Legatul universal

Legatul universal

Definitia pe care o da art. 888 C. civ. legatului universal in sensul ca acesta ar fi "dispozitia prin care testatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale" a fost criticata in sensul ca ar lasa impresia ca ceea ce caracterizeaza legatul universal este faptul ca legatarul ar culege in fapt intreg patrimoniul succesoral, or in realitate nu foloasele efective, adica emolumentul primit este ceea ce-l caracterizeaza ci vocatia la universalitate. In adevar legatarul universal s-ar putea intampla sa primeasca numai o parte din lasamantul succesoral, cand de pilda testatorul instituie mai multi legatari universali sau cand mai exista si alte legate, sau sarcini prin care emolumentul succesoral se reduce. Se poate chiar ca intreg emolumentul succesoral sa fie absorbit de celelalte legate sau sarcini, legatul prin vocatia la universalitate instituita de testator, pastrandu-si caracterul de legat universal. Definitia este in realitate corecta caci legiuitorul precizeaza expres ca in acest caz testatorul lasa universalitatea bunurilor la unul (dar aceasta este numai o ipoteza) sau la mai multi legatari, ceea ce acrediteaza din capul locului ideea vocatiei la universalitate, iar nu neaparat primirea efectiva a acesteia, de vreme ce in cea de a doua ipoteza se accepta existenta mai multor legatari universali care urmeaza sa imparta intre ei emolumentul succesoral. Ba mai mult se poate intampla ca intreaga mostenire sa fie absorbita de celelalte legate si datorii sau sarcini cand se vorbeste de asa-numitul «legat universal fara emolument». S-a precizat insa ca in acest caz instantele de judecata sunt chemate sa aprecieze daca testatorul nu a avut in realitate intentia de a desemna un executor testamentar iar nu un legatar universal . Daca se ajunge la aceasta din urma concluzie de ineficacitatea vreunui legat vor profita numai mostenitorii legali iar nu asa-numitul legatar universal care este de fapt numai un executor testamentar.

Am demonstrat astfel ca legatul universal nu se refera la bunuri determinate conferind vocatie la universalitate. Emolumentul cules se va vedea abia la data deschiderii succesiunii, intrucat pana in acel moment pot interveni modificari determinate de insasi mobilitatea vietii juridice. Pot astfel interveni: vanzari-cumparari de bunuri, donatii, pieirea unora din acestea. Vocatia la universalitate se pastreaza insa neatinsa. Instrainarea unor bunuri de catre insusi testatorul, sau facerea unui nou testament prin care se instituie un legat cu titlu particular sau incheierea unui antecontract de vanzare-cumparare, s-a precizat in practica judiciara , ca nu au semnificatia unei revocari a legatului universal, ci influenteaza numai emolumentul ce va fi cules de un atare legatar.

Pentru instituirea unui legatar universal nu se cer formule sacramentale, fiind suficient sa rezulte intentia testatorului de a face un astfel de legat. In practica au fost considerate legate universale, cu toate ca nu s-a folosit aceasta expresie:

- legatul tuturor bunurilor mobile si imobile;

- legatul nudei proprietati a intregii mosteniri. S-a considerat ca dupa incetarea uzufructului nuda proprietate se intregeste si devine proprietate deplina;

- legatul cotitatii disponibile, intrucat s-a argumentat, in lipsa de mostenitori rezervatari sau in cazul ca cei existenti nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, legatarul are vocatie la intreaga mostenire. S-a precizat insa ⁴ ca in acest caz se impune a se cerceta daca testatorul nu a avut totusi intentia de a limita vocatia legatarului numai la cotitatea disponibila calculata in raport de situatia din ziua redactarii testamentului;

- legatul prisosului sau al ramasitei dupa ce se executa celelalte legate cuprinse in testament, intrucat se considera ca daca ceilalti legatari nu pot sau nu vor sa vina la mostenire legatarul instituit prin aceasta formula, a prisosului sau a ceea ce ramane, va culege intreaga mostenire. Si in acest caz se impune a se cerceta daca nu cumva testatorul nu a avut intentia sa limiteze vocatia legatarului numai la o parte din mostenire si daca nu exista si mostenitori rezervatari ⁵ .

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 253; C. Statescu, op. cit., p. 173.

A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., vol. III, p. 904; M. Eliescu, op. cit., p. 254.

A se vedea: Trib. Suprem, col. civ., decizia civila nr. 552/1953, in C.D. 1952-1954, vol. I, p. 115-117; Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1939/1972, in Repertoriu II, p. 212-213; Trib. jud. Timis, decizia civila nr. 417/1973, in R.R.D. nr. 11/1973, p. 168.

A se vedea O. Capatina, Nota la incheierea nr. 308/1956 a Notariatului de Stat al raionului 1 Mai Bucuresti, in L.P. nr. 11/1956, p. 1390-1393.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 254-255 si bibliografia acolo indicata.