PROCEDURI JUDICIARE SPECIALE

PROCEDURI JUDICIARE SPECIALE

1. Consideratii generale

in Codul de procedura civila si intr-o serie de alte acte normative sunt reglementate anumite proceduri speciale, care sub unele aspecte deroga de la regulile de drept comun analizate pana in prezent.

Avand caracter special, in anumite materii cu caracter specific, aceste proceduri se aplica numai in procesele la care se refera.

Dar, niciuna din aceste proceduri nu are o reglementare completa a procesului civil pentru materia respectiva si de aceea ele se completeaza cu normele procedurale de drept comun.

Unele astfel de proceduri sunt prevazute de Codul de procedura civila in Cartea VI sub titlul "Proceduri speciale', si anume: l. ordo­nanta presedintiale; 2. refacerea inscrisurilor disparute; 3. oferta de plata; 4. sechestrul asigurator; 5. poprirea asiguratorie si sechestrul judiciar;   divortul; 7. cererile privitoare la posesiune; 8. procedura impartelii judiciare; 9. procedura de solutionare a litigiilor comerciale.

in cartea a IlI-a din Codul de procedura civila se cuprind dispozitii generale privitoare la procedurile necontencioase.

in capitolul de fata vom analiza numai o parte din procedurile speciale prevazute de Codul de procedura civila, pe care le consideram mai importante si mai utilizate.

2. Ordonanta presedintiala

2.1. Sediul materiei. Conditii de admisibilitate

Ordonanta presedintiala este reglementata de art. 581-582 C. proc. civ.

Art. 581 alin. l C. proc. civ. prevede ca, instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui

drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

Din dispozitia legala mentionata rezulta ca pentru a se putea recurge la procedura ordonantei presedintiale, trebuie indeplinite trei conditii, si anume sa existe urgenta, masura sa aiba caracter vremelnic, aceasta masura sa nu prejudece fondul.

In ceea ce priveste urgenta, art. 581 alin. l enumera categoriile generale de situatii de acest fel, iar instanta trebuie sa aprecieze in concret daca exista vreuna din aceste situatii, precum si celelalte doua conditii (caracter vremelnic si neprejudecarea fondului) pentru a putea incuviinta ordonanta presedintiala. Urgenta trebuie sa persiste pe tot parcursul judecatii si sa rezulte din fapte concrete. Uneori chiar dispozitii legale apreciaza existenta urgentei. Astfel, potrivit art. 613² C. proc. ci v., instanta poate lua masuri pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la incredintarea copiilor minori, la obligatia de intretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei.

Pe calea ordonantei presedintiale se pot lua numai masuri cu ca­racter vremelnic, nu din acelea care ar rezolva in fond litigiul dintre parti.

Prin ordonanta nu se stabilesc definitiv drepturile partilor, cu exceptia cazurilor in care partea impotriva careia s-au luat masurile vremelnice, nu va urma calea dreptului comun, in care s-ar discuta fondul cauzei.

Ordonanta presedintiala isi produce efectele pana la solutionarea pe fond a pricinii, daca s-a introdus actiune de drept comun, ori efectele vor fi definitive daca o astfel de actiune de drept comun, nu s-a promovat.

A treia conditie pentru admisibilitatea ordonantei presedintiale este aceea de a nu se prejudeca fondul, conditie ce rezulta din cea de-a doua conditie.

Instanta nu are caderea sa prejudece fondul dreptului, dar trebuie totusi sa cerceteze aparenta acestui drept pentru ca solutia sa nu fie arbitrara.

Judecatorul va analiza sumar pretentiile si apararile reciproce ale partilor, anticipand intr-o oarecare masura, pe baza materialului ce-i sta la dispozitie, eventuala solutie ce se va da in fond⁴⁵⁰.

2.2. Sesizarea instantei si procedura de judecata

in art. 581 alin. 2 C. proc. ci v se prevede ca cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului.

Instanta se va investi prin cererea de chemare in judecata, care va cuprinde elementele necesare cererii de chemare in judecata, mentionate in art. 112 C. proc. civ., care pot fi precizate mai sumar. Cererea va fi timbrata conform dispozitiilor legale.

Art. 581 alin. 3 Cod procedura civila permite ca ordonanta sa se poata da si fara citarea partilor, chiar si atunci cand pe rolul instantei se afla o judecata asupra fondului dreptului.

Cum cererea de ordonanta presedintiala are caracter de urgenta, atunci cand se acorda termen cu citarea partilor nu mai este necesar sa se respecte termenul prevazut la art. 114 alin. 3 C. proc. civ. Oricum, daca s-a dispus judecarea pricinii cu citare, nu se poate trece la solutionarea ei daca procedura de citare cu partile nu a fost legal indeplinita.

Legea nu contine nicio dispozitie speciala asupra modului in care se va face judecata, ordonanta presedintiala, astfel ca se vor aplica regulile dreptului comun, insa se va tine cont si de specificul unei astfel de cereri.

Instanta va rezolva cererea printr-o hotarare, care se numeste ordonanta. Ea este executorie de drept si poate stabili ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui termen (art. 581 alin. 4 C. proc. civ.).

Art. 582 alin. l Cod procedura civila prevede ca ordonanta este supusa recursului in termen de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor, si de la comunicare, daca s-a dat fara citarea lor.

Instanta de recurs poate dispune suspendarea executarii hotararii primei instante pana la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cautiuni al carui cuantum se va stabili de catre aceasta (art. 582 alin. 2 C. proc. civ.).

Recursul se va judeca de urgenta si cu precadere si intotdeauna cu citarea legala a partilor.

impotriva executarii ordonantelor presedintiale se poate face contestatie, conform art. 582 alin. ultim C. proc. civ., fara a se preciza

ce fel de contestatie, dar s-a apreciat ca se poate face atat contestatie la executare, cat si contestatie in anulare.

Ordonanta presedintiala nu are putere de lucru judecat in ceea ce priveste solutionarea fondului, pentru ca prin ea se iau masuri vremelnice, bazate numai pe aparenta dreptului.

Masura luata prin ordonanta poate fi recurata sau schimbata printr-o alta ordonanta numai daca situatia avuta in vedere la pronuntarea primei ordonante s-a modificat.

in caz contrar, ordonanta presedintiala are putere de lucru judecat fata de o alta ordonanta.

Hotararea pronuntata asupra fondului are putere de lucru judecat in fata ordonantei presedintiale, o noua cerere de ordonanta prese­dintiala nemaifiind posibila in legatura cu dreptul definitiv stabilit⁴⁵¹.

Pe parcursul judecatii ordonantei presedintiale, reclamantul poate sa o transforme in actiune de drept comun, care se judeca in conditiile prevazute pentru o cerere de chemare in judecata obisnuita.

2.3. Domeniul de aplicare al ordonantei presedintiale

Ordonanta presedintiala este destul de des folosita, in special in materia raporturilor de familie, a raporturilor de vecinatate si de proprietate, a raporturilor locative, in materia executarii silite sau in cea comerciala⁴⁵².

> in materia raporturilor de familie, art. 613² C. proc. civ. permite luarea, pe timpul procesului de divort, a unor masuri vremelnice cu privire la incredintarea copiilor minori, la obligatia de intretinere, la alocatia pentru copii si la folosirea locuintei.

