TAGADUIREA PATERNITATII DIN CASATORIE

Capitolul 1

Notiunea de tagada a paternitatii.

Tagaduirea paternitatii inseamna negarea sau dezavoarea paternitatii prin rasturnarea prezumtiilor de paternitate pe cale judecatoreasca . Aceasta notiune de 'tagaduire a paternitatii' mai poate fii definita, potrivit art. 54 C.fam., printr-o stare de 'neputinta' prin care se intelege nu numai imposibilitatea fizica ori biologica de a procrea, ci si imposibilitatea morala, derivata de exemplu din raporturile statornice dintre soti, in cursul unui proces de divort, datorita unor denunturi la autoritati sau in alte situatii similare.

De aceea, instantele au indatorirea de a face o analiza aprofundata a relatiilor de ordin moral dintre soti, spre a putea trage o concluzie temeinica in legatura cu pretinsa incordare a relatiilor dintre ei, incompatibila cu intretinerea unor raporturi intime, pe care este fundamentata prezumtia legala de paternitate

Prezumtia de paternitate nu are un caracter absolut. Actiunea care are ca obiect rastunarea acestei prezumtii se numeste actiune in tagaduire de paternitate[3]. Se poate spune ca in marea majoritate a cazurilor, filiatia indicata de prezumtia de paternitate corespunde cu realitatea, dar se pot intampla cazuri in care sa nu existe aceasta concordanta. În asemenea imprejurari, daca prezumtia de paternitate ar continua sa se aplice s-ar transforma in fictiune si n-ar mai corespunde scopului pe care este destinata sa-l realizeze, de aceea legea permite rasturnarea acestei paternitati.

Scopul prezumtiilor legale de paternitate este stabilirea fara nici o dificultate a paternitatii copilului din casatorie, acestea fiind prevazute in interesul copilului.

Daca aceste prezumtii se intemeiaza pe faptul nasterii sau al conceptiei si se justifica prin prezumtiile de fapt ca sotii au avut relatii conjugale, iar sotia si-a respectat indatorirea de fidelitate, sunt totusi situatii cand realitatea este contrara lor.

Pentru a se evita acoperirea unor situatii care nu corespund realitatii, pe calea tagaduirii paternitatii, legiuitorul da posibilitatea rasturnarii acestor prezumtii si stabilirea adevarului.

Din dispozitiile art 54 - 55 C.fam. rezulta ca :

Ø     paternitatea poate fi tagaduita "daca este cu neputinta ca sotul mamaei sa fie tatal copilului";

Ø     actiunea poate fi intentata numai de sotul mamei;

Ø     actiunea se indreapta impotriva copilului, care, daca este minor va fi reprezentat sau asistat de mama;

Ø   actiunea se prescrie in termen de 6 luni de la cunoasterea nasterii copilului de catre tata.

Capitolul 2. Actiunea in tagada paternitatii

Sectiunea 1

Cazurile in care poate fi introdusa actiunea

2.1.1. Admisibilitatea tagaduirii paternitatii "daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului"

Legea nu arata cazurile in care poate fi pornita actiunea in tagaduirea paternitatii, ci stabileste o regula generala in sensul ca "paternitatea poate fi tagaduita daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului".

Împrejurarile din care poate sa rezulte imposibilitatea ca sotul mamei sa fie tatal copilului sunt diferite. Acestea pot fi de exemplu: imposibilitatea fizica de a procrea, impotenta sexuala poate fi o incapacitate de erectie ori de copulare sau incapacitate de procreare (fecundare), imposibilitatea de coabitare datorita unei detentii privative de libertate, unei disparatii, unei misiuni in strainatate, unei interventii chirurgicale, boli, accident, imposibilitatea morala de coabitare, urmarea unui tratament care afecteaza capacitatea de procreare sau dinamica sexuala datorita unor conflicte grave intre soti in timpul legal al conceptiunii copilului .

!!! S.A. a chemat in judecata pe sotia sa, S.G., solicitand sa se constate ca minorul nascut de ea la data de 5 iulie 1979 a fost conceput din relatiile extraconjugale cu un alt barbat.

În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, la scurt timp de la incheierea casatoriei(5 iunie 1978), a fost informat ca parata are relatii cu diferiti barbati, ca s-a intalnit cu un cetatean italian, a fost logodnic, si ca in aceste conditii, este imposibil ca minorul sa fie nascut din relatiile sale intime cu parata.

Judecatoria Brasov, prin sentinta civila nr.9384 din 28 noiembrie 1979, a respins actiunea, cu motivarea ca din probele administrate in cauza nu se poate retine ca reclamantul nu este tatal copilului.

Tribunalul judetean Brasov, Sectia civila, prin decizia nr.157 din 13 februarie 1980, a admis recursul declarat de reclamant si a retinut cauza spre rejudecare.

Dupa rejudecare, acelasi tribunal judetean, prin decizia nr.658 din 28 mai 1981, a admis actiunea reclamantului si a constatat ca nu el este tatal copilului nascut de parata.

În motivarea deciziei, tribunalul judetean a retinut ca, inainte de casatorie, parata a intretinut relatii cu diferiti barbati, iar dupa incheierea casatoriei, reclamantul suferind un soc, s-a internat intr-un spital de specialitate; ca din cauza socului psihic suferit, cat si a tratamentului medical ce i s-a aplicat, el s-a aflat in imposibilitatea de a mai avea raporturi intime cu parata, fapt confirmat si prin raportul de expertiza medico-legala intocmit de Laboratorul de medicina legala ,,Prof. dr. Mina Minovici" din Bucuresti.

Prin recursul extraordinar se critica ultima decizie pronuntata in cauza, sustinandu-se, in esenta ca, intrucat din ansamblu probelor administrate nu rezulta imposibilitatea ca reclamantul sa fi convietuit cu parata, actiunea trebuia respinsa ca nefondata.

Din actele dosarului rezulta ca incheierea casatoriei intre parti a avut loc la 5 iunie 1978, iar reclamantul s-a internat in Spitalul de neuropsihiatrie din Brasov cu diagnosticul ,,sindrom obsesiv pe fond de psihastenie."

În continutul foii de observatie clinica la rubrica ,,istoricul bolii" se arata, dupa declaratiile bolnavului, ca in ultimii doi ani acesta a prezentat manifestari psihopatologice care s-au accentuat progresiv, datorita supraexcitarii pshice ti fizice, la o personalitate psihastenica; in aceeasi foaie de obsevatie clinica s-a notat in antecedente ca in ultimii doi ani a lucrat mult in conditii de suprasolicitare.

Cu prilejul acestei internari, reclamantul nu a amintit nimic despre raporturile incordate dintre parti si la scurt timp dupa externare, a avut loc cununia cu parata.

Din rapoartele de expertiza medico-legala de la dosar rezulta ca perioada de conceptie a copilului este in jurul datei de 5 octombrie 1978, cu limite maxime intre 2 septembrie-15 noiembrie 1978.

