MOSTENITORII REZERVATARI SI INTINDEREA REZERVEI

MOSTENITORII REZERVATARI SI INTINDEREA REZERVEI

1. REZERVA DESCENDENTILOR (art.841 si urm.C.Civ.)

Daca defunctul lasa copii, rezerva se cuvine acestora. In acest caz intinderea rezervei este stabilita dupa numarul copiilor. Daca defunctul lasa un copil, rezerva va fi de 1/2, daca lasa doi copii, ea va fi de 2/3, iar daca lasa trei sau mai multi copii, rezerva va fi de 3/4 din mostenire, intelegandu-se in toate cazurile prin mostenire nu aceea pe care defunctul a lasat-o efectiv, ci aceea pe care ar fi lasat-o daca nu ar fi facut donatii.

Cotitatea disponibiila este, prin urmare, egala cu o parte de copil daca defunctul a lpsat cel mult doi copii, iar daca a lasat trei sau mai multi, disponibilul este invariabil fixat la un sfert din mostenire, caci, in principiu, legiuitorul din 1864 nu a voit sa tarmureasca, dincolo de aceasta limita, dreptul proprietarului de a dispune cu titlu gratuit de bunurile sale.

Prin copii, art.842 C.civ., se intelege nu numai descendentii de primul grad, dar pe toti descendentii, oricare le-ar fi gradul, nepoti sau stranepoti de fii sau fiice, fara a deosebi dupa cum acestia vin la mostenire in temeiul dreptului lor propriu sau prin reprezentare.

Textul vorbeste de "copil legitim", adica cel din casatorie. Calitatea de rezervatar apartine insa si copiilor din afara casatoriei sau celor infiati, caci ei sunt asimilati de lege cu copii din casatorie si descendentii acestora cat priveste conditia lor juridica in general (art.63, 75 alin.2 si 79 C.fam.), deci si cu privire la dreptul la mostenire legala. Urmeaza ca ei sunt asimilati si in privinta rezervei, de vreme ce aceasta este numai o modalitate a acestei mosteniri.

Copii infiati, in cazul infierii cu conditii restranse, precum si descendentii lor, nefiind rude cu rudele celui care infiaza, nu sunt chemati la mostenirea lasata de ascendentii acestuia, si prin urmare, nu pot pretinde rezerva in mostenirile lasate de ascendentii infietorului. In schimb, infiatul si descendentii sai vor putea pretinde rezerva ce se cuvine copiilor in mostenirile lasate de parintii firesti si de ascendentii acestora. Daca insa infierea a fost cu efecte depline, infiatul, nemai avand chemare la mostenirile lasate de rudele sale firesti, nu poate pretinde o rezerva in aceste mosteniri, fiind insa mostenitor rezervatar, atat el cat si descendentii sai, in succesiunile lasate nu numai de catre infietor, ci si de catre ascendentii infietorului.

Am spus ca intinderea rezervei atarna de numarul copiilor. Acest principiu ridica unele probleme:

1. In primul rand, trebuie sa ne intrebam daca, pentru a stabili rezerva, vom tine seama si de acei copii care au renuntat la mostenire sau au fost indepartati de la ea ca nevrednici.

Daca, prin urmare, defunctul a lasat la moartea sa trei copii in viata, dintre care unul accepta mostenirea, altul renunta la ea, iar al treilea este indepartat ca nevrednic, se pune intrebarea: rezerva va fi de 3/4 sau de 1/2 din mostenire, iar disponibilul de 1/4 sau de 1/2?

Majoritatea literaturii juridice se pronunta in sensul ca intinderea rezervei este determinata numai de numarul copiilor care vin la mostenire, fara a tine seama de nevrednici sau renuntatori, pentru urmatoarele motive:

a) renuntarea, potrivit art.696 C.civ., precum si nevrednicia, potrivit art.655 si 657 C.civ., opereaza retroactiv; nevrednicul sau renuntatorul este socotit ca a fost intotdeauna strain de mostenire. El nu are si nici nu a avut drept la rezerva si prin urmare, nu ar trebui sa intre in calculul intinderii acesteia;

b) mostenitorul care renunta la mostenire pentru a pastra o donatie ar micsora, in sistemul contrar, cotitatea disponibila, expunandu-se astfel unei eventuale actiuni in reductiune, desi el renunta tocmai pentru a pastra liberalitatea;

c) partea de rezerva ce se cuvine fiecarui copil nu ar trebui sa fie mai mare in cazul cand unii dintre rezervatari renunta la mostenire sau sunt indepartati de la ea ca nevrednici, decat in acela in care toti copiii rezervatari voiesc si pot sa vina la mostenire;

d) este adevarat ca art. 841 C.civ. vorbeste de "copii lasati", insa legiuitorul, prin aceasta formula, s-a referit numai la copii lasati ca mostenitori, adica la aceia care vin la mostenire;

e) daca am merge pana la capatul conceptiei contrare, potrivit careia intinderea rezervei s-ar stabili tinandu-se seama si de renuntatori si nevrednici, nu ar trebui oare sa ajungem la concluzia ca, in ipoteza in care toti descendentii ar renunta la mostenire sau ar fi indepartati de la ea ca nevrednici, ar exista o rezerva, desi nu am avea mostenitori rezervatari?

Practica notariala pare a se indrepta inspre acest punct de vedere.

Oricat de puternice ar parea aceste argumente si oricat de mare ar fi insemnatatea stiintifica a autorilor care le propun, nu putem impartasi acest punct de vedere, deoarece:

a) art.841 C.civ., vorbeste de copii lasati, adica de aceia care sunt in viata la data cand se deschide mostenirea, fara a deosebi dupa cum ei accepta mostenirea sau renunta la ea;

b) rezerva este o parte a mostenirii pe care legea o defera la moartea defunctului. Acest caracter succesoral al rezervei trage dupa sine necesitatea ca intinderea ei sa fie determinata la momentul in care legea o trece asupra mostenitorilor rezervatari. De aceea intinderea rezervei nu poate fi stabilita decat potrivit cu starea de fapt ce exista la momentul in care mostenirea se deschide. Renuntarea ulterioara sau nevrednicia nu pot modifica intinderea rezervei care s-a stabilit definitiv la moartea defunctului;

a)      admitand ca intinderea rezervei cuvenite descendentilor se stabileste dupa numarul copiilor lasati, chiar daca unii dinte ei ar fi renuntatori sau nevrednici, nu nesocotim dispozitiile art.696 C.civ., potrivit carora renuntatorul este socotit ca nu a fost niciodata mostenitor, si nici cele ale art.655 si 657 C.civ., potrivit carora nevrednicia opereaza retroactiv, ci facem o corecta aplicare a acestor texte, tinand seama de caracterul colectiv al rezervei, rezervatarul renuntator sau nevrednic este socotit ca nu a avut niciodata aceasta calitate, iar partea sa din rezerva atribuita colectiv descendentilor, in puterea dreptului de acrescamant, sporeste partile celorlalti rezervatari (art.697 C.civ.);

b)      este adevarat ca, in felul acesta, un succesibil donatar care renunta la mostenire pentru a-si pastra o donatie primita de la defunct va fi, eventual, expus la reducerea acesteia, dar el nu poate pastra donatia ce i-a fost facuta decat cu conditia ca ea sa nu depaseasca cotitatea disponibila, iar intinderea acesteia s-a fixat definitiv, la deschiderea mostenirii, potrivit cu numarul copiilor lasati.

De indata ce defunctul care a facut liberalitati lasa descendenti, succesiunea se imparte in rezerva si cotitate disponibila, fiecare dintre aceste mase de bunuri fiind deferita, dupa reguli deosebite, catre doua grupe de interesati: descendentii rezervatari si legatarii. In aceste conditii, renuntarea sau nevrednicia unuia dintre descendenti nu poate produce decat efecte interne, modificand repartitia rezervei intre rezervatari. Intinderea cotitatii disponibile si a rezervei ramane insa neschimabata, cu alte cuvinte renuntarea sau nevrednicia vreunuia dintre rezervatari nu poate produce nici un efect in relatiile mostenitorilor cu cei pe care defunctul i-a gratificat;

e) in cazul in care toti descendentii ar fi renuntatori sau nevrednici, nu am fi oare constransi, in cadrul sistemului ce preconizam, sa acceptam concluzia absurda ca rezerva descendentilor ar putea exista, desi nu ar fi descendenti rezervatari, de vreme ce intinderea ei se stabileste dupa numarul descendentilor rezervatari lasati, chiar daca ei ar fi renuntatori sau nevrednici? Cu alte cuvinte, atat timp cat un singur caz de renuntare sau de nevrednicie nu modifica rezerva, de ce mai multe asemenea cazuri sa produca un alt efect?

