Violul

Violul

78. Notiunea si caracterizarea infractiunii de viol. Violul este infractiunea tipica privitoare la viata sexuala si consta, potrivit reglementarii legale in vigoare, in efectuarea unui act sexual, de orice natura, cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa. Constrangerea, explicita sau implicita, a unei persoane de orice sex, la un act sexual de orice natura, aceasta este, in esenta, infractiunea de viol.

Noul concept al infractiunii de viol este rezultatul evolutiei legislatiei penale in aceasta materie. In conceptia legiuitorului de la 1968, violul era inteles ca fapta de constrangere explicita sau implicita a unei persoane de sex feminin la un raport sexual, in timp ce constrangerea la un act sexual a unei persoane de acelasi sex era incriminata separat, ca infractiune de relatii sexuale intre persoane de acelasi sex, in art. 200 Cod penal. In urma abrogarii acestui articol prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 89/2001, constrangerea unei persoane de acelasi sex la un act sexual a continuat sa fie incriminata si sanctionata ca infractiune de viol. In felul acesta, violul a capatat intelesul de constrangere a unei persoane de orice sex la un act sexual de orice natura, ca cea mai grava forma de incalcare a libertatii sexuale a persoanei. In acelasi inteles, era incriminat violul in Codul penal de la 1864, unde era denumit atentat in contra pudorii cu violenta.[1]

Violul a fost incriminat, prin dispozitiile art. 197 Cod penal, intr-o varianta simpla, in alineatul 1, si in 3 variante agravate, in alin. 2 si 3 ale aceluiasi articol.

79. Obiectul infractiunii de viol. Acesta este constituit din libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei de orice sex, precum si din relatiile sociale create in jurul si datorita acestor valori. Violul aduce atingere dreptului absolut al persoanei de a avea relatii homo sau heterosexuale cu partener liber ales de ea, precum si dreptului ei la inviolabilitate sexuala. Pesoana nu poate fi constransa, sub nici o forma, la un act sexual.

Obiectul material al infractiunii de viol il constituie corpul persoanei de orice sex, care este victima infractiunii.

80. Subiectii infractiunii de viol. In continutul incriminarii infractiuniide viol, in actuala redactare, nu se prevede nici o conditie cu privire la subiectii infractiunii, ceea ce inseamna ca atat subiect activ nemijlocit (autor), cat si subiect pasiv al acestei infractiuni poate fi orice persoana, indiferent de sex. Spre deosebire de redactarea anterioara, in prezent poate fi autor al infracttunii de viol si persoana de sex feminin, deoarece fapta nu consta intr-un raport sexual cu o persoana de sex feminin, ca in redactarea anterioara a textului, ci intr-un act sexual, de orice natura, care poate fi efectuat si de o persoana de sex feminin. La randul sau, subiectul pasiv poate fi o persoana de sex masculin sau de sex feminin, deoarece actul sexual, in functie de natura sa, poate fi savarsit asupra oricarei persoane, indiferent de sex. Tot datorita particularitatilor violului, in noua conceptie, nu se mai poate sustine ca acesta este o infractiune cu autor unic, decat atunci cand ar consta, ca si pana acum, intr-un raport sexual cu o persoana de sex feminin, prin constrangere explicita sau implicita. Participatia sub celelalte forme este posibila totdeauna.

81. Continutul infractiunii de viol. Elementul material al violului consta in efectuarea unui act sexual, de orice natura, cu o persoana de orice sex. Intrucat legea nu explica intelesul termenului, din analiza sistematica a textelor legale referitoare la infractiunile privitoare la viata sexuala, se poate deduce ca legiuitorul are in vedere orice acte referitoare la viata sexuala, fie ca este vorba de un act sexual cu o persoana de sex diferit, fie cu o persoana de acelasi sex. Modalitatea obisnuita de savarsire a infractiunii de viol ramane insa, ca si pana acum, aceea a constrangerii la raport sexual a unei persoane de sex feminin.

Pentru ca actul sexual cu o alta persoana sa constituie elementul materialal infractiunii de viol, este necesar ca acesta sa fie savarsit prin constrangerea persoanei respective sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara sau de a-si exprima vointa. Atingerea adusa libertatii sexuale a persoanei decurge tocmai din imprejurarea ca actul sexual se savarseste impotriva vointei ei. Constrangerea poate sa fie fizica sau morala. Profitarea de imposibilitatea victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa inseamna folosirea constienta a starii in care se afla victima, folosire care constituie, in esenta, o constrangere mijlocita, fiindca a abuza de o stare care face imposibila opunerea inseamna a realiza in mod insidios o constrangere. Imposibilitatea de a se apara presupune incapacitatea fizica a victimei de a opune rezistenta faptuitorului, care vrea sa aiba un act sexual cu ea. Aceasta neputinta fizica a victimei se poate datora unei stari de oboseala extrema, unei stari de boala etc. Imposibilitatea de a-si exprima vointa presupune o stare psihofiziologica datorita careia persoana nu-si da seama de ceea ce i se intampla sau nu-si poate manifesta vointa.

Urmarea imediata a actului sexual este o stare de fapt contrara aceleia care ar fi rezultat din desfasurarea normala a relatiilor sociale privind libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei si constituie o vatamare efectiva a libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei si a relatiilor sociale privitoare la aceste valori. In afara acestei urmari imediate tipice, fapta poate avea uneori consecinte materiale, cum ar fi vatamarea grava a integritati corporale sau a sanatatii, o contaminare venerica, moartea sau sinuciderea victimei.