> in materia raporturilor de vecinatate si a celor de proprietate s-a stabilit ca, pe calea ordonantei presedintiale se poate dispune sistarea, demolarea sau efectuarea unor lucrari, pentru prevenirea unei pagube iminente ce s-ar produce; ridicarea unor materiale depozitate necorespunzator; incetarea functionarii unei masini care tulbura

folosirea normala a locuintei sau pentru incetarea unei servituti create sau folosite in mod abuziv etc.

> in materia raporturilor locative se poate folosi ordonanta presedintiala pentru constatarea starii locuintei inchiriate, pentru asigurarea folosintei pasnice a locuintei, pentru oprirea efectuarii unor lucrari abuzive, efectuarea unor reparatii urgente, dar si pentru evacuarea din locuinta a persoanelor care nu poseda titlu locativ pentru spatiul respectiv.

> in materia executarii silite, conform art. 581 alin. l C. proc. civ. ordonanta presedintiala se poate folosi pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari, cum ar fi: obtinerea suspendarii executarii ori continuarea ei, cand s-a suspendat in mod ilegal de catre organul de executare; intoarcerea executarii silite, atunci cand hotararea pusa in executare a fost ulterior desfiintata.

> in materie comerciala s-a considerat admisibila ordonanta presedintiala pentru predarea unui spatiu comercial si evacuarea pentru lipsa de titlu locativ⁴⁵³, ori pentru suspendarea licitatiei de

vanzare a unui spatiu comercial .

3. Refacerea inscrisurilor si hotararilor disparute

3.1. Sediul materiei. Domeniul de aplicare

Refacerea inscrisurilor si hotararilor disparute este reglementata de art. 583-585 C. proc. civ.

in art. 583 alin. l C. proc. civ. se mentioneaza ca dosarele sau inscrisurile privitoare la o pricina in curs de judecata, disparute in orice chip, se pot reface de insasi instanta investita cu judecarea pricinii.

Daca dosarul sau inscrisurile disparute priveau o pricina in care se pronuntase o hotarare de catre prima instanta si impotriva careia se facuse apel, aceasta hotarare se reface dupa cel de-al doilea exemplar al hotararii, pastrat de prima instanta, iar daca si acel exemplar ar fi disparut, vor putea folosi la refacere copiile legalizate de pe hotarare, ce s-au incredintat partilor sau altor persoane (art. 584 alin. l C. proc. civ.).

Rezulta din textele mentionate ca sunt supuse refacerii acele componente ale unui dosar care sunt necesare pentru a se putea desavarsi judecata sau pentru a se putea trece la executarea hotararilor disparute, cum ar fi inscrisurile probatorii depuse in aceste dosare, incheierile si hotararile judecatoresti⁴⁵⁵.

3.2. Competenta si procedura de refacere

in situatia in care la o cauza aflata in curs de judecata au disparut unele inscrisuri depuse in acel dosar, refacerea dosarului sau a actelor disparute se va face de instanta investita cu judecarea pricinii respective. Conform art. 583 alin. 2 C. proc. civ., instanta va acorda termen, chiar din oficiu, cu citarea partilor, precum si a martorilor si expertilor. Se va cere copii de pe inscrisurile disparute, partilor, expertilor sau autoritatilor care le-au eliberat si se va dispune scoaterea din registrele instantei a tuturor datelor privitoare la inscrisurile ce se refac. Se pot folosi pentru refacerea dosarului copii legalizate de pe inscrisurile disparute ce se afla la parti, la alte persoane sau autoritati, inscrisurile refacute vor tine loc originalelor, pana la gasirea acestora. Instanta va dispune refacerea inscrisurilor printr-o incheiere, care va putea fi atacata numai o data cu fondul (art. 583 C. proc. civ.).

in ceea ce priveste dosarul sau inscrisurile disparute, dupa ce s-a pronuntat hotararea de catre prima instanta, care a fost atacata cu apel, hotararea se va reface dupa al doilea exemplar original, pastrat la instanta. Cand si acest exemplar a disparut, se pot folosi copiile legalizate de pe hotarare, aflate la parti sau la alte persoane, in care scop se vor face publicatii intr-un ziar mai raspandit, cu invitarea celor care detin copii de pe hotarare sa le depuna la grefa instantei. Cand nici in acest fel nu se poate reface hotararea sau cand partile contesta existenta sau continutul inscrisului pe care s-a intemeiat hotararea, instanta de apel va trece la refacerea lor conform dispozitiilor referitoare la dosarele sau inscrisurile disparute, privind o pricina aflata in curs de judecata. Daca nici in acest fel dosarul nu se poate reface, instanta de apel va judeca din nou pricina in fond (art. 584 C. proc. civ.).

Daca in cursul judecatii cererii s-a gasit hotararea disparuta, cererea se va respinge, iar daca ulterior judecatii cererii s-a gasit hotararea disparuta, hotararea refacuta va fi anulata de catre instanta care a pronuntat-o (art. 585 alin. 2 si 3 C. proc. civ.).

4. Oferta de plata

4. l. Sediul materiei. Justificare. Conditiile ofertei de plata

Oferta de plata este reglementata de art. 586-590 C. proc. civ. si art. 1114-1121 C. civ.

Scopul ofertei de plata este de a da posibilitatea liberarii debitorului de buna credinta de obligatia sa fata de creditor, in situatia in care acesta ar incerca sa impiedice liberarea pentru a continua lua­rea dobanzilor sau in vederea pastrarii lucrului primit in gaj ori pentru a gasi motiv de desfiintare a conventiei din vina debitorului etc⁴⁵

Conform art. 1114 alin. l Cod civil si art. 586 Cod procedura civila, cand creditorul unei sume de bani sau a unui obiect refuza sa primeasca plata, debitorul poate sa-i faca oferta reala, iar daca si in aceasta situatie va refuza plata, debitorul ii va consemna suma.

Dispozitiile referitoare la oferta de plata se aplica si in cazul predarii unui bun cert datorat, iar cu adaptarea corespunzatoare si pentru refuzul de plata al debitorului⁴⁵⁷.

Pentru a fi considerata valabila oferta de plata, trebuie inde­plinite urmatoarele conditii: l. sa fie facuta creditorului cu capacitatea de a primi sau persoanei ce are dreptul de a o primi pentru aceasta.; 2. sa fie facuta de o persoana capabila de a plati; 3. sa fie facuta pentru toata suma exigibila, pentru dobanzile datorate, pentru cheltuielile lichide si pentru o suma oarecare in privinta cheltuielilor nelichide, suma asupra careia se poate reveni dupa lichidarea acestor cheltuieli; 4. termenul sa fie implinit daca a fost stipulat in favoarea creditorului;

5. sa se fi indeplinit conditia sub care datoria s-a contractat; sa fie facuta sau creditorului in persoana sau la domiciliul lui ori la domiciliul ales pentru executarea conventiei; 7. oferta sa fie facuta printr-un executor judecatoresc competent pentru astfel de acte (art. 1115 Cod civil).

Art. 1116 C. civ. prevede ca pentru validitatea consemnatiunii nu este necesar ca ea sa fie autorizata de instanta, ci este suficient daca e precedata de o somatie comunicata creditorului, in care sa se arate ziua, ora si locul unde suma oferita va fi depusa si debitorul sa depuna la CEC suma oferita si dobanda aferenta pana in ziua depunerii.

