 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
MODURILE DE DOBANDIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE
Obiectivele cursului:
I. Notiuni generale
Modurile de dobandire a proprietatii sunt, de fapt, mijloacele juridice prin care se dobandeste dreptul de proprietate. Aceste moduri de dobandire se aplica, de regula, si celorlalte drepturi reale. Ele se aplica ambelor forme fundamentale ale proprietatii recunoscute de Constitutie si celelalte legi, respectiv: proprietatea publica si proprietatea privata, desi, in privinta proprietatii publice putem intalni unele moduri specifice de dobandire: exproprierea pentru utilitate publica, achizitiile publice, trecerea unor bunuri din proprietatea privata a statului sau unitatilor administrativ teritoriale in domeniul public al acestora.
O enumerare a modurilor de dobandire a proprietatii, o intalnim in dispozitiile art. 644 si art. 645 C. Civil: succesiunea, legatul, conventia, traditiunea, accesiunea, prescriptia, legea si ocupatiunea. Aceasta enumerare mai trebuie completata cu: hotararea judecatoreasca, posesia de buna credinta a bunurilor mobile, dobandirea fructelor de posesorul de buna credinta, etc.
II. Clasificare
1. Dupa intinderea dobandirii:
- moduri de dobandire universala sau cu titlu universal (succesiunea si legatele universale si cu titlu universal)
- moduri de dobandire cu titlu particular, cand se refera la unul sau mai multe bunuri individual determinate (se intalneste la toate celelalte moduri de dobandire).
2. Dupa momentul cand opereaza transmisiunea:
- moduri de dobandire intre vii: conventia, traditiunea, accesiunea, prescriptia, legea si ocupatiunea; in acest caz dobandirea opereaza din momentul incheierii actului juridic ori momentul convenit de parti.
- moduri de dobandire pentru cauza de moarte (mortis causa), si anume: succesiunea, legatul.
3. Dupa situatia juridica a bunului in momentul dobandirii:
- moduri de dobandire originare, (ocupatiunea, dobandirea fructelor de posesorul de buna credinta). Nu comporta o transmisiune juridica a dreptului deoarece bunul nu apartine nimanui in momentul dobandirii dreptului.
- moduri de dobandire derivate, ce presupun un transfer al dreptului de la o persoana la alta.
4. Dupa caracterul transmisiunii:
- moduri de dobandire cu titlul oneros, cand dobanditorul este obligat sa dea un lucru ori sa faca o prestatie in schimb: conventia, traditiunea.
- moduri de dobandire cu titlu gratuit, legatul, donatia, succesiunea.
In prezenta expunere nu ne vom preocupa de succesiuni (ce formeaza o materie distincta) de posesia de buna credinta si dobandirea fructelor de posesorul de buna credinta.
III. Legea
Ca mod de dobandire a proprietatii, sunt considerate toate acele moduri care sunt aratate separate in codul civil:
- dobandirea fructelor prin posesia de buna credinta (art. 485 C. Civil);
- dobandirea coproprietatii zidului comun (art. 597/598 C. Civil), in fond este o vanzare silita;
- dobandirea mobilelor prin posesia de buna credinta (art. 1909).
IV. Traditiunea - predarea sau remiterea materiala a lucrului
A avut o larga aplicare in dreptul roman, deoarece conventia nu crea decat efectul de a naste obligatia de a transfera proprietatea, transfer care se face efectiv prin traditiune.
In prezent, ea nu mai are o semnificatie tot asa de importanta intrucat in dreptul modern, prin simpla incheiere a conventiei chiar neurmata de predarea materiala a lucrului, se transfera dreptul de proprietate la dobanditor (art. 971 si art. 1295 C. Civil).
Se intalneste in cazul darului manual care se executa imediat, prin predarea materiala fara a fi necesara o alta formalitate.
Traditiunea opereaza transferul proprietatii si in cazul titlurilor de valoare la purtator.
In cazul conventiei privind bunurile de gen, care se individualizeaza si se predau ulterior, conventia transfera proprietatea in momentul individualizarii ori determinarii.
V. Ocupatiunea
Consta in luarea in posesie a unui bun, care nu apartine nimanui, cu intentia de a deveni proprietarul sau.
La ora actuala, in conditiile in care art. 499 si art. 646 C. civil dispun ca toate bunurile fara stapan si cele ale persoanelor care mor fara mostenitor sau ai caror mostenitori nu le-au acceptat se cuvin statului, acest mod de dobandire al proprietatii are un domeniu de aplicatie din ce in ce mai rar.
