Efectele raspunderii comitentului in raporturile cu prepusul. Regresul comitentului

Efectele raspunderii comitentului in raporturile cu prepusul. Regresul comitentului

Pentru determinarea consecintelor ce decurg, intre comitent si prepus, din efectuarea de catre comitent a platii despagubirilor, trebuie avute in vedere urmatoarele premise:

raspunderea comitentului este o raspundere pentru fapta altuia, si nu pentru propria sa fapta, si aceasta chiar daca retinem ca fundament al raspunderii comitentului o prezumtie de vina;

raspunderea mentionata, inclusiv solidaritatea dintre comitent si prepus sunt prevazute in folosul victimei, constituind masuri de garantare a intereselor acesteia. Platind despagubirile, comitentul nu face altceva decat sa avanseze in locul prepusului, despagubirile pe care acesta din urma le datoreaza victimei;

in cele din urma, ceea ce prevaleaza este raspunderea pentru fapta proprie si deci este drept si echitabil ca, in final, faptuitorul singur sa suporte repararea prejudiciului pe care l-a cauzat prin fapta sa.

Din toate aceste premise decurge in mod necesar, dreptul comitentului, care a platit despagubirile, de a se regresa impotriva prepusului pentru recuperarea sumelor platite.

Referitor la dreptul de regres al comitentului, in practica judecatoreasca si in literatura de specialitate au fost concretizate cateva principii.

1. Natura juridica a actiunii

In ceea ce priveste natura juridica a actiunii in regres a comitentului impotriva prepusului, in practica noastra judecatoreasca s-a decis ca ne aflam in fata unei actiuni civile, de drept comun, cu toate consecintele care decurg din aceasta cat priveste conditiile de fond si intinderea raspunderii, procedura jurisdictionala si caile de urmarire silita a recuperarii sumelor pe care comitentul le-a platit victimei ca despagubire.

Principiul argument al acestei solutii il constituie faptul ca victima prejudiciului are dreptul sa actioneze pentru despagubiri, printr-o actiune civila, atat pe comitent cat si pe prepus, la alegerea sa, pe amandoi, concomitent ori succesiv, sau numai pe unul dintre ei. Comitentul care, ca garant al prepusului, plateste despagubirile pentru prepusul vinovat, preia prin subrogare (in temeiul art. 1108 pct. 3 Cod Civil - subrogarea se face de drept in folosul celui obligat pentru altii), drepturile si actiunile victimei, in masura in care a efectuat plata despagubirilor. Cum in patrimoniul victimei exista o actiune civila impotriva prepusului, aceasta actiune este preluata de catre comitent.

Temeiul juridic al actiunii comitentului impotriva prepusului il constituie art. 998-999 Cod Civil, adica acelasi temei pe care il avea si actiunea victimei impotriva prepusului

2. Intinderea dreptului de regres al comitentului

Comitentului are dreptul sa recupereze de la prepusul sau integral despagubirile efective platite. Imprejurarea ca fata de victima comitentul a raspuns solidar cu prepusul sau nu este de natura sa duca la o divizare a actiunii de regres a comitentului, in raporturile cu acest prepus, potrivit regulilor privind recursul contra codebitorilor solidari, instituite prin art. 1052 si 1053 Cod Civil.

In conformitate cu art. 1052 Cod Civil, "obligatia solidara, in privinta creditorului, se imparte de drept intre debitori; fiecare din ei nu este dator unul catre altul decat numai pentru partea sa". Potrivit art. 1053 Cod Civil, "codebitorul solidar care a platit debitul in totalitate nu poate repeti de la ceilalti decat numai de la fiecare partea sa".

Aceste prevederi legale nu sunt aplicabile, intrucat pozitia comitentului nu este pozitia unui codebitor solidar, pur si simplu. Solidaritatea comitentului apare numai in raporturile cu victima si decurge nu dintr-o raspundere impreuna cu prepusii, ci dintr-o raspundere pentru prepusi.

Comitentul ca garant al prepusului fata de victima se gaseste, asadar, intr-o pozitie similara fidejusorului sau mai exact, in pozitia prevazuta de art. 1055 Cod Civil a unui codebitor solidar care plateste o datorie facuta in interesul exclusiv al unui alt debitor solidar - in cazul nostru o datorie exclusiva a prepusului, nascuta din propria fapta cauzatoare de prejudicii a acestuia.

