Omorul deosebit de grav

Omorul deosebit de grav

23. Conceptul si caracterizarea infractiunii de omor deosebit de grav. Omorul deosebit de grav este a doua varianta calificata a omorului si consta, asa cum prevad dispozitiile din art. 176 C. pen., in savarsirea omorului in conditiile unor elemente circumstantiale care dau in vileag un grad de pericol social al faptei si de periculozitate a infractorului mai mare decat in cazul omorului calificat, omorul deosebit de grav constituind cea mai grava varianta a omorului, care atrage pedeapsa maxima prevazuta in legislatia penala in vigoare in Romania. Aceasta gravitate deosebita a omorului comis in elementele circumstantiale precis si limitativ prevazute de lege a determinat constituirea omorului deosebit de grav intr-o varianta aparte a omorului.

24. Continutul juridic al infractiunii de omor deosebit de grav.

Acest continut inglobeaza in el, ca si in cazul omorului calificat, continutul infractiunii de omor simplu, la care se adauga elementele circumstantiale prevazute in textul incriminator. Aceste elemente sunt in numar de 6 si sunt prevazute in art. 176, literele a-f C. pen. Asa fiind, examinarea continutului infractiunii de omor deosebit de grav include examinarea atat a continutului omorului simplu, cat si a elementelor circumstantiale prevazute in art. 176.

Intrucat continutul omorului simplu a fost examinat in cadrul § 1, in prezentul paragraf vor fi analizate elementele circumstantiale si celelalte reglementari caracteristice omorului deosebit de grav.

25. Savarsirea omorului prin cruzimi (art. 176 lit. a). Exista acest element circumstantial atunci cand savarsirea omorului a fost conceputa si realizata intr-un mod chinuitor pentru victima, prin provocarea de suferinte mai mari decat cele pe care le produce in mod obisnuit uciderea unei persoane. Cruzimea ucigasului se manifesta prin faptul ca el a urmarit sau acceptat in mod constient nu numai moartea victimei, dar si chinuirea acesteia. Se admite,in genere, ca s-a manifestat cruzime atunci cand s-au provocat victimei chinuri si suferinte grele prelungite, fie ca acestea au produs efectiv moartea victimei, fie ca au precedat actul uciderii.[1]

In acelasi sens este interpretata notiunea de cruzimi si in practica judiciara.  Astfel, s-a decis ca exista omor savarsita prin cruzimi daca inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri mortale in cap, cu un lemn, iar dupa ce aceasta a cazut, a lovit-o cu picioarele, cu pumnii pe tot corpul, provocandu-i rani grave, fractura coastelor, ceea ce a prelungit suferintele victimei; sau daca, dupa lovirea victimei cu ciomagul ori cu toporul pe tot corpul, provocandu-i fracturi ale oaselor si ruperea unor organe, a abandonat-o noaptea pe zapada; ori daca i-a comprimat gatul cu un bat tinut la ambele capete, dupa care i-a aplicat o lovitura de cutit in gat; sau daca i-a aplicat lovituri in ochi zdrobindu-i globii oculari, dupa care a asfixiat-o prin apasarea toracelui; ori daca inculpatul, dupa ce a lovit cu putere victima, a stropit-o cu benzina si i-a dat foc etc. S-a precizat insa ca nu se realizeaza acest element circumstantial daca inculpatul nu a urmarit sa provoace victimei o moarte lenta, ci i-a aplicat loviturile una dupa alta, moartea survenind la scurt interval. De asemenea, s-a precizat ca daca se retine infractiunea prevazuta in art. 176 lit. a), nu se mai justifica aplicarea art. 75 lit. b) C. pen., privitor la savarsirea infractiunii prin acte de cruzime, pentru a se evita o dubla valorificare a aceleiasi circumstante.

26. Savarsirea omorului asupra a doua sau a mai multor persoane (art. 176 lit. b). Exista acest element circumstantial ori de cate ori actiunea de ucidere cu intentie a avut ca rezultat moartea a doua sau a mai multor persoane. Pericolul social deosebit decurge din pluralitatea victimelor omorului si din periculozitatea iesita din comun a infractorului care ucide intentionat doua sau mai multe persoane.

In legatura cu interpretarea dispozitiei din art. 176 lit. b) C. pen., au fost exprimate doua puncte de vedere. Potrivit unei interpretari, date in lucrarile explicative teoretice ale Codului penal[4], elementul circumstantial in discutie exista atunci cand uciderea a doua sau a mai multor persoane a avut loc printr-o singura actiune: aruncarea unei bombe care a ucis mai multe persoane, otravirea mancarii sau bauturii pe care au consumat-o victimele, descarcarea unei arme automate asupra unui grup de persoane etc. Daca s-au comis mai multe omoruri prin mai multe actiuni, va exista elementul circumstantial prevazut la lit. c) a aceluiasi articol.

