Domeniul dreptului civil

Domeniul dreptului civil

Dreptul civil este o ramura a sistemului de drept romanesc, o totalitate de norme juridice. Dar, normele dreptului civil sunt cuprinse in Codul civil si in alte legi care, laolalta, constituie izvoarele dreptului civil.

Normele dreptului civil sunt randuite in institutiile dreptului civil; institutiile constituie grupe de norme de drept civil care reglementeaza anumite subdiviziuni ale obiectului dreptului civil.

Institutiile dreptului civil sunt: raportul juridic civil (care cuprinde normele privitoare la partile, continutul si obiectul acestui raport), bunurile izvoarele raportului juridic civil (adica actele si faptele juridice) si dovada sau proba acestui raport; actul juridic civil prescriptia extinctiva subiectele dreptului civil (persoana fizica si persoana juridica), drepturile reale principale (dreptul de proprietate cu dezmembramintele sale - uzul, uzufructul, abitatia, servitutea, superficia, administrarea ori folosinta), obligatiile civile contractele civile speciale (contractul de vanzare-cumparare, contractul de donatie, contractul de locatiune, contractul de mandat etc.), dreptul de proprietate intelectuala (dreptul de autor si de inventator), succesiunile

In al doilea rand, obiectul dreptului civil este format din raporturi patrimoniale si raporturi nepatrimoniale stabilite intre persoanele fizice ori persoanele juridice.

Prin raport patrimonial intelegem acel raport al carui continut poate fi evaluat in bani (de exemplu, raportul nascut prin incheierea unui contract de vanzare-cumparare). Dimpotriva, prin raport nepatrimonial sau personal nepatrimonial (ori extrapatrimonial) intelegem acel raport al carui continut nu poate fi evaluat in bani (de pilda, raportul care se naste cu privire la domiciliul unei persoane fizice sau sediul unei persoane juridice). Asadar, obiectul dreptului civil este compus din doua mari categorii: raporturi patrimoniale si raporturi personal nepatrimoniale (extrapatrimoniale); (a se vedea, pe larg, E. Lupan, I. Sabau-Pop, Tratat, p. 31-32).

Trebuie spus ca nu toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale sunt reglementate de dreptul civil. Bunaoara, dreptul familiei, dreptul comercial, dreptul financiar, dreptul international privat etc., au in obiectul lor raporturi patrimoniale si raporturi personal nepatrimoniale. Totusi, dreptul familiei, lato sensu, trebuie considerat inclus in dreptul civil.

Distinctia intre raporturile patrimoniale si nepatrimoniale apartinatoare dreptului civil fata de alte ramuri de drept se face, asa cum s-a subliniat in literatura juridica, pe doua cai si anume:

1) prin autodelimitarea obiectului de catre normele fiecarei ramuri de drept; ea este opera legiuitorului. Stiut fiind ca ipoteza unei norme juridice cuprinde intotdeauna raportul la care ea se aplica, prin insumarea acestor ipoteze se va obtine obiectul ramurii de drept;

2) prin delimitarea unei ramuri de drept fata de celelalte ramuri de drept; ea este opera jurisprudentei (a practicii judecatoresti) si a doctrinei.

O analiza in globo a obiectului dreptului civil presupune o subdiviziune a raporturilor patrimoniale, pe de o parte, si a raporturilor nepatrimoniale, pe de alta parte. Astfel, componentele raporturilor patrimoniale civile sunt:

a) raporturile reale care au in continutul lor drepturile reale, precum dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale principale;

b) raporturile obligationale care au in continutul lor drepturile de creanta, indiferent de izvorul lor: drepturile care se nasc dintr-un raport de obligatie sunt denumite drepturi de creanta

Componentele raporturilor nepatrimoniale civile sunt alcatuite din:

a) raporturi care privesc existenta si integritatea subiectelor de drept civil; ele au in continutul lor drepturi personal nepatrimoniale, cum ar fi: dreptul la viata, sanatate, reputatie etc.;

b) raporturi de identificare care au in continutul lor drepturile cu care se individualizeaza subiectele de drept civil: dreptul la nume, la domiciliu, resedinta etc.;

c) raporturile de creatie intelectuala; acestea au in continutul lor drepturile personal nepatrimoniale ce au ca izvor opera stiintifica, literara, artistica sau inventia.

O alta caracteristica a dreptului civil se refera la subiectele raporturilor de drept civil; acestea sunt persoanele fizice si persoanele juridice. Din acest punct de vedere, raporturile pot fi: raporturi exclusiv intre persoane fizice; raporturi exclusiv intre persoane juridice; raporturi mixte, adica intre persoane fizice si persoane juridice (cuvantul "persoana" deriva de la latinescul persona, care la antici desemna masca pe care actorul o purta pe scena).

In fine, o alta trasatura ne releva pozitia de egalitate juridica a subiectilor raporturilor de drept civil; adica o parte nu se subordoneaza celeilalte. Este o trasatura caracteristica si esentiala a raportului de drept civil. Egalitatea juridica a partilor ne evoca egalitatea privind capacitatea civila, adica posibilitatea de a avea drepturi si obligatii si exercitiul acestora; asadar, egalitatea juridica a partilor nu trebuie confundata cu intinderea drepturilor si obligatiilor partilor dintr-un raport civil concret. De asemenea, asa cum am aratat, o alta trasatura esentiala a dreptului civil este libertatea juridica de care se bucura subiectii raporturilor juridice civile.