Efectele incalcarii cerintelor legale de constituire a societatii comerciale

Efectele incalcarii cerintelor legale de constituire a societatii comerciale

Recunoscandu-se locul important pe care societatea comerciala il ocupa in viata economico-sociala, imbinand interesul asociatilor si al salariatilor acesteia, cu interesul general al crearii si functionarii unor agenti economici viabili in climatul concurential al economiei de piata, aplicarea sanctiunii extreme a nulitatii actului constitutiv, ca urmare a incalcarii cerintelor legale reglementand formarea acestuia, are loc cu numeroase limitari si circumstantieri, acordandu-se prioritate mentinerii societatii.

Intentia legiuitorului, exprimata nemijlocit prin ultimele modificari ale Legii nr.31/1990, este de a preveni neregularitatile in constituirea societatii, de a le regulariza atunci cand totusi ele s-au produs si numai "in extremis" de a recurge la nulitatea actului de societate.

In acelasi timp nu trebuie omis faptul ca impunerea pe cale legala a conditiilor ce trebuiesc indeplinite cu ocazia constituirii unei societati are drept scop garantarea securitatii raporturilor juridice la care aceasta va participa.

Incalcarea cerintelor legale de constituire a societatii comerciale poate fi constatata inainte sau dupa inmatricularea societatii la registrul comertului. Atunci cand neregularitatile se constata mai inainte de inmatricularea societatii, solutia este de regularizare, pe cand in situatia constatarii acestor incalcari dupa inmatricularea societatii, masura poate fi ori cea a regularizarii, ori cea a nulitatii societatii.

Prevenirea neregularitatilor este asigurata conform dispozitiilor Legii nr.31/1990 prin parcurgerea a doua etape de control:

1. Prima are in vedere, controlul efectuat de notarul public cu ocazia autentificarii actului constitutiv, atunci cand se verifica legalitatea clauzelor inscrise, atunci cand actul constitutiv se incheie in forma autentica. In conformitate cu prevederile art.6 din Legea notarilor publici si a activitatii notariale, nr.36/1995, notarii publici au obligatia de a verifica legalitatea clauzelor mentionate in actele pe care le autentifica, refuzand operatiunea atunci cand actul se dovedeste a fi contrar legii si bunelor moravuri.

Daca actul are un continut indoielnic, iar notarul nu poate refuza instrumentarea lui, va atrage atentia partilor asupra consecintelor juridice la care se expun si va face mentiune expresa in act.

La autentificarea actului constitutiv notarul va solicita dovada Oficiului Registrului Comertului privind unicitatea firmei si eventual a emblemei.

La autentificarea actului constitutiv in cazurile mentionate sau dupa caz, la darea de data certa in celelalte cazuri, se va prezenta dovada eliberata  de oficiul registrului comertului privind disponibilitatea firmei si declaratia pe proprie raspundere privind detinerea calitatii de asociat unic intr-o singura societate cu raspundere limitata - art.17(1) din Legea nr.31/1990.

Actul constitutiv dobandeste data certa si prin depunerea la oficiul registrului comertului.

Notarul public va refuza autentificarea actului constitutiv sau, dupa caz, persoana care da data certa va refuza operatiunile solicitate, daca, din documentatia prezentata, rezulta ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin.1 - art.17(3) din legea nr.31/1990.

2. A doua etapa de control o constituie controlul de fond al regularitatii constituirii societatii sub aspectul tuturor cerintelor legale, control efectuat de justitie, prin judecatorul-delegat la oficiul registrului comertului.

La inceputul fiecarui an judecatoresc, presedintele tribunalului va delega, la Oficiul Registrului Comertului, unul sau mai multi judecatori ai tribunalului.

Atunci cand actul constitutiv:

nu cuprinde mentiunile prevazute de lege;

cuprinde clauze prin care se incalca o dispozitie imperativa a legii;

nu sunt respectate cerintele legale pentru constituirea societatii.

Judecatorul-delegat, din oficiu sau la cererea oricarei persoane care formuleaza o cerere de interventie sesizand anumite neregularitati, va respinge, prin incheiere, motivat, cererea de inmatriculare, in afara de cazul in care asociatii inlatura asemenea neregularitati.