Intr-o alta interpretare, care este aceea data in practica judiciara, elementul circumstantial prevazut in art. 176 lit. b) C. pen. exista ori de cate ori doua sau mai multe persoane au fost ucise de infractor in aceeasi imprejurare sau cu aceeasi ocazie, indiferent daca omorul multiplu s-a produs printr-o singura actiune, ca in exemplele de mai sus, sau prin mai multe actiuni (de exemplu, tragand succesiv focuri de arma asupra mai multor victime, lovind cu cutitul doua sau mai multe persoane etc.[5] Cerinta esentiala, in aceasta din urma ipotezaa este ca actiunile de ucidere sa fie comise in cadrul aceleiasi activitati infractionale, adica in aceeasi imprejurare ori cu aceeasi ocazie. De aceea, daca cel de-al doilea omor a fost comis dupa o perioada de timp care indica o noua activitate infractionala, sau a fost comis la scurt interval, insa in imprejurari diferite, nu va exista unitatea infractionala prevazuta in art. 176 lit. b) C. pen., ci o pluralitate de infractiuni care atrage aplicarea dispozitiei din art. 176 lit. c) C. pen.

Prima interpretare pare mai aproape de vointa legiuitorului Codului penal de la 1968 care, spre deosebire de legiuitorul Codului penal anterior, a reglementat separat, in cadrul unor elemente circumstantiale diferite, cele doua ipoteze de omor multiplu, introducand un element circumstantial special (art. 176 lit. c) pentru ipoteza uciderii a doua sau mai multor persoane prin actiuni diferite.

Practica judiciara se mentine constanta in sensul celei de-a doua orientari.[6]

Pentru existenta elementului circumstantial pe care il examinam, este necesar si suficient ca faptuitorul sa fi actionat cu intentie, urmarind si acceptand uciderea a doua sau mai multor persoane. Cand nici una dintre acestea nu a fost ucisa, fapta constituie tentativa infractiunii de omor deosebit de grav prevazuta in art. 176 lit. b) C. pen. Daca faptuitorul a reusit sa ucida numai o persoana, va exista concurs de infractiuni intre un omor consumat (simplu, calificat sau deosebit de grav in conditiile art. 176 lit. a), c),d), e) sau f) C. pen.) si o tentativa de omor deosebit de grav in conditiile art. 176 lit. b) C. pen.[7]

Consumarea omorului deosebit de grav, in cazul acestui element circumstantial, are loc in momentul in care s-a produs, ca urmare a aceleiasi actiuni infractionale, moartea a doua sau a mai multor persoane. Cand pentru uciderea acestora s-a folosit un mijloc care pune in pericol viata mai multor persoane, incadrarea faptei nu se poate face numai in dispozitiile art. 175 lit. e) C. pen., ci fapta trebuie incadrata si in art. 176 lit. b) C. pen., fiindca mijlocul folosit nu a pus numai in pericol, dar a si provocat moartea mai multor persoane.[8]

27. Savarsirea omorului de catre o persoana care a mai savarsit un omor (art. 176 lit. c). Exista acest element circumstantial atunci cand omorul este savarsit de o persoana care a mai savarsit un omor, infractiune consumata, indiferent daca, pentru omorul anterior, faptuitorul fusese condamnat definitiv sau daca executase sau nu pedeapsa. Periculozitatea deosebita a infractorului care a ridicat cu intentie viata a doua sau a mai multor persoane caracterizeaza aceasta modalitate a omorului deosebit de grav. Nu intereseaza daca pentru omorul anterior beneficiase de vreo cauza de atenuare a pedepsei, cum ar fi depasirea limitelor legitimei aparari sau ale starii de necesitate, provocarea etc.[9] O asemenea imprejurare ar putea fi avuta in vedere, eventual, la individualizarea pedepsei.

Pluralitatea de infractiuni pe care o constituie cele doua sau mai multe omoruri poate avea forma concursului de infractiuni sau forma recidivei. In legatura cu aceasta, in literatura noastra s-a sustinut ca pentru existenta elementului circumstantial pe care il examinam, nu prezinta interes forma pluralitatii deoarece, in acest caz, nu sunt aplicabile regulile privitoare la concursul de infractiuni sau la recidiva, pedeapsa stabilindu-se potrivit regulilor din art. 176 C. pen.[10]. In practica judiciara a fost promovata insa o teza contrara, anume ca dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni si la recidiva sunt incidente si in cazul omorului deosebit de grav savarsit in conditiile art. 176 lit. c) C. pen.