În perioada de la parasirea senatorului 2 septembrie 1978 si pana la 5 noiembrie 1978, cand parata a declarat ca a avut loc ultimul raport intim cu reclamantul, nu au fost administrate probe de catre acesta din care sa rezulte, neandoielnic, ca a fost in imposibilitate sa aiba relatii intime cu sotia sa.

Cu privire la acest aspect, s-a intocmit un raport medico-legal din care reiese ca afectiunea psihica si tratamentul recomandat presupun tulburari de dinamica sexuala, dar nu exclud posibilitatea ca reclamantul sa fi intretinut raporturi sexuale in perioada de conceptie a minorului (2 septembrie-5 noiembrie 1978).

Comisia superioara medico-legala, examinand datele medicale de la dosar, a fost de acord cu concluzile raportului medico-legal mentonat, in sensul ca perioada de conceptie a minorului se plaseaza in jurul datei de 9 octombrie 1978, cu limite maxime intre 2 septembrie si 15 noiembrie 1978. Cu privire la posibilitatea reclamantului de a procrea in aceasta perioada, comisia a ajuns la concluzia ca sindromul depresiv anxios si tratamentul cu neuroleptice si tranchilizante duc la tulburari ale dinamicii sexuale cu aparitia in aceasta perioada a impotentiei.

Fata de aceasta ultima concluzie a Comisiei superioare medico-legale, era necesar ca tribunalul judetean sa-si exercite rolul activ, potrivit prevederilor art.129 si art.130 C. proc. civ. si sa dispuna completarea avizului comisiei, in sensul de a face precizari cu privire la posibilitatea reclamantului de a procrea in perioada in discutie.

În ceea ce priveste posibilitatea existentei unor relatii intime intre soti in perioada dupa ce reclamantul a parasit Senatoriulu din Predeal, perioada ce se suprapune perioadei de conceptie a minorului, prin recursul extraordinar , s-a facut referire la dispozitia martorului L.D. ascultat in procesul de divort. Din declaratia acestui martor rezulta ca el, fiind unchiul reclamantului si nasul partilor, a primit in gazda pe parata, la 10 octombrie 1978, fiind adusa de reclamant, si ca acesta a vizitat-o de trei ori in luna noiembrie 1978, o data ramanand acolo noaptea.

Era necesar insa ca instanta sa fi dispus audierea acestui martor in procesul de fata, pentru a i se cere explicatii suplimentare cu privire la relatiile intime dintre soti daca a fost posibile, cu ocazia celor trei intalniri din Bucuresti, ca partile sa aiba raporturi intime.

Neprocedand in acest mod, tribunalul judetean a pronuntat o hotarare vadit netemeinica si cu incalcarea esentiala a legii.

În consecinta, recursul extraordinar, fiind intemeiat a fost admis, a fost casata hotararea atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul judetean Brasov.

Împrejurarea ca sotii traiesc despartiti in fapt nu este suficienta pentru a se ajunge la concluzia ca sotul mamei nu este tatal copilului, ci constituie numai un indiciu care completat cu alte probe, pot duce la admiterea actiunii in tagaduirea paternitatii

!!! Prin actiunea introdusa la 12 mai 1977, N.D. a chemat in judecata pe fosta sa sotie, B.V., pentru a stabili ca minora N.I., nascuta la 14 martie 1977 in timpul casatoriei nu este fica sa.

În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca, fiind despartit in fapt de sotia sa din anul 1974, este cu neputinta ca el sa fie tatal copilului si ca la 16 februarie 1977, casatoria lor a fost desfacuta prin sentinta civila nr.917 a Judecatoriei sectorului 7 Bucuresti, ramasa definitiva.

Judecatoria sectorului 7 Bucuresti, prin sentinta civila nr. 3251 din 17 iunie 1977, a admis actiunea si a constatat ca reclamantul nu este tatal copilului N.I., retinand ca partile au convietuit pana la anul 1974, cand s-au despartit in fapt si ca ulterior, nu au mai reluat convietuirea, urmand procesul de divort, conditii in care copilul, desi nascut inainte de hotararea de despartenie sa fi ramas definitiva nu a putut fi conceput cu reclamantul.

Prin recursul extraordinar declarat impotriva acestei sentinte ramasa definitiva prin nerecurare, se sustine ca este netemeinica si nelegala, deoarece actiunea a fost admisa fara probe suficiente pentru a se inlatura prezumtia legala de paternitate. Dispozitia martorei B.R., mama paratei, constituie o proba insuficienta si echivoca, deoarece fostii soti au continuat sa locuiasca impreuna in acelasi apartament si in aceste conditii, imposibilitatea ca reclamantul sa fie tatal copilului nu rezulta din relatarile martorei, mai ales ca aceasta nu a locuit impreuna cu sotii, ci la alta adresa. În concluzie, prin recursul extraordinar se cere casarea sentintei, cu trimitere, in vederea administrarii si a altor probe.

În combaterea recursului extraordinar, ambele partii au depus in scrisuri, considerate acte noi in sensul prevederilor art.306 alin.2 C. proc. civ., cerand a fi avute in vedere la examinarea hotararii in ceea ce priveste temeinicia starii de fapt retinute.

În raport cu probele administrate in fata primei instante si de actele noi prezentate, s-a constatat ca judecatoria a pronuntat o hotarare temeinica si legala.

Instanta nu s-a bazat numai pe depozitia martorei B.R., care a declarat ca minora s-a nascut din raporturile fiicei sale, parata din proces, cu un alt barbat decat sotul, de care traia despartita in fapt, ci in principal, a avut in vedere motivele de despartenie, astfel cum au fost stabilite prin sentinta civila nr.917 din 16 februarie 1977 a aceleiasi instante, prin care s-a declarat desfacuta casatoria dintre parti.

Din cuprinsul acestei sentinte rezulta ca sotul a inteles,,sa duca o viata separata de cea a familiei sale" ca neintelegerile s-au agravat cand el a intrat intr-o legatura extraconjugala, dupa care si sotia sa a procedat la fel, ei fiind despartiti in fapt din anul 1975.

Potrivit textului de lege mentionat, paternitatea poate fi tagaduita daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului.

Aceasta ,,neputinta" nu sete de ordin absolut cum este cazul imposibilitatii de procreare a sotului sau a imposibilitatii derivate dintr-o despartenie determinata de cauze obiective si care nu ar fi putut fi inlaturate pentru a se realiza o apropiere intre soti. Aceasta imposibilitate se poate datora si unei despartenii din cauze subiective, cauze care au dus nu numai la intreruperea traiului comun, dar care exclud si pe fond afectiv pentru ambii soti continuarea unor relatii intime.

Sub acest aspect, a fost examinata comportarea reciproca a sotilor in perioada de conceptie a copilului, a carui paternitate sotul o tagaduieste.

