Notiunea de drept

Notiunea de drept

Cuvantul "drept" provine din limba latina (directus), unde avea mai multe intrebuintari: ca adverb, avea intelesul de cuvant care indica directia (direct, fara ocol, de‑a dreptul); ca adjectiv, indica anumite insusiri (linie dreapta, drum drept), iar in sens figurativ insemna: potrivit dreptatii, potrivit adevarului, corect, echitabil.

Pentru substantivul "drept", latinii foloseau cuvantul "jus", ceea ce insemna lege, drept, dreptate. Luat in sens metaforic, cuvantul "drept", atat la romani, cat si in dreptul modern al majoritatii statelor, desemneaza ceea ce este conform cu legea (cu norma de drept). Expresii care sa desemneze aceeasi notiune, adica "drept", intalnim la francezi - droit -; la englezi - right -; la germani - recht -; la spanioli - derecho - etc.[1]

In cadrul disciplinei juridice a dreptului, notiunea "drept" capata mai multe intelesuri, astfel:

a.         Prin "drept" intelegem totalitatea normelor juridice instituite (adoptate) de stat in scopul reglementarii relatiilor dintre oameni in cadrul societatii, indicand, totodata, chiar "obiectul sau" (relatiile sociale pe care le reglementeaza).

Toate aceste reglementari alcatuiesc un tot unitar, un ansamblu de reguli de conduita care guverneaza comportamentul membrilor societatii. Acest ansamblu de reguli constituie ceea ce numim "dreptul obiectiv". Totalitatea normelor de drept in vigoare la un moment dat formeaza "dreptul pozitiv".

b.     In al doilea rand, prin notiunea "drept" intelegem posibilitatea sau prerogativa recunoscuta de lege unei persoane de a avea o anumita conduita, de a indeplini anumite acte juridice, adica de a‑si exercita drepturile prevazute si ocrotite de dreptul pozitiv, precum si de a putea sa pretinda persoanelor obligate sa aiba o comportare corespunzatoare dreptului sau, care, daca nu se realizeaza de buna voie, se va putea realiza apelandu‑se la forta de constrangere a statului. Pentru ca acest drept este definit in raport cu subiectul sau, se numeste "drept subiectiv".

c.      Intr‑o alta acceptiune, notiunea "drept" desemneaza "stiinta dreptului", adica stiinta care studiaza legile aparitiei, existentei si dezvoltarii statului si dreptului, precum si legatura dreptului cu celelalte stiinte sociale (economia politica, istoria, statistica etc.)[2].

In organizarea si functionarea unei societati, dreptul este instrumentul care ii confera acesteia ordine, disciplina, siguranta si stabilitate in interesul general.

In urma celor analizate consideram urmatoarea definitie a dreptului este mai cuprinzatoare - Dreptul este un sistem de reguli generale, obligatorii, care sunt stabilite si protejate de catre stat, exprima interesele generale ale poporului si se manifesta ca regulator de catre  stat al raporturilor sociale.