Asa fiind, regresul codebitorului solidar care a platit nu se mai divide, intrucat potrivit art. 1055 Cod Civil "daca datoria solidara era facuta numai in interesul unuia dintre debitorii solidari, acesta in fata cu ceilalti codebitori raspunde pentru toata datoria, caci in raport cu el, ei nu sunt priviti decat ca fidejusori"

3. Apararile pe care le poate formula prepusul

Impotriva regresului comitentului prepusul nu se poate apara invocand prezumtia de raspundere instituita prin art. 1000 alin. 3 Cod Civil; el se poate apara numai dovedind fapta proprie a comitentului, fapta care ar fi determinat total sau in parte producerea prejudiciului.

Art. 1000 alin. 3, consacrand raspunderea comitentului pentru fapta prepusului instituie o garantie exclusiv in folosul victimei, cat priveste acoperirea prejudiciului. Chiar daca admitem in fundamentarea acestei raspunderi o prezumtie de vina a comitentului in supravegherea, indrumarea si controlul activitatii prepusului, aceasta prezumtie este prevazuta in interesul victimei. Asadar, prepusul nu se poate exonera de raspundere in raporturile cu comitentul, invocand prevederile art. 1000 alin. 3 Cod Civil.

In jurisprudenta franceza s-a admis, totusi, de catre Curtea de Casatie, Camera Comerciala, relativ recent, ca raspunderea comitentului constituie o garantie in favoarea prepusului care a actionat in cadrul functiilor incredintate

Pentru a se exonera total sau partial, de raspunderea sa proprie, prepusul trebuie sa faca dovada directa, pe temeiul art. 998-999 Cod Civil,  a faptei proprii a comitentului, care ar fi concurat la savarsirea, de catre el, a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii; astfel, de exemplu, el ar putea face dovada ca activitatea ilicita pe care a desfasurat-o a fost determinata, total sau partial, de ordinele ori instructiunile primite de la comitent.

Asa cum s-a aratat intr-o decizie a Tribunalului Suprem, atunci cand obligarea unitatii la plata despagubirilor se justifica atat in baza raspunderii pentru fapta daunatoare a prepusului (art. 1000 alin. 3 Cod Civil) cat si in baza propriei culpe in producerea daunei (art. 998 Cod Civil), subrogarea ei in drepturile partii prejudiciabile se produce fata de prepus numai pentru suma corespunzatoare contributiei avute prin activitatea lui culpabila la producerea daunei.

In aceasta situatie, unitatea avand o culpa proprie care a concurat cu aceea a prepusului, va trebui ca intre ei sa se imparta raspunderea in raport de contributia fiecaruia la producerea daunei. Unitatea care va raspunde pentru diferenta va putea sa se indrepte eventual impotriva altor prepusi ai ei, vinovati ca prin activitatea lor au determinat retinerea raspunderii sale pentru paguba.

Cazuri de regres

1. Un comitent si un singur prepus

Actiunea in regres este introdusa in acest caz de catre comitentul care a dezdaunat victima, impotriva prepusului. Pentru a obtine castig de cauza, reclamantul-comitent va trebui sa dovedeasca vinovatia paratului-prepus in cauzarea prejudiciului.

Actiunea in regres va fi respinsa daca prepusul ar dovedi ca prejudiciul s-a datorat in totalitate culpei proprii a comitentului. Ea va fi respinsa si atunci cand prepusul ar dovedi ca prejudiciul a fost produs datorita unei cauze straine, cum ar fi, spre exemplu, cazul fortuit sau forta majora.

Actiunea va fi admisa in parte atunci cand prepusul ar dovedi ca prejudiciul s-a produs nu din culpa sa exclusiva ci si prin contributia culpabila proprie a comitentului.

Actiunea va fi admisa in intregime daca prepusul nu reuseste sa faca dovada unei culpe proprii a comitentului si nici dovada ca prejudiciul s-a datorat unei cauze straine, iar comitentul dovedeste vinovatia prepusului in cauzarea prejudiciului

2. Un comitent si mai multi prepusi ai aceluiasi comitent

Daca sunt mai multi prepusi ai aceluiasi comitent, care au cauzat impreuna prejudiciul, in regresul comitentului se mentine raspunderea solidara a prepusilor.