Din ansamblu probelor rezulta ca, sotii fiind despartiti in fapt din anul 1975, reclamantul nu a mai prestat intretinerea copilului sau, manifestand dezinteres pentru familie. La aceasta s-au adaugat raporturile sale necontestate cu o alta femeie, raporturi din care la 28 mai 1977 s-a nascut un copil, recunoscut de el, dupa care rezulta in certificatul de nastere nr.3659/1977 eliberat de Comitetul executiv al Consiliului popular al sectorului 7 Bucuresti.

Toate aceste imprejurari sunt de natura a forma convingerea ca raporturile dintre soti erau incordate si ca se excludeau relatiile intime dintre ei, relatii pe care se bazeaza prezumtia de paternitate. Astfel fiind, sentinta pronuntata in cauza este temeinica si lrgala, iar criticile recursului extraordinar nu sunt justificate.

În consecinta, recursul extraordinar declarat in cauza a fost respins ca nefundat.

Despartirea in fapt a sotilor unita cu alte imprejurari pot duce la respingerea actiunii. Astfel simpla imprejurare a despartirii in fapt a sotiilor nu este de natura aduce la concluzia ca sotul mamei nu este si tatal copilului nascut in timpul casatoriei, daca s-a dovedit ca relatiile intime au continuat chiar in perioada despartirii in fapt a celor doi soti[7]. Sau prin faptul ca mama copilului a avut relatii extraconjugale in timpul conceptiunii copilului cu un alt barbat, nu este suficient pentru admiterea actiunii, fiind necesar a se recurge la probe stiintifice spre a se afla adevarul , in acelasi sens simpla recunoastere a mamei ca a avut relatii cu alti barbati, din care a rezultat copilul, nu este suficient pentru a se admite actiunea in tagaduirea paternitatii.

!!! La 7 noiembrie 1985, reclamantul S.M. a chemat in judecata pe parata S.L., pentru ca prin hotararea ce se va da sa se stbileasca faptul ca nu este tatal minorilor S.D., nascut la 21 august 1979, S.O., nascut la 11 august 1981, S.V., nascut la 25 decembrie 1983, si S.G., nascut la 16 septembrie 1985.

În cuprinsul actiunii se arata ca partile s-au casatorit in anul 1973 iar in anul 1975 s-au despartit in fapt, data de la care intre cei doi nu a mai existat nici un fel de relatie, astfel ca cei patru minori, desi nascuti in timpul casatoriei, au ca tata un alt barbat, respectiv concubinul paratei, si nu pe reclamant care este sotul acesteia.

În motivarea actiunii se mai arata ca reclamantul a luat cunostinta de nasterea copiilor cu ocazia chemarii in judecata, intr-o actiune formulata de parata, pentru a fi obligat la plata unei pensii de intretinere.

Judecatoria Olltenita, prin sentinta civila nr.2059 din 2 decembrie 1985 ramasa definitiva, a admis actiunea si in consecinta, a constatat ca reclamantul nu este tatal celor patru copii minori, excluzandu-l astfel de la paternitatea acestora.

În contra acestei hotarari a declarat recurs extraordinar procurorul general, sustinand in esenta ca lipsa de rol activ, instanta nu a administrat toate probele necesare pentru stabilirea adevaratelor raporturi dintre parti.

Critica formulata prin recursul extraordinar este intemeiata asa cum se cere a arata in continuare.

Potrivit art.53 alin. 1.C.fam.,copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei, iar in conformitate cu dispozitiile art.54 si art.55 din acelasi cod, paternitatea poate fi tagaduita in termen de sase luni de la data cand tatal a cunoscut nasterea copilului, daca este cu neputinta ca el sa fie tatal acestuia.

Din aceste dispozitii legale reiese ca prin admiterea unei actiuni in tagaduirea paternitatii se modifica statutul civil al unei persoane, respectiv al unui copil nascut in timpul casatoriei. De aceea, probele in baza carora se admite o astfel de actiune trebuie sa duca fara echivoc la concluzia certa ca, intr-adevar a fost cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului.

În speta, instanta si-a fundamentat solutia numai pe recunoasterea mamei, parata in cauza, care a aratat ca reclamantul nu este tatal celor patru copii minori.

Fata de cele aratate, trebuia ca instanta, in baza rolului activ conferit de dispozitiile art. 129 si art. 130 C.proc. civ., sa ceara reclamantului sa propuna si alte probe pentru a fi administrate. Neprocedand in acest mod si solutionand pricina numai pe baza recunoasterii paratei, instanta a pronuntat o hotarare vadit netemenica si cu incalcarea esntiala a legii, a carei desfiintare se impune.

În consecinta, recursul extraordinar a fost admis, a fost casata hotararea atacata si s-a trimis cauza aceleiasi judecatorii, spre a proceda la o noua judecata.

De asemenea, s-a decis ca recunoasterea sotiei ca nu sotul este tatal copilului nascut in timpul casatoriei este prin ea insasi neproducatoare de efecte juridice, atata vreme cat nu s-a facut dovada ca reclamantul nu a putut avea in mod obiectiv legaturi intime cu parata in perioada conceptiei

De asemenea, faptul ca sotul mamei a declarat nasterea copilului la serviciul de stare civila nu constituie un impediment pentru exercitarea actiunii in tagaduirea paternitatii, atunci cand este cu neputinta ca reclamantul sa fie tatal copilului[10].

2.1.2. Sotul mamei - titularul actiunii in tagada paternitatii

Actiunea in tagaduirea paternitatii are un caracter personal, adica, conform art. 54 alin. 2 C. fam. "actiunea in tagaduirea paternitatii poate fi pornita numai de soti" .

Creditorii personali ai sotului nu pot introduce actiunea in numele acestuia.

Mostenitorii tatalui nu pot introduce actiunea, dar o pot continua in afara de cazul cand actiunea s-a perimat sau tatal renuntase la judecata. În aceste conditii mostenitorii pot continua actiunea daca au acceptat succesiunea, ceea ce presupune ca urmaresc un scop patrimonial, fiind impieticati de copil in exercitarea drepturilor lor succesorale. Rezulta ca pentru mostenitori, actiunea isi schimba caracterul pe care-l avea in mainile tatalui, dobandind un carecter mai accentuat patrimonial decat personal.

Daca sotul este pus sub interdictie, potrivit art. 54 alin. 3C. fam., actiunea in tagaduirea paternitatii va putea fi pornita de reprezentantul sau legal, tutore, cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare.

În cazul in care mama copilului este tutore al sotului sau si exista contrarietate de interese, se poate numi un curator. Curatorul desemnat in conditiile art.152 C. fam. nu poate introduce actiunea in tagaduirea paternitatii, deoarece actiunea are un caracter personal, ea nu poate fi introdusa de procuror. Avand caracter strict personal este inadmisibila cererea de interventie de o alta persoana in cadrul actiunii in tagaduirea paternitatii[12].

