Incidente procedurale ce pot aparea in cursul judecatii

Incidente procedurale ce pot aparea in cursul judecatii

1.Suspendarea judecatii

Suspendarea judecatii consta in oprirea cursului judecatii din cauza unor imprejurari voite de parti sau a unor imprejurari indepen­dente de vointa lor.

Astfel, art. 242 din Codul de procedura civila prevede suspendarea judecatii in doua situatii: cand amandoua partile o cer si cand niciuna din parti nu se infatiseaza la strigarea pricinii.

in cea de a doua situatie, pricina se judeca daca una din parti a cerut in scris judecarea in lipsa.

Instanta este obligata in cele doua situatii prevazute de art. 242 alin. l din Codul de procedura civila sa suspende procesul, acesta urmand a fi reluat la cererea uneia din parti.

in unele situatii, suspendarea intervine independent de vointa partilor. Ele sunt prevazute expres in art. 243 din C. proc. civ. Potrivit textului de lege mentionat, judecata pricinilor se suspenda de drept:

prin moartea uneia din parti, afara de cazul cand partea interesata cere termen pentru introducerea in judecata a mostenitorilor;

prin interdictie sau punerea sub curatela a uneia din parti, pana la numirea tutorelui sau curatorului;

prin moartea mandatarului uneia din parti, intamplata cu mai putin de 15 zile inainte de ziua infatisarii;

4. prin incetarea functiei tutorelui sau curatorului;

prin deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului asupra reclamantului, in temeiul unei hotarari jude­catoresti irevocabile²⁸⁵.

in afara cazurilor de suspendare de drept mentionate in art. 243 C. proc. civ, ea mai intervine si in alte situatii, si anume: in cazul conflictului de competenta (art.21 din Codul de procedura civila); in cursul solutionarii cererii de recuzare (art.31 din Codul de procedura civila); cand e un proces penal pe rol care are inraurire in solutionarea pricinii civile, se suspenda aceasta din urma pana la ramanerea irevocabila a hotararii penale (art. 19 alin. 2 din Codul de procedura penala).

Sunt situatii in care instanta are latitudinea de a dispune suspendarea judecatii.

Art.244 din Codul de procedura civila prevede doua astfel de situatii:

cand dezlegarea pricinii atarna, in totul sau in parte, de existenta sau inexistenta unui drept ce formeaza obiectul unei alte judecati;

2. cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii ce urmeaza sa se dea.

in primul caz, textul priveste existenta unor chestiuni preju-diciabile, a caror solutionare poate sa aiba o importanta hotaratoare in rezolvarea cauzei.

in cel de-al doilea caz prevazut de art. 244 C. proc. civ., suspendarea se poate dispune numai daca se face dovada ca s-a pornit urmarirea penala sau se prezinta elemente concrete care sa indice

existenta unei infractiuni, dar cu conditia ca prin constatarea acestora sa se influenteze hotararea civila.

in afara acestor doua cazuri, art. 40 alin2 C. proc. civ. prevede posibilitatea pentru presedintele instantei sa ordone, fara citarea partilor, suspendarea judecarii pricinii atunci cand s-a introdus cerere de stramutare si sa comunice de urgenta aceasta masura instantei de la care se solicita stramutarea, in aceasta situatie, daca se admite cererea de stramutare, instanta care a admis-o are obligatia sa instiinteze de indata despre masura dispusa, instanta pe rolul careia se afla pricina.

in toate cazurile de suspendare, instanta se va pronunta prin incheiere in care se arata imprejurarea care a condus la luarea masurii suspendarii.

incheierea prin care s-a dispus masura suspendarii poate fi atacata cu recurs, in mod separat, pe toata perioada in care dureaza suspendarea cursului judecarii procesului. Tot in aceeasi perioada se poate face recurs si impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

in timpul suspendarii judecatii, procesul ramane in nelucrare, iar orice act de procedura efectuat in acest timp, cu exceptia cererii prin care se solicita repunerea pe rol a procesului, este lovit de nulitate.

Nulitatea poate fi relativa si poate fi invocata numai de partea in folosul careia a operat suspendarea.