Conform prevederilor art.46 din legea nr.31/1990, in cazul in care au fost formulate cereri de interventie, judecatorul va cita intervenientii si se va pronunta asupra cererilor acestora in conditiile art.49 si urmatoarele din Codul de procedura civila, nu se aplica prevederile art.335, din Codul de procedura civila.

Sunt verificate in acest scop, cererile si actele insotitoare sub aspectul regularitatii lor si al existentei dovezilor legale.

Atunci cand cu ocazia controlului se constata neregularitati asociatii sunt obligati sa le remedieze, judecatorul delegat luand act in incheiere de regularizarile efectuate.

Incheierea judecatorului-delegat, avand valoare de act autentic nu impune o noua autentificare a actului constitutiv modificat. Totodata insa, avand in vedere faptul modificarii actului constitutiv, aceasta impune cu necesitate, prezenta in fata judecatorului delegat, a tuturor asociatilor pentru a-si da consimtamantul cu privire la aceste modificari.

Daca insa neregularitatile semnalate de judecatorul delegat nu sunt inlaturate, acesta din oficiu sau la cererea oricarui asociat ori a altor persoane interesate, va respinge prin incheiere, motivat, cererea de inmatriculare a societatii. Singura cale de atac impotriva acestei incheieri o constituie recursul, care trebuie formulat in termen de 15 zile de la data pronuntarii incheierii pentru parti, si de la data publicarii incheierii in Monitorul Oficial, pentru orice alte persoane interesate.

Recursul se depune la Oficiul Registrului Comertului care-l va inainta spre solutionare, in termen de 3 zile, tribunalului pe raza caruia se afla sediul societatii.

Motivele recursului se pot depune la instanta, cu cel putin doua zile inaintea termenului de judecata.

In cazul admiterii recursului, decizia instantei de judecata va fi mentionata in registrul comertului.

Potrivit dispozitiilor art.47 din legea societatilor comerciale, atunci cand fondatorii sau reprezentantii societatii nu au solicitat in termenul legal inmatricularea acesteia, oricare asociat poate cere Oficiului Registrului Comertului efectuarea inmatricularii, dupa o prealabila notificare de punere in intarziere a celor indreptatiti sa solicite inmatricularea si daca acestia nu s-au conformat in cel mult 8 zile de la primirea notificarii.

Daca totusi inmatricularea nu s-a efectuat in termenele legal prevazute, asociatii sunt eliberati de obligatiile decurgand din subscriptiile lor, dupa trecerea a 3 luni de la data autentificarii actului constitutiv, in afara de cazul in care acesta prevede altfel.

Daca insa un asociat a cerut indeplinirea formalitatilor de inmatriculare, nu se va mai putea pretinde de nici unul dintre ei, eliberarea de obligatiile decurgand din subscrierile efectuate.

Atunci cand se constata neregularitati ale actului constitutiv dupa inmatricularea societatii, aceasta este obligata sa ia masuri pentru inlaturarea lor in cel mult 8 zile de la data constatarii acelor neregularitati, in caz de neconformare oricare persoana interesata putand solicita tribunalului, sub sanctiunea platii de daune cominatorii, indreptarea acestor neregularitati.

Dreptul la actiunea de regularizare este supus termenului de prescriptie extinctiva, de un an, cu incepere de la data inmatricularii societatii.

Pentru prejudiciile cauzate prin neregularitatile mentionate, fondatorii, reprezentatii societatii precum si primii membri ai organelor de conducere, de administrare si de control al societatii, raspund nelimitat si solidar.

Fondatorii, reprezentantii legali ai societatii, precum si alte persoane care au actionat in numele unei societati in curs de constituire, raspund solidar si nelimitat fata de terti pentru actele juridice incheiate cu acestia in contul societatii, cu exceptia cazului in care societatea, dupa dobandirea personalitatii juridice, le-a preluat asupra sa.

In cazul societatilor pe actiuni, in comandita pe actiuni, sau cu raspundere limitata, acestea se considera angajate fata de terti prin actele organelor lor de conducere chiar in situatia in care aceste acte depasesc obiectul de activitate, cu exceptia cazului in care se dovedeste ca tertii cunosteau sau, in raport de imprejurari, trebuiau sa cunoasca depasirea acestuia. Legea mentioneaza explicit ca simplul fapt al publicarii a actului constitutiv nu poate fi considerat drept dovada a cunoasterii acestui fapt - art.55 din legea nr.31/1990.

