Protectia alternativa a minorului

PROTECTIA ALTERNATIVA A MINORULUI

Notiuni introductive

Orice minor care este lipsit, fie temporar, fie definitiv, de protectia parintilor, sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora are dreptul la protectie alternativa. Caile de suplinire a ocrotirii parintesti sunt instituirea tutelei, masurile de protectie speciala - anume plasamentul, plasamentul in regim de urgenta si supravegherea specializata si adoptia. Ca nota comuna instanta de judecata este singura autoritate competenta sa se pronunte cu privire la persoana care exercita drepturile si indeplineste indatoririle parintesti privitoare la copilul lipsit de ocrotirea parintilor sai - cu unele nuantari totusi in cazul plasamentului in regim de urgenta si al supravegherii specializate - ca masura insasi este de resortul instantelor. Potrivit indicatiilor legale exprese, in alegerea uneia dintre solutiile de protectie alternativa se va tine seama de necesitatea asigurarii unei anumite continuitati in educarea copilului, precum si de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica.

Institutii juridice privind protectia minorului lipsit de ocrotire parinteasca

Ca si institutii juridice putem aminti : institutia juridica a adoptiei sau a infierii prin care se intelege totalitatea normelor juridice privitoare la incheierea, efectele si desfacerea adoptiei, adica totalitatea normelor care reglementeaza conditiile legale ale adoptiei, raportul juridic de adoptie si efectele sale, precum si desfacerea acestui raport; o alta institutie juridica importanta este tutela minorului prin care se intelege ansamblul dispozitiilor legale care reglementeaza ocrotirea unui minor, lipsit de ocrotire parinteasca, de catre o persoana insarcinata cu functia de tutore de catre autoritatea tutelara, in scopul exercitarii de catre acesta a drepturilor si indatoririlor parintesti fata de minor. O alta institutie de ocrotire a minorului este curatela, institutie cu caracter temporar si subsidiar; curatorul este chemat sa inlocuiasca parintii firesti sau tutorele fie la incheierea anumitor acte juridice, fie la incheierea tuturor actelor presupuse de ocrotirea minorului, insa numai provizoriu.

1.3. Mijloacele de ocrotire a minorului lipsit de ocrotire parinteasca

In spiritul art. 49 din Constitutie, Legea nr. 272 din 21 iunie 2004, stabileste categoriile de minori supusi ocrotirii si anume:

a) minorii ai caror parinti sunt decedati, necunoscuti sau in orice alta situatie care duce la instituirea tutelei, daca nu au bunuri sau alte mijloace materiale proprii si nu exista persoane care au fost obligate sau care pot fi obligate sa-i intretina. Pentru a se gasi in aceasta situatie, trebuie indepli­nite urmatoarele conditii:

este lipsit de familie, de ingrijirea parintilor, deoarece exista unul din cazurile de instituire a tutelei;

nu are bunuri sau alte mijloace materiale proprii;

nu exista persoane care au fost obligate la intretinerea minorului sau care pot fi obligate sa-l intretina;

b) minorii care, fiind deficienti, au nevoie de ingrijire speciala ce nu le poate fi asigurata in familie. Principalele deficiente sunt cele de vedere, de auz, de vorbire, de dezvoltare intelectuala;

c) minorii a caror dezvoltare fizica, morala sau intelectuala ori a caror sanatate este primejduita in familie;

d) minorii care au savarsit fapte prevazute de legea penala, dar nu raspund penal sau sunt expusi sa savarseasca asemenea fapte ori ale caror purtari contribuie la raspandirea de vicii sau deprinderi imorale in randul altor minori.

