Partajul total si partajul partial

Partajul total si partajul partial

Indiviziunea poate forma obiectul unui partaj total, sau poate avea loc doar un partaj partial.

De regula, prin operatiunea de partaj se pune capat indiviziunii cu privire la toate bunurile indivize si la toti coindivizarii.

Sunt insa si situatii cand partajul poate fi partial, fie in ceea ce priveste obiectul, fie in ceea ce priveste coindivizarii. Astfel, este posibil ca doar o parte din masa indiviza sa fie supusa operatiunii de partaj, copartajantii urmand sa devina proprietari exclusivi asupra bunurilor ce le-au revenit in urma impartelii, iar cu privire la celelalte bunuri ei raman in continuare in indiviziune, putand sa fie impartite oricand, ulterior. Efectul declarativ si toate celelalte consecinte rezultand din partaj se produc numai in raport cu bunurile asupra carora a incetat starea de indiviziune.

In ceea ce priveste coindivizarii, o sistare partiala a indiviziunii presupune existenta a cel putin trei coindivizari, pentru ca indiviziunea sa mai poata exista dupa ce unii dintre ei au realizat partajul.

Trebuie mentionat ca o parte a doctrinei si practicii judiciare nu admite partajul partial in ceea ce priveste coindivizarii, negand caracterul declarativ al unei astfel de imparteli, apreciind ca pentru a constitui o imparteala declarativa, actul prin care aceasta este realizata trebuie sa puna capat indiviziunii fata de toti coindivizarii . Noi apreciem ca un partaj partial este posibil nu numai in ceea ce priveste bunurile indiviziunii ci si in ceea ce-i priveste pe coindivizari. Un astfel de partaj, desigur, nu este posibil in lipsa acordului coindivizarilor, cata vreme nimeni nu poate fi silit a ramane in indiviziune si coindivizarii solicita partajul. Daca, insa, unii dintre ei isi manifesta intentia de a ramane in indiviziune pentru bunurile ce le-au revenit dupa ce au fost satisfacuti ceilalti coindivizari, acest lucru este posibil atat in cazul partajului conventional cat si al celui judiciar.

In cazul partajului partial, fiind nevoie de o noua conventie de partaj sau de o hotarare judecatoreasca, pentru bunurile ce nu au facut obiectul partajului initial sau pentru coindivizarii care au ramas in indiviziune dupa primul partaj, inseamna ca o indiviziune poate forma obiectul mai multor partaje. Este posibila insa si varianta inversa, adica doua sau mai multe succesiuni sa formeze obiectul unui singur partaj, sau o succesiune si o comunitate de bunuri sa fie sistate prin aceeasi operatiune. Desigur ca un astfel de partaj este posibil fara restrictii in cazul cand el se face pe cale conventionala. Totusi cand partajul se face pe cale judecatoreasca, daca prin aceeasi hotarare se impart mai multe succesiuni, fiecare trebuie tratata individual si intr-o anumita ordine cronologica, incepand cu succesiunea cea mai veche , sau, daca se impart bunurile provenind dintr-o comunitate de bunuri si o succesiune, este firesc sa se imparta intai bunurile rezultate din comunitatea de bunuri a sotului decedat si apoi bunurile succesorale ramase dupa acesta.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 288, 289; St. Carpenaru, Dreptul la mostenire, in Drept civil, Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire, de Fr. Deak si St. Carpenaru, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Drept, 1983, p. 551; I. Zinveliu, Drept civil. Succesiuni, Universitatea Babes-Bolyai, Facultatea de Drept, 1976, p. 168; D. Macovei, Drept civil, Succesiuni, Ed. Fundatiei "Chemarea" Iasi, p. 188, 189; T. Carabasiu, Partajul, Ed. "Muntenia" Constanta, p. 304, 305.

Pentru mai multe amanunte, a se vedea, supra p. 219, 220. In acelasi sens, a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 552; D. Chirica, op. cit., p. 322.

A se vedea: Trib. Suprem, sectia civila, decizia civila nr. 1941/1986, in R.R.D. nr. 8/1987, p. 73; C.S.J., sectia civila, decizia nr. 753/1990, in Dreptul nr. 2-3 /1991, p. 71.