OCROTIREA PARINTEASCA

Sectiunea 1 - Notiunea si principiile ocrotirii parintesti

1.1. Notiunea de ocrotire parinteasca

Prin ocrotire parinteasca se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor conferite prin lege parintilor pentru a asigura cresterea si educarea copiilor minori. Aceasta institutie isi gaseste temei legal in Codul familiei, Titlul III, capitolul I, sectiunea I, intitulat Drepturile si indatoririle parintilor fata de copiii minori, precum si in Legea nr.272/2004. Aceste prevederi se completeaza cu alte reglementari in materie, precum si cu prevederile cuprinse in tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte.

Asa cum s-a aratat in literatura de specialitate, ocrotirea parinteasca are drept scop cresterea, educarea si pregatirea pentru viata a copilului minor, dar si un scop social, si anume acela de crestere si educare a copilului minor, in conformitate cu normele morale si cu regulile de convietuire sociala[1].

Ocrotirea parinteasca se exercita pe toata perioada cat copilul este minor, cu exceptia cazului in care acesta dobandeste capacitate deplina de exercitiu prin casatorie[2].

1.2. Principiile ocrotirii parintesti

Principiile ocrotirii parintesti reprezinta acele reguli fundamentale care guverneaza institutia ocrotirii parintesti.

Acestea sunt:

1.2.1. Ocrotirea parinteasca se exercita numai in interesul minorului. Prin interes al copilului, legiuitorul desemneaza, pe de o parte, un interes social superior, conform caruia parintii au obligatia sa creasca si sa educe copilul, in conformitate cu regulile si principiile generale ale societatii, iar, pe de alta parte, un interes personal concret al minorului, in acest sens parintii avand obligatia de a se ingriji de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, dar si de educarea si pregatirea profesionala potrivit cu insusirile sale.

1.2.2. Ocrotirea parinteasca se exercita sub supravegherea si controlul autoritatii tutelare, al instantelor judecatoresti si al Ministerului Public.

Autoritatea tutelara are indatorirea permanenta de control si indrumare a modului in care se exercita ocrotirea parinteasca. Potrivit dispozitiilor art. 158 din Codul familiei, atributiile de autoritate tutelara apartin organelor executive si de dispozitie ale consiliilor locale comunale, orasenesti, municipale sau de sector ale municipiului Bucuresti

Ca organ de control si indrumare a activitatii de ocrotire parinteasca, autoritatea tutelara are dreptul, potrivit art.108 din Codul familiei, sa exercite un control efectiv si continuu asupra felului in care parintii isi indeplinesc indatoririle privitoare la persoana si la bunurile copilului, sa viziteze copiii la locuinta lor si sa se informeze despre sanatatea, dezvoltarea lor fizica, educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala.

Ca organ de decizie, amintim cateva dintre atributiile autoritatii tutelare:

- solutionarea neintelegerilor dintre parinti cu privire la exercitiul drepturilor si obligatiilor parintesti;

- incuviintarea cererii copilului care a implinit varsta de 14 ani de a avea un domiciliu separat de cel al parintilor sai, in scopul desavarsirii invataturii si pregatirii sale profesionale;

- incuviintarea relatiilor personale a parintelui decazut din drepturile parintesti cu copilul, daca cresterea si educarea acestuia nu este primejduita in acest fel;

- aprobarea inventarului bunurilor minorului, precum si plata creantelor pe care le are fata de minor parintele, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii si surorile parintelui;

- stabilirea sumei anuale necesare pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale;

- incuviintarea actelor de dispozitie pe care parintii urmeaza sa le incheie in numele minorului sau pe care minorul urmeaza sa le incheie cu incuviintarea prealabila a parintilor;

- numirea curatorului in caz de interese contrare intre parinti si copil.

Autoritatea tutelara actioneaza si in calitate de organ de sesizare, atunci cand luarea anumitor masuri de ocrotire a minorului sunt de competenta instantei judecatoresti, in acest caz avand calitate procesuala activa in virtutea legii[3].