Elementul subiectiv il constituie vinovatia sub forma intentiei. Aceasta presupune cunoasterea de catre faptuitor a imprejurarii ca actul sexual a avut loc impotriva vointei persoanei cu care a fost savarsit. Intentia rezulta ex re atat in cazul in care faptuitorul a folosit constrangerea fizica sau morala, cat si atunci cand a profitat de starea de imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, in care se gasea victima.

82. Variantele infractiunii de viol. Pe langa varianta simpla sau tipica, prevazuta in alin. 1 al art. 197 din Codul penal, examinata in cele care preceda, pedepsita cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, fapta de viol a fost incriminata si in 3 variante agravate, prevazute in alineatele 2 si 3 ale aceluiasi articol.

Prima varianta agravata, prevazuta in alin. 2 al art. 197 Cod penal, se realizeaza atunci cand: a) "fapta a fost savarsita de doua sau maimulte persoane impreuna". Se realizeaza aceasta agravanta atunci cand, la savarsirea violului, au participat nemijlocit doua sau mai multe persoane. Pericolul social sporit decurge din pluralitatea faptuitorilor, din pluralitatea actelor sexuale, din periculozitatea infractorilor care coopereaza la savarsirea violului asupra aceleiasi victime; b) "cand victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul faptuitorului". Existenta acestei agravante presupune preexistenta unor raporturi speciale (de serviciu, contractuale etc.), in cadrul carora faptuitorul avea, fata de victima, obligatia de a o ingriji (personal de ingrijire din institutii de asistenta sau angajati particulari in acest scop), ocroti (tutore, curator, parinte natural sau adoptator), educa (pedagog, cadru didactic, maistru etc.), pazi (personal de paza de la locurile de executare a pedepsei ori a unei masuri de siguranta sau educative), trata (medici, personal sanitar ajutator etc.). Pericolul social sporit al violului astfel savarsit este determinat, pe de o parte, de posibilitatea mai mare de savarsire a faptei sale, iar, pe de alta parte, de incalcare a obligatiei asumate de faptuitor si a increderii publice in corectitudinea celor care indeplinesc asemenea functii sau profesii; b1) "cand victima este membru al familiei". Aceasta agravanta, introdusa, asa cum s-a aratat, prin Legea nr. 197/2000, se realizeaza atunci cand violul se savarseste in familie, adica de catre un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei. Asa cum se explica in art. 149¹ Cod penal, introdus prin aceeasi lege modificatoare, prin "membru de familie" se intelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul. Pericolul social sporit al violului astfel savarsit decurge din caracterul nu numai profund imoral al violului, dar si de violenta in familie al acestuia, ceea ce releva un grad de pericol social sporit al faptei si de periculozitatea infractorului; c) "cand s-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatat corporale sau a sanatatii". Exista aceasta agravanta atunci cand s-a cauzat victimei o vatamare corporala gravaa in sensul dispozitiilor art. 182 alin. 1 si 2 Cod penal. Lovirea sau alte violente, chiar atunci cand a cauzat o vatamare corporala, se absoarbe in continutul violului simplu (art. 197 alin. 1 Cod penal), urmand ca, la individualizarea pedepsei, sa se tina seama de vatamare corporala cauzata victimei. Pentru existenta variantei agravate, pe care o examinam, este necesar ca vatamare corporala  sa fie savarsita cu praeterintentie sau cu intentie indirecta. Daca faptuitorul a cauzat vatamare corporala grava in varianta agravata, prevazuta in art. 182 alin. 3 din Codul penal, aceasta va exista in concurs cu violul in varianta simpla.

Varianta agravata prevazuta in alin. 2 al art. 197 din Codul penal, realizata in prezenta oricaruia dintre cele patru elemente circumstantiale examinate, se sanctioneaza cu inchisoare de la 5 la 18 ani si interzicerea unor drepturi.

A doua varianta agravata, prevazuta in dispozitia din alin. 3, partea intai, se realizeaza atunci cand victima violului nu implinise varsta de 15 ani la data savarsirii faptei. Pericolul social sporit decurge, in acest caz, din consecintele grave pe care violul le poate avea asupra dezvoltarii fizice si morale a minorului. Pentru existenta acestei agravante, este necesar ca faptuitorul sa-si fi putut da seama ca victima ar putea fi in varsta mai mica de 15 ani. In aceasta varianta agravata, violul se sanctioneaza cu inchisoare de la 10 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

A treia varianta agravata, prevazuta in alin. 3 partea a doua din art. 197 Cod penal, se realizeaza atunci cand violul a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. Aceste urmari trebuie sa fi fost provocate cu praeterintentie. Daca moartea a fost provocata cu intentie directa sau indirecta, de exemplu pentru a impiedica victima sa tipe cerand ajutor,[2] va exista concurs de infractiuni intre infracttunile de viol si omor calificat (art. 175, lit.h) Cod penal). In aceasta varianta, violul se sanctioneaza cu inchisoare dela 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

83. Forme si aspecte procesuale. Actele preparatorii, atunci cand sunt savarsite de alta persoana decat autorul, pot constitui acte de complicitate anterioara, daca s-a savarsit cel putin tentativa violului. Aceasta este totdeauna posibila si este incriminata (art. 204 C.pen.). Latura obiectiva a tentativei o constituie, de regula, actele de constrangere fizica sau psihica asupra persoanei vatamate in vederea actului sexual. Violul este o infractiune

momentana, care se consuma in momentul efectuarii actului sexual. Repetarea acestuia, in aceleasi conditii, confera infractiunii de viol forma continuata.

Pentru infractiunea de viol varianta simpla, prevazuta in alin. 1 al art. 197 Cod penal, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate adresata organului de cercetare penala sau procurorului.

Cand fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror, iar competenta de judecata in prima instanta apartine tribunalului, in cazul variantelor prevazute in art. 197 alin. 2 si 3 Cod penal.