Mijloacele de proba

Mijloacele de proba

A. inscrisurile autentice¹⁴⁵

Potrivit art. 1171 C. civ., inscrisul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are drept de a functiona in locul unde s-a incheiat actul. Este de retinut ca inscrisurile autentice nu trebuie identificate cu actele notariale, desi actele juridice in marea lor majoritate se intocmesc in forma autentica in birourile notarilor publici¹⁴⁶.

Autentificarea propriu-zisa consta in indeplinirea urmatoarelor operatiuni: citirea inscrisului in totalitate de catre notarul public, partilor; intrebarea partilor de catre notar, daca cuprinsul inscrisului exprima vointa lor; declaratia partilor, facuta in fata notarului (agentului instrumentator) ca cele cuprinse in inscris corespund vointei lor; semnarea exemplarelor originale in fata notarului (agentului instrumentator); scrierea incheierii de autentificare prin care notarul (agentul instrumentator) declara autentic inscrisul¹⁴⁷.

Autentificarea isi produce efectele din momentul in care notarul public a luat consimtamantul partilor si acestea au semnat¹⁴⁸.

inscrisurile autentice au o putere doveditoare deosebita, deoarece, asa cum am aratat, ele se intocmesc in fata notarului public. Uneori insa, cerinta formei autentice este prevazuta in mod imperativ sub sanctiunea nulitatii absolute¹⁴⁹.

inscrisul autentic prezinta mai multe avantaje, si anume¹⁵⁰:

face dovada datei pana la inscrierea in fals;

se bucura de prezumtia de validitate, proba contrarie revenind celui ce-1 contesta¹⁵¹;

cand prin inscris sunt constatate obligatii si acestea au ajuns la scadenta, inscrisul are puterea de titlu executoriu putand fi pus in executare fara a mai fi necesara sesizarea instantei;

face dovada, pana la inscrierea in fals, cu privire la constatarile personale ale notarului public facute in limitele atributiilor sale. Mentiunile inscrise pe baza declaratiilor partilor fac dovada pana la proba contrarie.

Dispozitiile art. 1173 alin. l ale Codului civil prevad ca, actul autentic are deplina credinta in privinta oricarei persoane despre dispozitiile si conventiile ce constata, dispozitii care trebuie interpretate in sensul ca opozabilitatea actului fata de terti este privitoare la drepturile si obligatiile reciproce ale partilor considerate ca fapte a caror existenta nu poate fi ignorata de catre tertele persoane. Dispozitiile art. 1173 alin. l sunt completate de dispozitiile art. 1174 alin. l care prevad ca, actul autentic sau cel sub semnatura are tot efectul intre parti despre drepturile si obligatiile ce constata, precum si despre aceea ce este mentionat in act peste obiectul principal al conventiei, insa aceasta mentiune are un raport oarecare cu obiectul initial. Asadar, rezulta ca cele doua texte de lege nu sunt contradictorii, ci complementare¹⁵².

Actul ce nu poate fi autentic din cauza necompetentei sau a necapacitatii functionarului sau din lipsa de forme este valabil ca inscris sub semnatura privata, daca este semnat de partile contractuale (art. 1172 C. civ.)

B. inscrisurile sub semnatura privata

inscrisurile sub semnatura privata sunt acele inscrisuri intocmite de parti fara interventia vreunui organ al statului, semnate de partile sau de partea de la care emana. Singura conditie care se cere, in principiu, pentru valabilitatea inscrisului sub semnatura privata, este semnatura partilor¹⁵³.

Legea nu impune conditii deosebite cu privire la materializarea inscrisului sub semnatura privata, acesta putand fi dactilografiat, litografiat, imprimat¹⁵⁴, dar semnatura, asa cum am aratat deja, trebuie sa fie efectuata de mana partilor¹⁵⁵, in afara de semnatura partilor, anumite inscrisuri sub semnatura privata trebuie sa indeplineasca si alte conditii: formalitatea multiplului exemplar si mentiunea "bun si aprobat'.

Formalitatea multiplului exemplar.

Potrivit art. 1179 alin. l C. civ., actele sub semnatura privata care cuprind conventii sinalagmatice nu sunt valabile, daca nu s-au facut in atatea exemplare originale cate parti sunt cu interese contrarii.

