Motivele de recurs

Motivele de recurs

Art. 38510 din Codul de procedura penala reprezinta un text de lege de natura juridica a unui principiu de drept si anume : "Recursul trebuie motivat". Interpretarea ecestui articol precum si din formularea acestuia , rezulta ca motivarea recursului este obligatorie. Nemotivarea conducand la anularea recursului declarat ( nulitate relativa).

Recursul este o cale de atac ordinara de anulare , partial devolutiva si in mod exceptional extensiva , destinata a repara erorile de drept comise de instantele de fond , in hotararile date.

Motivele nu pot fi decat de drept , fiind determinate expres de lege. Motivele recursului nu pot fi de fapt ( errores facti) , cu exceptia erorii grave[2].

Motivele de drept pot fi

a)      erori de drept formal sau procesual (errores in procedendo);

b)      eriri de drept material sau substantial (errores in judicendo).

Trebuie subliniat ca recursul nu declanseaza un control asupra fondului cauzei. Instanta de recurs controleaza doar daca s-a aplicat corect dreptul la faptele constate de instanta de fond.

De asemenea instanta de recurs mai controleaza si daca faptele au fost constatate de catre instantele de fond cu respectarea regulilor de drept material si formal.

Motivele de recurs se formuleaza de catre Ministerul Public si de catre partile care au declarat recurs si constituie criticile concrete pe care le aduc hotararii pe care au recurat-o.

Motivele de recurs trebuie sa indeplineasca doua conditii cerute de lege:

a)      sa se refere la situatia celui ce invoca motivul de recurs;

b)      sa se incadreze in limitele determinate de calitatea sa procesuala.

Atunci cand in cauza se exista recursurile si ale Ministerui Public si ale partilor , fiecare recurent va formula motive de recurs dintre care unele pot fi comune , iar altele diferite , dupa interesul legitim pe care il are fiecare parte in proces , incadrate insa in diferite cazuri de casare.

Cand exista si recursul procurorului , fara vreo rezerva , temeinicia vreunui recurs al inculpatului sau al oricarei parti , face ca aceasta sa devina un motiv de recurs si pentru procuror , cu respectarea limitelor efectului de neagravare a situatiei partii in recursul procurorului declarat in favoarea partii respective.

Codul de procedura penala cuprinde 22 de motive de casare. Unele sunt formale altele sunt substantiale.

1.1 Motivele formale de recurs

Nu au fost respectate dispozitiile privind

competenta dupa materie sau dupa calitatea

persoanei

Necompetenta materiala sau personala a instantelor de fond se sanctioneaza cu nulitate absoluta (art. 197 alin. 2 C.proc.pen).

De exemplu: va fi caz de casare daca a judecat judecatoria in loc de tribunal sau invers , o instanta civila in loc de una militara sau invers , deoarece si prima instanta si instanta de apel nu aveau competenta sa judece acea cauza. Alte cazuri de nulitate opereaza atunci cand nu au fost respectate normele care determina competenta prin prorogare in caz de indivizibilitate (art. 35) , de schimbare a incadrarii juridice a faptei de catre instanta ierarhic superioara sau a scimbarii calificarii faptei printr-o lege noua.(art. 41).

In dispozitiile art. 3859 nu se face distinctie intre competenta organelor de urmarire penala si cea privind instantele judecatoresti. Ca urmare se poate trage concluzia ca va opera cazul de casare si atunci cand au fost incalcate dispozitiile priviind copetenta organelor de urmarire penala , mai ales art. 209 alin. 3 si 4 C.proc.pen , care prevede ca , in anumite cauze , urmarirea penala se efectueaza numai de catre procurorul de la Parchetul de pe langa instanta competenta sa judece cauza in prima instanta. Efectuarea cercetarii penale de catre alt organ de cercetare penala decat cel competent nu atrage nulitatea urmaririi penale atunci cand este invocata printr-un recurs , deoarece , potrivit art. 332 alin. 1 si 2 , lipsa de competenta trebuieinvocata la prima instanta inainte de terminarea cercetarii judecatoresti .

De asemenea , este lovita de nulitate absoluta incheierea pronuntata de hzdecatorie prin care s-a respins cererea formulata de Parchet , de prelungire a duratei arestarii preventive a inculpatului , cercetat pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prevazut de art. 215 alin. 2 si 5 C.pen fiin incalcate dispozitiile art. 155 alin 2 C.proc.pen.

Pentru a se pronunta astfel prin instanta a retinut ca in speta nu sunt indeplinite prevederile art. 148 C.proc.pen. , in sensul ca , desi legea prevede pentru savarsirea infractiunii o pedeapsa mai mare de 2 ani , lasarea in libertate a inculpatului , avand in vedere atitudinea si persoana acestuia , precum si natura infractiunii pe care a savarsit-o , nu prezinta pericol pentru ordinea publica.

Impotriva acestei sentinte s-a declarat recurs de catre Parchetul de pe langa judecatoria Sectorului 3 Bucuresti , criticand-o pentru ilegalitate , intrucat competent sa judece cauza , este Tribunalul Bucuresti.

Critica este fondata deoarece , potrivit art. 155 C.proc.pen. prelungirea duratei arestarii preventive poate fi dispusa de instanta careia I-a revenit competenta sa judece cauza in fond sau de instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere.

2. Instanta nu a fost sesizata legal

Codul de procedura penala are in vedere atat sesizarea primara , care se face prin rechizitoriu (art. 264 C.proc.pen.) sau plangerea prealabila a persoanei vatamate (art. 279 alin. 2 lit a C.proc.pen) cat si al sesizarii suplimentare care se face in cazul extinderii actiunii penale pentru alte fapte ori cu privire la alte persoane si sesizarea derivata , care se face in cazul desfiintarii cu trimitere (art. 379 pct. 2 lit. b) , casarii cu trimitere , declinarii de competenta (art. 42), hotararii prin care se rezolva conflicul de competenta ( art. 43 alin. 9) ori stramutarea cauzei penale ( art. 5 lit. a).

