Determinari in clasificarea regimurilor politice - Clasificarea regimurilor politice in epoca contemporana

Determinari in clasificarea regimurilor politice - Clasificarea regimurilor politice in epoca contemporana

Esential pentru orice clasificare este identificarea acelor trasaturi specifice care confera o nota de individualitate institutiilor politice sau fenomenelor din natura sau societate.

A clasifica un regim politic inseamna a evidentia ceea ce este specific lui in ceea ce priveste: modul de organizare a structurilor de guvernare si relatiile dintre acestea, metodele lor de activitate, locul si functiile partidelor politice si ale altor organizatii sociale, caracterul legislatiei, gradul de asigurare si respectare a drepturilor si libertatilor cetatenesti, raporturile dintre stat si individ, doctrina politica pe care se intemeiaza regimul politic respectiv. Cu ajutorul acestor elemente definitorii pot fi operate diferentieri valorice intre diferitele regimuri politice. De asemenea, pe baza lor se poate analiza evolutia unui anumit regim politic.

Incercarile de a clasifica si interpreta regimurile politice sunt tot atat de vechi ca si regimurile insele. De-a lungul timpului, aceste incercari au avut o nota de subiectivism, reflectand conceptii politice si interese economice de clasa sau o anumita ideologie. In numele lor s-a justificat, pe de o parte, legitimitatea democratiei, iar pe de alta parte, avantajele monocratiei.

Analiza sistemelor politice nu poate sa ignore caracterul eterogen al natiunilor care reprezinta traditii si culturi politice diverse si complexe. Apare astfel fireasca preocuparea de a selecta si sistematiza diversitatea caracteristicilor politice, nationale, economice, sociale sau culturale specifice, acele trasaturi care unesc statele si le definesc, dincolo de fizionomiile nationale proprii. Pe baza acestor trasaturi, luate in considerare de Adunarile constituante, s-au cristalizat structuri institutionale care sintetizeaza concepte ale democratiei liberale, cum ar fi libertatea, egalitatea, pluralismul, domnia legii, votul universal sau alegerile libere si periodice.

Pana in anul 1989, clasificarile si tipologizarile regimurilor politice contemporane, au evidentiat contradictia fundamentala intre ideologia statelor democratice vest-europene si marxism, distingand regimurile politice democratice de regimurile politice socialiste.

Analistii politici au intampinat unele dificultati de incadrare categoriala a unor institutii politice create sau adaptate artificial de catre unele state in curs de dezvoltare, dupa modele luate din alte sisteme constitutionale. Este cunoscut, ca, de exemplu, doctrina si practica politica ale unor state africane, indeosebi ale unora dintre noile state independente, au imprumutat si au aplicat conceptii si metode de guvernare marxiste, desi acestea nu corespundeau cerintelor lor de dezvoltare sociala si politica.

Marea varietate a statelor si a regimurilor politice contemporane, tehnocratizarea actului de conducere la nivel central si local, influenta crescanda exercitata de catre corpurile intermediare - partide politice, sindicate, grupuri de presiune - asupra guvernantilor, constientizarea de catre paturile cele mai largi ale populatiei a rolului pe care sunt chemate sa-l joace in statul de drept si, ca urmare, revendicarea de catre ele a noi forme de participare la conducere, au avut ca rezultat adaugarea unor noi criterii de delimitare a unor regimuri politice de altele, constand, in principal, in gradul de asigurare si in diversitatea formelor de participare a cetatenilor la conducere.

In aceste conditii principiul separatiei puterilor, care s-a bucurat de o mare audienta din partea doctrinarilor, ca un criteriu de clasificare a regimurilor politice, nu mai este suficient. Datorita acestui impas, se pune accentul din ce in ce mai mult pe natura raporturilor intre guvernanti si guvernati, pe jocul politic intre institutiile guvernante, pe caracterul real al opozitiei.

Clasificarea regimurilor politice in epoca contemporana

Criteriile mentionate luate in ansamblu au dus la clasificarea regimurilor politice in trei categorii: regimurile politice pluraliste, regimuri politice dictatoriale sau totalitare, regimuri politice mixte.

1 Regimurile politice pluraliste

Intr-o acceptiune foarte generala, pluralismul defineste starea de diversitate. Privit din perspectiva politica, pluralismul inseamna existenta diversitatii partidelor, fortelor si gruparilor politice, a ideologiilor, opiniilor si intereselor politice. Diversitatea partidelor politice trebuie privita nu numai ca un fenomen social, ci si in raport de principiile si normele proprii de organizare si functionare, de programele sau obiectivele determinate de vointa subiectiva a unor grupuri sociale sau a unor lideri.