Fiecare exemplar trebuie sa faca mentiune de numarul originalelor care s-au facut (art. 1179 alin. 2). Lipsa mentiunii ca originalele s-au facut in numar indoit, intreit etc. nu poate fi opusa de acela care a executat din parte-i conventia constatata prin act (art. 1179 alin. 3).

Din scopul urmarit prin instituirea conditiei "formalitatea multiplului exemplar' ca si din unele dispozitii legale reiese ca exista si situatii in care aceasta conditie nu se cere nici pentru conventii sinalagmatice, si anume¹⁵⁶:

cand un inscris este nul ca inscris autentic, el este valabil ca inscris sub semnatura privata, cu conditia ca acel inscris sa fi fost semnat de parti;

conventiile sinalagmatice comerciale sunt supuse dispo­zitiilor Codului comercial in sensul ca, aceste conventii pot fi dovedite prin orice mijloc de proba (art. 46 C. corn.);

in cazul in care una dintre parti si-a executat integral obligatia asumata prin conventia sinalagmatica, inainte sau odata cu semnarea inscrisului, cealalta parte nu mai are niciun interes sa aiba la dispozitie un exemplar original, drepturile sale fiind pe deplin rea­lizate;

in cazul in care partile recunosc unicul exemplar intocmit pentru constatarea unei conventii sinalagmatice;

in cazul in care conventia sinalagmatica s-a incheiat prin corespondenta, respectiv oferta a fost urmata de acceptare.

Nulitatea inscrisului sub semnatura privata este o nulitate relativa deoarece art. 1179 C. civ. urmareste ocrotirea unor interese cu caracter privat.

Mentiunea "bun si aprobat', ca o alta conditie speciala a inscrisurilor sub semnatura privata, rezulta din dispozitiile art. 1180 alin. l C. civ.

Potrivit textului de lege mentionat, inscrisul sub semnatura privata prin care o parte se obliga catre alta a-i plati o suma de bani sau o catime oarecare trebuie sa fie scris in intregul lui de acela care 1-a subscris, sau cel putin acesta, inainte de a subsemna, sa adauge la sfarsitul inscrisului cuvintele bun si aprobat, aratand intotdeauna in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa semneze.

Deoarece mentiunea "bun si aprobat' se refera numai la inscrisurile sub semnatura privata intocmite pentru a constata obligatii unilaterale, scopul art. 1180 alin. l C. civ. este tocmai acela de a proteja debitorul impotriva abuzului creditorului care ar obtine o semnatura in alb.

Potrivit art. 1181 C. civ., cand suma aratata in act difera de aceea ce este aratata in bun, obligatia se prezuma ca este pentru suma cea mai mica, chiar daca actul si formula "bun si aprobat' au fost scrise de persoana care s-a obligat.

Neindeplinirea conditiei impuse de art. 1180 alin. l C. civ. conduce la nulitatea inscrisului sub semnatura privata, insa nu va afecta valabilitatea actului juridic. Desigur, este vorba de o nulitate

relativa, deoarece art. 1180 alin. l C. civ. urmareste asa cum am aratat, interesele debitorului.

Forta probanta a inscrisului sub semnatura privata rezulta din insasi semnatura partilor.

Desi inscrisul sub semnatura privata nu se bucura de prezumtia de autenticitate, art. 1176 C. civ. prevede ca acest inscris, daca este recunoscut de partea careia i se opune sau verificat de catre instanta, are intre partile care 1-au subscris si intre cele care le reprezinta drepturile lor, aceeasi putere doveditoare ca si inscrisul autentic.

in raporturile dintre partile inscrisului mentiunea datei are aceeasi valoare doveditoare ca si celelalte mentiuni sau enuntari ale inscrisului pana la proba contrarie, in ceea ce priveste forta probanta a datei fata de terti, art. 1182 C. civ. precizeaza ca data inscrisa sub semnatura privata nu face credinta fata de terti decat cand a devenit certa prin unul din urmatoarele mijloace, si anume: infatisarea inscrisului la o institutie publica; inregistrarea inscrisului intr-un registru public; moartea uneia din persoanele care au semnat inscrisul; a trecerii inscrisului, chiar si prescurtat, in actele intocmite de functionarii de stat.