Normele de sesizare primara sunt incalcate atunci cand instanta a fost sesizata cu rechizitoriul in loc de plangere prealabila sau invers. In aceasta categorie intra spre exemplu: cand rechizitoriul este emis cu nerespectare onor dispozitii esentiale , de catre un procuror necompetent , fara confirmarea procurorului ierarhic superior; plangerea prealabila a fost introdusa de o persoana fara calitate , peste termenul prevazut de lege.

Sesizare suplimentara se face in cazul extinderii actiunii penale pentru alte acte materiale , extinderii procesului penal pentru alte fapte sau cu privire la alte persoane.

Referitor la sesizarea derivata privind declinarea de competenta , trebuie subliniat faptul ca , atunci cand se savarseste o fapta penala sub imperiul vechii legi , inculpatul va fi judecat de instanta competenta sub imperiul vechii legi si nu sub incidenta legii noi , aplicarea principiului legii mai favorabile fiind obligatorie , nu facultative.

Incalcarea dispozitiilor legale referitoare la sesizarea instantei de judecata se sanctioneaza cu nulitate absoluta.

3.Instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-au incalcat prevederile art. 292 alin. 2 care consacra obligativitatea unicitatii si continuitatii completului de judecata in tot cursul judecarii unei cauze sau a existat un caz de incompatibilitate

Acest motiv de casare se refera la trei aspecte si anume:

In primul rand se refera la gresita compunere a instantei de judecata. Aceasta are in vedere atat aspectul constitutiv cat si cel functional al notiunii de compunere. Compunerea instantei de judecata este o conditie esentiala a judecatii , iar abaterea de la aceasta conditie genereaza o nulitate absoluta , invocabila in orice moment si se poate lua in considerare si din oficiu.

In al doilea rand , nulitatea absoluta opereaza si in situatia incalcarii principiului continuitatii completului de judecata. Astfel , daca hotararea s-a dat de alti judecatori decat cei care au luat parte la dezbaterea cauzei in fond , sanctiunea este nulitatea absoluta.

Exista si unele situatii deosebite , cand nu se poate retine nulitatea absoluta.

Astfel , atunci cand minuta incheierii prin care tribunalul a admis plangerea formulata de inculpat impotriva ordonantei de arestare preventiva si a dispus liberarea acestuia pe cautiune a fost semnata de doi judecatori , iar in frontispiciul acelei incheieri , redactata ulterior , sunt mentionate numele a trei judecatori , care au si semnat incheierea este lipsit de irelevanta sub aspectul legalitatii acesteia.

Existenta unui caz de incompatibilitate reprezinta a treia situatie. Aici intra cazurile de incompatibilitate prevazute de art. 46 , 47 , 48 , 49 si 54 si anume: judecatorii sunt rude apropiate sau soti , judecatorul s-a pronuntat anterior asupra cauzei , a pus in ,iscare actiunea penala , a emis mandatul de arestare , a fost reprezentant sau aparator al vreunei dintre parti , a fost expert sau martor , exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma el , sotul sau vreo ruda apropiata. Sanctiunea acestei situatii este nulitatea relativa.

O atentie deosebita trebiue facuta asupra art. 49 alin. 4 C.proc.pen. care prevede restituirea cauzei la Parchet in baza art. 333 C.proc.pen. si completarea actelor de urmarire penala. In acest caz , nu exista incompatibilitate daca noul rechizitoriu a fost intocmit de acelasi procuror care emisese si primul rechizitoriu , dar atata timp cat urmarirea penala a fost completata de un alt lucrator de politie decat cel care instrumentase initial , deoarece , in asemenea situatie procurorul nu a actionat ca organ de urmarire penala ci ca organ de supraveghere a activitatii de urmarire penala42.

4. Sedinta de judecata nu a fost publica , in afara de cazurile cand legea prevede altfel

Publicitatea sedintei de judecata este reglementata sub sanctiunea nulutatii absolute. Aceasta este regula , deaorece atunci cand judecarea aduce atingere unor interese publice , moralei , demnitatii sau vietii intime a unei persoane ea se va face cu usile inchise. Bineinteles , aceasta exceptie trebuie dovedita. Daca legea prevede expres aceasta situatie , atunci ea nu trebuie dovedita , bucurandu-se de o prezumtie absoluta.

Exista cazuri in care , in documentul procedural nu s-a consemnat ca sedinta de judecata a fost publica sau secreta , caz in care , daca din alte acte ale dosarului nu rezulta pulicitatea sedintei de judecata , opereaza cazul de casare.

Potrivit art. 197 alin. 2 C.proc,pen. , numai dispozitiile referitoare la publicitatea sedintei de judecata , adica la obligativitatea judecarii cauzei in sedinta publica , sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute.

5. Judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului , cand aceasta era obligatorie, potrivit legii

Participarea procurorului la judecata unei cauze penale in prima instanta , in apel sau in recurs este obligatorie in toate cazurile prevazute de art. 315 C.proc.pen. Astfel , daca aceasta dispozitie este incalcata , judecarea cauzei fara participarea procurorului , cand aceasta este obligatorie , este lovita de nulitate absoluta.

Notiunea de participare a procurorului la sedinta de judecare trebuie vazuta lato sensu , in sensul ca prin participare se intelege nu numai prezenta sa fizica , ci si activitatea sa ca procuror. Astfel , daca nu s-a dat cuvantul procurorului si procurorul nu si-a expus punctul de vedere , se poate considera ca nu a participat la judecata.