Daca dispare motivul pentru care s-a dispus suspendarea, procesul se reia la cererea partii interesate, in cazul suspendarii voluntare, cand partea trebuie sa plateasca 1/2 din taxele de timbru aferente actiunii.

La suspendarea de drept, partea interesata trebuie sa indice persoanele ce urmeaza sa fie introduse in cauza si nu se achita nicio taxa de timbru.

La suspendarea facultativa, procesul se reia numai dupa ce hotararea pronuntata in cauza care a determinat suspendarea a ramas irevocabila sau cand solutia de clasare a procurorului, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale a ramas definitiva.

Cand se dispune repunerea pe rol, instanta va fixa un termen de judecata, cu citarea partilor.

2. Perimarea

Perimarea este o sanctiune procedurala ce intervine pentru nerespectarea cerintei de a exista continuitate intre actele procedurale si consta in stingerea procesului in faza in care se gaseste.

Natura juridica a perimarii este mixta; ca sanctiune procesuala pentru nespectarea termenului stabilit de lege si ca o prezumtie de desistare²⁸⁶.

Art. 248 C. proc. civ prevede ca, "orice cerere de chemare in judecata, contestatie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de un an', "in materie comerciala termenul de perimare este de sase luni'.

Perimarea opereaza atat in faza judecatii, cat si in faza executarii silite, in faza judecatii opereaza in etapa judecatii in prima instanta, ca si in etapa cailor de atac.

Perimarea intervine numai daca lasarea in nelucrare a procesului se datoreaza culpei partilor.

in art. 248 C. proc. civ. se prevad trei situatii in care partea nu este considerata in culpa, si anume: cand actul de procedura trebuia sa fie indeplinit din oficiu de catre instanta; cand cererea nu a ajuns la instanta fara sa existe vina partii; cand fara vina partii cererii nu i se poate fixa termen de judecata.

in prima situatie ne aflam atunci cand instanta a omis sa fixeze termen de judecata ori cand partea a cerut judecarea procesului in lipsa, insa din greseala instanta a suspendat judecata.

Actiunea civila in procesul penal nu se poate perima pentru ca instanta penala trebuie sa se pronunte si asupra laturii civile, chiar si cand s-a dispus disjungerea acesteia de actiunea penala.

A doua situatie se poate ivi in cazul declinarii de competenta, al stramutarii, al intervenirii unui conflict de competenta, al unui apel sau recurs, cand dosarul nu a ajuns la instanta care trebuia sa-1 primeasca pentru solutionarea actiunii sau a caii de atac.

Cea de a treia situatie poate interveni daca cererea a ajuns la instanta in zilele in care nu este activitate si nu i se poate fixa termen de judecata.

Termenul de perimare se calculeaza potrivit dispozitiilor art. 101 alin. 3 C. proc. civ.

Momentul de la care incepe sa curga termenul de perimare nu este prevazut expres de lege, dar in practica si in literatura de specialitate s-a considerat ca aceasta este data la care s-a facut ultimul act de procedura in cauza respectiva, act care nu a fost urmat de alte acte din vina partii.

Cu toate ca termenul de perimare este un termen procedural legal din aceasta cauza ar trebui sa curga continuu, totusi prin lege s-a prevazut posibilitatea intreruperii sau suspendarii lui.

Art. 249 C. proc. civ. stabileste ca perimarea se intrerupe prin indeplinirea unui act de procedura facut in vederea judecarii procesului de catre partea care justifica un interes.

Actul intrerupator de perimare efectuat de o parte produce efecte si fata de coparticipanti.

Daca dupa indeplinirea unui act de intrerupere a perimarii, cauza ramane din nou in nelucrare, din vina partii, incepe sa curga un nou termen, fara sa se ia in calcul timpul scurs inaintea intreruperii cursului perimarii.

Suspendarea perimarii este prevazuta de art. 250 C. proc. civ., care in alin. l prevede ca este suspendat cursul perimarii cat timp dainuieste suspendarea judecatii, pronuntata de instanta in cazurile prevazute de art. 244, precum si in alte cazuri stabilite de lege, daca suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta in judecata a partilor²⁸⁷.