Solutia are o aplicare constanta in practica judecatoreasca

In literatura de specialitate a fost exprimat si punctul de vedere conform caruia, daca sunt mai multi prepusi, care au cauzat impreuna prejudiciul, regresul comitentului platitor impotriva acestora ar trebui sa fie divizat dupa gravitatea culpei ori intinderea participarii fiecarui prepus in parte. Argumentul principal al acestui punct de vedere il constituie prevederile art. 1052 si art. 1053 Cod Civil, care in materia solidaritatii instituie regula divizibilitatii urmaririi intre codebitorii solidari, atunci cand un codebitor solidar a platit intreaga datorie.

Practica judecatoreasca, opinand in sensul ca intreprinderea "poate cere ca oricare dintre angajatii vinovati de producerea pagubei sa fie obligat sa-i restituie intreaga suma platita drept despagubiri, fata de ea angajatii ramanand obligati solidar , a avut in vedere urmatoarele considerente:

comitentul, fiind chemat solidar cu prepusii, raspunde in locul si pentru prepusii vinovati, si nu alaturi de ei;

comitentul are rolul sa asigure, adica sa garanteze partii pagubite repararea daunei;

desi tinut sa repare integral prejudiciul, el nu se afla in aceeasi situatie cu cei vinovati de cauzarea pagubei, care trebuie sa suporte, in cele din urma, consecintele faptei lor;

asa fiind, comitentul nu ar avea in raporturile cu prepusii pozitia unui codebitor solidar si deci nu ii sunt aplicabile prevederile art. 1052 si 1053 Cod Civil;

dupa plata despagubirilor, comitentul se subroga, integral, in drepturile victimei, prepusii ramanand solidar obligati, asa cum erau si fata de victima prejudiciului.

Se considera ca aceste argumente sunt justificate, insa ele ar trebui sa fie completate ori chiar, intr-o anumita masura, modificate. Astfel, se considera a fi prea eliptica afirmatia conform careia "intreprinderea nu are in raporturile cu prepusii pozitia unui codebitor solidar". In realitate, comitentul are pozitia unui codebitor solidar, care insa apare in aceasta pozitie datorita faptului ca, prin lege, in sarcina sa este stabilita o obligatie de garantie.

Avand aceasta pozitie de garant, sunt aplicabile, cel putin prin analogie, prevederile art. 1055 Cod Civil precum si prevederile art. 1671 Cod Civil.

In cazul analizat, mai multi prepusi au comis impreuna o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, care a dat nastere unei obligatii solidar, a lor, de reparare a prejudiciului (art. 998-999 Cod Civil si art. 1003 Cod Civil). Pentru a garanta aceasta obligatie, care este exclusiv a prepusilor, se instituie, in raporturile cu victima, solidaritatea comitentului cu acesti prepusi; este insa o solidaritate la baza careia se afla nu o raspundere a comitentului pentru fapta proprie - chiar daca nu se exclude ideea unei prezumtii de culpa in supraveghere, prezumtie care insa nu poate fi invocata de catre prepusi - ci ideea unei garantii oferite victimei pentru acoperirea prejudiciului.

Adevaratii debitori solidari, adevaratii responsabili sunt prepusii. Comitentul desi obligat solidar cu acestia, este totusi un garant al lor, care urmeaza a fi privit ca un adevarat fidejusor, deci pozitia prevazuta de art. 1055 Cod Civil.

Daca aceasta este adevarata pozitie a comitentului, nu se poate face abstractie de prevederile art. 1671 Cod Civil, care, in privinta efectelor fidejusiunii, dispune ca atunci "cand sunt mai multi debitori principali solidari pentru una si aceeasi datorie, fidejusorul ce a garantat pentru ei toti are regres in contra fiecaruia din ei pentru repetitiunea sumei totale ce a platit". Intrucat unde exista aceleasi ratiuni trebuie data aceeasi solutie, se pare ca prevederile articolului mentionat justifica, pe deplin, pastrarea solidaritatii prepusilor in raporturile cu garantul lor, care este comitentul

In literatura de specialitate au fost exprimate si alte opinii, in sensul aprobarii solutiei la care s-a oprit practica judecatoreasca privind dreptul comitentului de a urmari pe oricine dintre prepusii sai pentru intreg, argumentandu-se insa aceasta solutie nu pe ideea solidaritatii, ci pe ideea existentei unei obligatii in solidium a prepusilor.

3. Mai multi prepusi ai unor comitenti diferiti au prejudiciat un tert

In aceasta privinta exista o diversitate de opinii, adesea contradictorii, atat in literatura de specialitate, cat si in practica judecatoreasca.