Asa cum se observa din enuntarea motivului de casare acesta contine doua ipoteze:

a)      gresita constituire a instantei , cand participarea procurorului , desi obligatorie ope legis , este incalcata;

b)      prezenta inculpatului. In vederea garantarii derptului de aparare al inculpatului , absenta acestuia de la judecata , cand prezenta lui este obligatorie , constituie motiv de casare , fiind de natura sa atraga sanctiunea nulitatii absolute[4].

Pentru a doua ipoteza , cand inculpatul este in stare de detinere , incumba instantei obligatia de a lua masuri sa fie adus la judecata astfel incat lipsa sa nu-i este imputabila.

In cazul inculpatului minor , judecata nu poate avea loc in lipsa sa , afara de cazul in care exista dovezi concrete ca se sustrage de la judecata.

Ca si in cazul procurorului , participarea inculpatului se refera nu numai la prezenta sa fizica ci si la prezenta sa procesuala cu toate dreturile si obligatiile sale ce ii revin.

Acest motiv de casare este de stricta interpretare , ea nu poate fi extinsa la alte persoane , participante la judecata.

Un caz aparte il reprezinta situatia in care desi numele procurorului nu este trecut in frontispiciul deciziei , instanta a fost totusi constituita cu procuror , acesta fiind nominalizat in cuprinsul partii introductive a hotararii. In acest caz nu se pune problema retinerii cazului de casare.

Urmarirea penala sau judecata a avut loc in lipsa aparatorului cand prezenta acestuia era obligatorie

Acest motiv reprezinta in concret aplicarea unui principiu fundamental al dreptului procesul penal si anume dreptul la aparare.

Asistenta juridica sau prezenta aparatorului in formularea legii , este obligatorie in cazurile prevazute in art. 171 si art. 173 alin. 3 , cazuri care se refera atat la urmarirea penala cat si la judecata.In ceea ce priveste acest motiv de casare trebuie sa facem doua precizari.

In primul rand lipsa aparatorului inculpatului , in cazurile in care prezenta sa este obligatorie la urmarirea penala si la judecata , atrage nulitatea absoluta si poate fi invocata drept caz de casare. In ceea ce priveste lipsa aparatorului invinuitului , in cazul urmaririi penale , aceasta se afla sub sanctiunea nulitatii absolute si de asemenea trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de art. 197 alin.4 , care cer , pentru invocarea din oficiu de catre instanta de recurs , sa constate ca prin lipsa aparatorului invinuitului a fost periclitata aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei .

In practica , s-a considerat drept lipsa a aparatorului si situatia cand , in locul aparatorului ales care , motivat , nu s-a prezentat la judecata , a fost desemnat un aparator din oficiu , care nu era pregatit sa sustina apararea.Simpla mentiune facuta in partea introductiva a sentintei de condamnare privitoare la prezenta unui aparator din oficiu , care ar fi solicitat aplicarea unei pedepse mai usoare , nu este de natura a forma convingerea ca inculpatul - arestat preventiv - a beneficiat de asistenta juridica , atata vreme cat nu s-a indicat numele aparatorului si nici delegatia avocatiala nu exista la dosar.

Alte situatii ar fi de exemplu , atunci cand , in apelul declarat de inculpatul care a fost condamnat pentru infractiunea de omor din culpa , aparatorul desemnat din oficiu a pus concluzii in lipsa inculpatului , desi nu avea mandat de reprezentare.

Desigur ca cel mai frecvent caz de casare , in lumina prevederilor dispozitiilor art. 385 pct. 6 C.proc.pen. este atunci cand inculpatul nu a fost asistat de aparator la judecarea apelului , incalcandu-se dispozitiile art. 171 alin. 3 C.proc.pen.

7. Judecarea cauzei s-a facut fara efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori

In dispozitiile art. 197 alin. 2 si 3 C.proc.pen. , se prevede ca lipsa anchetei sociale in cauzele cu infractori minori , este sanctionata cu nulitate absoluta. Din interpretarea acestui articol rezulta ca este caz de casare a hotararii de condamnare a unui inculpat minor pronuntata fara a exista un act de ancheta sociala cu privire la acesta. In cazul in care s-a efectuat o ancheta sociala necompleta , opereaza o nulitate relativa , in conditiile prevazute de lege .

Desi este sfectuata de organe extrajudiciare asa cum prevede legea , ancheta sociala isi pastreaza natura de act procedural , deoarece organele care sunt abilitate sa efectueze ancheta sociala sunt prevazute in Codul de Procedura penala , continutul este definit tot aici , iar finalitatea sa , cotribuie la realizarea scopului procesului penal.

De asemenea , sanctiunile aplicabile ca urmare a neefectuarii sau efectuarii necorespunzatoare , sunt prevazute tot de normele procedurale. Astfel , avand in vedere importanta anchetei sociale , legiuitorul a sanctionat sever incalcarea dispozitiilor legale , neefectuarea acesteia atragand nulitatea absoluta.

In practica s-a ivit o divergenta de interpretare a legii si anume , cum este sanctionata neefectuarea anchetei sociale de catre organul de urmarire penala. Intr-o opinie , s-a afirmat ca in aceasta situatie ar fi aplicabila nulitatea relativa , deaorece se considera ca aceasta omsiune , poate fi acoperita de instanta , legea prevazand si pentru aceasta obligativitatea efectuarii anchetei sociale.

Aceasta opinie nu a fost impartasita de practica judiciara si nici de literatura de specialitate. In aceasta opinie se considera ca , obligatia de a dispune efectuarea anchetei sociale , o are organul de urmarire penala sau instanta , in etepa procesuala in care ii revine sarcina sa hotarasca asupra soartei minorului. Din aceste considerente , nerespectare de catre organul de urmarire penala a obligatiei efectuarii anchetei sociale este sanctionata cu nulitatea absoluta , ceea ce are drept consecinta anularea actelor procesuale ulterioare , inclusiv a rechizitorului , instanta urmand adispune restituirea cauzei la procuror , in vederea completarii urmariirii penale.

