusive a celor privind deschiderea procedurii, se va efectua prin Buletinul procedurilor de insolventa, dar si dupa regulile art. 7.

23. administratorul /lichidatorul prezinta raportul de 60 de zile si adunarea creditorilor poate hotari intrarea in faliment a debitorului (art. 59, 60).

Textul art. 59 prevede obligatia administratorului judiciar de a intocmi si de a supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la data desemnarii administratorului, un raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila. Momentul procedural de la care se calculeaza termenul de 60 de zile este acela al desemnarii administratorului.

Articolul 59 prevede ca raportul va indica daca exista o posibilitate reala de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori, dupa caz, va arata motivele care nu permit reorganizarea si, in acest caz, propunerea de intrare in faliment.

Daca, este posibila reorganizarea judiciara, se va preciza si care dintre planuri este recomandat si se va mentiona daca autorul raportului colaboreaza la intocmirea acelui plan ori are intentia sa prezinte un alt plan.

Daca raportul contine propunerea de intrare in faliment a debitorului, acest raport va fi supus aprobarii adunarii creditorilor in prima sedinta a acesteia. Pe baza propunerii administratorului judiciar de intrare in faliment, judecatorul-sindic va dispune publicarea unui anunt referitor la raport in Buletinul procedurilor de insolventa, cu indicarea datei adunarii creditorilor, care va vota propunerea administratorului judiciar, tinand seama si de punctul de vedere al comitetului creditorilor.

Adunarea creditorilor va aproba propunerea administratorului judiciar cu o majoritate de cel putin doua treimi din creantele prezente la vot.

Chiar daca votul a fost aprobativ, in proportia ceruta de lege, hotararea va fi ineficienta in situatia in care creditori detinand impreuna peste 20% din creante iti exprima intentia de a depune un plan.

Daca se aproba propunerea de intrare in faliment de catre adunarea creditorilor, judecatorul-sindic decide prin sentinta in acelasi sens.

Daca in cauza a fost admis un plan de reorganizare de catre judecatorul-sindic, administratorul judiciar nu mai poate face propunerea de aplicare a procedurii falimentului si nici nu este necesar sa convoace adunarea generala a creditorilor.