Premisa acestei diversitati de opinii o constituie lipsa de unitate a literaturii si practicii in privinta pozitiei pe care o au comitentii in raporturile cu victima, in ipoteza mentionata.

Cu privire la pozitia comitentilor in raporturile cu victima, s-au exprimat doua opinii:

a)      potrivit unei opinii , in ipoteza data, solidaritatea tuturor prepusilor fata de victima atrage si solidaritatea comitentilor, pentru intreaga despagubire;

b)     potrivit altei opinii , numai prepusii, indiferent de subordonare, sunt solidari pentru intreg fata de victima, in vreme ce fiecare comitent in parte este solidar cu propriul sau, dupa caz, cu proprii sai prepusi, numai in limita partii de prejudiciu care este imputabila acestor prepusi.

Deoarece in practica supremei noastre instante a triumfat cea de-a doua opinie, vom prezenta in continuare solutiile care s-au degajat din diverse situatii.

A. O prima situatie este aceea in care fiecare dintre comitenti a platit despagubiri victimei, in limita partii de despagubire aferente propriilor prepusi. In aceasta situatie, fiecare dintre comitenti se va putea intoarce impotriva propriului sau, dupa caz, propriilor sai prepusi, pentru recuperarea sumelor platite. Daca sunt mai multi prepusi ai aceluiasi comitent, acestia vor fi tinuti solidar la restituirea fata de comitentul respectiv.

B. A doua situatie este aceea in care numai unul dintre comitenti a platit victimei despagubiri, insa tot in limita partii de despagubire aferente participarii propriilor sai prepusi. Se considera ca si in aceasta situatie comitentul se va putea intoarce numai impotriva propriului sau, dupa caz, propriilor sai prepusi, care vor fi tinuti solidar.

Cu alte cuvinte, dupa cum s-a spus intr-o decizie a Tribunalului Suprem, "cum intre comitentul respectiv si angajatii unei alte unitati, coautori ai prejudiciului, nu exista nici un raport de prepusenie, de care este legat in mod necesar rolul sau de garant, este limpede de ce acest comitent, in cazul in care a platit victimei numai despagubirea corespunzatoare culpei prepusului sau, nu este indreptatit sa ceara de la acei coautori restituirea sumei platite".

Desigur ca victima prejudiciului va putea sa urmareasca restul nerecuperat din despagubire fie de la celalalt comitent, fie de la oricare dintre prepusi, indiferent de subordonarea acestora; aceasta intrucat, fata de victima, absolut toti prepusii, fara deosebire, sunt tinuti solidar pentru intreaga despagubire.

C. O a treia situatie, mai complexa, este aceea in care unul dintre comitenti a platit mai mult decat partea sa din despagubire aferenta propriilor prepusi. In aceasta situatie se ridica mai multe intrebari:

a) va putea acest comitent (comitentul solvens) sa urmareasca pe celalalt sau, dupa caz, pe ceilalti comitenti, pentru partea aferenta propriilor prepusi ai acestora din urma?

b) pentru cat va putea sa urmareasca pe proprii prepusi?

c) va putea sa urmareasca, si anume pentru cat, pe prepusii celuilalt comitent (celorlalti comitenti)?

La aceste intrebari practica judecatoreasca, urmata de o parte a literaturii de specialitate, a dat urmatoarele raspunsuri:

a) comitentul platitor poate sa urmareasca pe celalalt comitent (pe ceilalti comitenti) pentru ceea ce a platit peste partea aferenta prepusilor sai; in acest cadru, el poate pretinde sa i se restituie de catre celalalt comitent (ceilalti comitenti) partea corespunzatoare participarii prepusilor care le sunt subordonati

Aceasta solutie, nu este acceptata de o parte dintre autori, care neaga dreptul comitentului platitor de a se intoarce impotriva celorlalti comitenti

Principalul argument al acestor autori este acela ca platitorul nu se poate subroga in drepturile victimei spre a urmari pe ceilalti comitenti, deoarece garantia instituita in sarcina comitentilor prin art. 1000 alin. 3 Cod Civil, nu functioneaza decat in raporturile cu victima prejudiciului, nu si intre comitenti.