Din aceasta perspectiva, functia sociala a unui asemenea regim politic consta in realizarea si reglarea cadrului general de disputare a luptei politice pentru cucerirea si exercitarea puterii.

Principiile si normele pe care se bazeaza pluralismul politic sunt: egalitatea juridica intre partide, dialogul si consensul politic. Egalitatea juridica inseamna, intre altele, ca fiecare partid trebuie sa intruneasca aceleasi conditii legale pentru a se inregistra si functiona si ca partidele au acelasi statut electoral. Dialogul intre partide presupune respectul reciproc si circumscrierea luptei politice la dispute de idei si nu la confruntari violente. Consensul semnifica participarea constienta pe baza egalitatii juridice a fortelor politice la viata si activitatea sociala pentru a asigura armonia acestei diversitati care, la randul ei, constituie premisa functionarii unitare a diversitatii insasi.

Din punct de vedere conceptual, regimul politic pluralist reprezinta acel regim poiltic in care sunt inregistrate si functioneaza mai multe partide, fiecare disputandu-si in mod democratic si liber voturile electoratului si participand in conditii de egalitate juridica la competitia politica pentru cucerirea puterii. Numai intr-un astfel de regim politic se poate infaptui in mod real principiul democratic al guvernarii poporului de catre popor si pentru popor.

Pluralismul se manifesta sub urmatoarele aspecte: pluralismul ideologic, existenta a doua sau mai multe partide care functioneaza legal si actioneaza pentru cucerirea puterii, existenta unor organe diferite care exercita o anumita putere-legislativa, executiva sau judecatoreasca.

2. Regimurile politice totalitare sau dictatoriale

In general in categoria regimurilor totalitare sunt grupate regimurile fasciste si cele comuniste. Cuprinderea acestora intr-o singura categorie este justificata de urmatoarele asemanari: anularea sau diminuarea substantiala a drepturilor si libertatilor cetatenesti, lichidarea opozitiei si a adversarilor politici, impunerea unei doctrine oficiale, manipularea opiniei publice prin discursul ideologic demagogic si intarirea aparatului represiv. Intre regimurile fasciste si comuniste sunt si deosebiri importante, de exemplu baza economica sau caracterul represiunii politice. Regimurile politice comuniste au ca baza economica a puterii relatiile de productie intemeiate pe proprietatea statului asupra celor mai importante mijloace de productie, in timp ce regimurile fasciste au pastrat proprietatea privata.

Existenta unui regim politic totalitar nu este conditionata de o anumita baza economica sau de o structura sociala specifica.

Toate regimurile totalitate au avut tendinta de a lichida sau de a diminua substantial pluralismul politic si au pus in practica aceasta tendinta, ridicand-o la rangul de politica de stat. In regimurile totalitare, societatea civila este reprimata, statul impunand monopolul conducerii exercitate de un lider despotic, care concentreaza prerogativele puterii si ale autoritatii publice. Concentrand puterea in mainile sale, aparatul de conducere se departeaza din ce in ce mai mult de membrii societatii si se transforma intr-un monolit care nu recunoaste decat legitimitatea sa proclamata de un lider sau de o elita guvernamentala in numele poporului, dar nu conferita de catre popor.

3. Regimurile politice mixte

Datorita relativitatii criteriilor materiale si formale de clasificare a regimurilor politice, a dinamicii proceselor si fenomenelor sociale ce caracterizeaza fizionomia si continutul acestora, in practica pot fi intalnite regimuri politice care intrunesc unele dintre trasaturile distincte ale regimurilor pluraliste, iar altele ale celor autoritare sau totalitare.

Practica constitutionala a statelor atesta ca de cele mai multe ori regimul politic imprumutat si apoi transplantat fortat nu a fost cel pluralist, democratic, ci cel totalitar.

In cadrul regimurilor mixte se incearca o imbinare a libertatilor democratice cu metodele de guvernare autoritara, incercandu-se sa se evite primejdia unei democratii simultan cu evitarea exceselor unui autoritarism.

Regimurile mixte pot fi instituite ad-hoc, accidental, din motive de strategie politica (incercarea de relativa liberalizare introdusa in unele tari socialiste). Guvernele create in timpul acestor regimuri erau formate, indeosebi, din militari. Aceste regimuri politice au un caracter provizoriu fiind inlocuite dupa incetarea crize4lor politice pentru solutionarea carora au fost instituite.