Se apreciaza ca un astfel de mod de dobandire intalnim in urmatoarele cazuri: apa de baut luata de la un izvor natural, vanatul si pestele capturat in conditii legale, precum si bunuri parasite (nu si cele pierdute sau furate).
VI. Hotararea judecatoreasca
Hotararile judecatoresti sunt declarative de drepturi - recunosc un drept nascut anterior, si nu acorda un drept nou sau constituire de drepturi.
Aceste ultime hotarari pot fi considerate ca moduri de dobandire a proprietatii:
- ordonanta de adjudecare prin care se definitiveaza executarea silita;
- hotararea judecatoreasca de expropriere.
VII. Accesiunea
Incorporarea materiala a unui lucru mai putin important in altul mai important - art. 488 C. Civil.
Daca cele doua lucruri apartin la proprietari diferiti, titularul lucrului mai important devine si titular al dreptului asupra lucrului mai putin important.
Daca bunul incorporat nu ar apartine nimanui, accesiunea apare ca o ocupatiune.
Art. 482 C. civil defineste mai larg accesiunea: proprietatea asupra unui bun mobil sau imobil da drept asupra a tot ce produce lucrul si asupra a tot ce se uneste, ca accesoriu, cu lucrul in mod natural sau artificial. Accesiunea poate fi, dupa obiectul principal, imobiliara sau mobiliara. Se mai poate imparti in accesiune naturala sau artificiala.
Accesiunea imobiliara naturala.
a) aluviunea - art. 495/496 C. civil - cresterile de pamant ce se fac succesiv si pe nesimtite pe malurile apelor curgatoare, precum si pamanturile ramase dupa retragerea apelor curgatoare se numesc aluviuni si se cuvin proprietarului fondului riveran.
De la aceste reguli fac exceptie:
- pamanturile ramase dupa retragerea apelor (lacuri, iazuri, helestee) care raman in proprietatea aceluia caruia i-au apartinut.
- albia apei curgatoare care si-a schimbat cursul ramane proprietatea proprietarilor marginasi care in termen de 1 an pot aduce apa in vechea albie.
- pamantul ramas in urma retragerii marii apartine domeniului public.
b) avulsiunea - adaugarea la un teren a unei bucati de pamant smulsa de la un alt teren, prin actiunea unei ape.
Aceasta adaugire devine proprietatea proprietarului terenului la care s-a alipit, daca fostul proprietar nu o revendica timp de un an. Daca aceasta bucata a apartinut domeniului public, revenirea este imprescriptibila.
c) insulele si prundisurile - art. 500 C. Civil: insulele si prundisurile ce se formeaza in raurile neplutitoare si nenavigabile sunt ale proprietarului fondului pe care s-au format. Daca apa este proprietate publica, insulele si prundisurile vor avea acelasi regim.
d) accesiunea animalelor - art. 503 C. Civil: "orice animale sau zburatoare salbatice care trec in cuprinsul nostru se fac ale noastre, pe cat timp raman la noi, afara numai daca asemenea trecere s-a ocazionat prin fraude sau prin artificii".
Trebuie facute unele distinctii:
- pentru animalele ce intra in fondul cinegetic se afla legi speciale.
- textul C. civil si-ar putea gasi aplicare in privinta unor animale semisalbatice (porumbeii, albinele), dar care sa nu faca parte din domeniul public.
- textul mentionat nu se aplica animalelor domestice.
Accesiunea imobiliara artificiala.
Acest fel de accesiune presupune interventia omului si implica obligatia proprietarului ce beneficiaza de accesiune de a despagubi pe cel impotriva caruia opereaza.
In legislatia noastra, lucrul principal este terenul, iar proprietarul acestuia devine si proprietarul constructiei sau plantatiei (art. 493/494 C. Civil).
- lucrari facute de proprietar pe terenul sau cu materialele altcuiva devin proprietatea titularului dreptului asupra terenului, dar cu obligatia platii valorii materialelor de la data efectuarii constructiilor;
- constructia sau plantatia facuta pe terenul altcuiva. Proprietarul terenului pe care s-au facut lucrarile devine si proprietarul acestora, prin accesiune cu obligatia despagubirii constructorului.