In ce priveste importanta anchetei sociale , asa cum este reglementata , constituie un act procesual indispensabil pentru solutionarea legala si temeinica a cauzei , intrucat aceasta ofera date despre minori , detvoltarea lui fizica , psihica si intelectuala.

Avand in vedere principiul competentei generale al instantelor si dreptul de cenzura al acestora , se poate trage concluzia ca , odata ce instanta este competenta sa constate nulitatea unui act efectuat de organul de urmarire penala , normal este ca tot instantei sa i se recunoasca si competenta da a proceda la refacerea acelui act.

In sprijinul acestei opinii este invocat art. 3859 alin. 1 pct. 7 C.proc,pen ( introdus prin legea nr. 45-1993) potrivit carora hotararea este supusa casarii cand "judeacta s-a facut fara efectuarea anchetei sociale in cauzele cu infractori minori Din interpretarea acetui text de lege rezulta ca hotararea pronuntata trebuie casata cu trimitere , pentru efectuarea anchetei sociale la instanta a carei hotarare a fost desfiintata , si nu la procuror.

Ancheta sociala este importanta atat pentru stabilirea vinovatiei cat si sanctiunile ce trebuiesc aplicate. Aceasta trebuie sa contina elemente complete care sa dovedeasca comportamentul delincventional juvenil.

O ancheta sociala incheiata anterior savarsirii infractiunii , nu poate fi considerata valabila. Nici fisa individuala tinuta de organele de politie nu poate tine loc de ancheta sociala , deoarece aceasta cuprinde elemente referitoare le minor , necesare desfasurarii activitatii acestor organe.

Art. 493 C.proc.pen. prevede ca dispozitiile art. 483-489 se aplica in mod corespunzator si la judecata in instanta de apel si recurs , in cauzele privitoare la infractiunile savarsite de minori.

Aceasta regula se aplica si in cazul rejudecarii fondului dupa desfiintarea hotararii atacate in apel sau recurs. Daca in apel sau recurs inculpatul minor a implinit 18 ani , atunci aceste cai de atac vor fi rezolvate dupa procedura obisnuita. Deci , exista posibilitatea ca at't urmarirea penala cat si judecata in prima instanta sa se desfasoare conform procedurii speciale , iar apelul sau recursul sa fie solutionate dupa procedura obisnuita.

Nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in cazurile si in conditiile prevazute de art. 117 alin. 1 si 2 din C.proc.pen. pct. 8

Expertiza psihiatrica este necesara pentru a nu condamna penal pe un inculpat care a savarsit fapta in stare de iresponsabilite.

Potrivit legii , efectuare unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul infractiunilor de omor deosebit de grav , precum si atunci cand organul judiciar are indoiala asupra starii psihiatrice a inculpatului[7]. Cazul de casare opereaza si atunci cand expertiza psihiatrica s-a efectuat fara a se respecta conditiile prevazute de lege , in sensul de a se efectua in institutii sanitare de specialitate , cu internarea invinuitului sau inculpatului pe timpul necesar , pentru a se proceda la examenele si analizele obligatorii pentru astfel de expertize. Credem ca ar trebui sa fie caz de casare si atunci cand , efectuandu-se doua expertize avand concluzii contrare , instanta nu a cerut avizul Comisiei superioare medico-legale , prevazut de art. 24 din Ordonanta nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea institutiilor de medicina legala , fara de care expertizele psihiatrice nu au un temei legal .

Codul de procedura penala prevede si alte situatii cind o expertiza medico-legala este obligatorie: pentru stabilirea cauzelor mortii , daca nu s-a intocmit un raport medico-legal (art. 117 alin. 3 C.proc. pen.) si pentru a se pronunta asupra unei cereri de amanare sau de intrerupere a pedepsei inchisorii , pe motivul ca cel condamnat sufera de o boala care-l pune in imposibilitate de a executa pedeapsa.

Expertiza psihiatrica este obligatorie in cazul infractiunii de omor deosebit de grav dar si in cazul tentativei la o asemenea infractiune.

9. Hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelege

Asa cum se poate observa din enuntarea acestui motiv de casare , acesta cuprinde

trei cazuri:

a) Nemotivarea hotararii judecatoresti

Motivarea solutiei pronuntate de instanta de judecata constituie o indatorire care inlatura orice aspect discretionar in realizarea justitiei , dand posibilitatea partilor din proces ti opiniei publice sa-si formeze convingerea cu privire la legalitatea si temeinicia solutiei adoptate , iar instantelor de apel si de recurs , elementele necesare pentru exercitarea controlului judecatoresc.

Nemotivarea ca o omisiune esentiala apare astfel ca un viciu de procedura( formal) , intrucat se materializeaza in insasi sentinta sau decizia atacata , aparand ca rezultat al unei redactari gresite din partea judecatorilor.

In acest context , apreciem alaturi de alti autori ca nu numai motivarea , ci si motivarea insuficienta sau motivarea in termeni generali , vagi , reprezinta motiv de casare[9].

b) Contrazicerea dintre motivarea solutiei si dispozitivul hotararii sau neintelegerea acestuia

Daca motivarea hotararii justifica o anumita solutie , iar dispozitivul cuprinde o solutie diferita , contrara , atunci nu exista unitate intre expunere si dispozitivul hotararii , ceea ce incalca prevederile art. 356 si 357 C.proc.pen.