Asadar, conform acestei opinii, daca unul dintre comitenti a platit mai mult decat partea sa ori a platit integral despagubirea, in aceasta masura obligatia de garantie a celorlalti comitenti inceteaza definitiv. Singura posibilitate de regres a comitentului platitor ar fi, in aceste cazuri, impotriva prepusilor - a propriilor prepusi si a prepusilor celorlalti comitenti. Un regres impotriva celorlalti comitenti ar fi posibil, in mod exceptional, cu conditia de a se face dovada directa, pe baza art. 998-999 Cod Civil, a unei culpe a acestora in alegerea si in supravegherea propriilor prepusi.

Solutia preconizata a fost considerata excesiva, in special prin aceea ca face ca riscul insolvabilitatii prepusilor, inclusiv a unor prepusi cu care nu se afla in nici un raport, sa fie suportat exclusiv de comitentul platitor. O asemenea solutie, injusta prin consecintele sale face ca in gestiunea proprie a unei intreprinderi sa se reflecte o serie de consecinte nefavorabile, care nu-i sunt in nici o masura imputabile

b) referitor la cuantumul despagubirilor pe care comitentul platitor il poate recupera de la proprii sai prepusi, in ipoteza in care a platit mai mult decat partea sa, in practica judecatoreasca si in literatura de specialitate s-a aratat ca regresul comitentului este integral, pentru toate numele platite, nu numai pentru partea aferenta prepusilor respectivi.

Intr-o decizie a Tribunalului Suprem s-a aratat ca, cu exceptia cazului cand el insusi este vinovat, comitentul poate solicita de la prepusul sau intreaga suma platita cu titlu de despagubiri. Comitentul are un asemenea drept si impotriva persoanelor care nu sunt prepusii sai, dar care au pricinuit, impreuna cu acestia, prejudiciul. In acest din urma caz insa, actiunea in regres nu poate avea drept obiect intreaga despagubire platita, ci numai suma care corespunde din paguba pe care a pricinuit-o.

C. In ceea ce priveste regresul pe care comitentul ce a platit mai mult decat partea sa il are impotriva prepusului (prepusilor) altui comitent (altor comitenti), se admite in mod unanim, in practica si in literatura de specialitate, ca acest regres va avea ca obiect numai suma care corespunde partii din paguba pe care acestia au pricinuit-o

Se mai pune aici si o alta intrebare, si anume daca va beneficia comitentul platitor de solidaritatea prepusilor celuilalt comitent, daca acestia sunt mai multi?

S-a considerat, in aceasta situatie, ca platind victimei, in locul acestor prepusi, comitentul platitor a facut oficiul pe care trebuie sa-l faca insusi comitentul prepusilor respectivi. Asa fiind, comitentul platitor trebuie sa dobandeasca, sa se substituie, in ceea ce priveste regresul, in toate drepturile pe care acel comitent le-ar fi avut daca platea el insusi partea prepusilor sai. Or, unul din aceste drepturi este mentinerea solidaritatii prepusilor in raporturile cu comitentul.

Aceasta inseamna ca daca au fost mai multi prepusi ai altui comitent, in limitele totalului partilor lor respective ei vor fi tinuti solidar fata de comitentul-platitor, asa cum solidar ar fi tinuti si in ipoteza in care insusi propriul lor comitent ar fi fost acela care ar fi platit catre victima partea aferenta din paguba totala

5. Raportul de despagubire dintre prepusul solvens si comitent

Raportul analizat are ca si continut dreptul prepusului care a dezdaunat victima de a pretinde de la comitentul partial vinovat de producerea pagubei, plata cotei sale de despagubiri, aferente contributiei sale la producerea acelei pagube, cat si obligarea comitentului de a achita prepusului partea de despagubire pe care acesta din urma a achitat-o victimei peste cota sa de contributie la cauzarea prejudiciului.

Si in acest caz, raportul respectiv nu se naste nemijlocit prin comiterea faptei ilicite, si nici la data producerii pagubei, ci de la data la care prepusul a dezdaunat victima.

Ipoteza ce se are in vedere este, deci, aceea in care in procesul pornit de victima impotriva comitentului si a prepusului, acestia au fost obligati in solidar la repararea prejudiciului retinandu-se insa pe seama comitentului o contributie proprie la producerea pagubei, iar victima, fie ca a fost dezdaunata benevol de catre prepus, fie ca si-a recuperat prejudiciul prin executarea silita a prepusului.

Prepusul are, in ipoteza prezentata, o actiune in regres impotriva comitentului partial vinovat de producerea pagubei, prin care isi va recupera partea de despagubire aferenta contributiei comitentului si pe care a suportat-o peste cota lui de contributie