4.2. Procedura ofertei de plata si efectele ei

Procedura ofertei de plata, conform art. 587 C. proc. civ., va incepe printr-o somatie pe care debitorul o adreseaza creditorului, prin intermediul executorului judecatoresc de la instanta domiciliului creditorului sau a domiciliului ales pentru plata, in care se vor mentiona ziua, ora si locul predarii sumei sau obiectului datorat.

Daca se prezinta creditorul si primeste oferta, executorul judecatoresc va consemna intr-un proces-verbal primirea platii, sem­nat si de creditor.

Daca creditorul nu vrea sa se prezinte ori sa primeasca suma sau obiectul oferit, executorul judecatoresc va incheia proces-verbal si va arata daca creditorul a iscalit ori n-a putut, sau n-a voit sa iscaleasca (art. 588 alin. l C. proc. civ.). in aceasta situatie debitorul va putea spre a se libera sa consemneze suma sau bunul oferit la CEC sau, dupa caz, la o unitate specializata, iar recipisa se va depune la executorul judecatoresc de pe langa instanta domiciliului creditorului (art. 588 alin. 2 C. proc. civ.).

Dupa consemnarea sumei, debitorul se poate adresa instantei de judecata pentru validarea platii, iar creditorul poate cere anularea ofertei si consemnarii⁴⁵⁸.

Cand a obtinut o hotarare definitiva prin care s-au declarat valabile oferta si consemnarea, debitorul nu mai poate retrage suma depusa, in prejudiciul codebitorilor sau fidejusorilor sai, nici chiar cu

consimtamantul creditorului. Daca retrage suma, cu consimtamantul creditorului, din acel moment codebitorii si fidejusorii sunt liberati, iar creditorul va pierde dreptul de privilegii sau ipoteci pe care le avea pentru garantarea creantei (art. 1119-1120 C. civ.).

Cand datoria este un bun cert si creditorul nu s-a prezentat sa-1 ridice dupa ce a fost somat, iar debitorul are nevoie de locul unde este pus acel lucru, instanta ii poate da incuviintare sa-1 depuna in alta parte (art. 1121 Cod civil).

Oferta reala, urmata de consemnatiune, libereaza pe debitor si daca se face valabila tine loc de plata, iar suma consemnata este in rizico -pericolul creditorului, care va suporta si cheltuielile facute cu oferta si consemnarea (art. 1114 alin. 2 Cod civil si art. 1117 Cod civil).

5. Sechestrul asigurator

Sechestrul asigurator este reglementat de art. 591-596 C. proc. civ. si consta in indisponibilizarea bunurilor mobile si imobile ale debitorului pana la terminarea procesului pentru ca astfel creditorul sa le poata urmari in cazul in care, va obtine castig de cauza, pentru satisfacerea creantei sale⁴⁵⁹.

Potrivit dispozitiilor art. 591 C. proc. civ. pentru infiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor debitorului trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

> Creanta sa fie constata printr-un act scris, iar in lipsa de act scris, daca creditorul cere infiintarea sechestrului asigurator, trebuie sa faca dovada ca a intentat actiune si sa depuna o cautiune in valoare de jumatate din valuarea reclamata.

> Creanta sa fie ajunsa la scadenta; in cazul in care creanta nu este ajunsa la termen, creditorul poate cere infiintarea sechestrului asigurator daca se poate invoca una din situatiile prevazute de art. 591 alin. 3 C. proc. civ., respectiv debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile promise ori atunci cand este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea sa.

Creditorul sa faca dovada ca a introdus actiune civila.

Cererea de sechestru se adreseaza instantei care judeca procesul (art. 592 alin. l C. proc. civ.).

Instanta se pronunta printr-o incheiere data in camera de consiliu, incheiere ce este supusa numai recursului, in termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor (art. 592 alin. 2 C. proc. civ.).

Masura sechestrului asigurator se aduce la indeplinire de catre executorul judecatoresc, potrivit regulilor privitoare la executarea silita. Atunci cand sechestrul asigurator se instituie asupra unui imobil aceasta masura se va inscrie de indata in cartea funciara, impotriva modului de indeplinire a masurii sechestrului, cel interesat va putea face contestatie (art. 593 C. proc. civ.).

Sechestrul asigurator se poate ridica la cererea debitorului daca acesta ofera garantii indestulatoare. Cererea de ridicare a sechestrului se solutioneaza in camera de consiliu, de urgenta si cu citarea in termen scurt a partilor prin incheiere supusa recursului in termen de 5 zile de la pronuntare. Recursul se judeca de urgenta si cu precadere, cu citarea in termen scurt a partilor (art. 594 C. proc. civ.).

Masura ridicarii sechestrului se poate dispune de catre instanta care a incuviintat-o si atunci cand cererea principala, in temeiul careia s-a incuviintat masura asiguratorie, a fost anulata, respinsa sau perimata printr-o hotarare irevocabila, ori daca cel care a facut-o a renuntat la judecarea acesteia.

Ridicarea sechestrului asigurator se dispune prin incheiere irevocabila data fara citarea partilor.

6. Poprirea asiguratorie

Poprirea asiguratorie este reglementata de dispozitiile art. 597 C. proc. civ si reprezinta masura de asigurare a actiunii ce consta in indisponibilizarea sumelor de bani, a titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmaribile, datorate debitorului de o terta persoana sau pe care acesta i le va datora in viitor.

Poprirea urmata de validare este cea mai simpla forma de realizare a creantelor si de aceea este folosita frecvent in practica judiciara⁴⁶⁰.

Subiectii popririi sunt: creditorul popritor (creditorul urmaritor), debitorul poprit (debitorul urmarit) si tertul poprit, intre subiectii popririi se stabilesc urmatoarele raporturi juridice: un raport de creanta intre creditorul popritor si debitorul poprit, un raport de creanta intre debitorul poprit si tertul poprit, un raport procesual intre creditorul poprit si tertul poprit, care, prin efectul validarii popririi se transforma intr-un raport de creanta⁴⁶¹.

Conditiile si procedura popririi asiguratorii sunt cele prevazute de dispozitiile art. 591-595 C. proc. civ., pentru sechestrul asigurator.

7. Sechestrul judiciar

Sechestrul judiciar este reglementat de art. 598-601 C. proc. civ.

Potrivit art. 598 C. proc. civ., ori de cate ori exista un proces asupra proprietatii sau a altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanta competenta pentru judecarea cererii principale va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv.

Cererea de sechestru judiciar se judeca de urgenta, cu citarea partilor. In caz de admitere, instanta va putea sa oblige pe reclamant la plata unei cautiuni, iar in cazul bunurilor mobile se va inscrie de indata in cartea funciara (art. 600 alin. l C. proc. civ.).

Din dispozitiile legale mentionate rezulta ca pentru incuviintarea sechestrului judiciar trebuie indeplinite urmatoarele conditii⁴⁶²:

> Sa existe un proces cu privire la proprietatea sau posesiunea bunului care formeaza obiectul litigiului.

> Instanta sa gaseasca o asemenea masura ca necesara, pentru conservarea dreptului respectiv.

> Reclamantul sa depuna o cautiune.