Pentru a da posibilitate cunoasterii statului real al copilului, in situatia in care sotul mamei sta in pasivitate, in literatura de specialitate s-a propus de lege ferenda recunoasterea dreptului la actiune si copilului si mamei acestuia . Pentru argumentarea acestui punct de vedere s-a recurs la dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Dreprurilor Omului, astfel cu acestea au fost interpretate si aplicate de catre Curtea Europeana in cazul Kroon si altii contra Olandei .

În acest caz, intrucat s-a refuzat reclamantilor dreptul de a tagadui patrenitatea sotul reclamantei pentru a se putea stabili paternitatea fata de barbatul cu care acesta a convietuit, Curtea Europeana a retinut ca in raport de dispozitiile art 8 "respectul fata de viata de familie care ca realitate biologica si sociala sa prevaleze asupra unei prezumtii legale care loveste frontal atat faptele stabilite, cat si dorintele persoanelor in cauza, fara a aduce beneficii cuiva". Ca urmare s-a concis ca exista o contradictie intre art, 8 din Conventia Europeana Drepturilor Omului si art. 54 alin. 2 C.fam., care permite numai sotului mamei sa tagaduiasca paternitatea chiar daca folosinta starii civile indica pe un alt barbat decat sotul mamei drept tata al copilului .

2.1.3. Paratul in actiunea de tagaduire a paternitatii

Aceasta actiune se introduce impotriva copilului si in cele mai multe cazuri acesta este minor. Daca este sub varsta de 14 ani, el va fi reprezentat de catre mama sa, care participa la proces in dubla calitate, in nume propriu si ca reprezentanta legala a copilului sub 14 ani. În cazul in care mama copilului a decedat sau nu are capacitate deplina de exercitiu, copilul va fi reprezentat pana la 14 ani de un tutore care poate fi si ad-hoc. Copilul intre 14-18 ani participa singur la proces, deoarece este vorba de o actiune cu caracter personal.

În cazul in care copilulu moare in timpul procesului, actiunea va putea fi continuata impotriva reprezentantului sau legal, daca are varsta sub 14 ani, ori al unui tutore ad-hoc.

Actiunea in tagaduirea paternitatii se judeca in contradictoriu cu mama copilului, care va fi citata, fiind cea mai in masura sa apere interesele copilului si sa ajute instanta la stabilirea adevarului.

2.1.4. Termenul pentru introducerea actiunii in tagaduirea paternitatii

Potrivit art. 55. C. fam, actiunea in tagaduirea paternitatii se introduce intr-un termen de 6 luni. Acesta este un termen de prescriptie ci nu un termen de decadere. S-a prevazut un termen scurt pentru introducerea actiunii pentru a nu se mentine multa vreme incertitudinea asupra paternitatii copilului.

Cand actiunea in tagaduirea paternitatii se introduce de catre sotul mamei, termenul de 6 luni se calculeaza astfel :

a) de la data cand acesta a luat cunostinta despre nasterea copilului, imprejurarea ca anterior despartirii in fapt a sotilor, sotul a stiut ca sotia este insarcinata, nu are nici o relevanta in stabilirea datei paternitatii ;

b) daca filiatia fata de mama s-a stabilit dupa nasterea copilului, de la data cand sotul mamei a luat cunostinta despre stabilirea filiatiei fata de mama, deoarece numai de la aceasta data, el este pus in situatia de a putea actiona in sensul tagaduirii paternitatii;

!!! Prin sentinta civila nr.8125/1975, Judecatoria Craiova a respins ca tardiv introdusa actiunea formulata de reclamantul S.C. contra paratei S.E. si a Consiliului Popular al Comunei Daneti, prin care solicita sa se constate ca nu este tatal minorilor S.M., nascut la 10 februarie 1970, si S.N., nascut la 10 iulie 1972. Pentru a respinge actiunea, instanta de fond a motivat ca partile au calitatea de soti si sunt despartiti in fapt din anul 1966, data dupa care parata a intra in relatii din afara casatoriei cu un alt barbat, ca reclamantul, locuind la numai un kilometru de domiciliul paratei, a cunoscut nasterea celor doi minori, astfel ca actiunea in tagaduirea paternitatii nefiind introdusa in termen de sase luni de la nastere conform art.55 C.fam, sa considerat ca este tardiv introdusa si a fost respinsa ca atare.

Contra acestei sentinte reclamantul S.C. a introdus recurs, sustinand ca in mod gresit a fost respinsa actiunea ca tardiva, deoarece a luat cunostinta de nasterea minorilor abia la data de 2 iunie 1975, cand s-a inregistrat tardiv, nastearea lor, la Consiliul Popular al Comunei Daneti.

Recursul este intemeiat.

Din examinarea sentintei civile nr.3345/1975, pronuntata de Judecatoria Craiova, ramasa definitiva prin nerecurare, si dispusa ca act nou, in instanta de recurs, rezulta ca s-a admis cererea formulata de petitionara S.E., in contradictoriu cu Consiliul Popular al Comunei Daneti, si s-a dispus inregistrarea tardiva a nasterii minorilor S.E., nascut la 10 februarie 1970, si S.N., nascut la 10 iulie 1972.

Ca urmare acestei sentinte, Consiliul Popular al Comunei Daneti a dispus inregistrarea tardiva a nasterii minorilor, la data de 2 iunie 1975, asa cum se constata din certificatele de nastere ale celor doi minori, depuse la dosar.

Potrivit art.55 C.fam. actiunea in tagaduirea paternitatii se prescrie in termen de 6 luni de la data cand tatal a cunoscut nasterea copilului.

Problema de drept ce urmeaza a fi rezolvata este daca, in situatia in care s-a omis inregistrarea nasterii in registrul de stare civila, termenul de 6 luni curge de la data cand tatal a cunoscut nasterea copilului sau de la data cand a aflat ca acel copil si-a stabilit filiatia fata de mama.

S-a decis ca, in situatia inregistrarii tardive a nasterii, termenul de prescriptie de 6 luni curge de la aceasta din urma data, fiinca numai cu aceasta ocazie tatal a aflat ca s-a stabilit filiatia copilului fata de mama.

În speta, rezultand ca tatal a cunoscut inregistrarea tardiva a nasterii celor doi minori, care s-a facut la 2 iunie 1975, iar actiunea in tagaduirea paternitatii s-a introdus la data de 14 august 1975, deci inauntrul termenului de 6 luni prevazut de art.55 C.fam., se precizeaza ca in mod gresit a fost respinsa actiunea ca tardiv introdusa, situatie in care recursul, fiind fondat, a fost admis, casandu-se sentinta cu trimitere pentru o noua judecata.

c) daca tutorele sotului mamei pus sub interdictie nu a introdus actiunea in tagaduirea paternitatii, tatal poate introduce actiunea, dupa ridicarea interdictiei, in termen de 6 luni de la data de cand a cunoscut efectiv nasterea copilului.