Tot in practica noastra s-a decis ca exista acest element circumstantial atat in situatia in care infractorul a fost condamnat anterior, printr-o hotarare definitiva, cat si atunci cand este judecat deodata pentru toate omorurile, in ambele cazuri aplicandu-se, dupa caz, si dispozitiile legale privitoare la recidiva sau la concursul de infractiuni. Nu are importanta durata scursa de la omorul anterior, nici daca a intervenit vreo cauza care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii (amnistia, reabilitarea). S-a decis, de asemenea, ca uciderea a doua persoane in imprejurari diferite si la scurt interval una de alta, pe baza unor rezolutii diferite, nu constituie o singura infractiune prevazuta in art. 176 lit. c), ci un concurs de infractiuni: prima va fi incadrata in raport cu elementele care o caracterizeaza, iar cea de-a doua va constitui infractiunea de omor deosebit de grav, prevazuta in art. 176lit. c), facandu-se si aplicarea art. 34 lit. a) si art. 35 C. pen.[12]

28. Comiterea omorului pentru a savarsi sau a ascunde savarsirea unei talharii sau piraterii (art. 176 lit. d). Acest element circumstantial se aseamana cu acela care caracterizeaza omorul calificat prevazut in art. 175 lit. h) C. pen., dar se deosebeste de el prin faptul ca scopul omorului nu mai este inlesnirea sau ascunderea unei infractiuni, oricare ar fi aceasta, ci savarsirea sau ascunderea unei talharii sau a unei piraterii, infractiuni de o gravitate deosebita, care determina si gradul de pericol social sporit al omorului savarsit in acest scop si periculozitatea deosebita a infractorului.

Omorul deosebit de grav, in aceasta modalitate, corespunde in fapt talhariei cu omor, adica faptei de ucidere a unei persoane in scopul de a savarsi o talharie ori pentru a ascunde talharia savarsita. Spre deosebire de talharia cu moartea victimei, adica de talharia care a avut ca urmare praeterintentionata moartea victimei, talharia cu omor sau, altfel exprimat, omorul deosebit de grav caracterizat prin elementul circumstantial pe care il examinam presupune omorul, deci uciderea cu intentie si in scopul savarsirii sau ascunderii talhariei sau pirateriei. Omorul deosebit de grav va exista in concurs cu talharia sau pirateria care au fost savarsite, adica atunci cand scopul urmarit de ucigas a fost indeplinit.

29. Savarsirea omorului asupra unei femei gravide (art. 176 lit. e). Gradul de pericol social sporit al omorului astfel savarsita decurge din imprejurarea ca sunt stinse de fapt doua vieti, iar periculozitatea infractorului rezulta din caracterul inuman al faptei si din dispretul pe care faptuitorul il manifesta fata de viata omului in genere. Pentru existenta acestui element circumstantial este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut ca victima sa este o femeie gravida, indiferent de stadiul sarcinii. Necunoasterea acestei imprejurari exclude calificarea faptei ca omor deosebit de grav in aceasta modalitate.

30. Savarsirea omorului asupra unui magistrat, politist, jandarm ori asupra unui militar, in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora (art. 176 lit. f). Acest element circumstantial, introdus in textul art. 176 C. pen. prin Legea nr. 140/1996, are in vedere pericolul social sporit pe care il prezinta omorul savarsit asupra unei persoane care indeplineste o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, din razbunare sau ura impotriva acesteia, din cauza serviciului pe care il indeplineste, ceea ce imprima omorului caracterul de act terorist. Aceasta face ca obiectul omorului astfel savarsit sa fie dublu: viata persoanei si autoritatea de stat, cu relatiile sociale pe care le conditioneaza.

Pentru existenta elementului circumstantial pe care il examinam, este necesar sa se stabileasca, in primul rand, calitatea subiectului pasiv al omorului, aceea de magistrat, politist, jandarm sau militar. Potrivit legii (art. 42 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata) "Au calitatea de magistrat si fac parte din corpul magistratilor judecatorii de la toate instantele judecatoresti, procurorii din cadrul parchetelor de pe langa acestea, precum si magistratii-asistenti ai Curtii Supreme de Justitie". In ce priveste calitatile de politist, jandarm sau militar, acestea se stabilesc potrivit legilor si statutelor speciale. A doua cerinta este ca omorul sa fie comis in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale persoanelor respective. Indatoririle publice ale acestora sunt legate de indeplinirea unor sarcini legale speciale, cum ar fi cele privind organizarea si desfasurarea alegerilor.

31. Forme, modalitati, sanctiuni si aspecte procesuale specifice omorului deosebit de grav. Infractiunea de omor deosebit de grav se poate realiza in modalitati diferite, in raport cu elementele circumstantiale la care a recurs faptuitorul, putandu-se retine unul sau mai multe dintre acestea. Pluralitatea elementelor circumstanttale nu constituie un concurs, ci o infractiune unica, insa de aceasta imprejurare trebuie sa se tina seama la individualizarea pedepsei in limitele speciale prevazute de lege.

Tentativa, care potrivit dispozitiei din alin. 2 al art. 176 C. pen., se pedepseste, se poate realiza si ea in modalitati diferite in raport cu cele 6 elemente circumstantiale.

Omorul deosebit de grav se pedepseste cu detentiune pe viata sau cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

In ce priveste aspectele procesuale specifice, trimitem la cele aratate cu prilejul examinarii omorului simplu (supra, nr. 10). Precizam numai ca, in cazul acestei variante calificate a omorului, este obligatorie efectuarea unei expertize psihiatrice (art. 117 alin. 1 C. pr. p.).