Reglementarea infractiunilor contra integritatii corporale sau sanatatii persoanei in Codul Penal Italian

Reglementarea infractiunilor contra integritatii corporale sau sanatatii persoanei in Codul Penal Italian

Оn Codul penal italian, infractiunile contra integritatii corporale sunt reglementate in Titlul XII (Infractiuni contra persoanei), Capitolul I (Infractiuni contra vietii si integritatii corporale), оn art. 582-593. Legiuitorul italian nu prevede modalitati concrete de comitere a leziunilor corporale, dar prevede un regim sanctionator diferit in functie de urmarea produsa. Astfel, potrivit art. 582, cel care cauzeaza altuia o leziune personala, antrenand o vatamare fizica sau mentala, este pedepsit cu inchisoarea de la 3 luni la 3 ani. Daca vatamarea nu dureaza mai mult de 20 de zile si fapta nu e insotita de nici una dintre circumstantele agravante prevazute de art. 583, delictul este pedepsit la plangerea persoanei lezate, posibilitate prevazuta si de legiuitorul roman, dar numai in cazul comiterii infractiunilor analizate asupra unui membru al familiei.

Оn art. 589 din Codul penal italian se prevede ca cel care provoaca din culpa moartea altei persoane este pedepsit cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, iar in art.590 este reglementata infractiunea de vatamare corporala din culpa, sanctionata cu inchisoarea de 3 luni sau cu amenda de pana la 600.000 lire. Daca fapta prevazuta in art. 590 este foarte grava, pedeapsa va fi augumentata, fiind instituita pedeapsa inchisorii de la 3 luni la 2 ani sau a amenzii de la 600.000 lire la 2.500.000 lire.

Art. 583 stabileste ca ranirea sau vatamarea personala este grava si antreneaza o pedeapsa cu inchisoarea de la 3 la 7 ani si prevede ca fiind circumstante agravante urmatoarele situatii:

1. daca fapta de vatamare corporala antreneaza o leziune care pune in pericol viata persoanei, sau o boala ori incapacitate (chiar si numai partiala) pe o perioada mai mare de 40 de zile (activitate materiala sau intelectuala, retribuita sau nu).

2. daca fapta produce o slabire permanenta a unui simt sau a unui organ.Slabire a unui simt inseamna slabirea unei functii senzoriale care ne pune in legatura cu lumea exterioara (de exemplu, slabirea vederii, a auzului).

3. daca persoana vatamata este o femeie insarcinata, iar fapta antreneaza o nastere prematura. Accelerarea nasterii inseamna producerea ei inainte de termenul la care s-ar fi produs, fara pierderea produsului conceput.

4. daca boala indiferent de durata ei, a pus in pericol viata persoanei vatamate, creand probabilitatea mortii. Daca pericolul creat este intentionat, fapta e incadrata ca tentativa de omicid.

Art. 585 reglementeaza vatamarea foarte grava, prevazand ca fapta este si mai grava daca provoaca:

1. o boala sau invaliditate certa sau presupusa a fi incurabila. Boala nu trebuie confundata cu slabirea permanenta deoarece boala este procesul bolnavicios, iar slabirea este ceea ce ramane dupa o boala (de exemplu, un process de imbolnavire a articulatiilor caruia ii urmeaza o anchilozare a articulatiilor vatamate)

2. pierderea unui simt (exemplu: pierderea vederii, a auzului, a mirosului sau a gustului).

3. pierderea unui membru (a unui picior, a unei mвini) ori mutilarea ce face membru de nefolosit (extirparea unor degete), sau pierderea capacitatii de a folosi un organ (a organului de masticare, a unui plaman), chiar daca folosirea se poate recupera sau compensa prin mijloace chirurgicale, ortopedice, sau a capacitatii de procreere (la barbat sau femeie cu mentiunea ca mutilarea unei parti din organul genital, oricat de eficienta ar ramane cealalta parte, va constitui slabirea permanenta a organului), ori o dificultate permanenta si grava a vorbirii(pierderea vorbirii, afazia, afonia, inseamna pierderea capacitatii de folosire a organului; daca dificultatea de vorbire este permanenta, dar nu grava, avem fapta de ranire grava prin slabirea permanenta a unui organ).

4. o deformare sau o cicatrice permanenta pe fata. Deformarea implica modificarea substantiala a fizionomiei cu consecinta desfigurarii fetei.

Noul cod deosebeste delictul ,,lovire"de cel de ,,leziune personala". Delictul ,,lovituri"este prevazut de art. 581. Lovitura este o ranire traumatica din care nu rezulta o boala a corpului sau a mintii, intelegand prin boala un adevarat proces patologic, chiar usor, o dereglare functionala generata de conditiile organice generale sau particulare, iar nu orice deviere de la starea normala in plan anatomic sau fiziologic.

Delictul de lovire este inclus оn acele infractiuni in care violenta este considerata element constitutive, de exemplu rapirea sau circumstanta agravanta, de exemplu violare de domiciliu si poate concura cu delictul de injuriu real, de exemplu o palma data in public unei personae pentru a-i ofensa onoarea.

Delictul de ranire personala, definit de art. 582, implica o activitate pozitiva sau negativa explicata cu mijloace materiale sau nemateriale, indreptata pentru a vatama integritatea fizica ori pentru a produce o boala a corpului sau a mintii