Cand actiunea in tagaduirea paternitatii se introduce de catre tutore, termenul se calculeaza astfel[18]:

a) daca termenul in care sotul poate sa introduca actiunea a inceput sa curga, dar mai inainte de implinirea lui, sotul a fost pus sub interdictie, termenul se calculeaza de la data cand tutorele a cunoscut efectiv nastera copilului, (daca tutorele a cunoscut aceasta inainte de numirea sa ca tutore, termenul se calculeaza de la data numirii);

b) daca la data nasterii copilului sotul mamei se gasea sub interdictie, deci nu putea introduce actiunea, termenul sa calculeaza de la data de cand tutorele a luat cunostinta de nasterea copilului.

Pe langa situatiile mentionate, mai pot fi avute in vedere si altele, mai putin obisnuite, in care urmeaza a se determina data de la care se calculeaza termenul de 6 luni in care este posibila introducerea actiunii in tagaduirea paternitatii:

a) sotul mamei este pus sub interdictie, iar in acest timp se stabileste filiatia copilului fata de mama, pe calea recunoasterii sau prin hotarare judecatoreasca si prin intermediul prezumtiei de paternitate, fata de tatal pus sub interdictie. Reprezentantul legal al sotului mamei poate introduce actiunea in termen de 6 luni, calculat de la data la care ia cunostinta despre stabilirea filiatiei copilului fata de mama si tata. Solutia se impune deoarece juridic numai de la aceasta data se poate introduce actiunea . Daca tutore al sotului interzis este sotia acestuia, potrivit art.132 si 147 din C. fam. trebuie sa se numeasca un curator, iar temenul de 6 luni se calculeaza, in aceasta situatie de la data la care curatorul ia cunostinta despre stabilirea filiatiei copilului . În cazul in care curatorul avea cunostinta de acest lucru inainte de numirea sa, termenul se calculeaza de la data numirii curatorului;

b) reprezentantul legal al sotului mamei (tutorele sau curatorul) nu a introdus actiunea in conditiile aratate mai sus.

În aceasta situatie, sotul poate introduce actiunea intr-un nou termen de

6 luni, calculat de la data cunoasterii stabilirii filiatiei fata de mama prin recunoastere sau hotarare judecatoreasca.

În aplicarea acestei solutii se pot distinge doua cazuri:

Ø     sotul mamei cunoaste, la data ridicarii interdictiei, actul prin care se stabileste filiatia copilului fata de mama, adica recunoasterea sau hotararea judecatoreasca. În aceasta situatie termenul sa calculeaza de la data ridicarii interdictiei asupra sotului mamei;

Ø     sotul mamei cunoaste actul prin care se stabileste filiatia copilului fata de mama ulterior ridicarii interdictiei, in acest caz termenul se calculeaza de la data cunoasterii acestui act;

c) sotul mamei ia cunostinta despre actul prin care copilul isi stabileste filiatia fata de mama, adica recunoasterea sau hotararea judecatoreasca, si inainte de a se implini termenul de 6 luni, calculat de la acesta cunoastere, el (sotul mamei) este pus sub interdictie .

Actiunea in tagaduirea paternitatii se poate introduce intr-un termen de 6 luni, calculat de la data cunoasterii de catre reprezentantul legal, dupa caz tutore sau curator;

d) cele aratate mai sus isi pot gasi aplicarea si in situatii asemanatoare, situatii care reprezinta unele particularitati astfel:

Ø     un copil din afara casatoriei isi stabileste paternitatea prin recunoastere, dupa aceea copilul isi stabileste filiatia fata de mama prin hotarare judecatoreasca, iar mama fiind casatorita, prin intermediul prezumtiei de paternitate si fata de sotul ei, care este altul decat barbatul care il recunoscuse. Acest conflict aparent intre paternitatea din casatorie si cea din afara casatoriei se rezolva in favoarea primei paternitatii. Aceasta deoarece stabilirea filiatiei fata de mama indeplineste functia de contestare a recunoasterii de paternitate, caci fiind vorba de un copil din casatorie, nu se poate stabili paternitatea sa din afara casatoriei, iar daca aceasta din urma s-a stabilit inaintea paternitatii din casatorie, nu poate avea efecte dupa ce acelasi copil este in situatia de a beneficia de prezumtia de paternitate. În consecinta copilul este din casatorie, dar sotul mamei poate tagadui paternitatea unui asemenea copil, in termen de 6 luni calculat de la data la care a luat cunostinta de stabilirea filiatiei copilului fata de mama si implicit prin intermediul prezumtiei de paternitate fata de el (tatal din casatorie).

Ø     sotul este declarat mort prin hotarare judecatoreasca si la peste 300 de zile de la data stabilita ca fiind aceea a mortii s-a nascut copilul. Presupunand ca el nu are inca stabilita filiatia fata de mama. Fiind un copil din afara casatoriei acesta este recunoscut de un barbat ca fiind al sau. Dupa care apare sotul declarat mort si se anuleaza hotararea declarativa de moarte. Casatoria se considera ca nu a fost desfacuta. Daca ulterior se stabileste filiatia fata de mama copilului, mama fiind sotia celui reaparut, acesta beneficiaza de prezumtia de paternitate. Dar sotul mamei poate tagadui paternitatea copilului in termen de 6 luni, calculat de la data cunoasterii stabilirii filiatiei fata de mama si implicit, a filiatiei fata de tata, adica fata de el, prin intermediul prezumtiei de paternitate a copilului;

e)     conflicte de paternitate

In unele situatii exista conflicte intre paterntati din casatorie. În aceste cazuri conflictul de rezolva in favoarea sotului din cea de-a doua casatorie. Daca sotul din aceasta casatorie inlatura paternitatea copilului pe calea actiunii in tagaduirea paternitatii, in ceea ce il priveste, atunci se admite in interesul copilului, ca renaste deplin drept prima prezumtie de paternitate si deci tatal copilului este sotul mamei din prima casatorie, dar acesta la radul sau poate tagadui paternitatea copilului. El poate introduce actiunea in tagaduirea paternitatii in termen de 6 luni, calculat de la data cunoasterii inlaturarii prezumtiei de paternitate din cea de-a doua casatorie, data la care activeaza de plin drept prezumtia de paternitate fata de el ca sot din prima casatorie. Este vorba de cunoasterea efectiva a acestei imprejurari si nu de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a admis tagaduirea paternitatii sau de la data efectuarii mentiunii despre aceasta pe marginea actului de nastere a copilului. Cu alte cuvinte "cunoasterea" din art.55. C. fam. trebuie inteleasa in sensul de cunoastere a noii filiatii fata de tata a copilului, in privinta sotului mamei din prima casatorie.

Din cele aratate rezulta ca actiunea in tagaduirea paternitatii nu poate fii introdusa in timpul conceptiunii copilului, actiunea nu se poate introduce in cazul in care copilul se naste mort, deoarece acesta nu are capacitatea de folosinta. Daca insa copilul se naste viu, dar apoi moare actiunea se poate introduce asa cum sa mentionat mai sus .