Sechestrul judiciar este o masura asiguratorie cu caracter facultativ, ceea ce inseamna ca instanta nu este obligata sa

incuviinteze cererea decat daca reclamantul invoca imprejurari care sa justifice luarea unei asemenea masuri.

in anumite situatii se va putea incuviinta sechestrul judiciar chiar fara a exista proces cu privire la acel bun. O astfel de cerere este admisibila doar asupra unui bun pe care debitorul il ofera pentru liberatiunea sa; unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice sa se teama ca va fi sustras ori alterat de posesorul sau actual; unor bunuri mobile care alcatuiesc garantia creditorului cand acesta invedereaza insolvabilitatea debitorului sau sau cand are motive temeinice sa banuiasca ca debitorul sau va fugi ori sa se teama de sustrageri sau deteriorari (art. 599 C. proc. civ.).

Din punct de vedere procedural, cererea pentru incuviintarea sechestrului judiciar se solutioneaza de catre instanta competenta sa solutioneze cererea principala.

Daca instanta ajunge la concluzia ca cererea este intemeiata o va admite si prin incheiere va dispune numirea unui administrator-sechestru.

Paza bunului sechestrat va fi incredintata persoanei desemnate de parti de comun acord, iar in caz de neintelegere, unei persoane desemnate de instanta, care va putea fi chiar detinatorul bunului (art. 600 alin. 2 C. proc. civ.).

Persoana desemnata in calitate de administrator-sechestru va putea face toate actele de conservare si administrare, va incasa orice venituri si sume datorate si va putea plati datorii cu caracter curent, precum si cele constatate prin titlul executoriu. Administratorul-sechestru va putea sta in judecata in numele partilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabila a instantei care 1-a numit (art. 600 alin. 3 C. proc. civ.).

Daca administrator-sechestru a fost numita o alta persoana decat detinatorul bunului, instanta va fixa pentru activitatea depusa, o suma de bani drept remunerare, stabilind totodata si modalitatile de plata (art. 600 alin. 4 C. proc. civ.).

incheierea prin care a fost incuviintat sechestrul judiciar are caracter provizoriu, efectul ei dainuind, in principiu, pana la sfarsitul procesului, cand administratorul-sechestru va trebui sa predea bunul partii care 1-a dobandit in urma judecatii⁴⁶³.

8. Procedura divortului

8.1. Sediul materiei. Instanta competenta

Procedura divortului este reglementata de art. 607 - 619 C. proc. civ., in timp ce dispozitiile de drept material privind divortul se gasesc in art. 37-44 din Codul familiei.

Competenta in solutionarea cererii de divort revine judecatoriei in circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor, cu conditia ca la data introducerii cererii cel putin unul din soti sa locuiasca inca in circumscriptia judecatoriei celui din urma domiciliu comun.

Daca nu au avut domiciliu comun sau daca la data introducerii actiunii, niciunul din soti nu mai locuieste in circumscriptia jude­catoriei ultimului domiciliu comun, competenta revine judecatoriei in raza careia isi are domiciliul sau resedinta paratul, iar cand paratul nu are domiciliu in tara, este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are domiciliu reclamantul (art. 607 C. proc. civ.).

De asemenea, e competenta judecatoria domiciliului recla­mantului si cand nu se cunoaste domiciliul sau resedinta paratului din tara.

8.2. Sesizarea instantei. Procedura de judecata

Sesizarea instantei se poate face numai de reclamant, prin cererea de chemare in judecata, care are caracter strict personal.

Majoritatea autorilor⁴⁶⁴ apreciaza ca cererea de divort se poate introduce si de persoana pusa sub interdictie, in momentele de luciditate ale acesteia, iar daca ulterior isi pierde luciditatea, va putea fi reprezentat de tutore conform art. 614 C. proc. civ.

Cererea de divort trebuie sa cuprinda cerintele generale prevazute de art. 112 C. proc. civ., precum si unele cerinte speciale, cum ar fi: numele copiilor minori nascuti din casatorie sau asimilati acesteia ori mentiunea ca nu exista astfel de copii.

Cererii i se vor alatura certificatul de casatorie in original si copii de pe certificatele de nastere ale copiilor minori (daca exista), precum si dovada platii taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar.

Cererea de divort, insotita de actele mentionate mai sus si de alte acte de care, eventual, reclamantul intelege sa se foloseasca, se vor prezenta personal de catre acesta presedintelui instantei.

Presedintele instantei va verifica daca cererea indeplineste cerintele legale si daca s-a timbrat corespunzator. Daca reclamantul nu a timbrat ori a timbrat mai putin, presedintele ii va stabili taxa legala si-1 va indruma sa o achite.

Taxa judiciara de timbru este diferita, dupa cum reclamantul realizeaza venituri superioare salariului minim brut pe tara, ori veniturile sunt mai mici sau nu realizeaza niciun venit. Nu vom mentiona cuantumul ei pentru ca periodic se indexeaza in functie de indicele de inflatie.

Prin rezolutie pe cerere, presedintele instantei mentioneaza data primirii, termenul ce se acorda si dispune citarea paratului cu copie de pe actiune si de pe actele depuse, precum si a autoritatii tutelare cu copie de pe actiune atunci cand sotii au copii minori.

inainte de fixarea termenului de judecata, presedintele instantei este obligat sa dea reclamantului sfaturi de impacare si numai daca acesta staruie in cererea sa, va fixa termen pentru judecarea cauzei (art. 613 C. proc. civ.).

in timpul judecarii actiunii reclamantului, sotul parat poate formula cerere reconventionala, prin care sa solicite fie desfacerea casatoriei din vina celuilalt sot sau din vina ambilor soti, fie mentinerea numelui din casatorie, pensie de intretinere pentru el, incredintarea minorilor, posesie pentru acestia, partajul bunurilor comune, restituirea unor bunuri proprii, folosinta locuintei si alte cereri accesorii divortului.

Cererea reconventionala se poate introduce pana la prima zi de infatisare, iar pentru faptele savarsite de reclamant dupa aceasta data, se poate face cererea reconventionala pana la incheierea dezbaterilor si chiar direct la instanta de apel, daca faptele s-au savarsit dupa pronuntarea hotararii primei instante (art. 608-609 C. proc. civ.).

Daca ambele parti introduc actiuni de divort separate, se va dispune conexarea dosarului mai nou introdus la celalalt, pentru ca in acest fel sa se poata administra o singura data probele si sa se pronunte o singura hotarare.

in ce priveste procedura de citare cu paratul, art. 616¹ C. proc. civ. cuprinde dispozitii derogatorii de la dreptul comun, precizand ca in cazul in care procedura de citare a sotului parat a fost indeplinita prin afisare, iar el nu s-a prezentat la termen, instanta va cere reclamantului dovezi sau va dispune cercetari pentru a verifica daca paratul are domiciliul la locul indicat in cerere si, daca se va constata ca nu domiciliaza acolo, va dispune citarea la domiciliul sau, iar daca este cazul si la locul lui de munca.

Pentru parat depunerea intampinarii nu este obligatorie.

Conform prevederilor art. 613¹ C. proc. civ. cand ambele parti sunt de acord cu divortul, cererea de divort va fi semnata de ambii soti care pot stabili modalitatile in care au convenit sa fie solutionate cererile accesorii divortului, art. 38 alin. 2 din Codul familiei conditioneaza ca sa fi trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei si sa nu existe copii minori din casatorie pentru a putea formula o astfel de cerere.

Cand primeste o astfel de cerere, presedintele instantei va verifica existenta consimtamantului sotilor, iar apoi va fixa un termen de doua luni in sedinta publica. La termenul de judecata se va verifica de instanta daca sotii staruie in desfacerea casatoriei, pe baza acordului lor si daca declara ca staruie, se va judeca cererea de divort fara sa se mai administreze probe cu privire la motivele de divort! (art. 6131alin. 3 C. proc. civ.).