Cazurile in care autoritatea tutelara actioneaza ca organ de sesizare sunt prevazute de asemenea de Codul familiei:

- poate cere modificarea masurilor privitoare la drepturile si indatoririle parintilor fata de copil;

- poate cere punerea sub interdictie a unui copil aflat sub interdictie judecatoreasca;

- poate cere decaderea parintelui din drepturile parintesti.

De asemenea, autoritatii tutelare ii revin o serie de atributii si in cazul in care legea prevede necesitatea ascultarii acesteia pentru solutionarea unor probleme in legatura cu ocrotirea parinteasca. Dispozitiile legii in acest sens sunt imperative, motiv pentru care instanta de judecata nu poate trece la solutionarea cauzei decat dupa ascultarea delegatului autoritatii tutelare.

Potrivit legii, ascultarea autoritatii tutelare se face in urmatoarele cazuri:

- in caz de divort sau de anulare a casatoriei, cand se pune problema incredintarii copiilor minori pentru crestere si educare (art.42 alin.1 si art.24 alin.2 din Codul familiei);

- atunci cand, schimbandu-se unele imprejurari, se pune problema modificarii de catre instanta de judecata a unor masuri luate anterior cu ocazia divortului, cu privire la incredintarea pentru crestere si educare a copiilor minori (art.44 alin.2 din Codul familiei);

- cand, ca urmare a stabilirii filiatiei din afara casatoriei prin hotarare judecatoreasca, se pune problema incredintarii copilului pentru crestere si educare, si a stabilirii pensiei de intretinere ( art. 65 din Codul familiei);

- cand se cere stabilirea locuintei copilului de catre instanta de judecata, daca parintii nu locuiesc impreuna si nu se inteleg in aceasta privinta (art. 100 alin.3 din Codul familiei);

- cand instanta de judecata trebuie sa stabileasca intinderea obligatiei de intretinere, a felului si modalitatii de executare, precum si a contributiei datorate de fiecare parinte, deoarece parintii nu se inteleg in aceasta privinta (art. 107 alin.3 din Codul familiei);

- cand instanta judecatoreasca este chemata sa se pronunte pentru decaderea unuia sau a ambilor parinti din drepturile parintesti (art. 109 alin.2 din Codul familiei).

O alta autoritate cu atributii in ceea ce priveste ocrotirea parinteasca este instanta judecatoreasca. Aceasta isi exercita atributiile in cazul in care parintii incalca in mod grav atributiile ce le revin in legatura cu exercitarea ocrotirii parintesti. Cazurile in care instantele judecatoresti intervin sunt prevazute de Codul familiei si de Legea nr.272/2004.

1.2.3. Principiul independentei patrimoniale dintre copil si parinte, potrivit caruia "parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintelui, in afara de dreptul la mostenire si intretinere".

Faptul ca parintele administreaza bunurile copilului nu este o imprejurare de natura a incalca acest principiu, caci administrarea bunurilor copilului este una dintre indatoririle parintesti, cu conditia ca prin ea sa se apere interesele patrimoniale ale copilului minor[4].

1.2.4. Un alt principiu care guverneaza ocrotirea parinteasca este principiul egalitatii parintilor in exercitarea ocrotirii parintesti, care reprezinta o prelungire a principiului constitutional al egalitatii pe toate planurile intre barbat si femeie. El este consacrat si in Codul familiei de art.1 alin.4, care prevede ca "in relatiile dintre soti, precum si in exercitiul drepturilor fata de copii, barbatul si femeia au drepturi egale." De asemenea, art. 97, alin. 1 din Codul familiei prevede ca ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara deosebire, dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei ori adoptati. Prin urmare, acest text legal vine sa micsoreze diferentele dintre copiii din casatorie si cei din afara casatoriei.

