Omorul calificat

Omorul calificat

11. Conceptul si caracterizarea infractiunii de omor calificat. Omorul calificat este prima varianta calificata a omorului si consta, asa cum prevad dispozitiile art. 175 C. pen., in savarsirea omorului in anumite circumstante agravante precis determinate, care confera faptei un grad de pericol social sporit si dovedesc o periculozitate crescuta a infractorului, ceea ce a facut necesara o pedeapsa mai grea. Caracteristic circumstantelor agravante, cu ajutorul carora legiuitorul a construit con-tinutul infractiunii de omor calificat, este faptul ca ele au caracter univoc agravant, relevand pericolul social si periculozitatea sporite totdeauna si oriunde s-ar ivi. Tocmai acest fapt i-a permis legiuitorului sa le foloseasca la construirea unei figuri infractionale aparte, transformandu-le din circumstante in elemente circumstantiale, adica in parti componente ale continutului infractiunii de omor calificat. Din acest moment insa, ele numai pot fi considerate si ca circumstante, neputand fi de doua ori valorificate. De aceea denumirea lor corecta este aceea de elemente circumstantiale si nu de circumstante cum in mod gresit sunt numite. Ca orice infractiune, si omorul calificat poate fi savarsit in diferite circumstante, inclusiv agravante, dar acestea stau in afara continutului infractiunii, nu inauntrul acestuia.

12. Continutul juridic al infractiunii de omor calificat. Acest continut inglobeaza in el continutul infractiunii de omor simplu la care se adauga elementele circumstantiale prevazute de textul incriminator. Aceste elemente sunt in numar de 9 si sunt prevazute in art. 175 literele a-i. Asa fiind, examinarea continutului infractiunii de omor calificat include examinarea atat a conditiilor cerute pentru existenta omorului simplu, prevazute in art. 174, cat si a elementelor circumstantiale prevazute in art. 175, deoarece inainte de a fi infractiune de omor calificat, aceasta este o infractiune de omor.

Intrucat continutul omorului simplu a fost examinat in paragraful precedent, in prezentul paragraf vor fi analizate elementele circumstantiale si celelalte reglementari caracteristice omorului calificat.

13. Omorul savarsit cu premeditare (art. 175 lit. a). Omorul se considera calificat, in primul rand, atunci cand este savarsit cu premeditare. Legea nu explica intelesul acestui termen, dar prin contributia doctrinei si a practicii judiciare, s-a conturat un continut al acestei notiuni care intruneste adeziunea generala. Astfel, omorul se considera savarsit cu premeditare atunci cand, de la luarea hotararii de a ucide o persoana si pana la punerea

in executare a acestei hotarari (rezolutii infractionale), s-a scurs un anumit interval de timp, in care faptuitorul a reflectat asupra executarii si a pregatit aceasta executare prin procurarea informatiilor necesare, prin procurarea sau adaptarea mijloacelor si, in genere, prin crearea de conditii favorabile savarsirii omorului. Asadar premeditarea nu se reduce la o simpla chibzuire dinainte asupra savarsirii infractiunii, asa cum sugereaza denumirea ei,

ci implica exteriorizarea hotararii infractionale prin acte de pregatire a executarii infractiunii. Asa cum arata V. Dongoroz, premeditarea trebuie sa fie inteleasa nu numai ca un aspect al elementului subiectiv, ci ca o pregatire in vederea savarsirii faptului.[1]

Practica noastra judiciara impartaseste in genere aceasta conceptie. Astfel, s-a decis ca exista omor cu premeditare daca inculpatul, dupa conflictul cu victima, s-a dus acasa, s-a inarmat si a pandit-o; tot astfel, daca inculpatul, inarmat cu un cutit de dimensiuni mari, si-a asteptat sotia, care parasise domiciliul conjugal, si a atras-o intr-un parc, unde i-a aplicat o lovitura in gat.[2]

Atat in doctrina,[3] cat si in practica judiciara, s-a subliniat ca actele de provocare nu exclud, in principiu, premeditarea. Tot in practica judiciara s-a decis ca nu exista premeditare atunci cand de la luarea hotararii si pana la executarea ei a trecut un scurt interval de timp, iar faptuitorul s-a aflat intr-o actiune continua, dominata de hotararea luata, astfel ca el n-a putut reflecta cu sange rece.

Omorul cu premeditare, denumit si asasinat, prezinta un pericol social mai ridicat decat omorul simplu datorita periculozitatii infractorului, care isi pregateste cu sange rece actiunea de ucidere, dovedind o periculoasa fermitate in realizarea hotararii infractionale. Premeditarea este o circumstanta personala, care tine de latura subiectiva a infractiunii si de aceea efectele sale nu se transmit altor participanti.