Cateva exemple in acest sens ar fi: retinerea in considerentele hotararii ca fapta inculpatului nu este prevazuta de legea penala si totusi , in dispozitiv , se prevede condamnarea acestuia; in considerente se motiveaza ca trebuie acordate despagubiri civile , iar dispozitivul omite sa le acorde; in latura penala instanta de apel motiveaza provocarii si reduce pedeapsa , dar in latura civila lasa nemodificate despagubirile civile; in considerente se motiveaza ca incadrarea juridica trebuie schimbata din delapidare in abuz in serviciu in dauna intereselor persoanelor , iar in minuta se trece infractiunea de furt etc.

c) Al treilea aspect al cazului de casare se refera la situatia in care dispozitivul hotararii " nu se intelege"

Dispozitivul hotararii cuprinde solutia data cauzei , iar in caz de condamnare si obligarea la reparatii civile , ceea ce se executa. Astfel , daca dispozitivul hotararii nu se intelege , fiind neprecus , vag , confuz ori fara sens , instanta de recurs va casa hotararea instantei de fond.

In acest caz de casare ne aflam in fata unei incalcari a dispozitiilor de procedura sanctionate cu nulitate relativa , cazul de casare nefiind invocabil din oficiu[10].

10. Instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesezare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esentiale pentru parti , de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului

Acest caz de casare implica doua aspecte:

primul se refera la situatia in care s-a omis de catre prima instanta sau de catre instanta de apel sa se pronunte asupra unor "probe administrate" ;

al doilea aspect are in vedere situatia in care nu s-a pronuntat asupra unor cereri esentiale pentru parti.

Primul caz se refera , in primul rand , la omisiunea de a se pronunta instanta asupra unor probe administrate , ceea ce implica examinarea situatiei de fapt , deoarece , nu se examineaza doar hotararea atacata , ci intreg dosarul cauzei , spre a se constata , mai intai , daca au fost administrate probe pe care instanta de fond nu le-a luat in considerare , iar apoi daca aceste probe , in contextul ansamblului probelor administrate , erau de natura sa schimbe solutia procesului. Sanctiunea pentru incalcarea art. 63 alin.2 C.proc.pen. este nulitatea relativa.

Sub acest aspect , se cere ca in cursul procesului penal sa se fi administrat probe , prin procedeele legale si mijloacele prevazute de lege; ca aceste probe sa fi fost de natura sa influenteze solutia procesului , in sensul schimbarii solutiei ori modificarii solutiei de condamnare , fie in legatura cu incadrarea juridica a faptei , fie cu pedeapsa aplicata.

Nu opereaza acest aspect al cazului de casare , daca instanta de fond nu a luat in considerare probele administrate ,pe motivul ca ele nu sunt credibile fata de ansamblul probelor; in aceasta situatie ar putea opera fie lipsa de motivare a inlaturarii unei probe esentiale , fie o denaturare de probe , care constituie o eroare grava de fapt.

A doua situatie a acestui caz de casare se refera la o cerere esentiala pentru parti. O asemenea cerere poate fi facuta in fata primei instante sau a instantei de apel; daca prima instanta nu s-a pronuntat asupra ei , este necesar ca in fata instantei de apel , daca este cazul , sa se reitereze cererea , iar instanta de apel sa omita si ea sa se pronunte asupra cererii formulate , deoarece ne aflam in fata unei nulitati numai atunci cand nepronuntarea asupra cererii a influentat si judecata in apel poate sa opereze cazul de casare examinat.

Pentru a opera cazul de casare pentru omisiune de a se pronunta asupra unor probe sau cereri , este necesar ca omisiunea sa fie esentiala , in sensul la care se refera art. 3859 pct. 10 C.proc.pen. se cere , astfel , ca probele administrate ori cererile unei parti asupra carora instanta nu s-a pronuntat , sa fie de natura " sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului ".

Cazul de casare se ia in considerare din oficiu , deoarece nulitatea relativa se poate lua in considerare si din oficiu , daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului , ceea ce acorda omisiunii un caracter esential.

11. Instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv

Prin exercitarea unei cai de atac se produce o sesizare a instantei de control judiciar. Dispozitiile referitoare la sesizarea instantei fiind prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute , ceea ce inseamna ca introducerea unei cai de atac inedmisibile sau tardive , este lovita de nulitate absoluta.

In ce priveste introducerea unei cai de atac tardive avem situatia cand termenul de recurs este de 10 zile daca legea nu dispune altfel iar introducerea recursului peste acest termen legal duce la respingerea recursului ca tardiv introdus si situatia in care partile au lipsit de la dezbateri cat si de la pronuntare , termenul de recurs curgand de la data comunicarii copiei dupa dispozitivul sentintei penale iar nefolosirea caii de atac in termenul da 10 zile prevazut de dipozitiile art. 385³ C.proc.pen , atrage respingerea recursului ca tardiv formulata.

12. Apelul s-a judecat in lipsa unei parti nelegal citate sau care , legal citata , a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate.

Conform acestui motiv , constituie caz de casare a hotararii instantei de apel:

a) lipsa de la judecata in apel a unei parti care nu a fost citata legal. Sanctiunea pentru acest caz este nulitatea relativa.

Se cer urmatoarele conditii

partea sa fi lipsit la sedinta de dezbateri a cauzei in prima instanta sau apel;

partea lipsa sa nu fi fost legal citata , fie deloc , fie printr-un mod de incalcare a procedurii legale de citare;

cazul de casre sa fie invocat in instanta de recurs de partea lipsa , nelegal citata , caci cazul acesta nu se poate invoca din oficiu.

b) lipsa de lajudecata in apel a unei parti care , legal citata , a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate.

Imprejurarile de impiedicare , se apreciaza de la caz la caz , temeinicia lor fiind determinata de imprehurarile concrete ale cauzei.

Cazul de casare trebuie invocat de partea aflata in aceste imprejurari.