Totusi, pentru solutionarea cererilor accesorii referitoare la numele dupa divort, pensia de intretinere si atribuirea locuintei, instanta poate sa dispuna administrarea unor probe (art. 613¹ alin. 4 C. proc. civ.)

Dispozitiile art. 614 C. proc. civ prevad ca la instanta de fond partile trebuie sa se prezinte personal, cu exceptia cazurilor in care unul din ei executa o pedeapsa privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie sau are resedinta in strainatate, cand se pot prezenta prin mandatar.

Daca la vreun termen de judecata la prima instanta reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta. Cand lipsesc ambele parti, indiferent de instanta, se va suspenda pricina.

in ce priveste probele, in divort exista unele derogari de la dreptul comun.

Astfel, conform art. 190 C. proc. civ pot fi ascultati ca martori si rudele sau afinii, indiferent de grad, cu exceptia descendentilor.

Aceasta derogare s-a impus pentru ca persoanele respective sunt cele mai apropiate de soti si cunosc mai bine adevaratele raporturi dintre ei, iar uneori n-ar putea fi audiati alti martori sau administrate alte probe pentru stabilirea motivelor reale de divort.

O alta derogare se refera la interzicerea interogatoriului pentru dovedirea motivelor de divort, dar este posibil in legatura cu cererile accesorii divortului (art. 612 alin. ultim C. proc. civ.).

Cand exista copii minori, conform art. 42 alin. l din Codul familiei, se vor asculta parintii, autoritatea tutelara si copiii care au implinit 10 ani, in ce priveste incredintarea copiilor spre crestere si educare.

Autoritatea tutelara trebuie sa-si expuna punctul de vedere, prin reprezentantul sau direct in instanta ori in scris.

Minorii vor fi ascultati in camera de consiliu, pentru a se putea discuta cu ei mai atent si ca sa nu fie timorati, iar pe cat posibil in lipsa parintilor sau a altor persoane.

Dispozitiile art. 615 C. proc. civ. prevad ca cererea de divort se judeca in sedinta publica, insa instanta poate dispune judecarea ei in camera de consiliu, daca apreciaza ca prin aceasta masura se asigura o mai buna judecare sau administrare a probelor, in toate cazurile, hotararea se pronunta in sedinta publica.

in timpul procesului, pe cale de ordonanta presedintiala, la cererea unuia din soti, instanta poate lua masuri vremelnice in ce priveste incredintarea minorilor, obligatia de intretinere, alocatia pentru copii si folosirea locuintei (art. 6132C. proc. civ.).

Daca sotii se impaca, in orice faza a procesului, actiunea se va stinge prin impacarea lor, chiar si atunci cand apelul sau recursul nu au fost timbrate legal. Reclamantul insa poate sa introduca o noua actiune pentru fapte petrecute dupa impacare, cand se va putea folosi si de faptele vechi (art. 618 alin. 2 si 3 C. proc. civ.).

Reclamantul poate renunta la cererea de divort in tot cursul judecatii, inaintea instantelor de fond, chiar daca paratul se impotriveste. Renuntarea reclamantului nu are inraurire asupra cererii

facute de parat (cerere reconventionala sau actiune conexata), care se va judeca in continuare, (art. 618 alin. l C. proc. civ.).

in cazul in care, pe langa desfacerea casatoriei s-au formulat si cereri accesorii, instanta trebuie sa administreze probe si pentru acestea. Dar, partea care le-a formulat poate renunta pe parcursul procesului la ele, nu insa si in ce priveste incredintarea minorilor spre crestere si educare, cerere asupra careia instanta este obligata sa se pronunte, in ce priveste numele ce urmeaza a se purta dupa divort, instanta, de asemenea, este obligata sa se pronunte fie in sensul acordului partilor ca ambele sa-si mentina numele din timpul casatoriei, fie sa dispuna revenirea la numele avut anterior casatoriei.

Partile se pot invoi si cu privire la cererile accesorii, dar invoiala lor va trebui sa fie incuviintata de instanta spre a vedea daca s-au respectat dispozitiile legale si, in cazul minorilor, daca interesele lor sunt in sensul intelegerii intervenite intre parti.

Cand unul din soti decedeaza pe parcursul procesului, instanta va constata incetarea procesului prin deces.

in principiu, deliberarea, pronuntarea si redactarea hotararii se face dupa regulile dreptului comun.

Instanta va dispune desfacerea casatoriei fara sa pronunte vina unuia sau ambilor soti, in situatiile prevazute de art. 38 alin. 2 C. fam. (divort prin consimtamantul sotilor), precum si atunci cand starea sanatatii unuia din soti face imposibila continuarea casatoriei.

in celelalte situatii, divortul se va pronunta din vina paratului sau a ambilor soti, dupa cum numai paratul sau amandoi sotii se fac vinovati de destramarea casatoriei.

Daca numai reclamantul este vinovat de destramarea casatoriei, iar paratul nu are cerere reconventionala sau cerere conexa, actiunea reclamantului va fi respinsa ca neintemeiata.

Instanta se va pronunta prin hotarare si asupra cererilor accesorii, ca si asupra cheltuielilor de judecata, in cazul in care acestea s-au cerut.

Cum am mentionat anterior, cererea poate fi respinsa si ca nesustinuta, dar poate fi si anulata ca netimbrata sau insuficient timbrata.

impotriva hotararii primei instante se poate declara apel in termen de 30 de zile de la comunicarea hotararii (art. 619 alin. l C. proc. civ.).

Termenul de apel este de 30 de zile, chiar daca prin cererea de apel se ataca numai solutia data in cererile accesorii divortului.

Acelasi termen curge si in cazul declararii recursului impotriva deciziei instantei de apel.

Referitor la caile extraordinare de atac, revizuirea nu este admisibila in ce priveste divortul, dar se apreciaza ca poate fi admisa daca se ataca hotararea numai cu privire la cererile accesorii⁴⁶⁵.

Cand desfacerea casatoriei se face urmare a consimtamantului ambilor soti, conform art. 613' alin. l Cod procedura civila, cu privire la divort, hotararea este definitiva si irevocabila, nemaiputand fi ata­cata cu apel sau recurs, dar ar putea fi atacata cu contestatie in anulare.

Hotararea data in materie de divort nu este supusa revizuirii (art. 619 alin. 5 C. proc. civ.).

Conform prevederilor art. 39 alin. l si 2 din Codul familiei, casatoria se considera desfacuta din ziua cand hotararea prin care s-a pronuntat divortul a ramas irevocabila, iar in ce priveste efectele patrimoniale ale casatoriei fata de terti, ele inceteaza de la data cand s-a facut mentiunea despre hotararea de divort pe marginea actului de casatorie sau de la data cand acestia au cunoscut divortul pe alta cale.

Instanta judecatoreasca este obligata ca, din oficiu, sa comunice serviciului de stare civila de la locul unde s-a incheiat casatoria, copie de pe hotararea de divort cu mentiunea irevocabila, pentru a se face mentiuni pe marginea actului de casatorie.