14. Omorul din interes material (art. 175 lit. b). Omorul este calificat atunci cand este savarsit din interes material, adica atunci cand faptuitorul a urmarit, prin savarsirea omuciderii, obtinerea unui avantaj de ordin material: dobandirea unei succesiuni, stingerea unei obligatii de intretinere, obtinerea unui spatiu locativ etc. Pericolul social sporit al omorului astfel savarsit rezulta din caracterul extrem de periculos al recurgerii la omucidere pentru satisfacerea intereselor materiale. El decurge, de asemenea, din periculozitatea celor care recurg la un asemenea mijloc pentru satisfacerea unor interese permanent alimentate de necesitati mai mult ori mai putin imperioase.

Pentru existenta acestui element circumstantial este suficient saase constate ca faptuitorul a ucis din interes material, indiferent daca a obtinut sau nu satisfacerea acelui interes. Daca insa mobilul omorului a fost altul, de exemplu ura, razbunarea sau gelozia, elementul material in discutie nu este realizat, chiar daca in urma savarsirii omorului faptuitorul ar realiza un avantaj material. Odata constatat insa interesul material, ca mobil al omorului, calificarea ca omor calificat a faptei, in temeiul art. 175 lit. b, se mentine chiar daca, datorita erorii asupra identitatii persoanei (error in persona) sau devierii actiunii (aberratio ictus) a fost ucisa o alta persoana decat aceea vizata de ucigas.

Practica noastra judiciara este in acelasi sens. Astfel, s-a decis ca exista omor din interes material daca inculpata a urmarit sa ucida victima prin otravire cu o solutie de paration, sperand sa intre in posesia averii acesteia, chiar daca, din eroare, a fost ucisa o alta persoana decat cea avuta in inculpata. S-a precizat insa ca se realizeaza elementul material in discutie daca autorul actioneaza fiind convins ca, savarsind omorul, interesele sale vor fi satisfacute pe cale aparent legala si ca banii ori bunurile ii vor reveni de drept, altfel fapta ar constitui omor deosebit de grav, in conditiile art. 176 lit. d) C. pen.[6]

15. Omorul savarsit asupra sotului sau unei rude apropiate (art. 175 lit. c). Exista acest element circumstantial atunci cand victima omorului este sotul sau o ruda apropiata a faptuitorului. Pericolul sporit al omorului astfel savarsit si periculozitatea deosebita a ucigasului deriva tocmai din faptul ca acesta nu pregeta sa ridice viata semenilor celor mai apropiati lui. Pentru existenta elementului circumstantial, este suficient sa se constate ca victima este o ruda apropiata a faptuitorului, in sensul explicat in art. 149 C. pen. (ascendent sau descendent, frate sau sora, nepot de frate sau de sora rude de sange sau devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude), sotia sau sotul acestuia, dupa caz. Calitatea de sot decurge din existenta casatorieiin momentul savarsirii faptei, iar elementul circumstantial se realizeaza indiferent daca sotii locuiau impreuna sau erau despartiti in fapt. Rude apropiate sunt numai cele mentionate de lege, nu si afinii. Calitatea de sot sau de ruda apropiata fiind la origine o circumstanta personala, calificarea faptei ca omor calificat nu se rasfrange asupra participantilor. Daca faptuitorul nu a cunoscut, in momentul savarsirii omorului, ca victima este sotul sau o ruda apropiata a lui (error in persona), nu va exista elementul circumstantial (art. 51 alin. 2 C.pen.). Solutia este aceeasi in caz de aberratio ictus.

Omorul asupra sotului sau unei rude apropiate mai este numit, dupa caz, paricid (uciderea parintilor), fratricid (uciderea fratilor sau surorilor), uxoricid (uciderea sotiei).

16. Savarsirea omorului profitand de neputinta victimei de a se apara (art. 175 lit. d). Exista acest element circumstantial atunci cand victima omorului este un copil, un bolnav sau, in genere, un nevolnic avand nevoie de ocrotire, iar ucigasul a profitat de starea de neputinta a victimei sale pentru a o ucide. Ipoteza legala vizeaza, desigur, cazul unui detracat, al unui criminal pervers sau al unei mame denaturate. Pericolul social al omorului decurge, in acest caz, din periculozitatea infractorului inclinat sa savarseasca si in viitor astfel de fapte abominabile.

Pentru existenta acestui element circumstantial, este necesar sa se constate ca victima era o persoana aflata in neputinta de a se apara, din cauze preexistente faptei si nedatorate activitatii faptuitorului. De asemenea, trebuie sa se stabileasca faptul ca ucigasul a cunoscut aceasta stare de neputinta a victimei de a se apara si ca a profitat de ocazie pentru a o ucide.