1.2 Motivele substantiale de recurs

Nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni sau instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecata cu exceptia cazurilor prevazute de art. 334-337 din Codul de procedura penala

Singurul temei al raspunderii penale este infractiunea (art. 17); ca atare , cand fapta nu este infractiune nu exista raspundere penala si deci nu poate fi pronuntata condamnarea inculpatului. Potrivit art. 10 lit. d , combinat cu art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. , cand faptei ii lipseste unelement constitutiv al infractiunii , se pronunta achitarea inculpatului; or condamnarea inculpatului intr-o asemenea situatie inseamna pronuntarea unei hotarari contrare legii penale.

Elementul constitutiv care lipseste trebuie sa se refere la acele imprejurari , situatii , conditii de loc si timp , de mijloace pe care legea le prevede ca necesare , pentru ca o fapta sa intruneasca continutul unei anumite infractiuni , cum ar fi in legatura cu latura obiectiva- caracterul repetat al faptei , savarsirea ei in public , producerea unei anumite urmari; in legatura cu latura subiectiva - forma de vinovatie ceruta de lege , scopul urmarit , calitatea celui care a savarsit infractiunea etc.

Acest motiv de casare cupinde doua situatii:

a)      cand nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni. Este vorba de cazul in care desi in hotarare se face referire la infractiune , nu au fost stabilite , insa , faptele sau imprejurarile de fapt care corespund elementelor constitutive ori circumstantelor agravante sau atenuante ale infractiunii respective. In aceasta situatie , instanta de fond este obligata sa arate care anume fapte corespund diferitelor elemente constitutive ale infractiunii si care sunt mijloacele de proba prin care au fost dovedite. Lipsa elementelor constitutive ale infractiunii constituie nulitate relativa de fond si conduce la casarea1 hotararii ;

b)      cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru alta fapta decat aceea pentru care condamnatul a fost trimis in judecata. Aceasta conditie reprezinta de fapt efectul logic al principiului potrivit caruia investirea instantei se face in re si in personam , precum si regulii dupa care in procedura penala nu exista judecata fara urmarire. Legea are in vedere a alta fapta , nu o alta incadrare juridica , decat aceea rezultata din actul de sesizare , fiindca o alta incadrare a aceleiasi fapte este permisa.

Inculpatul a fost condamnat pentru a fapta care nu este prevazuta de legea penala

Acest motiv de casare vizeaza lipsa unei trasaturi esentiale a infractiunii si anume , prevederea faptei de legea penala. Astfel s-a incalcat principiul " nulla poena sine lege" , fiindca nu se poate dispune condamnarea pentru o fapta neinccriminata de lege si nu poate exista pedeapsa fara infractiune.

Constatarea corecta a cazului de casare in fata caruia ne aflam este importanta in ceea ce priveste solutionarea actiunii civile , deoarece , potrivit art. 346 alin. 4 C.proc.pen. , in caz de achitare pentru ca fapta nu este prevazuta de legea penala ( art. 10 lit. b C.proc.pen) nu se solutioneaza actiunea civila , in timp ce in cazul achitarii pentru art. 10 lit. d - lipsa unui element constitutiv al infractiunii , actiunea civila poate fi solutionata in sensul admiterii sau respingerii ei ca nefondata.

Este posibil ca o cauza care inlatura caracterul penal al faptei sa fie aplicata gresit si datorita interpretarii defectuoase a legii penale.

De exemplu: instanta de fond retine ca nu poate aplica legitima aparare deoarece inculpatul avea posibilitatea sa fuga din fata agresorului. Prin ceasta interpretare . s-a statuat ca se incalca dispozitiile art. 44 C.pen , care nu prevad o astfel de conditie.

3. Cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate , in raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau in altelimite decat cale prevazute de lege

Acest motiv de casare se refera la faptul ca , instanta de fond nu a respectat limitele legale ale pedepsei. Aceste limite sunt relativ determinate in sistemul nostru legislativ , pedeapsa aplicandu-se de catre judecator in limitele fixate de lege , care sunt: minimul si maximul general; minimul si maximul special prevazut de fiecare infractiune in textul incriminator.

Spre exemplu , se poate considera ca s-au depasit limitele prevazute de lege in cazul concursului de infractiuni , cand prin aplicarea sporului de pedeapsa s-a depasit suma pedepselor aplicate ori , maximul legal al pedepsei inchisorii , in caz de revocare a suspendarii conditionate a pedepsei , daca , in loc sa se dispuna executarea separata a pedepselor , acestea au fost contopite etc.

Jurisprudenta nu a admis drept caz de casare situatia cand pedeapsa nu era just individualizata in raport cu imprejurarile cauzei , considerandu-se ca aceasta ar cere aprecieri de fapt ce nu pot fi facute in recurs.

Prin Legea nr. 141/1996 s-a modificat textul art. 3859 pct. 14 si , in noua redactare , se da posibilitatea instantei de recurs sa constate ca pedeapsa nu a fost individualizata , dar in raport cu prevederile art. 72 C.pen.

Astfel , s-a dat cazului de reindividualizare a pedepsei si o nuanta de eroare de drept , nu numai de fapt. Ca urmare , instanta de recurs trebuie sa compare pedeeapsa aplicata de instanta de fond cu pedeapsa care ar fi trebuit sa se aplice in raport cu criteriile stabilite de art. 72 C.pen. si in cazul unei disproportii sa procedeze la reindividualizarea corecta a pedepsei.

