Primirea de foloase necuvenite

Primirea de foloase necuvenite

Sectiunea I. Continutul juridic

Primirea de foloase necuvenite (art.256 C. Pen.) e inteleasa ca fiind primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani sau de alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia (alin.1).

Sectiunea a II-a. Conditii preexistente

Subiectul activ al infractiunii

Subiectul activ al infractiunii de primire de foloase necuvenite nu poate fi decat un functionar[1].

In cazul in care actul de serviciu a fost indeplinit de un colectiv de functionari (comisie, echipa, etc.), iar foloasele au fost date intregului colectiv, care le-a primit in mod nemijlocit, membrii colectivului sunt considerati coautori.[2]

O persoana care coopereaza nemijlocit la comiterea faptei, dar care nu are calitatea de functionar, nu poate raspunde pentru coautorat, ci numai pentru complicitate la savarsirea infractiunii. Participantul care, desi desfasoara o activitate specifica actiunii constitutive, nu are calitatea ceruta de lege (functionar), nu poate realiza integral continutul infractiunii.

Intrucat conform articolului 256 C. Pen. Primirea banilor sau a celorlalte foloase se poate face, de catre functionar, direct sau indirect, rezulta ca - prin derogare de la dispozitiile art. 24 C. Pen. - in cazul infractiunii de primire de foloase necuvenite trebuie considerat autor si cel care savarseste actiunea tipica printr-o persoana interpusa, prin intermediar.

In legatura cu pozitia juridica a intermediarului, activitatea acestuia constituie complicitate la infractiunea de foloase necuvenite.[3] Daca, insa, intermediarul l-a determinat el insusi pe functionar sa comita fapta, prin mijlocirea sa, el va cumula si calitatea de instigator, urmand sa raspunda numai pentru instigare, deoarece complicitatea se absoarbe in instigare.

Persoana care da folosul necuvenit nu este participant si nu se pedepseste.

Sectiunea a III-a. Continutul constitutiv al infractiunii.

Latura obiectiva

A. Elementul material. Elementul material al infractiunii consta in actiunea de primire - de catre un functionar - a unei sume de bani sau a altor foloase.

Primirea inseamna incasarea, luarea in posesie a banilor sau foloaselor care se inmaneaza.

Pentru existenta infractiunii nu intereseaza daca functionarul savarseste fapta direct, adica el insusi, sau indirect, prin intermediul altei persoane.

B. Conditii concomitente.

1. Primirea sa fie savarsita dupa ce functionarul a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia, fara sa fi existat o intelegere anterioara in acest sens.

Prin expresia "a indeplinit un act in virtutea functiei sale" se intelege ca este vorba de indeplinirea unui act care intra in atributiile de serviciu ale functionarului, iar prin expresia "obligat in temeiul functiei sale" se intelege faptul ca indeplinirea actului constituie o indatorire de serviciu a functionarului.[5] Este vorba deci, de un act intotdeauna licit si, in acelasi timp, obligatoriu pentru functionar.

Fapta functionarului care primeste o suma de bani sau un alt folos pentru un act efectuat prin incalcarea atributiilor de serviciu va raspunde pentru un act efectuat prin incalcarea atributiilor de serviciu va raspunde pentru infractiunea de neglijenta sau de abuz in serviciu (dupa cum el a actionat din culpa sau cu intentie), ori pentru luare de mita, daca se constata existenta unei intelegeri prealabile cu beneficiarul actului ilicit.[6]

Tribunalul Suprem a decis ca dispozitiile articolului 256 C. Pen. Sanctioneaza pe functionarul care primeste bani ori alte foloase dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in virtutea acesteia, iar nu pe functionarul care - chiar daca primeste foloasele dupa efectuarea actului - a conditionat indeplinirea acestuia de primirea acelor foloase sau, cu alte cuvinte, a traficat functia sa.[7]

2. Banii sau alte foloase primite de functionar sa fie necuvenite, avand caracter de retributie, adica de rasplata pentru un act determinat.[8]

Banii sau celelalte foloase sunt necuvenite nu numai atunci cand, dupa indeplinirea unui act gratuit, se primeste o retributie, ci si atunci cand dupa indeplinirea unui act care nu este gratuit se primeste peste ceea ce se datora in mod legal.[9]

C. Rezultatul faptei si raportul de cauzalitate.[10]

2. Latura subiectiva

Este unanim admis ca infractiunea de primire de foloase necuvenite se comite cu intentie. Cu privire la modalitatea acesteia, se sustine, intr-o prima opinie, ca infractiunea de primire de foloase necuvenite se comite cu intentie directa sau indirecta[11], iar intr-o a doua, pe care o impartasim, se considera ca latura subiectiva a infractiunii in discutie consta in intentie directa.