In acest caz de accesiune, deosebim doua situatii: constructor de buna sau de rea credinta.
1. Constructorul de rea credinta - cel care cunoaste ca terenul este al altcuiva.
In acest caz, proprietarul terenului are doua posibilitati (art. 494 C. Civil):
- sa pastreze lucrarile devenind proprietarul lor in temeiul accesiunii, cu obligatia de a plati constructorului valoarea materialelor si pretul muncii fara a lua in considerare sporirea valorii fondului;
- sa oblige pe constructor sa-si ridice constructiile pe cheltuiala sa, cu obligatia de a plati daune interese proprietarului terenului.
Reaua credinta nu trebuie dedusa numai din lipsa titlului asupra terenului, putandu-se verifica daca proprietarul terenului nu se face vinovat de abuz de drept.
Se impune evitarea pe cat posibil a solutiei neeconomice a daramarii constructiei, fiind preferabila acordarea de despagubiri.
Pentru desfiintarea constructiilor este necesara autorizatia administrativa.
2. Constructorul de buna credinta - nu stie ca terenul apartine altcuiva, crezand in temeiul unui titlu ale carui vicii nu le cunoaste, ca-i apartine.
Proprietarul terenului devine si proprietarul constructiilor sau plantatiilor fara a mai putea cere daramarea si ridicarea constructiilor. El trebuie sa-l desdauneze pe constructor in doua modalitati:
- sa achite contravaloarea materialelor si a muncii;
- sa plateasca o suma egala cu cresterea valorii fondului ca urmare a efectuarii constructiilor.
Constructorul de buna credinta are fata de proprietarul terenului un drept de creanta si nu un drept de proprietate asupra constructiei.
Toate aceste dispozitii se aplica la constructii, plantatii si lucrari noi si nu in cazul reparatiilor ori imbunatatirilor care se solutioneaza dupa regulile de la cheltuielile necesare, utile sau voluptorii.
Dispozitiile art. 494 C. civil nu se aplica celui care a construit fara a avea posesia sau detentia asupra terenului.
Exercitarea actiunii in despagubire a constructorului impotriva proprietarului terenului este prescriptibila in termenul de drept comun de 3 ani. Acest termen incepe sa curga din momentul in care proprietarul terenului ridica pretentii cu privire la constructii. Pana la achitarea despagubirilor, constructorul are un drept de retentie.
Accesiunea mobiliara: adjunctiunea, specificatiunea, amestecul (confuzia).
Proprietarul lucrului principal devine, in temeiul accesiunii proprietar si al bunului mai putin important unit cu primul, cu obligatia de a plati despagubiri corespunzatoare.
Adjunctiunea - art. 504/507 C. civil: unirea a doua lucruri care apartin unor proprietari diferiti in asa fel incat, desi formeaza un singur tot, cele doua lucruri raman distincte si se pot chiar desparti ulterior; ex. piatra pretioasa fixata intr-un inel, tabloul si rama.
Specificatiunea - art. 508/510 C. civil: prelucrarea si transformarea unei materii apartinand altei persoane; ex.: dintr-o stofa se confectioneaza un costum; dintr-o marmura se face o statuie etc. Lucrul principal se considera material. Daca manopera intrece cu mult valoarea materiei, cel ce a confectionat lucrul nou devine proprietarul acestuia.
Confuziunea (amestecul) - art. 511/513 C. civil: unirea a doua lucruri mobile apartinand unor proprietari diferiti in asa fel incat nu se mai pot recunoaste si deosebi unul de altul; ex. topirea a doua metale, amestecul a doua lichide.
Lucrul principal se considera acela care depaseste pe celalalt fie prin valoare, fie prin cantitate, iar lucrul nou devine proprietate comuna si se vinde la licitatie, iar pretul se imparte corespunzator.
VIII. Uzucapiunea (prescriptia achizitiva)
Notiune. Dobandirea proprietatii sau a altui drept real prin posedare neintrerupta a lucrului, in tot timpul cerut de lege.
Uzucapiunea constituie o dovada absoluta a dreptului de proprietate, functia sa juridica constand in a oferi posibilitatea probei dreptului de proprietate.
Rolul uzucapiunii este mult mai redus in sistemul de carte funciara potrivit caruia dreptul de proprietate se dobandeste prin intabulare.