Art. 250 C. proc. civ. prevede suspendarea termenului de perimare in trei situatii:

1. pana la incetarea suspendarii judecatii, pronuntata de instanta in cazurile prevazute de art. 244 din Codul de procedura civila (suspendare legala facultativa);

in cazurile prevazute de art. 243 din Codul de procedura civila, cursul este suspendat timp de 3 luni de la data cand s-au petrecut faptele care au dus la suspendarea judecatii, cu conditia ca aceste fapte sa se fi petrecut in cele din urma 6 luni ale termenului de perimare;

pe timpul cat partea a fost impiedicata sa staruie in judecata din pricina unor imprejurari mai presus de vointa sa.

Dupa incetarea imprejurarilor ce au determinat suspendarea, cursul perimarii va continua de la punctul in care s-a oprit, prin includerea si a timpului scurs inaintea suspendarii.

Art.248 alin. l prevede ca perimarea opereaza de drept, adica prin simpla implinire a termenului de perimare.

Trebuie, insa, ca ea sa fie constatata printr-o hotarare judecatoreasca care sa declare stins procesul, pentru ca este necesar a se verifica in contradictoriu daca sunt indeplinite conditiile perimarii.

Aceste conditii sunt: cererea sa fi ramas in nelucrare un an in materie civila sau 6 luni in materie comerciala; sa existe culpa partii; sa nu fi intervenit o cauza de intrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; sa nu existe o cauza de stingere prevazuta de o norma speciala²⁸⁸.

Constatarea perimarii se face in urma repunerii pricinii pe rol din oficiu, la cererea partii interesate sau prin invocarea exceptiei de perimare de partea interesata sau de procuror.

Exceptia perimarii este o exceptie absoluta si peremptorie si de aceea poate fi invocata de partea interesata, de procuror sau de instanta din oficiu, oricand in cursul judecatii. Dar, perimarea cererii de chemare in judecata nu poate fi invocata pentru prima data in instanta de apel.

Cand constata ca perimarea nu a operat, instanta pronunta o incheiere, ce poate fi atacata numai odata cu fondul cauzei.

Hotararea prin care se constata perimarea este supusa recursului in termen de 5 zile de la pronuntarea hotararii.

Perimarea opereaza impotriva oricaror persoane fizice sau juridice, chiar si a celor lipsite de capacitate de exercitiu.

Constatarea perimarii se face la termenul acordat de instanta, atunci cand s-a dispus repunerea pe rol a pricinii, dar numai cand procedura de citare cu partile a fost indeplinita legal.

Instanta care judeca cererea de perimare va avea aceeasi compunere ca si pentru judecarea cererii a carei perimare se constata, pentru ca cererea de perimare este un incident procedural in raport cu cererea principala.

Principalul efect al perimarii este stingerea procesului impreuna cu actele de procedura iar partile sunt repuse in situatia anterioara.

in caz de coparticipare procesuala, cererea de perimare sau actul de procedura intrerupator de perimare, facute de un coparticipant, foloseste si celorlalti (art.251 C. proc. civ).

Art. 16 alin. ultim din Decretul nr. 167/1958 si art. 1868 din Codul civil prevad ca, in situatia in care s-a constatat perimarea cererii de chemare in judecata, efectul acesteia de a intrerupe prescriptia extinctiva nu se produce.

Perimarea nu afecteaza nici dreptul subiectiv civil si nici dreptul la actiune. Ca urmare, daca dreptul de a obtine condamnarea paratului nu s-a prescris, se poate introduce o noua actiune, situatie in care partile pot folosi probele administrate in cursul judecarii cererii pe­rimate, daca noua instanta nu considera ca este necesara refacerea lor.

Sanctiunea perimarii lipseste actele de procedura de efectele lor in ce priveste functia procedurala, dar cand aceste acte cuprind mani­festari de vointa, declaratii sau constatari de fapt, isi produc efectele.

Cand s-a perimat cererea de apel, se stinge judecata la instanta de apel si nu se mai poate exercita un nou apel impotriva hotararii primei instante, care devine definitiva.

Daca s-a perimat cererea de recurs, nu mai este posibila exer­citarea unui nou recurs, hotararea devenind irevocabila.

Prin perimarea cererii de contestatie in anulare sau de revizuire, nu mai poate fi exercitata calea de atac extraordinara pentru motivul invocat prin cererea perimata.