4. Persoana condamnata a fost inainte judecata in mod definitiv pentru aceeasi fapta , exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale , pedeapsa a fost gratiata ori a intervenit decesul inculpatului

Acest motiv de casare , dupa cum se poate observa , consta in:

a)      incalcarea autoritatii lucrului judecat;

b)      existnta unei cauze care inlatura raspunderea penala. In acest caz este vorba de cauzele genera cuprinse in art. 119 , 121-132 din C.proc.pen ( amnistia , prescriptia , lipsa plangerii prealabile si impacarea partilor in cazurile prevazute de lege) si cele speciale , cunoscute sub denumirea de cazuri de nepedepsire sau de impunitate ( ex: desistarea , impiedicarea producerii rezultatului in caz de tentativa , tainuirea, favorizarea sau omisiunea de a denunta pentru unele infractiuni savarsite de sot sau rude apropiate);

c)      gratierea pedepsei - atunci cand intervine constituie motiv de casare , deoarece ea are ca efect inlaturareain totul sau in parte a excutarii pedepsei ori comutarea acesteia in alta mai usoara;

d)      decesul inculpatului - coduce la casarea hotararii de condamnare intrucat are ca efect inlaturarea pa cale naturala a raspunderii penale , care este o raspundere personala.

5. In mod gresit inculpatul a fost achitat pentru ca fapta savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau in mod gresit s-a dispus incetarea procesului penal pentru motivul ca nu exista autoritate de lucru judecat sau o cauza de inlaturare a raspunderii penale ori ca a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost gratiata

Dupa cum am putut observa din motivul anterior , condamnarea gresita constituie motiv de casare. La fel si eroarea in achitare sau incetare a procesului penal conduce la anularea hotararii pentru o cauza legala inexistenta.

Spre exemplu, s-a pronuntat achitarea pe motiv ca fapta retinuta ar fi cotraventie , cand in realitate , in imprejurarile stabilite de instanta de fond , fapta constituie infractiune.

La fel se incadreaza solutia gresita de incetare a procesului penal , considerandu-se existenta unuia din cazurile prevazute de art. 10 lit. f-h si j , printr-o aplicare sau interpretare gresita a legii penale . De exemplu , s-a aplicat in mod gresit amnistia cand infractiunea pentru care a fost judecat inculpatul era exceptata de la actul de clementa.

Referitor la teza cand " pedeapsa a fost gratiata" se poateavea in vedere nu o hotarare de achitare sau de incetare a procesului penal cum prevede art. 385 pct. 16 , ci o hotarare de condamnare la o pedeapsa care , printr-o gresita aplcare a unui act de clementa , a fost considerata gratiata.

6. Faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica

Incadrarea juridica este , asa cum se stie , o chestiune de drept si , prin urmare , este supusa controlului instantei de recurs. Cu alte cuvinte , aprecierea ca o fapta constituie infractiune si ce anume infractiune este o chestiune de drept.

Daca instanta de fond a incadrat fapta intr-o formula juridica , alta decat cea corecta , inseamna ca a dat faptei o incadrare juridica gresita.

Principiul investirii in rem , leaga instanta de orice grad numai in privinta faptei sau faptelor , nu si in privinta incadrarii juridice. Fapta sau faptele trebuie sa fie primite de instanta de recurs asa cum au fost stabilite in mod suveran de instanta de fond , insa incadrarean juridica fiind o chestiune de drept , este supusa cenzurii instantei de control si poate fi modificata de aceasta.

Schimbarea incadrarii juridice atrage intotdeauna casarea hotararii instantei de fond , indiferent de modificare pedepsei pronuntate anterior.

In alte legislatii se aplica regula " pedepsei justificate" , in sensul ca nu se poate dispune casarea daca pedeapsa aplicata se afla in limitele legale prevazute pentru incadrarea juridica corecta a faptei.

Redactarea actuala nu-si insuseste aceasta regula astfel incat , dupa casarea hotararii atacate , instanta de recurs va schimba incadrarea juridica in infractiunea corespunzatoare faptei savarsite , chiar daca se mentine pedeapsa aplicata.

Reglementarea actuala este superioara , deoarece se da posibilitatea aplicarii unui act de clementa ulterior , care cuprinde noua incadrare juridica , dar o exclude pe cea anterioara , gresita din punctul de vedere al legii penale.

7. Cand hotararea este contrara legii sau cand prin hotarare s-a facut o gresita aplicare a legii

Acest motiv de casare este introdus pentru prima data in Codul de procedura penala roman prin Legea nr. 141/1996 in art. 3859 alin. 1 pct. 12¹ C.proc.pen cu aplicarea cea mai larga , care include orice eroare de drept , afara celor nominalizate in cuprinsul art 385 alin. 1 C.proc.pen chiar si greselile ninsemnate in aplicarea legii , indiferent daca sunt de natura sa influenteze solutia procesuala.

Acest motiv de recurs si-a gasit o frecventa aplicabilitate in practica judiciara. Astfel , s-a decis ca instanta de fond , la stabilirea culpei comune in proportie de cate 50% , a pornit corect de la premisa ca , la data producerii accidentului din 25.10.1997 , in jurul orei 19.30 se lasase inserarea , astfel ca se impunea ca si autoturismul parcat de sotul victimei sa fie semnalizat prin luminile de pozitielasate aprinse. In mod justificat s-a relevat ca intre situatia autoturismului stationat fara semnalizare corespunzatoere si vatamarea victimei surprinse intre aceasta si autoturismul inculpatului exista raport de cauzalitate directa si nemijlocita. Apreciem ca , fata de cuprinsul integral al deciziei invocate , solutia instantei de recurs este gresita. Examinand-o , rezulta ca instanta de recurs nu a constatat existenta unei alte situatii de fapt decat cea retinuta prin hotararea tribunalului. Dar , in raport de aceeasi situatie de fapt a apreciat ca instanta de fond a fost aceea care a interpretat caorect probele , ajungand la concluzia ca nu doar inculpatul , ci si victima , s-a aflat in culpa. Intr-o asemenea situatie , nu credem ca se poate vorbi de o greseala de aplicare a legii si cu atat mai putin de o hotarare contrara legii. In actuala reglementare , aceasta constituie o cale de atac , preponderenta de drept , menita sa supuna cenzurii instantei de recurs numai aspectele de drept ale solutiei .