Faptuitorul - savarsind cu vointa actiunea tipica - stie ca foloasele pe care le primeste, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia, nu i se cuvin in mod legal; actionand, totusi, in acest fel, faptuitorul are, implicit, reprezentarea starii de pericol create pentru cinstea, corectitudinea functionarilor si, astfel, pentru activitatea organelor de stat si publice, iar, intrucat acest rezultat este cert, de neinlaturat, intentia nu poate fi decat directa.[13]

Sectiunea a IV-a Formele infractiunii si alte aspecte

1 Formele infractiunii.

A. Actele preparatorii. La primirea de foloase necuvenite actele preparatorii nu sunt sanctionate nici sub forma unei modalitati alternative a elementului material - deci ca infractiune consumata -, asa cum se intampla, de pilda, la luarea de mita.

B. Tentativa - in modalitatea imperfecta - este posibila, dar nu se pedepseste.

C. Infractiunea consumata. In literatura juridica este unanim admis ca primirea de foloase necuvenite este o infractiune de actiune (comisiva) instantanee, ceea ce inseamna ca se consuma in momentul savarsirii actiunii incriminate, adica in momentul in care faptuitorul, dupa indeplinirea actului, primeste banii sau folosul necuvenit.

O simpla pretindere sau acceptare a unei promisiuni facute dupa efectuarea actului - fapte lipsite de orice relevanta penala - nu este suficienta.[14]

Unitatea si pluralitatea de infractiuni

Primirea de foloase necuvenite se poate comite si sub forma continuata, indiferent daca foloasele, sub orice forma, sunt date faptuitorului in mod repetat de catre aceeasi persoana ori de persoane diferite.

Este necesar ca actele materiale plurale sa fie generate de o rezolutie unica, alcatuind deci, o unitate nu numai personala si juridica, ci si una psihica.

Promisiunea neavand nici o semnificatie penala, fiecare act ulterior de primire a unei rate realizeaza, prin el insusi, in mod independent si fara sa se integreze intr-o entitate infractionala anterior constituita, toate elementele infractiunii prevazute de art. 256 C. Pen.

In toate situatiile, daca conditia de ordin subiectiv prevazuta de art. 41, alin.2 C. Pen nu este indeplinita, actiunile multiple de primire a unor foloase necuvenite realizeaza un concurs real de infractiuni.

Sectiunea a V-a. Sanctiuni

a)   Pedeapsa principala. Potrivit art. 256 C. Pen. Infractiunea de primire de foloase necuvenite se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

b)   Confiscarea speciala. In art. 256 C. Pen., alin. 2 se prevede ca banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani.

Sectiunea a VI-a. Scurte referiri la legislatia altor state

Cele mai multe coduri penale nu incrimineaza fapta de primire de foloase necuvenite.[15]

Codul penal german sanctioneaza deosebit de sever fapta de primire de foloase necuvenite de catre functionar. Aceasta fapta, desi se refera la primirea unor favoruri dupa indeplinirea unui act al functiei, este asimilata cu primirea de favoruri ante factum de catre functionar, adica dupa indeplinirea unor acte viitoare care intra in atributiile sale de serviciu (si sanctionata la fel).

Primirea de favoruri post factum este asimilata cu luarea de mita de catre functionar (daca favorul primit se refera la un act prin care functionarul si-a incalcat obligatiile de serviciu).

In ambele ipoteze este incriminata primirea de favoruri post factum si fara o intelegere prealabila, nu numai sub forma primirii (acordarii) de foloase (ca in legea romana), dar si in cazul in care functionarul pretinde sau lasa sa i se promita asemenea foloase, cea ce pentru legea romana e de neconceput.[16]

Specific legii penale germane este si faptul ca incrimineaza primirea de favoruri, chiar si atunci cand actul constituie o incalcare a obligatiilor de serviciu ale functionarului; legea romana incrimineaza fapta ca primire de foloase necuvenite numai daca se refera la un act la care functionarul era obligat in virtutea functiei sale, deci legal.

2. Codul penal model american incrimineaza (spre deosebire de legea romana) ca fapta autonoma primirea de catre functionar a unor foloase necuvenite, dar si (spre deosebire de legea romana) solicitarea, de catre functionar a unor favoruri dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale. Primirea de favoruri post factum este incriminata si atunci cand se refera la acte de incalcare a indatoririlor de serviciu.

Legea penala americana incrimineaza si fapta celui care ofera, transmite favorurile functionarului dupa ce acesta a indeplinit un act relativ la functia sa ori si-a incalcat indatoririle de serviciu.

Legea penala americana incrimineaza si fapta celui care ofera, transmite favorurile functionarului dupa ce acesta a indeplinit un act relativ la functia sa ori si-a incalcat indatoririle de serviciu, ceea ce legea penala romana nu concepe.[17]

3. Codul penal rus nu cuprinde o incriminare care sa se refere la primirea de foloase necuvenite.