Sectiunea 2

Proba actiunii in tagaduirea paternitatii

Actiunea in tagaduirea paternitatii poate fi dovedita prin orice mijloc de proba, inclusiv probele stiintifice, prin analiza grupelor sanguine. S-a decis ca dovada dupa care sotul nu este tatal copilului nu poate fi facuta numai pe baza simplei recunoasteri a mamei, deoarece prezumtia de paternitate nu se poate inlatura in acest fel .

Expertizele medico-juridice sunt mijloace de proba care se folosesc atat in actiunea de tagada a paternitatii cat si in actiunea in stabilirea paternitatii. Concluziile expertizei pot inlatura de la paternitate sau indica o paternitate probabila . Ele au la baza analiza pe cale stiintifica a transmiterii caracterelor ereditare de la parinti la copii.

În stadiul actual de dezvoltare a stiintelor biologice si medicale, expertizele medico-legale clasice ,,serologica, antropologica si dermatoglifica'' pot stabili cu certitudine nepaternitatea, in cazul in care exista incompatibilitatea intre grupa sanguina a copilului si cea a parintilor sai, respectiv combinatia grupei sanguine a mamei cu aceea a tatalui, dar nu pot stabili cu certitudine paternitatea. Ele ofera numai indicii, care coroborate cu alte probe pot ajuta instantele in strbilirea paternitatii.

Expertizele medico-judiciare in materie de paternitate se clasifica din punct de vedere probator, dupa felul expertizei, fie ca proba de nepaternitate, fie ca indici de paternitate probabila .

A.    Expertiza serologica

Exprtiza serologica se refera la transmiterea grupelor sanguine de la parinti la copii. Astfel, in sistemul celor patru grupe sanguine in care se incadreaza toti oamenii, I(0), II(A) cu subgrupele A1, A2, A3, III(B) cu subgrupele B1, B2, B3 si IV(AB) sunt posibile urmatoarele:

daca parintii apartin grupei I(0), ei nu pot avea copii decat din grupa I(0);

daca parintii au grupa II(A) sau III(B), ei pot avea copii din toate cele patru grupe;

daca unul dintre parinti apartine grupei I(0), este imposibila nasterea unui copil din grupa IV(AB) si invers;

daca unul dintre parinti apartine grupei IV(AB) el nu poate avea copii din grupa I(0).

Expertiza serologica poate exclude de la paternitate cand are forta probanta absoluta, si nu poate fi inlaturata decat printr-o proba de aceeasi valoare stiintifica. Daca nu exclude de la paternitate, ea are valoare probatorie relativa, indicand ca poate fi tata al copilului reclamantului sau orice alt barbat, a carei grupa sanguina este compatibila cu cea a copilului. De aceasta data ea trebuie completata cu alte probe .

B.    Expertiza dermatoglifica

Expertiza-dermatoglifica se refera la transmiterea desenelor papilare si are valoare probatorie de indicare a unei paternitati probabile. Expertiza dermatoglifica se bazeaza pe analiza tabloului dermatoglific al copilului a carui entitate distincta este rezultatul combinatiei programelor genetice ale ascendentilor. Ea a intrat in practica expertizei in ultimii ani, dovedindu-se un examen ajutator important in stabilirea filiatiei, care nu ofera contraziceri sau rezultate discordonate fata de metoda serologica, desi prelucrarea datelor se face independent.

C.    Expertiza antropologica

Expertiza antropologica se refera la transmiterea ereditara a unor caractere anatomice, ca fizionomia fetei, particularitatiile nasului si urechilor, malformatiile congenitale, bolile ereditare, etc. care fac cu atat mai probabila paternitatea cu cat intre copil si tatal prezumat sau pretinsul tatal exista mai multe asemenea semne anatomice comune si indeosebi din cele care lipsesc la mama.

Metodele senzorial-subiective au inceput a fi suplinite printr-o prelucrare matematica. Neajunsul acestui tip de expertiza este acela ca ea se poate efectua doar dupa ce copilul a implinit varsta de trei ani.

D.    Expertiza genetica

Expertiza genetica, este cea mai noua metoda de stabilire a paternitatii, este singura care poate concluzionacu o probabilitate de 98-99% ca un anumit barbat este tatal unui copil. Aceasta expertiza se bazeaza pe analiza factorului genetic HLA, ale carui caracteristici se transmit si pe cale ereditara. Studiile HLA au valoare in sfatul genetic prenatal si in terapia preventiva a bolilor congenitale si de familie, insa constituie, asa cum am aratat si un instrument puternic pentru testarea paternitatii.

E.    Expertiza capacitatii de procreare

Expertiza capacitatii de procreare constituie o proba absoluta de excludere de la paternitate, daca se constata starea de impotenta sau sterilitate a barbatului.

F.     Expertiza de determinare a datei probabile a conceptiei

Expertiza de determinare a datei probabile a conceptiei , stabileste cu probabilitate in functie de fisa medicala a mamei si copilului, de timpul gestatiei, de caracteristicile anatomo-fiziologice ale copilului nou nascut, o subperioada de conceptie sau chiar o data probabila a conceptiei, in perioada timpului legal al conceptiei, de 121 zile.

Daca concluziile a doua expertize sunt contradictorii, instanta este obligata sa le supuna avizului Comisiei Superioare Medico-Legale, conform art.24. din Ordonanta de Urgenta nr.1/2000. privind organizarea si functionarea institutiilor de medicina legala si art.27 din H.G. nr.774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de Urgenta nr.1/2000 .

Fata de importanta statutului civil real al copilului, in stabilirea careia este interesata societatea, efectuarea expertizelor medico-legale eredo-biologice, trebuie efectuate in toate cauzele privind filiatia, iar daca partile nu solicita, instanta trebuie sa discute in contradictoriu cu acestea necesitatea efectuarii lor .

Sectiunea 3

Instanta competenta

Actiunea in tagaduirea paternitatii se introduce la instanta locului unde domiciliaza reprezentantul legal al copilului.

Capitolul 3.

Admiterea actiunii. Efecte

În cazul in care actiunea este admisa, copilul devine din afara casatoriei, cu exceptia situatiilor de conflicte de paternitate din casatorie, cand copilul ramane tot din casatorie , dar nu cea in care se afla sotul care a introdus actiunea.

Tagaduirea paternitatii copilului din casatorie produce mai multe efecte:

Ø     cu privire la numele copilului;

Ø     cu privire la ocrotirea prin parinti a copilului;

Ø     cu privire la domiciliu copilului;

Ø     cu privire la pensia de intretinere;

Sectiunea 1.

Cu privire la numele copilului

În cazul tagaduirii peternitatii copilului din casatorie, cu privire la numele copiluli, se deosebim urmatoarele situatii:

1) Copilul s-a nascut in timpul casatoriei.