Legea are in vedere in realitate doua motive de casare si anume:

a)      cand hotararea este contrara legii. Prin hotararea "contrara legii" se intelege acea hotarare prin care instanta da o dispozitie interzisa de lege ori omite sa se pronunte cu privire la o dispozitie la care legea o obliga in mod imperativ (spre exemplu se aplica in mod gresit actul de gratiere pentru o infractiune exceptata etc.)

b)      cand prin hotarare facut o gresita aplicare a legii. Cazurile in care s-a facut o gresita aplicare a legii sunt desemnate de toate celelalte situatii in care instanta a comis o eroare de drept in afara celor la care ne-am referit mai sus.

Aplicarea acestui caz de casare are in vedere dipozitiile legale privind infractiunea , pedeapsa si raspunderea penala.

Acest caz de casare se ia intotdeauna in considerare din oficiu. Cazul de casare poate fi folosit separat sau impreuna cu unl din cazurile prevazute in art. 385 , care se refera la cazuri speciale de solutii contrare legii sau care fac o aplicare gresita a legii .

8. S-a comis o eroare grava de fapt

Acest caz de casare implica doua cerinte: sa se fi comis o erore in stabilirea faptelor; acesta erore sa fie grava.

Constatarile de fapt reprezinta atributul necesar si exclusiv al instantei de fond. Acestea , fiind erori de fapt , nu constituie motive de casare. Exista totusi o singura exceptie si anume , ca aceasta eroare de fapt sa fie grava.

O eroare in stabilirea faptelor se poate produce din mai multe cauze. In primul rand , din cauza lipsei de rol activ al instantei de fond de a administra toate probele necesare pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele. Pentru completare aprobelor existand calea apelului , de principiu , aceasta lipsa de administrare a probelor nu ar trebui sa fie motiv de casare. In explicarea cazului de casare denumit eroare grava de fapt se sustine ca eroarea trebuie sa fie constatata din compararea faptelor retinute cu probele existente la dosar sau din compararea unor probe care nu au fost inca administrate. Eroarea grava de fapt nu poate veni insa din indoiala pe care o provaoaca pprobele administrate , ci ea trebui sa fie evidenta ,sa duca la concluzia ca situatia de fapt este alta decat cea retinuta de instanta de judecata.

O a doua cauza in stabilirea fresita a situatiei de fapt o constituie aprecierea gresita a probelor , fie prin ignorarea unor probe administrate , fie prin increderea nejustificata data unor probe. Eroarea de fapt nu poate veni dintr-o apreciere necompleta sau gresita a probelor. S-a aratat ca instantei de recurs nu i s-a dat dreptul de a da o noua apreciere probelor administrate54.

S-a aratat in practica judiciara ca este o eroare grava de fapt , evaluarea gresita a probelor , avand ca urmare neaplicarea art. 73 lit. b C.pen. , cand din continutul intregului material probator rezulta ca iculpatul trimis in judecata pentru savarsirera unei infractiuni de omor se afla sub stapanirea unei puternice tulburari cauzate de provocarea victimei.

De aceea , cel care invoca acest motiv de casare , trebuie sa indice piesa dosarului , a carui existenta sau inexistenta o afirma in mod eronet instanta de fond , ori al carui cuprins a redat ceea ce este evident si fara posibilitate de controversa.

Legea nu precizeaza ce se intelege prin " eroare grava de fapt". Acesta sarcina a fost preluata de literatura de specialitate si de practica judiciara.

Acest caz de casare se ia in considerare si din oficiu , numaio atunci cand a influentat in defavoarea inculpatului.

9. Judecatorii de fond au cois un exces de putere in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat

Prin exces de putere , se intelege situatia in care judecatorul fondului , in exercitarea puterii judecatoresti , intra in atributiile altei autoritati de stat. Excesul de putere incalca principiul separatiei puterilor in stat.

Cazurile de exces de putere sunt restranse , dar s-ar putea ca o instanta judecatoreasca sa aplice o dispozitie cu caracter incriminatoriu sau , dimpotriva , dezincriminatoriu , pe care personal o considera justa , desi ea nu este prevazuta de nici o lege.

Acest caz de casare este considerat de doctrina ca are un caracter procedural , de nulitate absoluta , caci trecerea in domeniul altei puteri de stat constituite in sta inseamna totodata si o depasire a competentei materiale si personale a unei instante judecatoresti.

10. A intervenit o lege penala mai favorabila condamnatului

Acest motiv de casare se bazeaza pe regula " mitior lex " din dreptul penal , dupa care , in materia apicarii in timp a legii penale , daca in intervalul cuprins intre momentul savarsirii infractiunii si judecarea definitiva a inculpatului au intervenit doua sau mai multe legi , se aplica legea mai blanda.

Prin hotarare definitiva nu se intelege hotararea data de ultima instanta de fond , ci hotararea care nu mai este susceptibla de vreo cale de atac ordinara.

Se poate invoca legea mai blanda care a intervenit pana la declararea recursului in insasi cererea de recurs , precum si cea care a intervenit ulterior , in orice moment dupa declarare , in tot timpul judecatii de recurs , pana in ultimul moment al judecarii recursului.

Ca urmare , instanta de recurs , dupa casarea hotararii atacate procedeza la aplicarea legii penale mai favorabile , schimband sau modificand solutia pronuntata de instanta de fond.

In acest caz se inscie si intervenirea unei legi de amnistie sau gratiere colectiva dupa pronuntarea instantei de fond si inainte de judecarea recursului.