Tot ca o consecinta a acestui principiu, art. 98, alin. 1 din Codul familiei prevede ca masurile privitoare la persoana si bunurile copilului se iau de catre parinti de comun acord.

1.2.5. Principiul asimilarii depline a copilului din casatorie cu cel din afara casatoriei este un principiu fundamental, care reiese atat din dispozitiile Codului familiei, cat si din cele ale Legii nr.272/2004.

De asemenea, conventia cu privire la statutul juridic al copilului din afara casatoriei, ratificata de Romania prin Legea nr.101/1992, cuprinde unele dispozitii privitoare la situatia legala a copilului din afara casatoriei, prin aceasta intelegandu-se ansamblu de dispozitii legale care produc efecte juridice cu privire la numele si prenumele copilului, la domiciliul si locuinta sa, la ocrotirea parinteasca, la cetatenie, la pensia de urmas, vocatia succesorala etc .

Conventia europeana asupra statutului juridic al copiilor nascuti in afara casatoriei vine astfel sa "micsoreze deosebirile intre statutul juridic al acestor copii si cel al copiilor nascuti din casatorie" .

In spiritul dezideratului enuntat anterior, conventia stabileste reguli privitoare la filiatie, prevazand ca:

a) filiatia fata de mama a tuturor copiilor nascuti in afara casatoriei este stabilita prin simplul fapt al nasterii copilului;

b) filiatia fata de tata a tuturor copiilor nascuti in afara casatoriei  poate fi constatata sau stabilita prin recunoastere voluntara sau prin hotarare judecatoreasca.

In ceea ce priveste exercitiul drepturilor parintesti se stabileste:

a) tatal si mama unui copil nascut in afara casatoriei au aceeasi obligatie de intretinere fata de acel copil ca aceea care exista fata de copilul nascut in casatorie;

b) cand filiatia unui copil nascut in afara casatoriei este stabilita fata de cei doi parinti, exercitarea drepturilor parintesti nu poate fi de drept atribuita numai tatalui;

c) exercitarea drepturilor parintesti urmeaza a fi transferata, in conformitate cu regulile stabilite in legislatia interna;

d) daca tatal sau mama unui copil nascut in afara casatoriei nu are exercitiul drepturilor parintesti, acesta poate obtine drept de vizitare.

Copilul nascut in afara casatoriei are aceleasi drepturi la succesiunea tatalui sau ca si cel din casatorie.

Sectiunea a 2-a - Drepturile si indatoririle parintesti

Discutand despre drepturile si indatoririle parintesti, trebuie sa facem distinctia intre drepturile si indatoririle parintesti privitoare la persoana copilului si drepturile si indatoririle parintesti privitoare la bunurile copilului .

Din prima categorie fac parte urmatoarele drepturi si indatoriri :

- dreptul de a stabili locuinta copilului si de a-l tine. Acest drept este garantat prin dispozitiile art. 103, alin. 1 din Codul familiei, potrivit carora parintii au dreptul sa ceara inapoierea copilului de la orice persoana care il tine fara drept . Potrivit dispozitiilor legale, domiciliul copilului minor este la parintii sai . Totusi, acest drept al parintilor poate fi limitat in anumite conditii, atunci cand este exercitat contrar intereselor minorului. De asemenea, si minorul care a implinit varsta de 14 ani poate solicita autoritatii tutelare sa-i incuviinteze o alta locuinta diferita de a parintilor sai, cu conditia ca aceasta sa fie in interesul desavarsirii invataturii si a pregatirii sale profesionale.