In practica judiciara, s-a decis ca savarseste infractiunea de omor calificat in conditiile art. 175 lit. d C. pen., mama care isi ucide copilul nou-nascut in alte conditii decat cele prevazute in art. 177 C. pen. sau parintele care ii aplica lovituri cu palma in cap copilului sau de 2 luni, provocandu-i fracturi de bolta, ori acela care tine victima (copil de 3 ani) inconditii de exterminare (in incaperi neincalzite pe timp friguros, sau care arunca in apa, pe de un pod plutitor, un copil de 9 ani care nu stie sa inoate si refuza ulterior sa-l salveze; s-a precizat ca starea de neputinta a victimei trebuie ss fie preexistenta atacului ucigas si sa nu fie consecinta actiunii inculpatului.[7]

Starea de neputinta a victimei de a se apara fiind o circumstanta de fapt, elementul circumstantial prevazut in art. 175 lit. d) va putea fi retinut in sarcina tuturor participantilor care au cunoscut starea de neputinta a victimei de a se apara si au profitat de aceasta pentru a o ucide.

17. Savarsirea omorului prin mijloace care pun in pericol viata mai multor persoane (art. 175 lit. e). Se realizeaza acest element circumstantial atunci cand omorul a fost savarsit prin folosirea unor mijloace care, prin natura lor (de exemplu, masini infernale sau bombe, gaze asfixiante, incendii) sau prin modul cum sunt folosite, pun in pericol viata mai multor persoane, creeaza posibilitatea uciderii acestora. Existenta elementului circumstantial pe care il examinam presupune ca mijloacele folosite au pus sau ar fi putut pune in pericol, fara insa a o ridica, viata a doua sau mai multe persoane. Daca s-ar fi produs un astfel de rezultat, fapta ar fi constituit infractiunea de omor deosebit de grav, prevazuta in art. 176 lit. b) C. pen.

Pericolul social deosebit al omorului calificat, in conditiile art. 175 lit. e) deriva, asadar, pe de o parte, din natura periculoasa a mijloacelor folosite la producerea omorului, iar, pe de alta parte din periculozitatea persoanei care recurge la astfel de mijloace pentru suprimarea vietii victimei. Sub aspect subiectiv, pentru existenta elementului circumstantial este necesar sa se stabileasca imprejurarea ca ucigasul a stiut ca mijloacele folosite de el pentru uciderea victimei sale au pus in pericol viata mai multor persoane.

In practica judiciara, s-a decis ca exista omor calificat, in conditiile art. 175 lit. e), daca inculpatul a ucis victima, care statea in picioare, tragand o rafala de pistol mitraliera intr-o camera unde dormeau mai multe persoane, punandu-le in pericol viata.[8]

Savarsirea omorului prin mijloace care pun in pericol viata mai multor persoane este la origine o circumstanta agravanta reala, ceea ce inseamna ca retinerea omorului calificat se rasfrange asupra participantilor, cu conditia ca acestia sa fi cunoscut natura mijloacelor folosite la uciderea victimei.

18. Savarsirea omorului in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale victimei (art. 175 lit. f). Exista acest element circumstantial al omorului calificat atunci cand savarsirea omorului a fost determinata de nemultumirea pe care victima i-a provocat-o infractorului prin felul cum i-a indeplinit atributiile de serviciu sau publice. Pericolul social sporit al omorului astfel savarsit decurge din imprejurarea ca el capata caracterul unui act de razbunare, care aduce atingere si autoritatii. Pentru existenta elementului cricumstantial al omorului calificat, este necesar sa se stabileasca imprejurarea ca victima desfasura o activitate de serviciu sau o activitate publica si ca, in legatura cu aceasta activitate, a fost savarsit omorul. Daca nu se constata aceste imprejurari, uciderea va constitui omor simplu si nu omor calificat.

In practica judiciara s-a decis ca, pentru calificarea faptei ca omor calificat in conditiile art. 175 lit. f) C. pen., nu este suficient ca omorul sa se fi comis in timpul cand victima isi exercita atributiile de serviciu, ci este necesar ca el sa fie comis in legatura cu modul in care victima isi exercita atributiile de serviciu (de exemplu, uciderea paznicului in momentul cand inculpatul este surprins sustragand bunuri dintr-o unitate economica). S-a decis insa ca nu se realizeaza acest element circumstantial daca victima si-a depasit cadrul legal al exercitarii functiei, sau daca fapta nu era legata de indeplinirea unei sarcini de serviciu a victimei.

19. Savarsirea omorului pentru a se sustrage sau pentru a sustrage pe altul de la urmarire ori arestare sau de la executarea unei pedepse (art. 175 lit. g). Pericolul social sporit al omorului savarsit in aceasta imprejurare decurge din scopul urmarit de faptuitor si anume sustragerea sa ori a altei persoane de la raspunderea penala (de la urmarirea penala, de la arestarea preventiva sau de la executarea unei pedepse). De aceea, fapta astfel savarsita are un obiect juridic secundar si anume infaptuirea justitiei. Totodata, acest pericol sporit rezulta si din periculozitatea faptuitorului, care nu ezita sa ridice viata unei persoane pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la o masura judiciara. Pentru existenta elementului circumstantial, nu intereseaza daca acest scop a fost realizat. Este suficient sa se constate ca el a fost urmarit prin savarsirea omorului.