O asemenea obiectie nu trebuie retinuta. Fiecare caz de nevrednicie sau de renuntare determina numai o modificare interna a repartitiei rezervei intre rezervatari; daca insa nici un rezervatar nu voieste sau nu poate sa vina la mostenire, se pune o problema nu de repartitie, ci de existenta a rezervei.

Zadarnic s-ar replica ca sistemul ce preconizam ar implica definitiva determinare la deschiderea mostenirii nu numai a intinderii, dar si a existentei rezervei. Intr-adevar, art.841 C.civ., care asigura descendentilor o rezerva si face sa varieze intinderea acesteia in functie de numarul copiilor, nu poate fi despartit de art.848 C.civ., din care reiese ca rezerva fiind instituita de lege exclusiv in interesul rezervatarilor, existenta rezervei atarna de existenta rezervatarilor in folosul carora ea a fost creata.

Daca toti descendentii renunta la mostenire sau sunt nevrednici, rezerva descendentilor va fi retroactiv desfiintata, caci ea nu poate avea fiinta decat in folosul unor mostenitori rezervatari. In acest caz, daca sunt parinti, dreptul lor la rezerva va lua nastere retroactiv, odata cu dreptul la mostenire, caci rezerva, dupa cum stim, nu este decat o modalitate a succesiunii legale, iar daca nu sunt nici parinti, donatiile sau legatele facute de catre defunct vor fi adapostul reductiunii, daca nu este sot supravietuitor si nu se aduce atingere rezervei acestuia.

Acest manunchi de argumente concordante ne indreptateste, credem, sa socotim ca intinderea rezervei cuvenite descendentilor se stabileste tinandu-se seama si de renuntatori sau nevrednici.

2. In al doilea rand, trebuie sa nu intrebam cum se calculeaza rezerva in cazul in care la mostenire nu vin decat descendenti care nu sunt de gradul intai, adica nepoti, stranepoti etc. de fiu sau fica.

In acest caz, trebuie sa deosebim doua ipoteze. Descendentii pot veni la mostenire fie prin reprezentare, fie in temeiul dreptului lor propiu:

a) daca descendentii vin la mostenire prin reprezentare, ei luand locul celor reprezentati, rezerva se va calcula ca si cand acestia din urma ar fi inca in viata, prin urmare dupa numarul tulpinilor, adica al descendentilor de gradul intai;

b) in cazul in care descendentii vin la mostenire in temeiul dreptului lor propriu - ceea ce se poate intampla daca singurul succesibil sau toti succesibilii de gradul intai au renuntat la mostenire sau sunt nevrednici - intinderea rezervei se va calcula, de asemenea, dupa numarul descendentilor de gradul intai - copiii - caci am vazut ca renuntarea sau nevrednicia nu modifica intinderea rezervei. Solutia contrara ar permite descendentului de primul grad, daca are mai multi copii, sa mareasca in folosul acestora intinderea rezervei, prin actul sau unilateral de renuntare.

2. REZERVA PARINTILOR (art.843 C.civ.)

Daca defunctul nu lasa descendenti sau toti acestia sunt renuntatori sau nevrednici, clasa chemata de lege la mostenire este aceea a ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati. Dintre acestia, in dreptul roman in vigoare, numai ascendentii privilegiati, adica tatal si mama, sunt mostenitori rezervatari.

Parintii care se bucura de rezerva sunt:

a) cei firesti, fara a deosebi dupa cum sunt din casatorie sau din afara casatoriei;

b) cei care infiaza, fara a deosebi dupa cum infierea este sau nu cu efecte depline.

Este neindoielnic ca art.843 C.civ., se refera numai la parintii din casatorie si la mama din afara casatoriei, caci nici tatal din afara casatoriei, nici adoptatorul nu aveau chemare la mostenirea lasata de copilul lor, mort fara posteritate.

a)         Am vazut insa ca, in lipsa de orice text, caracterul reciproc al vocatiei succesorale, pe de-o parte, si principiul egalitatii sexelor, pe de alta parte, ne obliga sa recunoastem si tatalui din afara casatoriei aceeasi chemare, la mostenirea copilului mort fara de urmasi, ca si aceea ce este recunoscuta mamei din afara casatoriei.

b)        Cat priveste pe infietor, am aratat ca, fara a deosebi intre infierea cu efecte depline si cea cu efecte restranse, infietorul este chemat la mostenirea infietorului mort fara urmasi, deoarece in ambele ipoteze, aceeasi legatura de rudenie se naste intre infiat si infietor, ceea ce legitimeaza o identica vocatie succesorala.

Atat tatal din afara casatoriei, cat si infietorul, fiind chemati la mostenirea lasata de copilul lor in clasa ascendentilor privilegiati, au drept la rezerva pe care legea o atribuie acestor ascendenti. Ei sunt, asadar, mostenitorii rezervatari, bucurandu-se de rezerva pe care legea o atribuie parintilor.

Art.843 C.civ., in redactarea sa initiala, statornicea rezerva parintilor la 1/2 din mostenire, fie ca defunctul lasa pe tatal si pe mama sa, fie ca lasa numai pe unul dintre acestia.

Aceasta dispozitie ridica o clasica dificultate in cazul in care, la moartea defunctului, era in viata numai un parinte, iar acesta venea in concurs cu colateralii privilegiati, adica cu frati, surori sau descendenti din acestia.

Rezerva cuvenita eredelui fiind o parte din mostenire, in mod necesar ea trebuie sa fie mai mica sau cel mult egala cu portiunea sa succesorala. In speta insa, desi potrivit art.673 C.civ., portiunea succesorala cuvenita singurului parinte supravietuitor in concurs cu colateralii privilegiati este stabilita la 1/4 din mostenire, cu toate acestea, potrivit art.843 C.civ., in redactarea sa initiala, rezerva era de 1/2 din mostenire.

Aceasta nepotrivire intre cele doua texte a dat nastere, in juristprudenta si doctrina, unei aprige controverse, care nu mai prezinta decat un interes istoric.

Intr-adevar, in noua sa redactare, art.843 C.civ., modificat prin legea cu caracter imperativ nr.134 din 22 aprilie 1947, dispune ca liberalitatile intre vii sau din cauza de moarte nu vor putea depasi 1/2 din mostenire daca defunctul, in lipsa de descendenti, lasa atat pe tatal, cat si pe mama lui, sau 3/4 din mostenire daca lasa numai pe unul dintre parinti.

Prin aceasta reforma, legiuitorul a urmarit sa impiedice ca rezerva parintilor sa poata depasi in intindere portiunea succesorala la care ei au dreptul, potrivit legii. Aplicand art.843 C.civ., in noua sa redactare atat vechilor situatii succesorale, cat si celor determinate de intrarea in vigoare a Codului familiei ramanem fireste obligati sa tinem seama de faptul ca rezerva, nefiind decat un mod imperativ al mostenirii legale, are un caracter colectiv. Respectarea acestui caracter nu trebuie insa inteleasa intr-un sens care ne-ar obliga sa ne intoarcem tocmai la cazul pe care legiuitorul a vrut sa-l inlature, anume acela al unei rezerve ce ar depasi portiunea succesorala.

Din acest punct de vedere trebuie deosebite mai multe ipoteze.

Ø          In cazul in care defunctul lasa un singur parinte, rezerva acestuia este egala cu portiunea succesorala legala ce se cuvine, adica este un sfert din mostenire. In mod necesar, in asemenea ipoteze, rezerva face obiectul unei atributii individuale.