- dreptul de indrumare a copilului minor consta in facultatea pe care parintii o au de a orienta actele copilului, de a decide potrivit legii cu privire la tot ce vizeaza cresterea si educarea sa, sanatatea, dezvoltarea sa fizica, invatatura si pregatirea sa profesionala .

dreptul de a avea legaturi personale cu copilul si de a veghea la cresterea, la educarea, la invatatura si la pregatirea profesionala a acestuia. Parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul are dreptul sa pastreze legaturi personale cu copilul si sa vegheze la cresterea, la educarea, la invatatura si la pregatirea profesionala a acestuia. In cazul in care acesta este impiedicat de celalalt parinte la exercitarea acestui drept, se recunoaste posibilitatea acestuia de a se adresa instantei judecatoresti care va stabili modalitatile concrete de exercitare a acestui drept si care sunt obligatorii pentru parintele la care se afla copilul. Acest drept este recunoscut de doctrina si practica judiciara si bunicilor sau altor rude apropiate. In principiu, bunicii au dreptul de a pastra legaturi personale cu nepotul lor minor, chiar daca nu exista o dispozitie legala expresa in acest sens. Acest drept se justifica insa a fi stabilit prin hotarare judecatoreasca, numai in situatia in care, in absenta propriului lor copil si, respectiv, parinte al minorului - absenta datorata decesului, detentiei sau altor imprejurari similare - bunicii sunt impiedicati de celalalt parinte al copilului sa pastreze legaturi personale cu nepotul lor. Dar, exercitarea in concret a dreptului bunicilor de a pastra legaturi personale cu nepotul lor minor nu poate imbraca forma abuzului de drept si nici nu trebuie sa aduca atingere interesului copilului . De asemenea, acest drept subzista atat in cazul desfacerii casatoriei, cat si in cazul desfiintarii ei.

- dreptul parintelui de a consimti la adoptia copilului reprezinta o conditie de fond pentru incuviintarea adoptiei. Potrivit Legii nr.272/2004, parintele isi pastreaza acest drept chiar si in cazul in care este decazut din drepturile parintesti.

- dreptul de a-l reprezenta pe minor in actele civile ori de a-i incuviinta actele juridice. Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani va fi reprezentat in actele civile de parintii sai. Dupa implinirea varstei de 14 ani, el isi exercita singur drepturile si obligatiile, insa cu incuviintarea prealabila a parintilor. Daca se ivesc interese contrare intre parinti si copilul minor, autoritatea tutelara va numi un curator care sa-l reprezinte sau sa-l asiste pe minor la incheierea actelor juridice .

- indatorirea de a creste copilul este reglementata de prevederile art. 101, alin.2 din Codul familiei, potrivit carora "parintii sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui".

- indatorirea de a intretine copilul este prevazuta de art. 86, alin.1 si art. 107, alin.1 din Codul familiei, atat in cazul in care copiii sunt minori, cat si atunci cand sunt majori. In cazul copilului minor starea de nevoie nu se datoreaza incapacitatii de a muncii, ci imprejurarii ca acesta este in perioada acumularii cunostintelor necesare pentru desavarsirea sa profesionala si morala care sa-i asigure in viitor exercitarea unei profesiuni in scopul intretinerii sale.

Din cea de-a doua categorie de drepturi si indatoriri parintesti fac parte dreptul si indatorirea parintilor de administrare a bunurilor copilului. In acest sens, trebuie sa analizam situatia copilului care nu a implinit varsta de 14 ani si a celui care a implinit aceasta varsta.

Astfel, copilul fara capacitate de exercitiu nu poate face singur decat acte de conservare, actele de administrare, precum si cele de dispozitie fiind facute de ocrotitorul sau reprezentantul legal. Copilul cu capacitate de exercitiu restransa va putea sa faca singur atat acte de conservare, cat si acte de administrare, cu conditia ca acestea sa nu-i fie lezionare. In privinta actelor de dispozitie, acestea nu vor fi facute decat cu dubla incuviintare a ocrotitorului legal si a autoritatii tutelare.

Sectiunea a 3-a - Exercitarea ocrotirii parintesti

Exercitarea ocrotirii parintesti trebuie privita separat, tinand cont de faptul ca ea se poate realiza de catre ambii parintii sau, in anumite situatii la care vom face referire mai jos, doar de catre un singur parinte.