Masurile de ocrotire si cele educative[3]

Legea nr. 272 din 21 iunie 2004 reglementeaza, dupa caz, masurile de ocrotire si cele educative corespunzatoare diferitelor categorii de minori. Masurile de ocrotire sunt : plasamentul familial, incredintarea minorului unei familii sau persoane si incredintarea minorului unei insti­tutii de ocrotire, iar masurile educative, supravegherea deosebita si internarea minorului intr-o scoala speciala de reeducare.

a) Plasamentul familial consta in incredintarea minorului unei familii (sot si sotie) sau unei persoane care consimte la aceasta si doreste sa-i asi­gure intretinerea si celelalte conditii pentru crestere si educare. Pot bene­ficia de aceasta masura minorii aflati in dificultate fiind vorba numai de aceia a caror sanatate este primejduita in familie.

Persoana poate primi minorul in plasament familial daca consimte la aceasta si prezinta conditii morale si materiale necesare si se dispune la nivelul Prefecturilor judetene si Primariilor municipale si orasenesti; incuviintarea se da, dupa caz, de catre tutore sau de catre parinti.

In caz ca parintii nu se inteleg in incuviintarea acestei masuri, decide autoritatea abilitata, dupa ce asculta pe parinti, asa cum cere interesul minorului (art. 99 C. fam.). Drepturile si indatoririle parintesti cu privire la bunurile minorului, fiind vorba de aceia a caror sanatate este primejduita in familie, sunt exercitate, dupa caz, de ambii parinti sau de unul din ei;

b) Incredintarea minorului unei familii sau persoane, masura de care pot beneficia minorii fata de care urma sa se dispuna plasamentul fami­lial, dar nu a fost posibil acest lucru, precum si minorii a caror dezvoltare fizica morala si intelectuala este primejduita in familie.

Familia sau per­soana careia i s-a incredintat minorul are fata de acesta drepturile si inda­toririle ce, potrivit legii, revin parintilor privitoare la persoana copilului.

Daca parintii considera ca persoana careia i s-a incredintat minorul nu il creste cum ar trebui, ei pot cere Comisiei pentru ocrotirea minorilor sa fie incredintat unei alte familii sau persoane. Drepturile si indatoririle ce revin parintilor cu privire la bunurile minorului raman acestora sau tutorelui; spre deosebire de plasamentul familial, incredintarea minorului unei familii sau persoane se poate dispune si fara incuviintarea parintilor ori a tutorelui (D. Protopopescu).

c) Incredintarea minorului unei institutii de ocrotire

Aceste institutii de ocrotire diversificate in raport de varsta, dez­voltare psihomotorie si situarea concreta a minorilor ce au nevoie de ocrotire sunt: leagane pentru copii in varsta de pana la trei ani, case de copii prescolari si scolari, gradinite, scoli si licee pentru deficientii recu­perabili, camine scolare si camine atelier pentru deficientii partial recu­perabili, camine pentru deficientii nerecuperabili, scoli profesionale si licee de specialitate pentru deficientii recuperabili[4].

Incredintarea minorilor unei institutii de ocrotire se dispune de catre Comisia pentru ocrotirea minorilor si se poate face si fara incuviintarea parintilor ori a tutorelui. Institutia de ocrotire careia i-a fost incredintat minorul se gaseste in situatia juridica a familiei sau persoanei careia i se incredinteaza minorul.

d) Supravegherea specializata este o masura educativa si se poate dis­pune fata de minorii prevazuti de art. 67 si urm. din Legea nr. 272/2004, respectiv cei care au savarsit fapte prevazute de legea penala, dar nu raspund penal, cei care nu au savarsit fapte penale, dar sunt expusi sa savarseasca asemenea fapte, cei care contribuie prin purtarea lor la raspandirea de vicii sau deprinderi imorale in randul altor minori.

Supravegherea deosebita consta in lasarea minorului in grija parin­telui sau a tutorelui, punandu-li-se in vedere ca au indatorirea de a-1 supraveghea indeaproape, in scopul indreptarii sale si se dispune de catre Comisia pentru ocrotirea minorilor. Aceasta masura nu produce efecte in ceea ce priveste exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti cu privire la persoana si bunurile copilului.