20. Savarsirea omorului pentru a inlesni sau ascunde savarsirea unei infractiuni (art. 175 lit. h). Pericolul social sporit al omorului savarsit in aceasta imprejurare decurge, de asemenea, din scopul urmarit de faptuitor, care consta fie in ascunderea unei infractiuni savarsite anterior, de el sau de o alta persoana, fie in inlesnirea savarsirii, de el sau de catre o alta persoana, a unei alte infractiuni. Pentru existenta elementului circumstantial, nu intereseaza daca scopul urmarit a fost realizat. Infractiunea a carei savarsire este inlesnita ori ascunsa poate fi oricare, cu exceptia infractiunilor de talharie sau de piraterie, fiindca, potrivit vointei legii, comiterea unui omor pentru a savarsi sau a ascunde savarsirea unei talharii sau piraterii constituie infractiunea de omor deosebit de grav (art. 176 alin. 1 lit. d) C. pen.).

In practica judiciara, s-a decis ca exista omor calificat, in conditiile art. 175 lit. h), atunci cand inculpatul, intentionand sa violeze victima, nu a oprit autovehiculul, desi victima a insistat, determinand-o sa sara din masina si sa se accidenteze mortal; sau daca i-a aplicat victimei, pentru a o determina la raport sexual, violente care i-au provocat moartea, rezultat pe care inculpatul l-a prevazut si l-a acceptat, el urmand sa raspunda pentru infractiunea de omor calificat in concurs cu infractiunea de viol.[10]

21. Savarsirea omorului in public (art. 175 lit. i). Este un element circumstantial introdus prin modificarea adusa Codului penal in 1996 si se realizeaza atunci cand omorul este savarsit in public, in intelesul explicat in art. 152 C. pen. Potrivit dispozitiilor din acest articol, o fapta se considera savarsita in public atunci cand a fost comisa intr-un loc public care, prin natura sau destinatia lui, este totdeauna accesibil publicului (strazi, piete, parcuri publice, gari, porturi etc.) chiar daca nu este prezenta nici o persoana.

Este suficienta deci o publicitate virtuala, decurgand din accesibilitatea permanenta a publicului in astfel de locuri.

Fapta se considera savarsita in public si atunci cand a fost savarsita in orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane.

Legea vizeaza, in acest caz, un loc numai intermitent accesibil publicului (sali de conferinta, de spectacol, muzee, scoli, institutii) si de aceea fapta savarsita intr-un astfel de loc este considerata savarsita in public numai daca au fost de fata doua sau mai multe persoane, deci cu o publicitate reala si nu virtuala.

Este considerata savarsita in public si fapta savarsita intr-un loc neaccesibil publicului, atunci cand este comisa cu intentia sa fie auzita sau vazuta si a fost intr-adevar auzita sau vazuta de doua sau mai multe persoane.

Este savarsita in public, potrivit legii, fapta savarsita intr-o reuniune de mai multe persoane, cu exceptia acelor reuniuni care, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante, pot fi considerate ca au un caracter de familie.

In fine, se considera savarsita in public o fapta savarsita prin mijloace despre care faptuitorul si-a dat seama ca ar putea face ca fapta sa ajunga la cunostinta publicului.

Asadar omorul este calificat daca a fost comis in public, in intelesul aratat de lege, deoarece acest fapt vadeste un pericol social deosebit, prin rezonanta sociala si prin sentimentul de insecuritate pe care il inspira publicului, precum si prin periculozitatea infractorului care nu ezita sa comita fapta de ucidere in public.

22. Forme, modalitati, sanctiuni si aspecte procesuale specifice omorului calificat. Infractiunea de omor calificat se poate realiza in modalitati diferite, in raport cu elementele circumstantiale la care a recurs faptuitorul, putandu-se retine unul sau mai multe dintre acestea. Pluralitatea elementelor circumstantiale nu constituie un concurs, ci o infractiune unica,dar serveste drept criteriu special de individualizare a pedepsei, in limitele prevazute de lege.

Tentativa, care, potrivit dispozitiei din art. 175 alin. 2 se pedepseste, se poate realiza si ea in modalitati diferite, dupa cum hotararea de a comite omorul a vizat unul sau unele dintre elementele circumstantiale.

Omorul calificat se pedepseste cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

In ce priveste aspectele procesuale, trimitem la cele aratate cu prilejul examinarii omorului simplu (supra, nr. 10).