3.1. Exercitarea ocrotirii parintesti de catre ambii parinti

Reprezinta regula in materia ocrotirii parintesti, exceptia referindu-se la situatiile in care aceasta se realizeaza doar de catre unul dintre parinti.

In cazul in care parintii nu se inteleg cu privire la exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti, va hotari autoritatea tutelara asupra acestui lucru, dupa ascultarea prealabila a parintilor.

In cazul desfacerii casatoriei prin divort, drepturile si indatoririle parintesti se exercita de catre parintele caruia i s-a incredintat copilul, dar celalalt pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu copilul.

Este posibil, pentru motive temeinice, ca instanta de judecata sa incredinteze copilul altor persoane sau unui serviciu public specializat pentru protectia copilului.

Exista si situatii in care, din cauza neintelegerilor dintre parinti, instanta de judecata intervine pentru solutionarea acestor litigii, si anume:

- litigiile privind intinderea, felul si modalitatile de executarea a obligatiei de intretinere a parintilor nedivortati fata de copilul minor;

- litigiul dintre parinti cu privire la incredintarea copilului minor cu ocazia divortului;

- litigiul parintilor cu privire la contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere si educare;

- litigiul cu privire la stabilirea locuintei copilului minor, daca parintii nu locuiesc impreuna.

Ocrotirea parinteasca se exercita doar de catre unul dintre parinti in urmatoarele cazuri expres prevazute in Codul familiei:

- decesul unuia dintre parinti sau declararea judecatoreasca a mortii acestuia (art. 98, Codul familiei);

- decaderea unui parinte din drepturile parintesti (art. 109, Codul familiei);

- punerea sub interdictie a unuia dintre parinti (art. 110, Codul familiei);

- neputinta din orice imprejurare a unuia dintre parinti de a-si manifesta vointa, cum ar fi situatia in care unul dintre parinti este disparut, exista contrarietate de interese intre minor si unul dintre parinti, unul dintre parinti este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in interesul minorului, unul dintre parinti executa o pedeapsa privativa de libertate ca urmare a unei condamnari sau unul dintre parinti a parasit definitiv tara, abandonandu-si familia.

In literatura juridica au fost identificate si anumite cazuri speciale de exercitare a ocrotirii parintesti:

- unul dintre parinti a decedat, este pus sub interdictie judecatoreasca sau se afla din orice motive in imposibilitate de a-si exprima vointa, iar celalalt parinte nu are capacitate de exercitiu, neavand varsta de 14 ani implinita. In acest caz se va institui tutela[16].

- unul dintre parinti a decedat, este pus sub interdictie judecatoreasca sau se afla din orice motive in imposibilitate de a-si exprima vointa, iar celalalt parinte are capacitate de exercitiu restransa. In aceasta situatie, drepturile si indatoririle parintesti cu privire la persoana copilului se vor exercita de catre acesta din urma, iar cele cu privire la bunurile copilului, de catre curatorul instituit de autoritatea tutelara[17].

- unul dintre parinti este lipsit de capacitate de exercitiu, iar celalalt are capacitate de exercitiu restransa. In aceasta situatie, primul nu poate exercita nici un drept si nici o indatorire cu privire la ocrotirea parinteasca, iar celalalt poate exercita numai drepturile si indatoririle parintesti cu privire la persoana copilului, in privinta bunurilor copilului aplicandu-se regulile prezentate anterior[18].

3.2. Scindarea ocrotirii parintesti

Intervine in cazul in care fie ca parintii exercita ocrotirea in mod neegal intre ei, fie ocrotirea este exercitata in parte de catre parinti, iar in parte de, catre persoana, familia, serviciul public caruia copilul i-a fost incredintat spre crestere si educare.

Vorbim despre scindarea ocrotirii parintesti in urmatoarele situatii:

3.2.1. La desfacerea casatoriei, copilul este incredintat unuia dintre parinti, unor rude sau altor persoane straine ori unui serviciu public specializat sau organism privat autorizat.