Ø          Daca au fost lasati doi parinti, potrivit principiilor, rezerva nefiind decat o mostenire legala sustrasa vointei dispunatorului, de indata ce legea a statornicit pentru acest caz o cotitate disponibila de 1/2 din mostenire, cealalta jumatate alcatuieste rezerva si este atribuita, colectiv, celor doi parinti, cum este atribuita comostenitorilor orice mostenire.

Ø          Rezerva de 1/2 din mostenire fiind colectiv atribuita celor doi parinti si nefiind definitiv fixata la deschiderea mostenirii, dupa numarul parintilor lasati de defunct, renuntarea sau nevrednicia vreunuia dintre ei are drept efect ca singurul parinte ramas sa aiba drept la intreaga rezerva de o jumatate din mostenire.

Aceasta solutie, pe de-a-ntregul conforma principiilor, nu ridica nici o dificultate in cazul in care parintii vin singuri la mostenire, fie fiindca defunctul nu a lasat colaterali privilegiati, fie fiindca toti acestia au renuntat la mostenire sau sunt indepartati de la ea ca nevrednici.

Ø          Cand insa defunctul a lasat doi parinti, iar acestia vin in concurs cu colateralii privilegiati, renuntarea la mostenire a tatalui sau mamei - ca si, pentru identitate de motive, nevrednicia oricaruia dintre ei - profita, potrivit legii, exclusiv colateralii privilegiati, astfel incat singurul parinte care vine la mostenire este redus la 1/4 din aceasta, 3/4 din mostenire cuvenindu-se fratilor, surorilor si descendentilor acestora (art.671, 673 C.civ.).

In aceste conditii, trebuie sa admitem ca, prin derogare de la principii, legiuitorul intelege, in aceasta situatie, sa atribuie fiecaruia din cei doi parinti, individual, o rezerva de 1/4 din mostenire, caci numai astfel scopul reformei din 1947 poate fi atins.

Asadar daca la deschiderea mostenirii ambii parinti sunt in viata, rezerva lor este colectiva in cazul in care nu vin in concurs cu colateralii privilegiati si individuala in cazul contrar.

Ø          In urma intrarii in vigoare a Codului familiei, se poate intampla ca defunctul sa lase mai mult de doi parinti.

Daca defunctul a fost infiat, iar infierea nu a fost cu efecte depline, infiatul si descendentii sai raman rude cu parintii firesti si cu rudele acestora (art.75 din C.fam.) si prin urmare, parintii firesti pastreaza, alaturi de infietori, vocatia lor la mostenirea copilului sau a descendentilor acestuia.

Urmeaza ca, in asemenea caz, copilul va putea lasa de la 1 la 4 parinti. Daca lasa numai pe unul din parinti, principiile statornicite mai sus vor primi aplicare, in sensul ca rezerva de 1/2 din mostenire este, in principiu, colectiv atribuita parintilor firesti si infietorilor, intre care ea se va divide in parti egale, potrivit regulii ca, in limitele rezervei, mostenirea este deferita in conformitate cu normele ce carmuiesc succesiunea legala, iar aceste norme dispun ca mostenitorii din aceeasi clasa si de acelas grad se bucura de portiuni succesorale egale.

Dar daca, in concurs cu colateralii privilegiati, prin efectul renuntarilor sau al nevredniciei, numai un singur ascendent de gradul intai ar veni la mostenire, caracterul colectiv al rezervei urmeaza sa fie inlaturat, caci astfel scopul reformei din 1947 ar fi zadarnicit si cu titlu de derogare, ce decurge implicit, dar in mod necesar din noul art.843 C.civ., rezerva, in acest caz trebuie iarasi privita ca fiind atribuita individual singurului parinte ce culege mostenirea. Portiunea succesorala a parintelui fiind, in acest caz de o patrime, nici rezerva sa nu va putea fi decat tot de un sfert din mostenire, caci altfel rezerva ar depasi portiunea succesorala la care parintele are dreptul.

Fara a distinge dupa cum parintii sunt din casatorie, din afara ei sau din infiere, ei pot veni in concurs cu colateralii privilegiati. In acest caz vor dobandi impreuna succesiunea atat mostenitorii rezervatari - parintii - cat si mostenitorii care nu se bucura de rezerva - colaterali privilegiati.

O asemenea situtie ridica problema de a sti daca, indirect, colateralii privilegiati nu se vor bucura de rezerva de cate ori liberalitatile facute de defunct, fara a depasi cotitatea disponibila, nu lasa in mostenire bunuri indestulatoare pentru ca parintele, impartindu-le cu colateralii privilegiati, potrivit proportiei stabilite de lege, sa-si poata indestula dreptul la rezerva.

Sa presupunem ca un parinte vine in concurs cu o sora a defunctului, iar acesta din urma lasa o avere de 40.000.000 de lei, din care a dispus prin liberalitati de 25.000.000 lei. Mostenirea se va imparti precum urmeaza: parintele va lua din bunurile mostenirii rezerva sa de un sfert, adica 10.000.000 lei, iar sora va trebui sa se multumeasca cu 5.000.000 lei, de vreme ce de restul de 25.000.000 lei defunctul a dispus, in limitele cotitatii disponibile, prin donatii si legate. Sora nu ar putea pretinde ca cele 15.000.000 lei, de care defunctul a dispus pe cale de liberalitati, sa se imparta intre ea si parintele ei, potrivit proportiei de 3/4 pentru coalteralul privilegiat si 1/4 pentru singurul parinte supravietuitor, urmand ca acesta sa-si intregeasca rezerva pana la concurenta sumei de 10.000.000 lei, prin reducerea liberalitatilor facute de catre defunct.

Parintii gasind in mostenire intreaga lor rezerva, liberalitatile nu pot fi reduse, ele nedepasind cotitatea disponibila. Povara liberalitatilor trebuie suferita exclusiv de mostenitorii nerezervatari. Aceasta solutie este neindoielnica, desi nu se poate sprijini pe vreun text, caci ea decurge din principiul ca reducerea liberalitatilor se poate face numai in interesul mostenitorilor rezervatari. Dat fiind caracterul relativ al rezervei, mostenitorii nerezervatari nu se pot bucura de rezerva nici chiar pe cale directa.

In sfarsit, pentru a termina lucrurile privitoare la rezerva parintilor, trebuie amintit ca, in cazul in care toti parintii ar fi renuntatori sau nevrednici, rezerva este retroactiv desfiintata, caci ea nu poate exista decat in folosul unor mostenitori rezervatari.

3. SOTUL SUPRAVIETUITOR SI REZERVA

Din punct de vedere al rezervei si al cotitatii disponibile, sotul supravietuitor este, pe de o parte, obiectul unei masuri de favoare, caci el se bucura de rezerva, desi nu este ruda in linie dreapta cu defunctul, iar pe de alta parte, el face obiectul unei masuri de favoare, de vreme ce, in concurs cu copiii dintr-o casatorie anterioara a sotului predecedat, el nu poate primi liberalitati de la acesta din urma decat in marginile unei cotitati disponibile speciale.

A. Din primul punct de vedere, sotul supravietuitor, care in sistemul anitial al Codului civil era un simplu succesor neregulat, a fost inaltat la rangul de mostenitor rezervatar prin Legea nr.319, din 10 iunie 1944.

Rezerva sotului supravietuitor se justifica prin existenta unor indatoriri de sprijin nascute din casatorie intre tovarasi de viata ce sunt sotii, indatoriri care supravietuiesc desfacerii casatoriei prin moarte.

Art.2 din Legea nr.319 din 1944 stabileste rezerva sotului supravietuitor la o jumatate din portiunea sa succesorala legala prevazuta de art.1.

Rezerva sotului supravietuitor deroga de la dreptul comun din mai multe puncte de vedere:

a)         rezerva descendentilor sau a parintilor este intotdeauna o fractiune socotita direct asupra mostenirii. Rezerva sotului supravietuitor nu este direct o fractiune din mostenire, ci din portiunea ereditara care i se revine potrivit legii;

b)        rezerva sotului supravietuitor este intotdeauna atribuita individual; ea nu are niciodata caracter colectiv;

c)         pe cand intinderea rezervei de drept comun se socoteste, in principiu, in raport cu rezervatarii lasati de defunct, aceea a sotului supravietuitor este in functie de mostenitorii care vin impreuna cu el la mostenire (art.1 - "cand vine" - si art.2 din Legea nr.319 din 1944);

d)        catimea rezervata sotului supravietuitor fiind o fractiune din portiunea sa succesorala legala, variaza in functie de aceasta parte, dupa clasa de mostenitori cu care vine in concurs.