Potrivit art. 8 lit. f si art. 13 alin. 2 din Legea nr. 36/1995 notarul public, misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei decid data certa inscrisurilor care li se prezinta in acest scop. in acelasi context amintim si art. 3 lit. c din Legea nr. 51/1995¹⁵⁷.

C. Alte inscrisuri

a) Raboajele reprezinta o proba preconstituita, deoarece ele exprima o gandire materializata in crestaturi simultane facute pe doua bucati de lemn¹⁵⁸. Raboajele sunt destinate sa constate numarul furniturilor predate debitorului¹⁵⁹, fiecare lemn crestat fiind controlat prin compararea cu celalalt care ar trebui sa poarte acelasi numar de crestaturi. Cand aceste crestaturi nu se potrivesc, poate fi luat in

considerare numai numarul de crestaturi ce se potrivesc, deci cel mai mic¹⁶⁰.

b) Registrele, cartile si hartiile casnice¹⁶¹ sunt acele registre sau insemnari in legatura cu unele evenimente din viata persoanelor ce , obisnuiesc sa tina astfel de inscrisuri, care uneori se pot referi si la anumite operatiuni juridice (de ex.: efectuarea unei plati; vanzarea unui bun etc.). Potrivit art. 1185 C. civ. mentiunile inscrise in registrele si hartiile casnice nu fac nicio credinta in favoarea celui care le tine, nici pentru a dovedi eliberarea sa de o obligatie si nici pentru a dovedi un drept impotriva altei persoane, deoarece nimeni nu isi poate crea singur dovezi in favoarea sa si in acelasi timp impotriva altei persoane.

in schimb, acelasi articol prevede ca registrele si hartiile casnice au putere impotriva celui ce le-a scris in doua situatii: cand cuprind primirea unei plati si cand cuprind mentiunea expresa ca scrierea s-a facut pentru a tine loc de titlu in favoarea creditorului. O astfel de inscriere are caracterul unei marturisiri a debitorului despre existenta unei obligatii, deci, o marturisire extrajudiciara;

c) Mentiunea facuta de creditor pe titlul de creanta. Potrivit art. 1186 alin. l C. civ., orice mentiune facuta de creditor in josul, pe marginea sau pe dosul unui titlu de creanta are forta probanta chiar daca nu este semnata, nici datata, daca tinde a proba liberarea debitorului de datorie. Aceeasi putere doveditoare o are si mentiunea facuta de creditor pe dosul, marginea sau in josul duplicatului unui act sau chitanta, cu conditia ca duplicatul sa fie in posesia debitorului (art. 1186 alin. 2);

d) Scrisorile¹⁶² pot constitui o proba in justitie in situatia in care ele contin marturisirea extrajudiciara a unor fapte care au relevanta in cauza, cu conditia ca persoana care le prezinta instantei sa nu fi intrat

in posesia lor in mod ilicit, precum si cu conditia ca scrisoarea sa nu aiba un caracter confidential¹⁶³.

inscrisurile specifice dreptului comercial

in materie comerciala pot fi folosite, alaturi de mijloacele de proba caracteristice dreptului comun, si anumite inscrisuri specifice activitatii comerciale, si anume: facturile acceptate, corespondenta comerciala, telegramele, registrele comerciale, precum si mijloacele moderne de comunicare (telex si telefax, inregistrarile electronice).

a) Factura acceptata. Factura comerciala este un inscris sub semnatura privata prin care este constatata executarea unei operatiuni comerciale¹⁶⁵.

Emiterea unei facturi este legata, de regula, de operatiunile de vanzare-cumparare; ea se intocmeste de vanzator si se trimite expeditorului¹⁶⁴.

Factura se intocmeste in dublu exemplar, un exemplar se trimite/se inmaneaza cumparatorului odata cu marfa.

Ca orice inscris sub semnatura, factura face dovada deplina impotriva emitentului si in favoarea destinatarului ei¹⁶⁵, insa daca factura este acceptata de catre destinatar (cumparator), ea face dovada si in favoarea emitentului (vanzator)¹⁶⁶.

Acceptarea poate fi expresa, atunci cand factura este semnata de catre cumparator si tacita, cand rezulta din comportamentul cumpa­ratorului, cum ar fi: revanzarea marfii, efectuarea platii etc.