Scindarea ocrotirii parintesti ca urmare a divortului nu influenteaza cu nimic asupra obligatiei de intretinere care continua a fi in sarcina ambilor parinti.

Parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul are urmatoarele drepturi:

dreptul de a avea legaturi personale cu minorul;

- dreptul sa ceara reincredintarea copilului fie lui, fie unui serviciu public specializat sau altor persoane;

- dreptul de a cere autoritatii tutelare ca parintele celalalt sa fie sanctionat in situatia in care nu-si indeplineste in mod corespunzator indatoririle specifice ocrotirii parintesti;

- dreptul de a consimti la adoptie.

Scindarea ocrotirii parintesti ca urmare a divortului inceteaza in urmatoarele cazuri:

- in cazul mortii parintelui caruia i-a fost incredintat copilul;

- in cazul decaderii acestuia din drepturile parintesti;

- in cazul punerii sub interdictie a acelui parinte;

- in cazul in care parintele caruia i-a fost incredintat copilul nu-si poate exprima vointa.

3.2.2. In cazul desfiintarii casatoriei se vor aplica dispozitiile legale din materia divortului.

3.2.3. In situatia in care filiatia copilului din afara casatoriei a fost stabilita fata de ambii parinti, scindarea ocrotirii parintesti este guvernata de dispozitiile legale privind divortul.

Ocrotirea parinteasca in cazul copilului din afara casatoriei este scindata, deoarece in aceasta situatie parintii copilului nu locuiesc impreuna.

Sectiunea a 4-a - Sanctiuni pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a ocrotirii parintesti

4.1. Sanctiuni cu privire la neindeplinirea indatoririlor parintesti privitoare la persoana minorului

4.1.1. Incredintarea sau plasamentul copilului unei persoane, unei familii, unui serviciu public specializat sau unui organism privat autorizat

Aceasta masura poate fi luata numai in situatia in care parintii firesti isi exercita drepturile si indatoririle parintesti in mod necorespunzator, punand in pericol dezvoltarea normala a copilului, sau in cazurile in care ambii parinti sunt decazuti din drepturile parintesti ori a fost stabilita filiatia fata de ambii parinti, dar acestia nu sunt in masura a asigura cresterea si educarea copilului minor.

4.1.2. Decaderea din drepturile parintesti

Este o sanctiune care intervine daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este pusa in pericol ca urmare a exercitarii abuzive a drepturilor si indatoririlor cu privire la cresterea si educarea copilului minor. Daca sanctiunea este dispusa doar cu privire la unul dintre parinti, ocrotirea parinteasca va fi exercitata de celalalt parinte. In situatia in care ambii sunt decazuti din drepturile parintesti, copilul minor urmeaza a fi pus sub tutela.

In cazul acestei sanctiuni, subzista totusi obligatia parintilor de a intretine copilul si de asemenea dreptul lor de a avea legaturi personale cu acesta, cu conditia ca astfel sa nu se puna in pericol cresterea, educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului .

Potrivit art. 109, Codul familiei, instanta judecatoreasca, la cererea autoritatii tutelare, va pronunta decaderea din drepturile parintesti daca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtare abuziva sau prin neglijenta grava.

Existenta unui comportament caracterizat drept neglijenta grava, in sensul textului enuntat, nu presupune numai agresiuni, violente sau condamnare pentru abandon de familie ori declararea existentei abandonului, ci si lipsirea minorului de mijloacele de intretinere, ceea ce poate pune in primejdie sanatatea si dezvoltarea fizica a acestuia[20].

Art.36-38 din Legea nr.272/2004 se refera de asemenea la decaderea din drepturile parintesti.

4.1.3. Declararea judecatoreasca a abandonului de copil

Intervine in cazul copiilor aflati in ingrijirea unei institutii de ocrotire sociala sau medicala de stat, a unei institutii private de ocrotire, legal constituita, sau incredintati in conditiile legii unei persoane fizice, daca parintii s-au dezinteresat de ei in mod vadit o perioada mai mare de 6 luni.