Ea va fi, prin urmare, de 1/8 cand vine in concurs cu descendentii; de 1/6 cand vina la mostenire atat cu ascendentii privilegiati, cat si cu colateralii privilegiati; de 1/4 in cazul concursului fie numai cu parintii, fie numai cu fratii, surorile si descendenti ai acestora. Rezerva sotului este de 3/8 daca imparte mostenirea cu ascendentii ordinari sau colaterali ordinari. In sfarsit ea este de 1/2 din mostenire cand aceasta se cuvine in intregime sotului supravietuitor, adica in cazul in care sotul vine singur la mostenire sau este in concurs numai cu legatari.

Aceasta din urma solutie a fost discutata. Un tribunal judetean a admis solutia contrara. In cauza judecata, defunctul lasase un sot supravietuitor si un frate, iar prin testament instituise doi legatari universali.

Daca s-ar admite ca portiunea succesorala a sotului supravietuitor s-ar socoti in functie de rude, avand vocatie utila la mostenire in temeiul legii, care existau la moartea defunctului, indiferent daca pot si voiesc sa vina la mostenire, portiunea succesorala ce s-ar cuveni sotului supravietuitor, in cazul considerat, ar fi de 1/2 din mostenire (art.1 lit.c al Legii nr.319 din 1944), iar rezerva sa ar fi de 1/2 din aceasta portiune, adica 1/4 din mostenire.

Daca insa portiunea sotului supravietuitor se socoteste numai in functie de mostenitorii cu care sotul supravietuitor vine efectiv in concurs, adica numai cu acei succesori care pot si voiesc sa vina la mostenire, de vreme ce, in speta, fratele defunctului, mostenitor nerezervatar, ar fi fost inlaturat de la mostenire prin instituirea unor legatari universali, urmeaza ca sotul supravietuitor, nevenind in concurs cu vreo ruda in grad succesibil, are drept la intreaga mostenire (art.1 lit.e al Legii nr.319 din 1944), iar rezerva sa este de 1/2 din lasamantul succesoral.

Numai aceasta din urma solutie este conforma atat cu vointa testatorului, cat si cu prevederile legii. Intr-adevar, solutia contrara:

a)         ar nesocoti vointa testatorului care, pe de o parte, stabileste portiunea succesorala a sotului supravietuitor in functie de rudele cu care acesta "vine la sucesiune", adica in functie de rudele cu care vine efectiv in concurs, iar pe de alta parte, in mod concordant, atribuie sotului supravietuitor intreaga mostenire "in lipsa rudelor", in grad succesibil. "Lipsa" este opusul "venirii la succesiune". Lipsa, asadar, poate fi nu numai fizica, dar si juridica, cuprinzand nu numai cazul rudelor care nu exista la deschiderea mostenirii, dar si pe acela al rudelor care din pricina renuntarii, nevredniciei sau dezmostenirii nu pot sau nu voiesc sa vina la succesiune.

b)        Este neindoielnic ca, in cazul cand la dechiderea mostenirii nu exista nici un mostenitor dintr-o anume clasa sau toti sunt renuntatori, nedemni ori inlaturati prin dezmostenire de la succesiune, rezerva sotului supravietuitor este 1/2 din portiunea sa succesorala, determinata in functie de concursul cu clasa de mostenitori urmatoare. Tot astfel in cazul cand sotul supravietuitor vine in concurs numai cu legatari, mostenitorii legali nerezervatari fiind inlaturati de la mostenire prin efectul dispozitiilor testamentare, rezerva sotului supravietuitor nu poate fi decat de o doime din intreaga mostenire.

Trebuie reamintit ca sotul supravietuitor este rezervatar numai in ceea ce priveste dreptul de mostenire ce este recunoscut de art.1 al Legii 319 din 1944, adica numai privitor la dreptul de mostenire legala propriu-zis. El nu se bucura de rezerva cat priveste drepturile pe care legea i le confera, cu titlu de legat prezumat, asupra bunurilor ce alcatuiesc gospodaria casnica si asupra darurilor de la nunta. Prin urmare, defunctul poate inlatura pe sotul supravietuitor de la aceste din urma drepturi, facand donatii sau legate sau il poate lipsi direct de ele, printr-o dispozitie testamentara expresa in acest sens. In ambele cazuri insa, el nu o poate face, decat ca prin aceasta nu ar aduce atingere rezervei de 1/2 din portiunea succesorala legala ce se cuvine sotului. Intr-adevar, portiunea succesorala legala a sotului - si prin urmare si acea parte din aceasta portiune care este rezerva - se calculeaza asupra intregii mosteniri, inclusiv bunurile ce alcatuiesc gospodaria casnica, darurile de nunta sau casa asupra careia sotul supravietuitor dobandeste, in unele cazuri, la moartea sotului predecedat, un drept de abitatie.

Rezerva sotului supravietuitor nu ridica dificultati cand acesta vine singur la mostenire sau impreuna cu mostenitori nerezervatari. Cand insa vine in concurs cu descendenti sau cu parintii defunctului, se pune intrebarea daca rezerva sotului supravietuitor se va imputa, adica socoti, asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei descendentilor sau parintilor.

Socotind ca rezerva sotului se va imputa exclusiv asupra cotitatii disponibile, caci nu exista nici un motiv care sa ne faca sa credem ca legiuitorul, prin acordarea unei rezerve sotului supravietuitor, a inteles sa micsoreze rezerva descendentilor sau a parintilor.

Cu alte cuvinte, in concurs cu descendentii, daca defunctul a lasat un copil, cotitatea didisponibila va fi de 1/2-1/8=3/8, daca defunctul a lasat doi copii, disponibilul va fi de 1/3-1/8=5/24, iar daca au fost lasati trei sau mai multi copii, cotitatea disponibila va fi de 1/4-1/8=1/8.

In concurs numai cu parintii, rezerva sotului supravietuitor am vazut ca este de 1/4 din mostenire. In consecinta, cotitatea disponibila va fi de 1/2-1/4 sau 3/4-1/4, adica de 1/4 sau 2/4, dupa cum sotul este in concurs cu ambii parinti sau numai cu unul dintre ei.

Daca insa sotul vine in concurs atat cu parintii, cat si cu colaterali privilegiati, rezerva sotului supravietuitor va fi de 1/6. Urmeaza ca, daca sunt in viata ambii parinti, disponibilul va fi de 1/2-1/6=2/6, iar daca nu este decat un singur parinte, cotitatea disponibila va fi de 3/4-1/6=7/12.

Prin urmare rezerva sotului supravietuitor micsoreaza disponibilul, dar nu aduce atingere rezervei descendentilor sau celei cuvenite ascendentilor privilegiati. Acest punct de vedere a fost imbratisat si de alti autori si a sfarsit prin a primi consacrarea practicii judecatoresti.

B. Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor in concurs cu copii dintr-o casatorie anterioara.

Am spus ca, in ceea ce priveste rezerva si cotitatea disponibila, sotul supravietuitor nu este obiectul unor masuri de favoare, dar si acela al unei dispozitii de favoare. Intr-adevar, art.939 C.civ., dispune ca, in prezenta copiilor dintr-o casatorie anterioara a defunctului, sotul nu poate primi de la acesta, cu titlu gratuit, decat cel mult o parte egala cu aceea a copilului care a luat mai putin, fara ca aceasta parte sa poata depasi 1/4 din mostenire.

Ce copii se bucura de rezerva speciala prevazuta de art.939 C.civ.?

Textul voebeste de copii din "alt maritagiu", ceea ce, inainte de intrarea in vigoare a Codului familiei, cuprindea anumite categorii de copii si excludea pe altele. Sunt neindoilnic cuprinsi in formula legala copii defunctului nascuti dintr-o casatorie anterioara, fara a deosebi dupa cum ea s-a desfacut prin moarte sau divort.