Tacerea cumparatorului nu echivaleaza cu acceptarea tacita a facturii. Nu este exclusa insa posibilitatea ca, prin contractul incheiat, partile sa convina ca tacerea cumparatorului sa constituie acceptare,

daca intr-un anumit termen de la primirea facturii, acesta nu face nicio obiectie¹⁶⁷.

b) Corespondenta comerciala. Prin corespondenta comerciala se intelege orice fel de scrisori, telegrame etc. schimbate intre comer­cianti si intre acestia si clientela lor, adica expediate si primite¹⁶⁸. Corespondenta comerciala face parte din categoria inscrisurilor sub semnatura privata si face dovada impotriva aceluia de la care emana, de aceea aceste inscrisuri trebuie sa fie semnate de comerciantul de la care emana.

Particularitatea acestui mijloc de proba se regaseste in art. 25 din Codul Comercial potrivit caruia, comerciantul este obligat a copia din registrul special si dupa ordinea zilei toate scrisorile ce le trimite; cu alte cuvinte, forta probanta a acestui mijloc de proba o are nu numai originalul scrisorii, ci si copia ei pastrata in registrul copier. Copiile de pe corespondenta trimisa pot sa serveasca ca proba atat in favoarea comerciantului, cat si in favoarea celui care a negociat cu el¹⁶⁹.

Este de retinut ca, potrivit dispozitiilor legale, copia scriso­rii/telegramei poate face dovada numai asupra continutului, nu si asupra faptului ca scrisoarea/telegrama a fost trimisa.

c) Telegramele. Telegrama este o comunicare a unei manifestari de vointa transmisa la distanta de catre o persoana altei persoane prin intermediul oficiului telegrafo-postal. Caracteristica telegramei consta in faptul ca, persoana careia ii este trimisa telegrama, primeste de fapt un inscris care cuprinde continutul comunicarii, si nu inscrisul original predat de persoana care a trimis telegrama oficiului telegrafo-postal.

Potrivit art. 47 C. corn. telegrama face proba ca inscris sub semnatura privata, cand originalul este subscris de insasi persoana aratata in ea ca trimitatorul ei.

Este normal ca telegrama sa aiba forta probanta a unui inscris sub semnatura privata din moment ce originalul semnat de persoana care a trimis-o se afla depus la oficiul telegrafo-postal.

Dispozitiile art. 49 C. corn. stabilesc ca prin telegrama se poate transmite si o imputernicire sau consimtamant pentru care este necesara forma solemna, insa pentru aceasta se cere ca semnatura originalului telegramei sa fie autentificata in conditiile legii.

Data telegramei stabileste pana la proba contrarie, ziua si ora la care ea a fost expediata de catre oficiul telegrafo-postal (art. 47, alin. 3, C. corn.).

in caz de eroare, schimbare sau intarziere in transmiterea unei telegrame, se aplica principiile generale asupra culpei, insa transmi-tatorul este in afara oricarei culpe, daca s-a ingrijit sa colationeze telegrama in conditiile stabilite de regulamentele telegrafo-postale (art. 48, C. corn.).

d) Registrele comerciale. Printre obligatiile profesionale ale comerciantilor, legea prevede si pe aceea de a tine o evidenta a acti­vitatii comerciale. Aceasta evidenta poate fi tinuta prin intermediul registrelor comerciale care au, pe langa functiile de cunoastere, evi­denta si control si o functie probatorie. Registrele comerciale obli­gatorii sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar, registrul copier si registrul cartea-mare¹⁷⁰.

Potrivit art. 50, alin. l, C. corn, registrele comerciantilor tinute in regula pot fi folosite ca mijloace de proba injustitie pentru fapte si chestiuni de comert.

Desi in articolul mentionat se prevede ca registrele "regulat tinute pot face proba' in favoarea comerciantului, textul de lege aratat nu prevede valoarea probanta a registrului unui comerciant in caz de litigiu cu un necomerciant, in aceasta situatie, registrul comerciantului nu face dovada impotriva necomerciantului (art. 1183 C. civ.), dar are o forta probanta impotriva comerciantului (art. 1184 C. civ.).

Pentru ca registrele comerciale sa aiba forta probanta atat in favoarea comerciantului, cat si impotriva lui, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii, si anume: registrele sa fie

obligatorii¹⁷¹; registrele sa fie tinute in conformitate cu dispozitiile legale; litigiul sa fie intre comercianti.