9. Actiunile posesorii

9.1. Sediul materiei. Conditiile de exercitare ale actiunilor posesorii

Actiunile posesorii sunt reglementate in Codul de procedura civila prin articolele 674-67

Actiunea (cererea) posesorie este un ansamblu de mijloace procesuale prin care reclamantul solicita instantei sa-1 oblige pe parat sa inceteze orice act de tulburare a posesiei sale asupra unui bun imobil sau sa ii restituie in posesie bunul imobil atunci cand a fost deposedat⁴⁶

Actiunea posesorie prezinta urmatoarele particularitati⁴⁶⁷:

> Prin intermediul ei este aparata posesia ca stare de fapt si nu ca stare de drept.

> Are ca obiect numai imobile, deoarece in cazul bunurilor mobile posesia de buna credinta echivaleaza cu titlu de proprietate.

> Este o actiune reala deoarece poate li introdusa impotriva oricarei persoane care il tulbura pe reclamant in exercitarea normala a posesiei sau care 1-a deposedat de bun.

Actiunile posesorii se clasifica in: actiuni de complangere - prin care reclamantul solicita inlaturarea unei tulburari obisnuite a posesiei pasnice prin incalcarea ei de catre parat - si actiuni in reintegrare -prin care reclamantul solicita restabilirea situatiei anterioare in cazul in care a fost tulburat sau deposedat cu violenta de catre parat.

Pentru a se putea admite actiune posesorie, trebuie indeplinite conditiunile prevazute de art. 674 C. proc. civ., si anume:

> sa nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare;

> reclamantul sa fi posedat bunul cel putin un an inainte de tulburare sau deposedare;

> posesiunea sa intruneasca conditiile prevazute de art. 1846 si 1847 Cod civil.

Aceste 3 conditii sunt prevazute numai pentru actiunile in complangere, pentru deposedarea sau tulburarea facute cu violenta trebuie numai conditia de a nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare.

Conform art. 1846 si 1847 Cod civil, posesiunea trebuie exercitata in nume propriu, continuu, neintrerupt, netulburat, public si sub nume de proprietar.

in ce priveste posesia neintrerupta si executata sub nume de proprietar, unii doctrinari apreciaza ca ele nu constituie calitati ale posesiei, dar considera ca posesia trebuie sa fie si neechivoca⁴⁶⁸.

Ca o conditie comuna actiunii posesorii este si aceea a existentei unui act de tulburare sau deposedare.

Tulburarea consta in acte sau fapte prin care se contesta posesia, tulburare ce poate fi de fapt sau de drept si care poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.

Deposedarea reprezinta o pierdere completa a posesiei.

9.2. Sesizarea instantei

Competenta de a judeca cererile privitoare la posesiune revine judecatoriei in raza careia se afla situat bunul imobil.

Cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de art. 112 C. proc. civ pentru orice cerere injustitie.

Legitimare procesuala activa are persoana care poseda un bun si indeplineste conditiile prevazute de lege.

Legitimarea procesuala pasiva are autorul deposedarii sau tulburarii sau succesorii acestuia.

Actiunea posesorie se poate exercita si impotriva proprietarului bunului, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 674 C. proc. civ.

Conform art. 674 C. proc. civ., actiunile posesorii se judeca de urgenta si cu precadere.

Hotararea pronuntata in actiunea posesorie are putere de lucru judecat fata de o alta actiune posesorie ulterioara, daca nu s-a schimbat intre timp situatia, dar nu are putere de lucru judecat intr-o actiune petitorie, in revendicarea bunului. Cand anterior s-a promovat o actiune in revendicare ce s-a respins, partea care a pierdut acel proces nu poate avea castig de cauza intr-o actiune posesorie cu privire la acelasi bun.

Reclamantul dintr-o actiune posesorie poate sa o transforme intr-o actiune petitorie sau partile pot conveni ca in proces sa discute problema proprietatii asupra bunului. Cererile posesorii se judeca de urgenta si cu precadere, iar intampinarea nu este obligatorie.

Hotararea pronuntata in actiunea posesorie e supusa cailor de atac obisnuite in conditiile dreptului comun.

10. Partajul judiciar

10.1. Sediul materiei

Sediul materiei se afla in art. 673 - 673¹⁴ C. proc. civ., in art. 728 - 799 Cod civil si in art. 33 si art. 36 din Codul familiei.

Partajul judiciar se realizeaza dupa aceleasi norme, indiferent ca priveste o indiviziune propriu-zisa, o proprietate comuna pe cote parti sau proprietate comuna in devalmasie.

Coproprietarii pot sa incheie intre ei un partaj voluntar, iar in cazul mostenitorilor, succesorii au deschisa calea procedurii succe­sorale notariale.

Cand nu se inteleg, atunci apeleaza la calea justitiei.

Partajul judiciar se poate face ori pe cale principiala, ori pe cale accesorie sau incidentala.

Legislatia noastra prevede expres in art. 728 alin. l C. civ., ca nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune. Un coerede poate oricand cere imparteala succesiunii, chiar cand ar exista conventii sau prohibitii contrarii.

10.2. Instanta competenta

Potrivit art. 2 pct. l lit. b C. proc. civ., din punct de vedere material competenta revine judecatoriei.

Daca cererea de partaj este accesorie sau incidentala se aplica dispozitiile art. 17 C. proc. civ.

Din punct de vedere teritorial, competenta se stabileste dupa cum in discutie este un partaj succesoral, un partaj de bunuri comune ale sotilor in timpul casatoriei sau un partaj al altor bunuri dobandite in coproprietate.

in cazul partajului succesoral, competenta revine instantei ultimului domiciliu al defunctului (art. 14 C. proc. civ.), neavand relevanta daca in masa succesorala se afla bunuri imobile situate in raza altei instante.

in cazul impartelii, daca partajul se solicita pe cale principala, cand in discutie sunt numai bunuri mobile, competenta este a instantei domiciliului paratului, iar daca sunt si bunuri imobile, competenta este a instantei in raza careia se afla imobilele sau a uneia din instantele in raza carora se afla imobilele (cand sunt mai multe imobile in circumscriptii diferite, reclamantul are dreptul de a alege una din aceste instante).

Pentru alte situatii de bunuri aflate in coproprietate, competenta este a instantei domiciliului paratului, cand in masa de impartit sunt

numai bunuri mobile ori a instantei locului situarii imobilului, cand intre bunurile de impartit se afla si un imobil.

Partile in partaj sunt coindivizarii. Calitatea de reclamant o poate avea oricare din acestia, iar paratii trebuie sa fie obligatoriu toti ceilalti coindivizari. Calitate de parte in proces pot avea si succesorii in drepturi ai acestora, precum si creditorii lor. Pot sa intervina in proces si terte persoane, fie din proprie initiativa, fie la cererea reclamantului sau paratului.

Actiunea poate fi pornita si de procuror, in special pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor si persoanelor puse sub interdictie.

10.3. Cererea de chemare in judecata

Potrivit art. 673² C. proc. civ., reclamantul este obligat sa arate in cererea de chemare in judecata persoanele intre care urmeaza a avea loc imparteala, titlul in baza caruia se cere imparteala, toate bunurile supuse impartelii, evaluarea lor, locul unde acestea se afla, precum si persoanele care le detin sau le administreaza.

Din dispozitiile legale mentionate rezulta ca cererea de imparteala trebuie sa cuprinda alaturi de elementele cuprinse in art. 112 C. proc. civ., si anumite elemente speciale, cum ar fi:

> persoanele intre care urmeaza a avea loc imparteala;

> titlul in baza caruia se cere imparteala;

> bunurile supuse impartelii si evaluarea lor;

>  locul unde bunurile se afla precum si persoanele care le detin sau le administreaza.