Atat copilul din afara casatoriei (art.63 C.fam.), cat si cel din infiere (art.75 si 79 C.fam.) sunt pe de-a-ntregul asimilati cu copilul din casatorie. Aceasta asimilare nu ar mai fi insa deplina daca interesele succesorale ale copiilor din afara casatoriei sau din infiere nu s-ar bucura de aceeasi ocrotire impotriva influentei sotului supravietuitor asupra celui precedat, de care se bucura, in cadrul art.939 C.civ., copilul din casatorie.

Adaugam ca de beneficiul rezervei de favoare prevazute de art.939 C.civ. se vor bucura infiatii, indiferent daca infierea a fost cu efecte depline sau numai restranse, caci si in acest din urma caz infiatul are situatia unui copil al infietorului fata de oricine, inclusiv sotul supravietuitor.

Infiatul se poate preleva de rezerva speciala prevazuta de art.939 C.civ. numai daca infierea a fost incuvitata anterior incheierii casatoriei infietorului.

Cat priveste pe copiii firesti, acestia este indestulator sa fi fost conceputi inainte de incheierea casatoriei sau recasatoriei celui despre a carui mostenire este vorba, chiar daca s-au nascut dupa aceasta data (art.7 alin.2 din Dreptul nr.31, din 30 ianuarie 1954), caci in aceasta materie primeste aplicare cunoscutul principiu ca pruncul trebuie socotit nascut de la conceptie de cate ori aceasta este in folosul sau (infans conceptus pro nato habetur, quoites de commodo ejus agitur).

Bineinteles, nu pot fi insa randuiti printre copiii din "alt maritagiu" copiii firesti care, desi conceputi inainte de incheierea casatoriei celui despre a carui mostenire este vorba, sunt totusi socotiti, potrivit Codului familiei, copii din aceasta din urma categorie (art.53 C.fam.).

In ce preiveste copii din afara casatoriei, data cand le este stabilita filiatia fata de cel care lasa mostenirea este indiferenta. Chiar daca filiatia lor ar fi stabilita dupa incheierea casatoriei cu sotul gratificat sau dupa moartea sotului care lasa mostenirea, ei vor avea beneficiul rezervei speciale instituite de art.939 C.civ., caci ei se bucura de calitatea de copil al defunctului de la data cand au fost conceputi.

In toate cazurile, pentru a se putea prevala de dispozitia art.939 C.civ., copiii, indiferent din categoria din care fac parte, trebuie sa existe la data cand mostenirea se deschide si sa nu fie nevrednici sau renuntatori, caci, instituind o cotitate disponibila speciala, acest text creaza o rezerva speciala corelativa, iar aceasta rezerva nu poate avea fiinta decat in beneficiul unor mostenitori rezervatari care voiesc si pot sa vina la mostenire.

Textul se refera la copii la plural, dar neindoielnic ca el se aplica si in folosul singurului copil dintr-o casatorie anterioara - in intelesul stabilit - pe care-l lasa defunctul.

In sfarsit, prin copii nu trebuie sa intelegem numai pe descendentii de gradul intai, dar si pe nepotii sau stranepotii de fii sau fice. In acest din urma caz, intinderea rezervei se va stabili tinandu-se seama de numarul tulpinilor din care coboara nepotii si stranepotii.

Ce liberalitati sunt supuse prevederilor art.939 Cciv.?

Dispozitia art.939 C.civ. prevede ca cel care lasa mostenirea, in cazul in care are copii conceputi inainte de incheierea casatoriei pe care a desfacut-o moartea, nu poate "darui" pe sotul din aceasta casatorie decat in limitele unei cotatii speciale.

Termenul de "daruire" nu trebuie inteles ca referindu-se numai la donatii, ci, dupa dreptul comun al ocrotirii mostenitorilor rezervatari (art.841 C.civ.) si pentru o evidenta identitate de motive si de legate.

Avantajele la care se refera art.939 C.civ. sunt, asadar, atat liberalitatile intre vii, cat si cele din cauza de moarte, insa numai daca au fost facute sau mentinute avandu-se in vedere calitatea de sot sau de viitor sot a celui gratificat.

Intra in aceasta categorie:

a)      toate donatiile si legatele facute sotului supravietuitor in timpul casatoriei celei noi;

b)      donatiile anterioare datei cand s-a celebrat casatoria cea noua, insa numai daca au fost facute in vederea acesteia; donatiile care nu au avut o asemenea cauza impulsiva si determinanta vor fi reduse numai daca depasesc disponibilul de drept comun, caci abuzul de influenta nu poate fi presupus in acest caz (art.841 C.civ.);

c)      legatele facute anterior casatoriei celei noi, chiar daca n-au fost facute in vederea acesteia, deoarece se poate presupune ca testatorul nu a mentinut legatul decat in considerarea calitatii de sot ce legatarul a dobandit dupa intocmirea testamentului.

3. Catimea cotitatii disponibile speciale. Daca defunctul are copii conceputi sau infiati anterior incheierii casatoriei, legea stabileste, prin art.939 C.civ., cotitatea disponibila speciala intre soti la o parte de copil, socotita dupa numarul copiilor acceptanti si care nu sunt nevrednici, fara insa a face deosebirea intre copiii din casatoria considerata si cei anteriori acestei casatorii, in sensul aratat. Numarul acestor copii se sporeste cu o unitate - sotul - iar cu totalul obtinut se imparte mostenirea. Catul impartirii reprezinta cotitatea disponibila a sotului supravietuitor, gratificat in aceasta calitate, insa numai cu urmatoarele doua restrangeri:

a) in nici un caz cotitatea disponibila speciala nu poate depasi un sfert din mostenire; astfel, daca la mostenire vine unul sau doi copii anteriori casatoriei, desi partea de copil ar fi de 1/2 sau 1/3, totusi cotitatea disponibila a sotului nu va fi de 1/2 sau 1/3, ci numai de 1/4;

b) in nici un caz cotitatea disponibila a sotului nu poate intrece partea copilului celui mai defavorizat.

Daca, prin urmare, defunctul a gratificat prin donatie sau legat pe unul din copii, cu dispensa de raport, disponibilul ultimului sot va fi necesarmente micsorat, caci el nu poate primi decat cel mult o parte egala cu aceea a copilului care ia mai putin din mostenire.

Cu toate acestea, nepotii sau stranepotii de fii sau fice, nefiind numarati decat pentru o singura tulpina, portiunea succesorala a fiecaruia dintre acesti descendenti de gradul al doilea sau al treilea si asa mai departe va putea fi mai mica decat cotitatea disponibila speciala a sotului.

Calculul cotitatii disponibile speciale a sotului ridica unele dificultati:

a) Ce se va intampla daca defunctul s-a casatorit de mai multe ori?

Oare fiecare dintre fostii soti succesivi, precum si sotul supravietuitor, va avea drept la intreaga cotitate disponibila prevazuta de art.939 C.civ. sau toti fostii soti, precum si sotul supravietuitor, impreuna, nu vor putea fi gratificati decat in limitele partii copilului celui mai defavorizat fara a se putea depasi sfertul mostenirii?

Numai aceasta din urma solutie este compatibila cu intangibilitatea rezervei. Astfel, dispozitia scrisa in beneficiul copiilor anteriori casatoriei s-ar putea preface pentru ei intr-o dispozitie de defavoare.

b) Daca defunctul a facut ultimului sau sot un legat in uzufruct, mostenitorii rezervatari se vor bucura de optiunea prevazuta de art.844 C.civ. ei vor putea fie sa execute legatul, fie, daca socotesc ca acesta este excesiv, sa ofere sotului gratificat disponibilul special, in proprietate.

c) Se poate intampla ca sotul recasatorit si care are copii din alta casatorie sa fi facut liberalitati atat sotului supravietuitor, cat si altor persoane.