Teoreticienii dreptului au aratat ca perimarea actelor de procedura nu trebuie confundata cu perimarea instantei²⁸⁹.

Art. 1891 din Codul civil prevede ca instantele incepute si delasate se vor prescrie, in lipsa de cerere de perimare, in 30 de ani de la cel din urma act de procedura.

Cu toate ca in sistemul actual perimarea opereaza de drept, se pot ivi situatii exceptionale in care perimarea sa nu poata functiona si in astfel de situatii se poate face aplicarea dispozitiilor art. 1891 din Codul civil.

3. Actele procesuale de dispozitie ale partilor

Analizand principiul disponibilitatii, am aratat ca dispo­nibilitatea se manifesta si prin posibilitatea partilor, ca in cursul pro­cesului sa efectueze diferite acte de dispozitie, si anume renuntarea la judecata, renuntarea la drept, achiesarea paratului la pretentiile recla­mantului, incheierea unei tranzactii in vederea stingerii litigiului²⁹⁰.

1. Renuntarea la judecata

Art. 246 alin. l C. proc. civ. prevede ca, reclamantul poate sa renunte oricand la judecata, fie verbal in sedinta, fie prin cerere scrisa.

La momentul renuntarii reclamantul trebuie sa aiba capacitate de a dispune. Cand renuntarea se face prin reprezentant, el trebuie sa aiba o procura speciala in acest sens. Reprezentantul legal al incapabilului are nevoie de autorizarea prealabila a organului de stat competent.

inainte de a intra in dezbaterea fondului cauzei nu este necesara obtinerea consimtamantului paratului, insa, la cerere, reclamantul poate fi obligat la cheltuieli de judecata. Dupa acest moment, renuntarea la judecata se poate face numai cu acordul paratului, mai putin in procesele de divort cand se poate lua act de renuntarea la judecata a reclamantului, la instanta de fond, chiar si cand paratul nu este de acord.

Instanta de judecata va lua act de renuntarea la judecata printr-o incheiere, care este supusa recursului asa cum rezulta din dispozitiile art. 299 C. proc. civ.

Reclamantul poate renunta la judecata si numai cu privire la un capat de cerere sau numai la unul din parati.

in cazul coparticipantilor procesuali activi, renuntarea unuia din reclamanti la judecata nu are efecte si asupra celorlalti, si nici asupra cererii de interventie principala sau a cererii reconventionale.

Renuntarea la dreptul subiectiv pretins

Conform art. 247 alin.l C. proc. civ. lin caz de renuntare la insusi dreptul pretins, instanta da o hotarare prin care va respinge cererea in fond si va hotari asupra cheltuielilor.

Prin renuntarea la dreptul subiectiv, reclamantul nu mai poate sa cheme ulterior in judecata pe parat pentru valorificarea aceluiasi drept.

Renuntarea se poate face in orice faza a procesului, verbal in sedinta sau prin inscris autentic, insa practica judiciara a stabilit ca este valabil si inscrisul sub semnatura privata, care este recunoscut de reclamant. Consimtamantul paratului nu mai este prevazut de lege pentru ca acesta nu mai poate fi chemat in judecata ulterior pentru valorificarea aceluiasi drept subiectiv²⁹¹.

Cand renuntarea reclamantului la dreptul subiectiv pretins intervine la instanta de fond, se va pronunta o hotarare de respingere in fond a cererii de chemare in judecata. Daca paratul solicita plata cheltuielilor de judecata, instanta este obligata sa i le acorde.

Hotararea este supusa numai recursului.

Cand renuntarea intervine la instanta de apel sau de recurs, hotarare a atacata va fi anulata in totalitate sau numai partial, in functie de masura renuntarii (art. 247 alin. 5).

Renuntarea reclamantului la dreptul pretins nu are efect asupra cererii de interventie principala sau a cererii reconventionale.

Achiesarea

Achiesarea se prezinta sub doua forme: achiesarea paratului la pretentiile reclamantului si achiesarea partii care a pierdut procesul la hotararea pronuntata.

a) Achiesarea paratului la pretentiile reclamantului este un act unilateral de vointa si - ca atare - isi produce efectele fara sa fie necesara acceptarea reclamantului²⁹².