10.4. Procedura partajului

Potrivit art. 673³ C. proc. civ., la prima zi de infatisare, daca partile sunt prezente, instanta le va cere declaratii cu privire la fiecare din bunurile supuse impartelii si va lua act cand este cazul, de recunoasterea si acordul lor cu privire la existenta bunurilor, locul unde se afla si valoarea acestora.

in tot cursul procesului instanta va starui ca partile sa imparta bunurile prin invoiala fiind aplicabile dispozitiile art. 271-273 C. proc. civ. (art. 673⁴ alin. l si 4 C. proc. civ.).

Daca partile ajung la o intelegere cu privire la impartirea bunurilor, instanta va hotari potrivit invoielii lor. imparteala se poate

face prin buna invoiala a partilor si daca printre cei interesati se afla minori sau persoane puse sub interdictie, insa numai cu incuviintarea prealabila a instantei tutelare, precum si, daca este cazul a ocrotitorului legal (art. 673⁴ alin. 2 C. proc. civ.).

in cazul in care intelegerea priveste impartirea numai a anumitor bunuri, instanta va lua act de aceasta invoiala si va pronunta o hotarare partiala, continuand procesul pentru celelalte bunuri (art. 673⁴ alin. 3 C. proc. civ.).

Cand instanta nu are suficiente elemente pentru formarea loturilor, procesul de partaj parcurge doua etape, si anume: darea unei incheieri care cuprinde elementele aratate la art. 673⁵ alin. l C. proc. civ. si partajul propriu-zis⁴⁶⁹.

Daca pentru formarea loturilor sunt necesare operatii de masuratoare, evaluare si altele asemenea, pentru care instanta nu are date suficiente, ea va da o incheiere prin care va stabili elementele aratate la art. 673⁵ alin. l C. proc. civ., intocmind in mod cores­punzator minuta prevazuta de art. 258 C. proc. civ. Prin aceeasi incheiere instanta va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor (art. 673⁶alin. l C. proc. civ.).

incheierea data in conditiile art. 673⁶ alin. l C. proc. civ este o incheiere interlocutorie, ea putand fi atacata cu apel sau, dupa caz cu recurs odata cu fondul, fiind supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea data asupra fondului procesului (art. 673⁶ C. proc. civ.).

Daca dupa pronuntarea incheierii prevazute de art. 673⁶ alin. l C. proc. civ., insa mai inainte de pronuntarea hotararii de imparteala se constata ca exista si alti coproprietari sau ca au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse impartelii, fara ca, privitor la acesti coproprietari sau acele bunuri, sa fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanta va putea da o noua incheiere, care va putea cuprinde, dupa caz, si coproprietarii sau bunurile omise, in aceleasi conditii, instanta poate, cu consimtamantul tuturor coproprietarilor, sa scoata un bun care a fost cuprins din eroare in masa de impartit (art. 673 ⁷ C. proc. civ.)⁴⁷⁰.

Partajul propriu-zis consta in formarea si atribuirea loturilor. Din dispozitiile art. 673⁵ alin 2, art. 673¹⁰ si art. 673¹¹ C. proc. civ. reiese ca exista trei modalitati de realizare a impartelii, si anume: in natura, prin formarea si atribuirea de loturi; atribuirea intregului bun unui copartas; vanzarea bunurilor⁴⁷¹.

Potrivit art. 673 ⁹ C. proc. civ., la formarea si atribuirea loturilor instanta va tine seama si de acordul partilor, marimea cotei-parti ce se cuvine fiecareia din masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia, faptul ca unii dintre coproprietari, inainte de a se cere imparteala, au facut constructii, imbunatatiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

La alcatuirea loturilor trebuie avuta in vedere regula egalitatii partilor, care presupune ca fiecare copartas sa primeasca un lot egal cu drepturile sale⁴⁷².

in cazul in care imparteala in natura a unui bun nu este posibila sau ar cauza o scadere importanta a valorii acestuia ori i-ar modifica in mod pagubitor destinatia economica, la cererea unuia dintre coproprietari, instanta prin incheiere ii poate atribui provizoriu intregul bun. Daca mai multi coproprietari cer sa li se atribuie bunuri, instanta va tine seamade criteriile prevazute la art. 673⁹ C. proc. civ. Prin incheiere ea va stabili si termenul in care coproprietarul caruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat sa depuna sumele ce reprezinta cotele-parti cuvenite celorlalti proprietari.

La cererea unuia dintre coproprietari, instanta tinand seama de imprejurarile cauzei, pentru motive temeinice, va putea sa-i atribuie bunul direct prin hotarare aspra fondului procesului, stabilind totodata sumele ce se cuvin celorlalti coproprietari si termenul in care este obligat sa le plateasca (art. 673¹⁰ alin. 4 C. proc. civ.).

Cea de-a treia modalitate de realizare a impartelii - vanzarea bunurilor - isi gaseste reglementarea in dispozitiile art. 673' alin. l C. proc. civ., potrivit carora, in cazul in care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, desi acesta a fost atribuit

provizoriu, nu s-au depus, in termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalti coproprietari, instanta prin incheiere va dispune vanzarea bunului, stabilind totodata daca vanzarea se va face de catre parti prin buna invoiala, ori de catre executorul judecatoresc.

in cazul in care vanzarea prin buna invoiala nu se realizeaza in termen de 6 luni, instanta prin incheiere va dispune ca vanzarea sa fie efectuata de executorul judecatoresc (art. 673 ' alin. 2 si 3 C. proc. civ.).

Dupa ramanerea irevocabila a incheierii prin care s-a dispus vanzarea bunului de catre executorul judecatoresc acesta va preceda la efectuarea vanzarii la licitatie publica (art. 673¹²alin. l C. proc. civ.).

Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalti, precum si cele rezultate din vanzare vor fi impartite de instanta potrivit dreptului fiecarui coproprietar (art. 673¹⁴ alin. 2 C. proc. civ.).

in toate cazurile, asupra cererii de imparteala instanta se va pronunta prin hotarare.

Hotararea de partaj este actul final prin care se desavarseste procedura partajului si este supusa conditiilor de fond si de forma si cailor de atac prevazute de dreptul comun.

Hotararea de partaj are efect declarativ, in sensul ca fiecare coproprietar este prezumat ca a dobandit singur bunul care s-a inclus in lotul sau si ca n-a fost niciodata proprietarul bunurilor atribuite celorlalti copartasi.

Hotararea ramasa definitiva constituie titlu executoriu si este suscep­tibila de executare indiferent daca prin cerere s-a cerut sau nu predarea efectiva a bunului si chiar daca instanta nu a dispus aceasta predare⁴⁷³.

in cazul in care partajul nu se poate realiza in niciuna din modalitatile prevazute de lege, instanta va hotari inchiderea dosarului (art. 673¹⁴alin. 3 C. proc. civ.).

11. Procedura de solutionare a litigiilor comerciale

11.1. Sediul materiei

Sediul materiei judecarii litigiilor comerciale il constituie dispozitiile articolelor 720¹- 720¹⁰ C. proc. civ introduse in Codul de

procedura civila prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 138/2000, aprobata prin Legea nr. 219/2005.