In asemenea cazuri se pune intrebarea daca defunctul poate gratifica, in marginile celor doua disponibiluri reunite, donand sau lasand prin legat special sotului disponibilul special, iar celui de-al treilea pe cel ordinar. Raspunsul nu poate fi decat negativ, caci astfel rezerva nu ar fi respectata, iar uneori activul mostenirii ar fi depasit.

In consecinta:

- nimeni nu poate face liberalitati decat in limitele disponibilului ordinar, de vreme ce astfel rezerva de drept comun a descendentilor ar fi atinsa;

- nimeni nu poate fi gratificat decat in marginile disponibilului prevazut in favoarea sa: tertii in marginile disponibilului ordinar, iar sotul, intrucat este gratificat in aceasta calitate sau in calitate de viitor sot, in acelea ale disponibilului special.

d) Se poate intampla ca problema cumulului celor doua cotitatii disponibile sa se puna, desi cel gratificat ar fi numai sotul supravietuitor. Pentru aceasta este suficient ca sotul sa fi fost gratificat de catre defunct, printre altele, si prin donatii facute inainte de casatorie, insa nu in vederea acesteia. In acest caz, sotul va putea pastra liberalitatile ce i-au fost facute sau au fost mentinute in consideratia calitatii sale de sot sau de viitor sot numai in limitele cotitatii disponibile speciale (art.939 C.civ.), iar doantiile ce i-au fost facute inainte de casatorie, fara a se avea in vedere calitatea sa de sot sau de viitor sot, in limitele cotitatii disponibile ordinare (art.841 C.civ.), potrivit distinctiilor mai sus expuse.

4. Sanctiunea. Sanctiunea depasirii cotitatii disponibile speciale consta in reductibilitatea donatiei sau liberalitatii excesive.

Reductiunea liberalitatilor ce depasesc cotitatea disponibila speciala prevazuta de art.939 C.civ.este carmuita de aceleasi reguli care sunt prevazute de art.841 C.civ.

Actiunea in reductiune, intemeiata pe art.939 C.civ., apartine copiilor defunctului dintr-o casatorie anterioara sau din afara casatoriei, daca au fost conceputi inainte de incheierea casatoriei considerate, precum si celor infiati inainte de aceasta data. Bineinteles, acesti copii nu se vor putea prevala de  atingerea adusa rezervei lor speciale decat daca vin la mostenire, adica daca nu sunt renuntatori sau nevrednici.

S-a admis uneori ca, in cazul in care copiii indreptatiti la actiune se abtin sa o exercite, reductiunea va putea fi ceruta, in temeiul art.939 C.civ., de catre copiii din casatoria cea noua, precum si - in lumina Codului familiei - de catre copiii din afara casatoriei, conceputi in timpul acesteia sau infiati in acest timp. Prin efectul acceptarii mostenirii de catre copiii indreptatiti la rezerva speciala prevazuta de art.939 C.civ. - se spune in aceasta conceptie - toti copiii ar fi dobandit un drept propriu ca partea lor din rezerva sa fie calculata potrivit dispozitiei privitoare la cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor, in concurs cu copiii defunctului dinaintea casatoriei.

Aceasta parere trezeste indoieli pentru ca daca un al treilea este chemat sa beneficieze indirect de efectele unei actiuni nu-i confera in mod necesar, dreptul sa o exercite.

Ar fi insa gresit sa credem ca sanctiunea depasirii cotitatii speciale a sotului supravietuitor ar fi intotdeauna numai reductiunea.

Intr-adevar, art.940, referindu-se la dispozitiile art.939, dispune ca "sotii nu pot sa-si daruiasca indirect mai mult decat s-a aratat mai sus; orice donatie deghizata sau facuta unei persoane interpuse este nula".

Acest text este primitor de doua intelesuri. Intr-o prima interpretare, cele doua alineate alcatuiesc un singur intreg si voiesc sa spuna ca donatiile - oricare ar fi forma lor si chiar de s-ar fi recurs la simulatie - sunt supuse reductiunii in masura in care aduc atingere rezervei speciale prevazute de art.939 C.civ.

In acest inteles, utilitatea textului este cel putin discutabila. De aceea ne alaturam la opinia pe care a consfintit-o literatura juridica si practica judecatoreasca.

In acest al doilea sistem, potrivit art.940 C.civ., trebuie sa deosebim dupa cum sotul supravietuitor a fost gratificat prin donatii directe sau indirecte si legate ce i-au fost facute personal sau dupa cum defunctul i-a facut donatii deghizate sau liberalitati prin persoana interpusa.

In primul caz, liberalitatile vor fi supuse reductiunii, insa numai in masura in care depasesc cotitatea disponibila speciala.

In cel de-al doilea caz, legea civila, temandu-se ca sub inrauirea noului sau tovaras de viata, cel care lasa mostenirea sa nu recurga la simulatie, in frauda drepturilor la rezerva succesorala a copiilor anteriori casatoriei, dispune prin art.940 C.civ. ca donatiile deghizate, precum si cele facute sotului supravietuitor prin persoana interpusa vor fi in integime nule, iar nu numai reductibile in masura depasirii cotitatii disponibile.

Nulitatea fiind intemeiata pe o prezumtie de frauda la drepturile copiilor care se bucura de o rezerva speciala, actiunea in constatarea nulitatii nu apartine decat rezervatarilor ocrotiti, adica descendentilor dintr-o casatorie, impreunare sau infiere anterioara, precum si - intr-o interpretare extensiva a practicii judecatoresti - chiar si celor din casatoria cu sotul supravietuitor, care a fost gratificat.

S-ar putea insa merge mai departe. De vreme ce legea prezuma, in mod irefragabil, in beneficiu rezervatarilor prezazuti de art.939 ca orice donatie facuta sotului supravietuitor, daca este deghizata sau facuta prin persoana interpusa, este rodul captatiei si are drept scop sa aduca atingere rezervei speciale ce le este recunoscuta, liberalitatea simulata ar fi nula chiar daca, la deschiderea mostenirii, ea nu ar depasi, in fapt, cotitatea disponibila speciala pe care o prevede art.939 C.civ.

Se pune insa intrebarea daca un text menit sa apere drepturile rezervatarilor ar putea, prin efectul unei interpretari extensive, sa primeasca aplicare si in cazul in care, rezerva nu a fost atinsa.

Legiuitorul, tinand seama de greutatea de a dovedi simulatia, nu s-a multumit numai sa declare nule in beneficiul copiilor defunctului, anterior casatoriei, donatiile simulate facute sotului supravietuitor, ci in cazul in care simulatia ia infatisarea unei interpuneri de persoane a inlesnit dovada interpunerii prin instituirea unei prezumtii legale (art.941 C.civ.).

In puterea acestei prezumtii legale sunt de drept socotite ca fiind facute sotului supravietuitor, fara ca rezervatarii sa aiba de facut vreo dovada, donatiile adresate:

a) copiilor "ce sotul donatar are din alt maritagiu", adica copiilor sai dintr-o casatorie anterioara, precum si celor care, potrivit Codului familiei, le sunt asimilati: copiii din afara casatoriei conceputi inainte de incheierea legaturii matrimoniale cu cel care lasa mostenirea, precum si cei infiati inainte de aceasta data. Defunctul neputand fi presupus ca nutrea o deosebita afectiune pentru acesti copii, ai sotului sau cu altul, sau care, in toate cazurile, nu sunt ai sai, gratificarea lor prin donatii este privita de lege ca o cale ocolita pentru a avantaja pe sotul supravietuitor, in detrimentul copiilor anteriori.

Nu sunt prezumate persoanele interpuse, in temeiul art.941 C.civ. copiii adulterini din timpul casatoriei sotului supravietuitor, precum si cei pe care i-a infiat singur in timpul casatoriei, caci nu sunt infiati sau conceputi inainte de incheierea ultimei casatorii, desi in mod rational ei ar trebui sa fie priviti ca simpli intermediari. Prezumtiile legale insa, fiind de stricta interpretare, nu pot fi extinse prin analogie.

De asemenea nu sunt cuprinsi in prezumtia legala nici copiii comuni ai sotului supravietuitor cu defunctul, caci liberalitatea isi gaseste in acest caz, cauza impulsiva si determinanta in afectiunea fireasca a parintelui fata de copiii sai.