Daca sotii au nume comun, copilul ramane cu numele dobandit la nasterea sa, adica cel comun al sotilor. Acest nume comun poate fi cel al sotului dinaintea casatoriei, cel al sotiei dinaintea casatoriei, ori format din unirea numelor avute de soti inaintea casatoriei (art.27. C. fam). În oricare din aceste cazuri, copilul ramane cu numele luat la nastere, ca fiind cel al mamei in acel moment, ceea ce inseamna ca tagaduirea paternitatii nu produce efecte in privinta numelui copilului. În majoritatea cazurilor, numele comun al sotiilor este cel avut de barbat inaintea incheierii casatoriei. În aceasta situatie, desi s-ar reusi in tagaduirea paternitatii, copilul va purta acelasi nume ca sotul respectiv. De aceea, in aceasta situatie, copilul ar urma sa dobandeasca numele propriu de familie al mamei sale, ca un copil din afara casatoriei, cu mama cunoscuta .

Daca sotii nu au nume comun deosebim:

a) copilul a luat de la nastere numele sotului, in aceasta situatie, copilul va lua numele mamei sale, pe care la avut l-a nastere;

b) copilul a primit la nastere numele mamei sale, in aceasta situatie, copilul ramane dupa tagaduirea paternitatii din casatorie, cu acelasi nume;

c) copilul a luat la nastere un nume format din reunirea numelor sotilor, el ramane in continuare cu acelasi nume.

Copilul va avea un nume, in mod corespunzator celor aratate mai sus, deosebindu-se dupa cum sotii au nume comun ori nu si in cazul tagaduirii paternitatii din casatorie, in urma incetarii casatoriei, ceea ce presupune ca sotul a introdus actiunea, dar a decedat inainte de data la care hotararea prin care s-a admis tagaduirea paternitatii din casatorie a ramas definitiva, procesul fiind continuat de mostenitorul sotului mamei.

2) Copilul a fost conceput in timpul casatoriei, dar s-a nascut dupa desfacerea ori desfiintarea casatoriei.

În cazul desfacerii casatoriei, mama copilului poate ramane cu numele dobandit prin casatorie, in conditiile art.40. C. fam. sau de a reveni la numele pe care l-a avut inainte de incheierea casatoriei. Dupa caz, copilul va lua numele pe care il are mama sa la nasterea lui, care este ulterioara desfacerii casatoriei. În cazul desfiintarii casatoriei, sotia nu poate ramane cu numele dobandit din casatorie, ceea ce inseamna ca revine la numele pe care l-a avut inainte de incheierea casatoriei. Copilul va lua acelasi nume, deoarece el este nascut dupa desfiintarea casatoriei, iar mama lui este primul parinte fata de care are stabilita filiatia(art.64. alin.1. C.fam.).

3) Conflictul de paternitate.

Daca se tagaduieste paternitatea unui copil aflat in aceasta situatie, reapare de drept cealalta paternitate, copilul fiind considerat tot din casatorie, adica aceea in care a fost conceput. În consecinta numele copilului urmeaza a se stabili in raport cu prima casatorie. De cele mai multe ori sotul din prima casatorie si sotia din cea de-a doua casatorie au nume deosebite. Copilul va lua numele in conformitate cu art.62. alin 2 C. fam., deoarece este un copil din casatorie. De cele mai multe ori copilul ia numele mamei, din momentul nasterii lui, deoarece parintii nu se vor intelege, de cele mai multe ori cu privire la numele copilului. În cazul in care sotul din prima casatorie si sotia din cea de-a doua casatorie au acelasi nume, si anume cand sotia a ramas in urma incetarii ori desfacerii casatoriei cu numele sotului, copilul ia numele comun al parintilor.

Daca in cazul conflictului de paternitate, dupa ce s-a tagaduit paternitatea din cea de-a doua casatorie, s-a facut acelasi lucru si cu paternitatea din cea de-a doua casatorie, copilul devine din afara casatorie, luand numele in conformitate cu cele aratate mai sus pentru copilul care in urma tagaduirii paternitatii din casatorie, devine din afara casatoriei.

4) Conflictul de paternitate aparent.

În cazul in care un copil isi stabileste paternitatea prin recunoastere si dupa aceea isi stabilesta filiatia fata de o femeie care este casatorita, prin prezumtia de paternitate isi stabileste paternitatea fata de sotul mamei, care este un alt barbat decat cel care a recunoscut pe copil. În aceasta situatie copilul se considera din casatorie, iar paternitatea lui fata de tata din casatorie nu poate fi inlaturata decat de acesta din urma prin tagaduirea paternitatii. Daca se face aceasta, copilul devine din afara casatoriei, dar cu filatia stabilita fata de amandoi parintii, deoarece recunoasterea de paternitate este valabila, disparand cauza ei de nulitate. Ca urmare in conformitate cu art.64. C.fam., copilul sa ia numele tatalui din afara casatoriei, deoarece fata de acesta si-a stabilit mai intai filiatia, instanta judecatoresca putand, potrivit art.64.alin 2.C.fam., sa incuviinteze pe copil sa poarte numele mamei, deoarece acesta este cea de fata de care si-a stabilit ulterior filiatia. Copilul are filiatia din afara casatoriei stabilita fata de ambii parinti. De aceea, s-ar putea aplica, prin asemanare, art.64. alin.3. C. fam., in sensul ca instanta judecatoreasca ce a admis actiunea in tagaduire a paternitatii sa decida, avand in vedere interesul copilului, ce nume va putea purta acesta, adica numele unuia din parinti sau numele lor reunite. Numele se poate stabili, in aceste conditii, de instanta judecatoreasca, si nu de autoritatea tutelara, deoarece stabilirea filiatiei copilului nu s-a facut chiar daca ar fi vorba de recunoastere, concomitent fata de ambii parinti, ci in mod succesiv.

În cazul in care sotul mamei este declarat mort prin hotarare judecatoreasca si la peste 300 zile de la data stabilita ca fiind aceea a mortii, mama naste un copil, acesta este din afara casatoriei. Daca acest copil este recunoscut de un barbat si dupa aceea, sotul declarat mort reapare, se anuleaza hotararea declarativa de moarte, ceea ce inseamna ca aceea casatorie se considera ca n-a incetat niciodata, copilul este din aceea casatorie, beneficiind de prezumtia de paternitate. Daca sotul mamei tagaduieste paternitatea unui asemenea copil, acesta din urma devine din afara casatoriei. În ceea ce priveste numele copilului, pentru identitate de motive, solutia este corespunzatoare situatie precedente.

5) Schimbarea numelui mamei pe cale administrativa.

Mama copilului poate sa isi schimbe numele de familie in timpul casatoriei . În aceasta situatia daca ea are la data nasterii copilului a carei paternitate se tagaduieste un nume dobandit pe cale administrativa, atunci copilul va lua acelasi nume, in conformitate cu art.64. alin.1. C.fam., deoarece primul parinte fata de care s-a stabilit filiatia este mama.