Referitor la folosirea registrelor comerciale ca mijloace de proba, Codul comercial reglementeaza doua modalitati, respectiv, comunicarea registrelor comerciale si infatisarea registrelor comer­ciale.

Comunicarea registrelor poate fi ordonata de catre instanta, la cererea partii, in anumite situatii: in materie succesorala, comunitate de bunuri, societati si in caz de faliment (art. 30 C. corn.).

infatisarea registrelor poate fi ordonata de catre instanta la cererea unei parti sau din oficiu, pentru a se extrage din ele numai ceea ce este privitor la litigiu (art. 32 C. corn.).

e) Mijloacele moderne de comunicare. Datorita avantajelor pe care le prezinta telexul, telefaxul si inregistrarile electronice, acestea au patruns si in activitatea comerciala, contribuind atat la rapiditatea efectuarii operatiunilor specifice comerciantilor, cat si la perfectarea raporturilor juridice dintre acestia.

Telexul reprezinta un sistem mixt de telefonie si telegrafie, care foloseste prin comutare acelasi circuit de transmisie¹⁷².

Telefaxul reprezinta metode de transmitere a textelor, desenelor si fotografiilor etc. pe liniile de comunicatie telefonice¹⁷³.

Cu toate ca procedeul de transmitere este diferit, destinatarul primeste un inscris care cuprinde continutul comunicarii, astfel ca situatia este asemanatoare telegramei; forta probanta a celor doua mijloace moderne de comunicare este asimilata cu cea a telegramei si, deci, pot fi folosite ca inscrisuri sub semnatura privata¹⁷⁴.

In dreptul comertului international, cerinta formei scrise se considera indeplinita, daca elementele contractului de comert exterior rezulta dintr-o comanda si o confirmare de comanda, ambele scrise,

sau dintr-o oferta si din acceptarea ofertei realizate, printr-un schimb de scrisori, telegrame, telexuri¹⁷⁵.

inregistrarile electronice¹⁷⁶ sunt folosite tot mai frecvent in activitatea comerciantilor; daca la inceput inregistrarile electronice erau folosite numai in contabilitate, in prezent sunt folosite si in activitatea bancara, fiind consacrate de legiuitor¹⁷⁷.

in literatura de specialitate nu exista un punct de vedere unanim in ceea ce priveste forta probanta a inregistrarilor electronice, intr-o opinie, s-a considerat ca inregistrarile electronice nu pot fi asimilate inscrisurilor sub semnatura privata, ci pot fi considerate un inceput de dovada scrisa sau pot avea valoarea unei prezumtii simple¹⁷⁸.

intr-o alta opinie, s-a aratat ca din punct de vedere probatoriu, inregistrarile electronice pot fi asimilate inscrisurilor sub semnatura privata si pot fi considerate un inceput de dovada scrisa sau pot avea valoarea unei prezumtii simple¹⁷⁹.

in ceea ce ne priveste, consideram ca forta probanta a inscrisului in forma electronica este data le Legea nr. 455/2001, privind semnatura electronica¹⁸⁰.

Potrivit art. 4, pct. 2 din Legea nr. 455/2001, inscrisul in forma electronica reprezinta o colectie de date in forma electronica, intre care exista relatii logice si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.

in privinta conditiilor si a efectelor, art. 5 din Legea nr. 455/2001 asimileaza cu inscrisul sub semnatura privata, acel inscris in forma electronica caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a

asociat logic o semnatura electronica extinsa,¹⁸¹ bazata pe un certificat calificat¹ nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si gene­rata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii elec­tronice¹⁸³.

inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care 1-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile (art. 6 ).

in cazurile in care, potrivit legii, forma scrisa este ceruta ca o conditie de proba sau de valabilitate a unui act juridic, un inscris in

forma electronica indeplineste aceasta cerinta daca i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat si generata prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii (art. 7).

in cazul in care una dintre parti nu recunoaste inscrisul sau semnatura, instanta va dispune intotdeauna ca verificarea sa se faca prin expertiza tehnica de specialitate, in acest scop, expertul sau specialistul este dator sa solicite certificate calificate, precum si orice alte documente necesare, pentru identificarea autorului inscrisului, a semnatarului sau a titlului de certificat (art. 8).