Justificarea mentinerii uzucapiunii ca institutie juridica a sistemului nostru de drept consta in urmatoarele:
- in marea majoritate a cazurilor, posesia corespunde cu dreptul la proprietate, insa dovada acestuia este mai greu de facut, astfel ca uzucapiunea suplineste aceasta dificultate;
- nevoia de stabilitate si securitate juridica a raporturilor juridice determina recunoasterea de efecte juridice unei aparente indelungate de proprietate;
- uzucapiunea apare ca o sanctiune impotriva vechiului proprietar care da dovada de lipsa de diligenta.
In privinta obiectului uzucapiunii, poate fi dobandit orice bun imobil care se gaseste in circuitul civil, adica este alienabil. Exista si anumite limitari: terenurile atribuite in cadrul constituirii (nu reconstituirii) dreptului de proprietate sunt inalienabile pe o anumita perioada de timp.
Uzucapiunea presupune o posesie neviciata: continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
Detentia precara si posesia viciata nu duc la uzucapiune
- chiriasul, fiind detentor precar, nu poate dobandi proprietatea prin uzucapiune;
- cel ce foloseste o constructie cu ingaduinta proprietarului ei nu o poate dobandi prin uzucapiune.
- uzucapiunea de 30 ani;
- uzucapiunea de 10 pana la 20 ani.
1. Uzucapiunea de 30 ani - prevazuta de art. 1890 C. Civil.
Conditii
- sa existe o posesie de 30 ani;
- posesia sa fie utila, neviciata;
- se poate folosi si posesia autorilor (jonctiunea posesiilor);
Uzucapiunea se considera implinita dupa trecerea celei din urma zi a termenului.
Uzucapiunea de 30 ani trebuie invocata si dobandita de posesor fie pe calea actiunii principale, fie pe cale de exceptie.
2. Uzucapiunea de 10 pana la 20 ani (art. 1895 C. Civil).
Conditii
- sa existe o posesie utila asupra lucrului;
- posesia utila sa se intemeieze pe just titlu;
- posesia sa dureze de la 10 pana la 20 ani;
- posesia sa fie de buna credinta.
Acest tip de uzucapiune se aplica numai imobilelor considerate in mod individual.
Art. 1897 C. civil: defineste fostul titlu ca fiind orice titlu translativ de proprietate care provine de la altcineva decat de la adevaratul proprietar, deci de la un "non dominus". Astfel de acte pot fi: vanzarea, donatia, schimbul.
Justul titlu este un act juridic translativ de proprietate, o operatiune juridica, un "negotium" care are ca scop transferul proprietatii.
Practica judiciara a facut unele precizari:
- conventiile de locatiune, depozit, comodat, nu pot constitui just titlu;
- hotararile judecatoresti declarative nu pot servi drept just titlu;
- conventiile de imparteala au, de asemenea, caracter declarativ de drepturi, deci nu sunt considerate just titlu;
- certificatul de mostenitor nu constituie titlu de proprietate, ci confirma numai calitatea de mostenitor si intinderea drepturilor succesorale.
Pot servi ca just titlu:
- tranzactia;
- hotararea judecatoreasca de adjudecare a unui bun;
- succesiunea legala si testamentara catre un succesor de buna credinta intervesteste precaritatea in posesie utila, astfel ca titlul "pro herede" este considerat just titlu.
Justul titlu trebuie sa existe in realitate nu numai in credinta celui ce invoca uzucapiunea. Existenta sa trebuie dovedita.
Un titlu nul (afectat de nulitate absoluta) nu poate servi ca baza pentru uzucapiunea de la 10 la 20 ani.
Un titlu anulabil (nulitate relativa) poate fi invocat just titlu impotriva tertilor, cu exceptia persoanei care are dreptul sa invoce nulitatea relativa (art. 1897 al. 3 C. Civil). Dupa expirarea termenului in care se poate invoca nulitatea relativa (3 ani), actul anulabil devine valabil si poate fi invocat ca just titlu impotriva celui care ar fi putut cere anularea.
Data certa - justul titlu trebuie sa aiba data certa. Nu se cere ca justul titlu sa fi fost transcris in registrul de transcriptiuni imobiliare.
Buna credinta - credinta gresita a posesorului ca a dobandit de la adevaratul proprietar. Aceasta trebuie sa existe in momentul dobandirii imobilului (art. 1898 al. 2 C. Civil).