Atat clauzele actului constitutiv cat si hotararile organelor statutare ale acestor forme de societati comerciale, care ar limita puterile legal conferite acestor organe sunt inopozabile tertilor, chiar daca au fost publicate.

Nici societatea si nici tertii nu pot invoca in scopul sustragerii de la obligatiile asumate, o neregularitate privind numirea reprezentantilor, administratorilor sau a altor persoane care fac parte din organele societatii, atunci cand aceasta numire a fost publicata in conformitate cu legea. In acelasi timp societatea nu poate invoca fata de terti numirile in functiile de conducere sau inlocuirile din aceste functii daca aceste decizii nu au fost publicate in conformitate cu legea.

Din cele de mai sus rezulta ca sanctiunea lipsei de publicitate consta in inopozabilitatea fata de terti a actelor sau faptelor pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevazuta de lege, cu exceptia cazului in care societatea face dovada ca acestea se cunosteau.

Avand in vedere decalajul practic existent intre data publicarii in Monitorul Oficial si data cand acesta ajunge la cunostinta publicului legea prevede ca operatiunile efectuate de societate inainte de a 16-a zi de la data publicarii in Monitorul Oficial a incheierii judecatorului delegat, nu sunt opozabile tertilor, care dovedesc ca au fost in imposibilitate de a lua cunostinta despre ele - art.50 din legea nr.31/1990.

In conceptia legiuitorului pe care o regasim in esenta ultimelor modificari cu privire la neregularitatile actului constitutiv, nulitatea acestuia sau a actelor juridice incheiate pana la data inmatricularii societatii, ramane supusa principiilor si regulilor de drept comun privind nulitatea actelor juridice, in timp ce sanctiunea nulitatii societatii, pentru neregularitati constatate dupa inmatriculare, dobandeste un regim special.

Astfel, art.56 din legea nr.31/1990, a limitat strict cauzele de nulitate in cazul societatilor inmatriculate, tribunalul putand aplica aceasta sanctiune la cererea oricarei persoane interesate numai in urmatoarele situatii:

a) lipseste actul constitutiv sau nu a fost incheiat in forma autentica, in cazurile prevazute de lege;

b) toti fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili la data constituirii societatii;

c) obiectul de activitate al societatii este ilicit sau contrar ordinii publice;

d) lipseste incheierea judecatorului delegat de inmatriculare a societatii;

e) lipseste autorizarea legala administrativa de constituire a societatii;

f) actul constitutiv nu prevede denumirea societatii, sediul societatii, obiectul sau de activitate, aporturile asociatilor si capitalul social subscris si varsat;

g) s-au incalcat dispozitiile legale privind capitalul social minim subscris si varsat;

h) nu s-a respectat numarul minim de asociati prevazut de lege.

In conformitate cu prevederile art.57 din legea nr.31/1990, s-a prevazut posibilitatea inlaturarii cauzei de nulitate, daca neregularitatea constatata a fost inlaturata inainte de a se pune concluzii in fond, la tribunal.

In aceeasi conceptie legiuitorul a atenuat efectele nulitatii prevazand ca societatea inceteaza fara efect retroactiv iar lichidarea se face conform dispozitiilor legale privind lichidarea ca urmare a dizolvarii.

Conform prevederilor art.59 din legea nr.31/1990, declararea nulitatii nu va aduce atingere actelor incheiate in numele societatii, nici societatea si nici asociatii nu pot opune tertilor de buna credinta, nulitatea societatii.

Fiind menita sa protejeze un interes general, actiunea in anularea societatii este imprescriptibila spre deosebire de actiunea in regularizare care se prescrie prin trecerea unui termen de un an de la data inmatricularii societatii. La data la care hotararea de declarare a nulitatii a devenit irevocabila, societatea isi inceteaza existenta fara efect retroactiv si intra in lichidare.

Prin hotararea judecatoreasca de declararea nulitatii se vor numi si lichidatorii societatii.

Pentru a se asigura publicitatea necesara, tribunalul va comunica hotararea judecatoreasca Oficiului Registrului Comertului, care dupa mentionare, o va trimite Monitorului Oficial, spre publicare, in partea a IV-a - in extras.