Raspunderea penala

Raspunderea penala

Un ansamblu de drepturi si obligatii corelative ale subiectelor raportului juridic penal, ansamblu realizat prioritar prin constrangerea statului asupra infractorului, in mod legal, in vederea restabilirii ordinii de drept si a recuperarii sociale a infractorului.

Principiile raspunderii penale sunt:

infractiunea este singurul temei al raspunderii penale;

legalitatea raspunderii penale;

vinovatia;

personalitatea raspunderii penale;

unicitatea raspunderii penale;

individualizarea raspunderii penale;

celeritatea raspunderii penale (pedepsirea si executarea pedepsei sa fie cat mai aproape de momentul incalcarii prevederilor legii penale).

1. Formele de realizare a raspunderii penale

Raspunderea penala se realizeaza prin sanctiuni; aceste sanctiuni sunt: pedepsele, masurile educative si masurile de siguranta; toate sunt prevazute de legea penala, au caracter represiv, constituie consecinte ale incalcarii legi penale si urmaresc restabilirea ordinii de drept, in principal.

Pedeapsa

Este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni.

Sistemul pedepselor:

principale:

- detentiunea pe viata;

- inchisoarea de la 15 zile la 30 de ani;

- amenda;

complementare:

- interzicerea unor drepturi de la 1 an la 10 ani;

- degradarea militara;

accesorii: interzicerea unor drepturi prevazute de lege pe durata executarii pedepselor cu inchisoarea si a detentiunii pe viata.

Pedeapsa principala este aceea pe care instanta de judecata o aplica o data, ca unica sanctiune pentru fapta penala savarsita. In cazul infractiunilor sanctionate cu pedepse alternative, ambele sunt principale, dar nu pot fi aplicate cumulativ, ci optional, de obicei aceea mai severa. In anumite cazuri, daca legea prevede, pedeapsa principala se insoteste cu pedepse complementare sau accesorii.

Pedeapsa complementara insoteste si completeaza pedeapsa principala in cazurile in care aceasta nu e suficienta pentru realizarea scopului sanctionarii penale.

Ea se refera la:

dreptul de a alege si de a fi ales in organele puterii de stat si in functii efective de stat sau publice;

dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatilor de stat;

dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care condamnatul s-a folosit pentru savarsirea infractiunii;

dreptul de a fi tutore sau curator;

drepturi parintesti.

Pedepsele accesorii insotesc pedepsele principale prin efectul legii si se executa odata cu pedeapsa principala si in limitele acesteia; continutul lor e acelasi ca al pedepselor complementare.

Masurile de siguranta sunt sanctiuni penale cu caracter preventiv indeosebi, aplicate de instantele de judecata, in mod obisnuit, persoanelor care au comis fapte prevazute de legea penala si cu privire la care exista temerea ca si in viitor vor comite asemenea fapte datorita unor stari personale sau altor cauze relevate prin savarsirea faptei

Aceste masuri de siguranta sunt:

obligarea la tratament medical;

internarea medicala;

interzicerea de a se afla in anumite localitati;

interzicerea de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie, o meserie sau o alta ocupatie;

confiscarea speciala;

expulzarea strainilor.

Confiscarea speciala vizeaza:

lucrurile produse prin fapta prevazuta de legea penala;

instrumentele care au servit sau care au fost destinate sa serveasca infractiunii, daca sunt ale infractorului;

bunurile dobandite prin savarsirea infractiunii, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si daca nu servesc la despagubirea acesteia;

bunurile detinute potrivnic dispozitiilor legale.