Declararea prin hotarare judecatoreasca a abandonului se impune atunci cand nici parintii, nici bunicii sau alte rude apropiate nu au manifestat grija sau interes pentru copilul internat intr-o institutie de ocrotire.

Prin urmare, se justifica aceasta masura, daca mama copilului nu are domiciliu cunoscut, tatal se afla in executarea pedepsei inchisorii pentru savarsirea infractiunii de omor, iar bunica paterna are in ingrijire alti patru copii abandonati de fiul si nora sa[22].

Cererea pentru declararea abandonului de copil se face de catre conducerea institutiei unde se afla copilul parasit sau de procuror, in termen de 3 luni de la implinirea celor 6 luni in care parintii, bunicii sau alte rude apropiate nu au luat legatura cu copilul .

Cererea va fi insotita de ancheta sociala cu privire la conditiile abandonarii copilului, situatia parintilor, starea psiho-fizica, de instruire si educare a copilului, conditiile pe care le are etc. Competenta de solutionare a cererii apartine tribunalului judetean sau al municipiului Bucuresti, pe a carui raza teritoriala se afla sediul institutiei de ocrotire sau domiciliul persoanei fizice caruia i s-a incredintat copilul.

Participarea la proces a procurorului este obligatorie. De asemenea, este obligatorie si citarea parintilor, a autoritatii tutelare si a persoanei care a cerut sa ii fie incredintat copilul.

Copilul care a implinit varsta de 10 ani va fi ascultat de catre instanta.

Dupa declararea judecatoreasca a abandonului de copil, instanta va delega exercitiul drepturilor parintesti unei institutii de ocrotire sociala sau medicala ori unei alte persoane, in conditiile legii.

Daca copilul a fost declarat abandonat, prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, consimtamantul parintilor firesti la adoptie nu mai este necesar.

4.1.4. Raspunderea civila a parintilor pentru faptele ilicite ale copiilor

Potrivit art.1000 alin.2 din Codul civil, parintii raspund pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori altor persoane. In acest caz, discutam despre o raspundere civila delictuala care intervine atunci cand sunt indeplinite anumite conditii generale si speciale:

- existenta unui prejudiciu;

- existenta faptei ilicite a minorului;

- raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.

In ce privesc conditiile speciale, acestea sunt: copilul sa fie minor si sa aiba locuinta la parintii sai.

Daca s-a facut dovada indeplinirii acestor conditii, actioneaza tripla prezumtie referitoare la:

- fapta ilicita a parintilor, constand in neindeplinirea ori indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor privind supravegherea, educarea sau cresterea minorului;

- existenta raportului de cauzalitate intre fapta parintilor si fapta ilicita a minorului;

- existenta vinei parintilor in neindeplinirea obligatiilor[24].

4.1.5. Raspunderea contraventionala

Potrivit prevederilor legale, sunt considerate contraventii:

- constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, in scopul savarsirii de actiuni ilicite, contrare ordinii si linistii publice si a normelor de convietuire sociala, precum si actele de incurajare si sprijinire a acestor grupari;

- apelarea in mod repetat la mila publicului, de catre o persoana apta de munca, precum si determinarea unei persoane la savarsirea unei astfel de fapte;

- organizarea, ingaduirea sau participarea la jocuri de noroc, de natura sa lezeze bunele moravuri;

- atragerea de persoane in vederea practicarii de raporturi sexuale cu acestea spre a obtine foloase materiale, precum si indemnul sau determinarea unor astfel de persoane la savarsirea unor asemenea fapte;

- servirea cu bauturi alcoolice in localurile publice a consumatorilor aflati in vadita stare de ebrietate, precum si a minorilor;

- alungarea din locuinta comuna a sotului si a sotiei, a copiilor, precum si a oricarei alte persoane aflate in intretinere;

- indemnul sub orice forma al minorilor la savarsirea de contraventii;

- neluarea de catre parinti sau de catre persoanele carora li s-a incredintat spre crestere si educare un minor in varsta de pana la 16 ani sau care are in ingrijire un alienat sau debil mintal a masurilor necesare, pentru a-l impiedica de la fapte de vagabondaj, cersetorie sau prostitutie;

- lasarea fara supraveghere a unui bolnav mintal periculos, de catre persoanele care au datoria sa il supravegheze sau sa il ingrijeasca.