Dupa un an de supraveghere, se reexamineaza hotararea comisiei, putandu-se da una din urmatoarele solutii: mentinerea supravegherii, ridi­carea masurii sau internarea intr-o scoala speciala de reeducare.

e) Internarea intr-o scoala speciala de reeducare din subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, masura ce se dis­pune de catre Comisia pentru ocrotirea minorilor, este educativa si se aplica numai minorilor in varsta de cel putin zece ani. Supravegherea deosebita si internarea intr-o scoala de reeducare nu trebuie confundate cu masurile educative prevazute de Codul penal[5] in art. 100 sau cu obligatia de tratament medical si internarea medicala, care sunt masuri de siguranta prevazute de Codul penal (art. 113 si 114) care se iau fata de persoanele care au comis fapte penale (art. 111 alin. 2 din C. penal).

Durata masurilor de ocrotire

Plasamentul familial si incredintarea minorului, cu plata alocatiei de intretinere, dureaza pana la absolvirea invatamantului obligatoriu. Internarea in casele de copii, in scolile pentru deficienti recuperabili, in caminele-scoala pentru deficientii partial recuperabili cu plata alocatiei de intretinere, dureaza pana la absolvirea invatamantului obligatoriu.[6]

Internarea minorului intr-un camin pentru deficienti nerecuperabili dureaza pana la majorat. Masura supravegherii deosebite dureaza pana la indreptarea minorului, dar nu mai putin de un an si fara a depasi varsta de 18 ani. Rezulta ca supravegherea deosebita nu se poate dispune fata de minorul care a depasit varsta de 17 ani. Internarea intr-o scoala speciala de reeducare se ia pe timp nedeterminat (D. Rosca).

Probleme de procedura

Comisia pentru ocrotirea minorilor are urmatoarele atributii:

a)    ia masurile de ocrotire si cele educative privind categoriile de minori mentionate, cu exceptia plasamentului familial;

b)    urmareste dezvoltarea minorilor fata de care s-au luat masuri de ocrotire, examineaza cererile acestora si, daca este cazul, sesizeaza insti­tutiile de ocrotire sau organele care ii sunt subordonate.

Competenta teritoriala a comisiei este determinata de localitatea in care se afla domiciliul minorului, daca legea nu prevede altfel, sedintele nu sunt publice, in fata acesteia fiind chemati parintii sau tutorele, precum si minorul care a implinit zece ani, orice alta persoana care poate da relatii in cauza, iar hotararile sunt executorii.

Parintii sau tutorele, familia ori persoana careia i s-a incredintat minorul, procurorul, Autoritatea tutelara si minorul care a implinit varsta de 14 ani pot face contestatie impotriva hotararilor comisiei, cu exceptia acelora prin care s-a aplicat o amenda, in termen de cinci zile de la comu­nicare, la judecatoria in a carei raza teritoriala domiciliaza minorul. In cadrul contestatiei introduse, judecatoria va stabili si contributia per­soanelor obligate la intretinerea minorilor, fata de care s-a luat masura internarii intr-o institutie de ocrotire; hotararile pronuntate de catre judecatorie sunt definitive.

Minorii de peste trei ani sunt trimisi, in caz de nevoie, centrelor de primire, pana la trecerea lor intr-o alta institutie de ocrotire sau pana la luarea altei masuri in privinta lor. Cei de pana in varsta de trei ani se primesc in leagane de copii pe baza hotararii Comisiei pentru ocrotirea minorilor in a carei raza teritoriala au fost gasiti sau descoperiti acestia, iar in caz de urgenta, la cererea organelor de politie sau a Autoritatii tute­lare, comisia urmand a se pronunta de indata.

Alocatia de intretinere

Familia sau persoana care primeste minorul in plasament familial ori in incredintare, are dreptul la o alocatie de intretinere care se face de la Bugetul statului, cuantumul este stabilit periodic prin acte normative.