Daca mama copilului si-a schimbat numele pe cale administrativa inainte de incheierea casatoriei respective, pe care il poarta la data nasterii copilului a carei paternitate se tagaduieste, fie un nume propriu, fie comun cu sotul ei, atunci copilul va lau acelasi nume, ca fiind a primului parinte fata de care si-a stabilit filiatia.

Daca mama si-a schimbat numele pe cale administrativa dupa nasterea copilului, dar inainte de ramanerea definitiva a hotararii de tagaduire a paternitatii, solutia ar fi in actuala reglementare, ca acel copil sa ia numele mamei din momentul nasterii lui, dar pe care chiar daca aceea casatorie nu sa-r desface, nu-l mai are nici mama. De aceea, ar parea in asemenea situatii, ca ar fi indicata solutia in sensul ca acel copil sa ia numele mamei dobandit pe cale administrativa. În cazul in care aceasta dobandire a avut loc dupa ramanerea definitiva a hotarari a paternitatii copilului, el ar putea lua acelasi nume tot numai pe cale administrativa, iar aceasta fara a deosebi dupa cum s-ar admite ca ar lua numele mamei din momentul nasterii lui ori numele mamei sale prin filiatie.

Sectiunea 2.

Cu privire la ocrotirea prin parinti a copilului.

În urma tagaduirii paternitatii din casatorie, copilul are filiatia stabilita numai fata de mama. Ocrotirea copilului se realizeaza numai prin mama . Copilul poate sa-si stabileasca ulterior filiatia si fata de tata. În aceasta situatie, potrivit art.65. C. fam., in ceea ce priveste incredintarea copilului si contributia parintilor la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala, se aplica prin asemanare, dispozitiile art.42-44. C. fam., parintii din afara casatoriei fiind asimilati, din acest punct de vedere, cu parintii divortati, ceea ce insemna ca ocrotirea parinteasca nu revine in mod egal ambilor parinti. Copilul din afara casatoriei poate fi incredintat unei alte persoane decat parintele sau ori unei institutii de ocrotire, in aceleasi conditii ca si copilul din casatorie in cazul divortului art.65. C. fam., ceea ce inseamna in aceasta situatie, ca ocrotirea parinteasca revine numai in parte parintilor.

Sectiunea 3.

Cu privire la domiciliu copilului.

În mod corespunzator situatiilor privind ocrotirea copilului se stabileste si domiciliul acestuia. Cand copilul are stabilita filiatia numai fata de mama, el are de obicei, domiciliul la aceasta. În cazul in care copilul isi stabileste filiatia si fata de tata din afara casatoriei, iar parintii au domicilii separate, sunt aplicabile dispozitiile art.100. C. fam. si cele ale art.14. Decretul nr. 31 din 1954 privind persoanele fizice si juridice. În consecinta, parintii vor decide de comun acord la care dintre ei are copilul domiciliu, iar in caz de dezacord va decide instanta judecatoreasca. În cazul in care copilul este incredintat de instanta judecatoreasca unei alte persoane decat parintele sau ori unei institutii de ocrotire, parintii se vor intelege la care din ei va avea copilul domiciliu, iar in caz de dezacord va decide instanta de judecata. În cazul in care se ivesc situatii speciale care detemina ocrotirea minorului prin tutela, atunci el are domiciliu la tutore.

Sectiunea 4.

Cu privire la pensia de intretinere

În cazul tagaduirii paternitatii legatura de filiatie este inlaturata nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut, astfel ca sotul mamei copilului se considera ca nu a fost niciodata tatal acestuia . De aceea aici se poate stabili daca pensia de intretinere prestata de sotul mamei anterior tagaduirii paternitatii este ori nu supusa restituirii. În una dintre pareri, solutia este afirmativa daca s-a stabilit judecatoreste ca sotul mamei nu este tatal copilului.

La aceasta parere se pot invoca urmatoarele argumente:

1) prin admiterea tagaduirii paternitatii dispare titlul legal al obligatiei de intretinere;

2). sumele platite nu corespund unei contraprestatii;

3). obligatia de intretinere nu depinde de existenta unui regres impotriva altei persoane, adica a tatalui sau a mamei din afara casatoriei, fata de care se va stabilit filiatia.

Temeiul juridic al cererii catre copil pentru restituirea pensiei de intretinere prestata este plata nedatoritului. Daca se cere pensia de intretinere prestata de la mama sau de cel ce avea obligatia de intretinere, temeiul juridic este imbogatirea fara just motiv.

Într-o alta parere pensia de intretinere prestata nu este supusa, in conditiile aratate restituirii pentru urmatoarele motive :

1). obligatia de intretinere este cu prestatie succesiva;

2). minorul nu ar mai avea de la cine sa ceara suma de bani pentru a o restitui;

3). Pensia de intretinere nu poate fi solicitata decat sotului mamei pana la admiterea tagaduirii paternitatii.

Aplicarea stricta a principiilor conduce la prima solutie, sotul mamei care a reusit tagaduirea paternitatii avand dreptul sa ceara restituirea pensiei de intretinere, fie de la copil, fie de la cei obligati la intretinere, adica mama si tatal din afara casatoriei. Este vorba deci de solicitarea pensiei de intretinere pentru trecut,pe perioada pentru care sotul mamei a cerut restituirea de la copil.

În cea de a doua situatie, cand restituirea se cere de la cei obligati la intretinere, este necesar de asemenea sa se admita solicitarea pensiei de intretinere pentru trecut ori existenta unei asemenea obligatii pentru trecut, in vederea ajungerii la imbogatirea fara just temeic. Dar in majoritatea cazurilor vor fi dificultati, deoarece cuantumul obligatiei de intretinere depinde, intre altele de veniturile dobanditorului. Daca sotul mamei a avut venituri mai mari decat cele ale celui obligat la intretinere, inseamna ca acesta din urma sa fie obligat la o suma peste cuantumul obligatiei de intretinere pe care o avea si invers, daca sotul mamei a avut, venituri mai mici decat cele ale celui obligat la intretinere, ultimul ar urma sa restituie o suma mai mica decat cea la care era obligat.

Într-o alta parere , se propune urmatoarea distinctie: cand intretinerea a fost prestata intr-un timp in care, dupa toate probabilitatile, sotii erau despartiti in fapt, restituirea pensiei de intretinere este admisibila, ia nefiind consecinta unei situatii diferite de cea stabilita prin hotarare judecatoreasca in baza careia s-au facut retinerile inpotriva vointei pretinsului debitor, cand nu a existat o hotarare judecatoreasca de obligare la intretinere in epoca in care a fost intretinut copilul, sotii continuand sa convietuieasca in acelasi camin cu copilul, in conditii proprii relatiilor de familie, nu se datoreaza restituirea intretinerii prestate.