11.1.2. Competenta in litigiile comerciale

Pentru determinarea instantei careia ii revine competenta materiala de solutionare a litigiilor comerciale in prima instanta trebuie avute in vedere dispozitiile art. l pct. l si art. 2 pct. l lit. a C. proc. civ.

Competenta teritoriala se determina potrivit art. 7, art. 10, art. 11, art. 13, art. 15 si art. 16 C. proc. civ.

11.3. Procedura concilierii directe

Potrivit art. 720¹ C. proc. civ., in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile in bani, inaintea introducerii cererii de chemare in judecata, reclamantul va incerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte (alin 1).

in scopul aratat la alin. l, reclamantul va convoca partea adversa, comunicandu-i in scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea. Convocarea se face prin scrisoare recomandata, cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care sa asigure transmiterea textului, actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin inmanarea inscrisurilor sub semnatura de primire (alin. 2).

Data convocarii pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2 - alin. 3.

Rezultatul concilierii se va consemna intr-un inscris cu aratarea pretentiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecarei parti (alin. 4).

inscrisul despre rezultatul concilierii sau in cazul in care paratul nu a dat curs convocarii prevazute la alin. 2, dovada ca de la data primirii acestei convocari au trecut 30 de zile se anexeaza la cererea de chemare in judecata (alin. 5).

Din dispozitiile art. 720¹ C. proc. civ rezulta urmatoarele aspecte:

> Concilierea partilor se realizeaza numai in litigiile comerciale evaluabile in bani⁴⁷⁴,

> Procedura concilierii directe este o procedura prealabila obligatorie, in consecinta neefectuarea acesteia atrage respingerea cererii ca inadmisibila⁴⁷⁵.

11.4. Sesizarea instantei

Potrivit art. 720³ C. proc. civ. cererea de chemare in judecata va cuprinde:

a) Numele, domiciliu sau resedinta partilor, ori pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si dupa caz numarul de inmatriculare in registrul comertului sau de inscriere in registrul persoanelor juridice, codul fiscal si contul bancar.

b) Numele si calitatea celui care angajeaza partea si ale celui care o reprezinta in litigiu, anexandu-se dovada calitatii.

c) Obiectul si valoarea cererii, precum si calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori cu indicarea inscrisurilor corespunzatoare.

d) Motivele de fapt si de drept, precum si probele pe care se intemeiaza cererea,

e) Semnaturile partilor sau a reprezentantului acesteia, dupa caz. Elementele prevazute de art. 720³ C. proc. civ. sunt in mare

masura asemanatoare cu elementele prevazute de art. 112 C. proc. civ.

La primirea cerii de chemare in judecata potrivit art. 114 C. proc. civ., cand este cazul, reclamantului i se va pune in vedere sa depuna orice act invocat in sustinerea cererii care nu a fost comunicat paratului la convocarea pentru conciliere (art. 720⁴C. proc. civ.).

Paratul va fi citat cu mentiunea ca este obligat sa depuna intampinare la dosarul cauzei cu cel putin 5 zile inaintea termenului de judecata, iar in procesele urgente, cu cel putin 3 zile. intampinarea va avea cuprinsul prevazut de art. 115, mentionandu-se si datele aratate de art. 720³ alin. l lit. a si b (art. 720⁴alin. 2 C. proc. civ.).

Din cuprinsul art. 720⁴ alin. 2 C. proc. civ. rezulta ca paratul este obligat sa depuna intampinare, astfel ca, nedepunerea acesteia atrage

decaderea din dreptul de a mai propune probe si de a invoca exceptii procesuale, cu exceptia celor de ordine publica.

Potrivit art. 720⁵ alin. l C. proc. civ., daca paratul are pretentii impotriva reclamantului derivand din acelasi raport juridic, el poate face cerere reconventionala. in cazul litigiilor prevazute de art. 720¹ nu este necesara o alta incercare de conciliere.

Comparand dispozitiile part. art. 720⁵ alin. l C. proc. civ cu dispozitiile part. 119 C. proc. civ., se poate observa ca, in materie comerciala, cererea reconventionala poate fi facuta doar daca preten­tiile paratului deriva din acelasi raport juridic invocat prin cererea reclamantului, spre deosebire de dreptul comun unde formularea cererii reconventionale este conditionata numai de existenta preten­tiilor in legatura cu cererea reclamantului.

Cererea reconventionala trebuie sa indeplineasca toate conditiile pentru cererea de chemare in judecata si va fi introdusa in cadrul termenului prevazut pentru depunerea intampinarii, in cazul in care paratul a introdus cerere reconventionala, reclamantul va depune intampinare pana la prima zi de infatisare.

La cererea partii interesate, instanta, tinand cont de complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea intampinarii, precum si pentru studierea acesteia de catre parat (art. 720⁵ alin. 2 si 3 C. proc. civ.).

11.5. Reguli procedurale in materie comerciala

Potrivit art. 720⁶ alin. l C. proc. civ., procesele si cererile in materie comerciala se judeca cu precadere. Instanta este datoare sa asigure, potrivit legii, realizarea drepturilor si obligatiilor procesuale ale partilor, precum si desfasurarea cu celeritate a procesului.

Cand procedura de citare este legal indeplinita, judecata chiar si asupra fondului, poate continua in sedinta publica sau in camera de consiliu, in ziua urmatoare sau la termene scurte, succesive, date in cunostinta partilor. La aceste termene instanta poate stabili, pentru cel care o reprezinta, indatoriri in ceea ce priveste prezentarea dovezilor cu inscrisuri, relatii scrise, raspunsul scris la interogatoriu comunicat potrivit art. 222, asistarea si concursul la efectuarea in termen a expertizelor, precum si orice alte demersuri necesare solutionarii

cauzei (alin. 2). Pentru motive temeinice, alte termene se vor acorda numai in cazul in care judecata nu poate continua potrivit alin. 2. Din continutul acestui text de lege rezulta urmatoarele:

>  Daca procedura de citare este legal indeplinita, judecata poate continua in sedinta publica sau in camera de consiliu, in ziua urmatoare sau la termene scurte, succesive, date in cunostinta partilor.

>  Daca judecata continua in camera de consiliu, nu inseamna ca sedinta este secreta.

> Chiar daca judecata s-a desfasurat in camera de consiliu, hotararea se pronunta in sedinta publica, conform art. 121 alin. ultim C. proc. civ.

in cursul judecatii asupra fondului procesului, instanta va starui pentru solutionarea lui, in tot sau in parte, prin intelegerea partilor, intelegerea se constata prin hotarare irevocabila si executorie.

12. Hotararea data in materie comerciala

Referitor la hotararea judecatoreasca, codul de procedura civila instituie prin articolele 720⁸-720⁹ doua reguli derogatorii.

Dispozitiile art. 720⁸ C. proc. civ preved ca, hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspenda de drept executarea.

Potrivit textului de lege mentionat rezulta ca hotararea data in prima instanta este executorie, adica poate fi pusa in executare de la data pronuntarii, chiar daca impotriva ei partea interesata a exercitat apel.

Potrivit art. 720⁹ C. proc. civ., pentru hotararea judecatoreasca data in materie comerciala, care se aduce la indeplinire prin executare silita, hotararea, purtand mentiunea ca este irevocabila constituie titlu executoriu, fara efectuarea altor formalitati.

Asadar, hotararea irevocabila data in materie comerciala constituie titlu executoriu fara a fi conditionata de investirea ei cu formula executorie.