Termenul este de la 10 la 20 ani
1. Termenul este de la 10 la 20 ani daca adevaratul proprietar locuieste in raza teritoriala a aceluiasi tribunal judetean unde se afla imobilul.
2. Termenul este de 20 ani - daca locuieste in raza teritoriala a altui tribunal.
3. Daca adevaratul proprietar a locuit in ambele situatii expuse, termenul se calculeaza astfel (art. 1896 C. Civil): - la numarul anilor in care proprietarul a locuit in raza aceluiasi tribunal unde se afla bunul se adauga un numar dublu de ani din ceea ce ramasese la anii de prezenta ca sa fie 10, cat el locuieste in raza teritoriala a altui tribunal.
Ex.: daca proprietarul a locuit 4 ani in aceeasi circumscriptie cu bunul, iar ulterior in raza altui tribunal, au mai ramas 6 ani pana la 10, iar acesti 6 ani se dubleaza (deci 12) si se adauga la cei 4 initiali rezultand in final 16 ani.
Termenul uzucapiunii se calculeaza pe zile, iar ziua in care incepe prescriptia nu se ia in calcul.
Intreruperea prescriptiei - are ca efect inlaturarea posesiei anterioare, incepand sa curga o noua prescriptie integrala.
Intrerupere naturala.
- posesorul ramane lipsit, mai mult de un an, de folosinta lucrului fie de adevaratul proprietar, fie de catre o alta persoana;
- lucrul este declarat imprescriptibil in urma unei transformari legale a naturii sau destinatiei sale.
Intrerupere civila
- prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie facuta de cel impotriva caruia curge prescriptia (recunoasterea facuta de posesor);
- printr-un act incepator de executare silita;
- prin cerere de chemare in judecata formulata de proprietar.
Suspendarea prescriptiei - nu inlatura timpul scurs anterior. Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare.
Cauze de suspendare:
- cat timp cel impotriva caruia curge prescriptia este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere;
- cat timp cel ce se pretinde proprietar ori cel care invoca uzucapiunea se afla in randul fortelor armate, iar acestea sunt puse pe picior de razboi;
- intre parinti sau tutore si cel ce se afla sub ocrotirea lor, care administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate, pe timpul cat socotelile nu au fost date si aprobate;
- prescriptia nu curge impotriva celui lipsit de capacitate de exercitiu cat timp nu are un reprezentant legal;
- prescriptia nu curge intre soti in timpul casatoriei.
Jonctiunea sau unirea posesiilor - adaugarea la termenul posesiei actuale a timpului cat bunul a fost posedat de autorii sai. Este facultativa.
Conditii
- sa fie o posesie propriu - zisa si nu o detentie precara;
- cel ce invoca jonctiunea sa fie un succesor in drepturi al autorului.
Efectele uzucapiunii - posesorul dobandeste dreptul de proprietate asupra lucrului, deci o eventuala actiune in revendicare va fi paralizata prin invocarea uzucapiunii.
Uzucapiunea retroactiveaza in sensul ca cel care uzucapeaza se considera proprietar din ziua in care a inceput posesia si nu din momentul implinirii termenului de uzucapiune.
IX. Conventia ca mod de dobandire a proprietatii
Conventia sau contractul este cel mai important mod derivat de dobandire a proprietatii.
Art. 971 C. civil mentioneaza ca in contractele ce au ca obiect transferul proprietatii sau unui alt drept real, proprietatea sau dreptul se transmit prin efectul consimtamantului partilor.
In domeniul vanzarii, art. 1295 C. civil prevede ca vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat.
Subiecte pentru pregatirea in vederea evaluarii finale:
Teste grila
Legea constituie mod de dobandire a proprietatii in cazul:
a) dobandirii coproprietatii zidului comun
b) ocupatiunii
c) dobandirii fructelor prin posesia de rea-credinta.
2. Se pot dobandi prin ocupatiune:
a) bunurile pierdute sau ratacite
b) bunurile parasite
c) bunurile imobile.
3. Pot fi considerate ca un mod de dobandire a proprietatii, hotararile judecatoresti:
a) constitutive de datorii
b) translative de drepturi
c) declarative de drepturi.
4. Constituie aluviune:
a) cresterea de pamant care se face succesiv si pe nesimtite pe malurile apelor curgatoare
b) adaugirea la un teren a unei bucati de pamant smulsa de la un alt teren, prin actiunea unei ape
c) pamantul ramas dupa retragerea apelor de ploaie.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