Aceste contraventii sunt sanctionate cu inchisoare contraventionala sau amenda.

4.1.6. Raspunderea penala

a) Interzicerea drepturilor parintesti in cazul savarsirii de infractiuni

Potrivit art. 64, Cod penal, pedeapsa complimentara a interzicerii drepturilor parintesti se aplica facultativ, atunci cand pedeapsa stabilita este inchisoarea de cel putin doi ani si instanta constata ca fata de natura si gravitatea infractiunii aceasta pedeapsa este necesara, si obligatoriu, atunci cand legea prevede expres aceasta sanctiune. Instanta poate aplica aceasta sanctiune in cazul savarsirii infractiunilor de rele tratamente aplicate minorului, incest sau in cazul infractiunii de proxenetism.

b) Abandonul de familie

Savarsirea acestei infractiuni este pedepsita alternativ cu inchisoarea sau cu amenda si consta in savarsirea de catre persoana care are obligatia legala de intretinere a urmatoarelor fapte: parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, expunandu-l la suferinte fizice sau morale; neindeplinirea cu rea-credinta a obligatiei de intretinere prevazuta de lege; neplata cu rea-credinta, timp de doua luni, a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca. Infractiunea se savarseste cu intentie.

c) Rele tratamente aplicate minorului

Potrivit art. 229, Cod penal, aceasta infractiune consta in punerea in primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului de catre parinti sau de orice persoana careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare. Pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 1 la 5 ani.

d) Nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului

Potrivit art. 230 din Codul penal, aceasta infractiune consta in "retinerea de catre un parinte a copilului sau minor, fara consimtamantul celuilalt parinte sau al persoanei careia i-a fost incredintat minorul, potrivit legii, daca cresterea si educarea copilului ar fi primejduita", precum si in "fapta persoanei careia i s-a incredintat minorul prin hotarare judecatoreasca, spre crestere si educare, de a impiedica in mod repetat pe oricare dintre parinti sa aiba legaturi personale cu minorul in conditiile stabilite de parti sau de organul competent".

Fapta nu constituie infractiune daca minorul refuza sa ia contact cu parintii sai .

e) Punerea in primejdie a unei persoane in neputinta de a se ingriji

Potrivit art. 198, Cod penal, aceasta infractiune consta in "parasirea, alungarea sau lasarea fara ajutor, in orice mod, a unui copil sau a unei persoane care nu are putinta de a se ingriji de catre acela care o are sub paza sau ingrijire, punandu-i in pericol iminent viata, sanatatea sau integritatea corporala".

4.2. Sanctiuni pentru neindeplinirea indatoririlor cu privire la bunurile copilului

4.2.1. Raspunderea parintilor pentru pagubele pricinuite minorului din culpa lor

Daca minorul nu a implinit varsta de 14 ani, parintii au indatorirea de a administra bunurile acestuia si de a-l reprezenta in actele civile. Ei raspund in calitate de administratori pentru pagubele pricinuite minorului. Raspunderea lor este solidara daca au administrat impreuna si de comun acord bunurile minorului .

4.2.2. Gestiunea frauduloasa

Potrivit art.258, Cod penal, aceasta infractiune se savarseste ca urmare a neindeplinirii in conditii corespunzatoare a indatoririi de administrare a bunurilor minorului de catre parinti sau de catre cei care au aceasta insarcinare, daca a fost pricinuita o paguba cu rea-credinta. Fapta se sanctioneaza cu inchisoarea.