Nimic nu impiedica insa pe copiii rezervatari sa administreze dovada ca acei copii ai defunctului pe care acesta i-a gratificat si care nu sunt cuprinsi in prezumtia legala scrisa in art.941 C.civs. au fost, in fapt, simple persoane interpuse, adevaratul gratificat fiind sotul supravietuitor.

Adaugam ca, fiind vorba de o simulatie in frauda drepturilor pe care copiii anteriori le au in calitate de rezervatari, aceasta dovada se va putea face prin orice mijloace de proba, inclusiv prezumtiile simple.

b) unei rude a sotului supravietuitor, daca acesta din urma era, la data liberalitatii, mostenitorul prezumtiv al acestei rude, spre pilda o donatie facuta bunicii sotului supravietuitor, afara numai daca, la data donatiei, mai traia fiica acestei bunici - mama sotului donatar - caci, in acest din urma caz, sotul nu era la data donatiei mostenitorul prezumtiv al aparentului donatar, este nu numai necesara, dar si suficienta. Cu alte cuvinte, prezumtia legala de interpunere de persoane nu inceteaza de a fi operanta daca sotul supravietuitor, in fapt, nu ar veni la mostenirea celui aparent gratificat, fie din cauza ca ar predeceda, fie pentru ca ar deveni nevrednic sau ar renunta la acea mostenire.

5. Corelatia art.939 C.civ. cu dispozitiile Legii din 10 iunie 1944 pentru dreptul la mostenire al sotului supravietuitor.

Regulile ce carmuiesc concursul cotitatii disponibile speciale (art.939 C.civ.) cu cea ordinara (art.841 C.civ.) gasesc un nou prilej de aplicare in problemele pe care le ridica coexistenta art.939 C.civ. cu dispozitiile Legii din 1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor.

In prealabil se pune intrebarea daca, prin intrarea in vigoare a Legii din 1944, art.939 nu ar fi fost tacit abrogat. Unele instante au admis acest punct de vedere care, pe buna dreptate, a fost condamnat de Tribunalul Suprem. Prin decizii repetate, inaltul for a statornicit ca, de vreme ce legiuitorul nu a abrogat expres acest text, iar pe de alta parte el nu este prin nimic incompatibil cu dispozitiile Legii din 1944, aceasta prevedere legala de protectie a copiilor anteriori casatoriei defunctului mai este inca in vigoare.

Dispozitiile privitoare la cotitatea disponibila speciala urmeaza insa a fi aplicate tinandu-se seama de coexistenta lor cu prevederile reglementarii din 1944 privitoare la drepturile succesorale ale sotului supravietuitor.

Sotul ramas in viata, potrivit Legii din 1944, vine in concurs cu copiii defunctului, avand drept la un sfert din mostenire. Pentru jumatate din aceasta portiune succesorala, el se bucura de rezerva. In sfarsit, el datoreaza copiilor cu care vine in concurs raportul si il poate pretinde acestora.

Astfel fiind, se pune intebarea daca rezerva sotului ramas in viata urmeaza sa se impute asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei descendentilor. Am vazut ratiunile pentru care rezerva copiilor si a posteritatilor trebuie sa ramana neatinsa, rezerva sotului urmand sa fie imputata asupra cotitatii disponibile. Acesta este de altfel si punctul de vedere care a fost consacrat de practica judecatoreasca.

De indata insa ce chiar rezerva sotului supravietuitor trebuie sa fie socotita asupra cotitatii disponibile, cu atat mai puternic acea fractie din portiunea succesorala legala a sotului supravietuitor care nu-i este rezervata de lege si de care defunctul il poate lipsi prin liberalitatile sale nu poate fi imputat asupra rezervei copiilor, ci urmeaza sa fie trecuta tot asupra cotitatii disponibile, bineinteles numai in masura in care defunctul nu a inlaturat pe sot de la mostenire fie direct prin dezmostenire, fie indirect, epuizand prin liberalitati cotitatea disponibila.

In cazul in care sotul ramas in viata vine in concurs cu copiii din alta casatorie a defunctului - in interesul aratat - trebuie sa ne intrebam daca rezerva, sau mai larg portiunea succesorala a sotului supravietuitor se va imputa asupra cotitatii disponibile speciale prevazute de art.939 C.civ. sau asupra celei ordinare statornicite de srt.841 C.civ.

La prima vedere, raspunsul ar parea ca nu poate fi decat unul. De vreme ce, in prezenta copiilor dintr-o casatorie anterioara - in intelesul aratat - art.939 C.civ. restrange in marginile unei cotitati disponibile speciale putinta ca sotul cel nou sa primeasca de la cel predecedat avantaje cu titlu gratuit, prin aceasta chiar se instituie impotriva acestor copii o rezerva speciala, de vreme ce intr-o mostenire, tot ceea ce nu este disponibil nu poate fi decat rezerva. Ar urma ca in raporturile dintre sotul supravietuitor si copiii dintr-o casatorie anterioara nu ar exista decat o singura rezerva si o singura cotitate disponibila - aceea prevazuta de art.939 C.civ. In consecinta, rezerva sotului supravietuitor nu ar putea fi imputata decat asupra cotitatii disponibile speciale. Cu atat mai mult ar trebui sa fie imputata asupra acestei cotitati disponibile speciale partea nerezervata din portiunea succesorala pe care legea o atribuie sotului ramas in viata.

Asadar, scopul art.939 C.civ. este sa apere interesele succesorale ale copiilor anteriori casatoriei parintelui lor, impotriva liberalitatilor consimtite de catre defunct sub imperiul unui abuz de influenta prezumat al sotului supravietuitor. Numai in aceasta masura sotul ramas in viata nu poate fi gratificat de parintele predecedat decat in limitele cotitatii disponibile speciale si numai in aceasta masura copiii vor putea cere reductiunea donatiilor si legatelor facute de parintele lor sotului ramas in viata, cu depasirea cotitatii disponibile.

In orice alte privinte, imperiul dispozitiei de exceptie cuprinse in art.939 C.civ. inceteaza si chiar in raporturile dintre copiii dintr-o casatorie anterioara si sotul supravietuitor isi reia stapanirea dreptul comun al rezervei si cotitatii disponibile ordinare, prevazute de art.841 C.civ..

Am vazut, intr-adevar, ca, ori de cate ori liberalitatea este o donatie ce i-a fost facuta sotului supravietuitor de catre defunct, inainte de casatorie si nu in vederea acesteia, descendentii defunctului, anteriori acestei casatorii, nu se pot plange decat daca a fost atinsa rezerva ordinara ce le este recunoscuta prin art.841 C.civ.. In acest caz, donatarul nefiind gratificat in calitatea sa de sot sau de viitor sot, ci ca orice alta persoana, prezumtia de abuz de influenta legata de aceste calitati nu mai poate primi aplicare si prin urmare, donatia poate fi facuta in limitele cotitatii disponibile ordinare.

In aceste conditii este limpede ca prevederile art.939 C.civ., care apara pe copiii anteriori casatoriei de abuzul de influenta prezumat al noului sot, nu poate avea ca scop si ca efect sa-i puna la adapostul aplicarii unei dispozitii imperative a legii, cum este cea care acorda sotului supravietuitor un drept la rezerva. Acest drept se situeaza in afara domenilui de aplicare a art.939 C.civ.. Rezerva sotului supravietuitor se va imputa, asadar, nu asupra cotitatii disponibile speciale, ci asupra celei ordinare, micsorand-o in mod corespunzator.

Aceeasi trebuie sa fie solutia - adica imputarea asupra cotitatii disponibile ordinare - si cat priveste fractia nerezervata din portiunea succesorala legala a sotului supravietuitor, deoarece legea civila nu poate socoti dobandite printr-un abuz de influenta bunuri pe care ea le transmite asupra sotului ramas in viata, daca cel predecedat nu a dispus altfel prin donatie sau legat.

Pentru a rationa altfel, ar trebui sa admitem ca legea, prin art.939, ar prezuma ca neexercitarea de catre defunct a dreptului sau de a dezmosteni pe sotul ramas in viata, in limitele cotitatii disponibile, s-ar datora influentei si presiunilor pe care acesta din urma le-a exercitat.