Acceptarea paratului poate sa fie totala sau partiala si se poate face numai pe calea unei marturisiri pure si simple, spontan in instanta de judecata, la interogatoriu sau prin intampinare, ori alta cerere scrisa.

Daca paratul nu a fost pus in intarziere anterior si pana la prima zi de infatisare, inclusiv, s-a declarat de acord in totalitate cu pretentiile reclamantului, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecata.

Cand paratul recunoaste numai o parte din pretentiile reclamantului, la cererea acestuia se va da o hotarare in masura recunoasterii, dupa cum prevede art. 270 C. proc. civ.

b) Achiesarea partii care a pierdut procesul se caracterizeaza prin aceea ca aceasta parte renunta la dreptul de a folosi calea de atac (apel ori recurs) sau la calea de atac in situatia in care a promovat-o.

Achiesarea poate fi expresa sau tacita.

Achiesarea expresa se poate face oral, in sedinta, imediat dupa ce s-a pronuntat hotararea, sau, ulterior, in fata presedintelui, ori prin inscris autentic.

Cand declaratia se face in sedinta, dupa pronuntarea hotararii, ea se va consemna intr-un proces-verbal, care se semneaza de presedinte si de grefier (art.267 alin. l C. proc. civ.).

Achiesarea tacita la hotarare rezulta din imprejurarea ca partea intelege sa execute de buna voie hotararea.

Executarea partiala a hotararii nu inseamna achiesare la intreaga hotarare, cu exceptia situatiei in care intre capetele de cerere exista indivizibilitate.

Nici trecerea termenului fara sa se exercite calea de atac impotriva hotararii, nu poate fi considerata o achiesare tacita, pentru ca dreptul la exercitarea caii de atac s-a pierdut prin decadere, in virtutea legii²⁹³.

4. Tranzactia

Tranzactia este un contract prin care partile inteleg sa termine un proces sau sa preintampine nasterea unui proces, prin concesii reciproce, constand in renuntari reciproce la pretentii sau la prestatii noi savarsite ori promise de o parte in schimbul renuntarii de catre cealalta parte la dreptul care este litigios sau indoielnic²⁹⁴.

Codul civil reglementeaza tranzactia in art. 1704-1717, iar Codul de procedura civila in art. 271-273, dar cel de al doilea cod priveste numai tranzactia incheiata in vederea stingerii procesului prin intermediul instantei.

Instanta va da o hotarare prin care consfinteste invoiala partilor, care este cunoscuta sub denumirea de hotarare de expedient²⁹⁵.

Conform art. 271 alin. l C. proc. civ., partile se pot infatisa oricand in cursul judecatii, chiar fara sa fi fost citate, pentru a cere sa se dea o hotarare care sa consfinteasca invoiala lor.

Deoarece tranzactia este un contract judiciar, trebuie respectate conditiile de fond si de forma pentru incheierea actelor juridice, si anume ca partile sa aiba capacitate de exercitiu deplina si sa fie vorba de drepturi cu privire la care se poate dispune.

Reprezentantul legal al partii are nevoie de autorizarea prealabila a organului de stat abilitat legal, pentru a putea incheia tranzactia, iar mandatarul trebuie sa dispuna de o procura speciala, data expres pentru incheierea tranzactiei.

Tranzactia se va incheia in forma autentica atunci cand invoiala cuprinde un act solemn.

Se poate incheia tranzactia in orice faza a procesului, chiar si numai de catre unele parti, cu conditia de a nu se aduce atingere drepturilor celorlalte parti, in art. 271 alin 2 C. proc. civ. se precizeaza ca in situatia in care partile se prezinta la termenul de judecata, cererea pentru darea hotararii poate fi primita si de un singur judecator, dar hotarare a se va pronunta de instanta in sedinta.

Cand partile se infatiseaza intr-o alta zi, chiar fara sa fi fost citate, instanta va pronunta hotararea in camera de consiliu.

Partile trebuie sa prezinte invoiala lor in scris, invoiala partilor va alcatui dispozitivul hotararii de expedient.

Hotararea care consfinteste invoiala partilor, nu este supusa apelului, ea fiind definitiva si susceptibil a poate de recurs.