Dar art.939 C.civ. nu apara, credem, pe copiii anteriori casatoriei decat impotriva actelor de dispozitie cu titlu de liberalitate ale parintelui lor (argument de text: "va putea darui"), nu si impotriva actelor prin care acesta omite sa lipseasca pe tovarasul sau de viata de drepturile succesorale pe care legea le recunoaste acestuia din urma. Este solutia, credem, la care trebuie sa ne conduca si caracterul derogator al art.939 C.civ., caracter care ne sileste sa interpretam in mod restrictiv acest text.

Asadar, portiunea succesorala legala a sotului supravietuitor se imputa asupra cotitatii disponibile ordinare, chiar in prezenta copiilor anteriori casatoriei. In limita acestei cotitati disponibile ordinare (art.841 C.civ.), sotul ramas in viata va putea sa cumuleze cotitatea disponibila speciala (art.939 C.civ.) cu portiunea sa succesorala. Este solutia la care s-a oprit Colegiul civil al Tribunalului Suprem.

Prin urmare, cand la succesiune vine un singur copil al defunctului, iar acesta este anterior casatoriei, cotitatea disponibila ordinara fiind de 1/2, sotul supravietuitor va putea primi prin aceasta cotitate sfertul de mostenire la care are dreptul in temeiul legii si va pastra liberalitatile ce defunctul i-a facut in marginile intregului disponibil special, care stim ca este de cel mult 1/4 din mostenire.

In cazul in care la mostenire vin doi copii, iar cel putin unul este anterior casatoriei, cotitatea disponibila ordinara este de 1/3 din mostenire. Daca scadem rezerva sotului ramas in viata, care, in concurs cu copiii, este de 1/2 din portiunea sa succesorala de 1/4, vom avea 1/3-1/8 adica 8/24-3/24=5/24, ceea ce reprezinta, in speta, restul cotitatii disponibile ordinare.

Aceasta este, in cazul nostru, mai mica decat cotitatea disponibila speciala, care ar trebui sa fie de 1/4, adica de 6/24. Sub pedeapsa de a aduce atingere rezervei ordinare a copiilor - ceea ce este inadmisibil, dupa cum, prin repetate decizii, a statornicit in mod just, Tribunalul nostru Suprem - sotul supravietuitor in afara de rezerva sa succesorala, nu va putea primi nici prin efectul liberalitatilor, nici prin acela al legii mai mult decat restul disponibilului ordinar, adica 5/24, ceea ce nu atinge in speta plafonul stabilit prin cotitatea disponibila speciala.

In sfartit, in cazul in care la mostenire vin trei sau mai multi copii, cotitatea disponibila ordinara este de 1/4. Scazand din aceasta rezerva succesorala a sotului supravietuitor, adica 1/8, vom avea 1/4-1/8=2/8-1/8=1/8. Este tot ceea ce sotul supravietuitor va putea primi, in afara de rezerva sa succesorala, atat in temeiul liberalitatilor ce i-au fost facute de catre defunct, cat si in aceea a legii.

Din acestea doua din urma exemple reiese ca se poate intampla ca cotitatea disponibila speciala a sotului sa fie mai mare decat cotitatea disponibila ordinara. Daca, de pilda, sotul vine in concurs cu trei copii ai defunctului si nici unul dintre acestia nu este avantajat de catre defunct, cotitate disponibila speciala a sotului supravietuitor va fi de 1/4, adica de doua optimi, pe cand, am vazut, cotitatea disponibila ordinara, dupa scaderea rezervei cuvenite sotului, nu mai reprezinta decat o singura optime.

Ne-am putea gandi ca, in toate cazurile cand prin imputarea rezervei sotului supravietuitor asupra cotitatii disponibile ordinare aceasta ar cobori sub limitele cotitatii disponibile speciale, sa recunostem sotului dreptul de a cumula rezerva sa succesorala si cotitatea disponibila speciala.

Dar in felul acesta am preface o dispozitie de defavoare fata de sotul supravietuitor - cum este cea cuprinsa in art.939 C.civ. - intr-o dispozitie care, dimpotriva, l-ar favoriza si am intoarce acest text, destinat sa ocroteasca pe copiii anteriori casatoriei, intr-o dispozitie care i-ar defavoriza prin aceea ca ar permite atingerea rezervei lor de drept comun. O asemenea solutie trebuie, prin urmare, sa fie inlaturata. Ea ar contrazice principiul intangibilitatii rezervei de drept comun, principiu statornic consacrat de Tribunalul Suprem.

In cazul in care defunctul a facut liberalitati nu numai sotului supravietuitor, dar si altor persoane, trebuie sa tinem seama de faptul ca:

a) cotitatea disponibila speciala nu se cumuleaza cu cea ordinara, ci se imputa asupra ei, iar pe de alta parte ca:

b) rezerva sotului supravietuitor micsoreaza in mod corespunzator cotitatea disponibila ordinara.

Urmeaza de aici ca, in ipoteza cand au fost gratificati atat sotul supravietuitor, cat si alte persoane, este sigur ca rezerva sotului supravietuitor, care vine in concurs cu descendentii este intotdeauna de 1/8 din intreaga mostenire, se va imputa disponibilului ordinar; restul portiunii sale succesorale nu se va putea socoti asupra acestui disponibil ordinar decat dupa ce, osebit de rezerva sotului, vom scadea din el, in limitele cotitatii disponibile prevazute de art.939 C.civ., liberalitatile pe care defunctul i le-a facut.

In sfarsit, in cazul in care defunctul lasa un singur copil, iar daca acesta este anterior casatoriei, partea nerezervata a portiunii succesorale legale a sotului supravietuitor nu se va putea imputa asupra diferentei dintre cotitatea disponibila ordinara, pe de o parte, si rezerva sotului, precum si cotitatea disponibila speciala prevazuta de art.939, pe de alta parte, decat in masura in care defunctul nu a dispus de aceasta diferenta in folosul unor terte persoane, prin liberalitatile sale.

Astfel, daca defunctul a lasat prin testament copilului sau din alta casatorie 5/8, iar sotului supravietuitor 3/8 din averea sa, imparteala credem, se va face in felul urmator: rezerva ordinara a copilului este de 1/2 si tot la atat se ridica si cotitatea disponibila de drept comun, adica 4/8. Din aceste 4/8 se scade rezerva sotului supravietuitor de 1/8, precum si cotitatea sa disponibila speciala de 2/8. Restul portiunii succesorale a acestuia de 1/8 nu poate insa sa mai fie imputata asupra optimii ramase din cotitatea disponibila ordinara, caci de aceasta optime a dispus testatorul in favoarea copilului din casatoria anterioara. Asadar, copilul va primi 5/8, iar sotul 1/8 cu titlu de rezerva si 2/8 cu titlu de legatar, in marginile cotitatii sale disponibile speciale.

Trebuie insa sa precizam ca atat rezerva si cotitatea disponibila ordinara (art.841 C.civ.), cat si rezerva si cotitatea disponibila apeciala (art.939 C.civ.) se calculeaza deopotriva asupra intregii mosteniri.

Tribunalul Suprem preconizeaza insa si un alt sistem. Rezerva si cotitatea disponibila speciala s-ar calcula asupra intregii mosteniri, iar rezerva si cotitatea disponibila ordinara asupra restului mostenirii ramase dupa scaderea cotitatii disponibile speciale. Acest sistem vine insa in contradictie cu principiul unitatii mostenirii, substituind unei singure succesiuni doua mosteniri distincte. El are drept efect cumularea celor doua cotitati disponibile si drept urmare, atingerea rezervei de drept comun a copiilor, desi Tribunalul Suprem declara intangibila aceasta rezerva. In sfarsit, calculand rezerva de drept comun asupra partii de mostenire ce ramane dupa scaderea liberalitatilor cu care sotul a fost gratificat in marginile cotitatii disponibile speciale, intinderea rezervei urmeaza sa atarne, in masura aratata, de vointa testatorului, cu toate ca, prin definitie, rezerva este sustrasa vointei celui care dispune cu titlu gratuit.