 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
STATUS LIBERTATIS
Clasificarea oamenilor (nu a persoanelor) din punct de vedere al status libertatis este in : liberi si sclavi.
Clasa sclavilor este omogena, toti sunt asezati pe aceeasi treapta, adica sunt socotiti din punct de vedere al dreptului civil, nu ca persoane, ci ca lucruri" res", in timp ce clasa oamenilor liberi contine mai multa diversitate.
In consecinta, pentru a defini pe cei liberi (care au status libertatis), se poate spune ca sunt toti oameni inafara de sclavi.
DEFINITIA LIBERTATII SI A SCLAVIEI
In Digestele lui Justinian gasim o definitie a libertatii si sclavilor, ambele puse sub autoritatea lui Florentinus care a scris in secolul II:
" Libertatea este o facultate naturala recunoscuta unei persoane de a face ce doreste , cu limitele impuse de lege sau de forta".
" Sclavia este o instututie a dreptului gintilor in baza careia cineva este supus unei puteri straine contra naturii"
IZVOARELE SCLAVIEI- NASTEREA SI CAPTIVITATEA
A) IUS GENTIUM
Sclavia a aparut ca o institutie de ius gentium, principala sursa a sclaviei fiind razboiul care la inceput se purta intre triburi, apoi intre uniunile de triburi si in sfarsit intre statele sclavagiste.
Prizonierii de razboi erau transformati in sclavii statului roman, devenind:" servii publicii", dupa cum pamintul ocupat de legiunile devenea ager publicus.
In dreptul roman exista regula " strainul, adica hostis, care se afla pe teritoriul roman, fara sa aiba raport de hospitalitate cu vreo familie romana sau de clientela cu vreo ginta si fara ca statul roman sa aiba tratat cu Roma, devenea sclavul statului roman, iar bunurile lui treceau in proprietatea statului.
Daca un cetatean roman, cadea in prizonierat la inamic, el devenea sclav
In baza Legii Cornelia de Captivis (dictatura lui Cornelius Sulla 138-78 i.e.n.) era o fictiune: cetateanul roman cazut prizonier era considerat mort in momentul caderii in captivitate, deci testamentul facut de cetateanul roman producea efecte deoarece testatorul fusese om liber si in momentul decesului era tot cetatean roman in libertate.
In cazul in care cetateanul roman reusea sa se intoarca din captivitate in baza aceluiasi lex Cornelia, el se putea folosi de ius post limini, conform caruia redobandea toate drepturile dupa ce trecea frontierele romane. Pentru a beneficia de aceasta lege, cetateanul roman trebuia sa indeplineasca doua conditii:
sa nu fi capitulat
sa nu aiba intentia de a se intoarce la inamic
Cetateanul roman intors astfel din captivitate reintra in toate drepturile sale cum ar fi, dreptul de proprietate, dreptul de creanta si patria potestas.
Totusi faptul material al absentei nu putea fi inlocuit in intregime.
Exemple: nu putea redobandi situatia de fapt (posesia), deci nu putea invoca uzucapiunea; in domeniul casatoriei (era considerata desfiintata la data caderii lui in prizonierat, deci el trebuia sa contracteze inca odata casatoria care fusese desfiintata, bineinteles daca nu a intervenit, intre timp o noua casatorie a sotului.
Intrucat sclava nu putea incheia justis nuptiis, copiii ei vor urma conditia juridica a mamei in momentul nasterii, indiferent daca barbatul cu care l-a conceput era un om liber.
Totusi copilul se va naste liber daca in timpul sarcinii sclava a fost libera o perioada de timp( infans conceptus).
Copilul nascut din legatura dintre un sclav si o femeie libera se va naste liber, el urmand conditia juridica a memei care ii este favorabila.
B. Cazul sclaviei prevazute de ius civile.
1. Vanzarea trans Tiberim
In dreptul roman, (rexum = a lega, contract formal, solemn, avand un caracter executoriu fara a exista un proces), era prevazuta regula ca niciun cetatean roman nu putea fi sclav la Roma, el urma sa fie vandut inafara Romei, tribul fiind granitele statului cetate Roma.
Intrucat granitele statului roman depasisera demult limitele peninsulei italice, vanzarea era o fictiune, adica cetateanul roman era vandut in strainatate, dar de fapt era pe teritoriul roman.
Conform dreptului civil, creditorul putea sa vanda pe debitorul sau insolvabil trans tiberin, daca in timp de 60 zile cat era tinut la inchisoarea privata nu se prezenta o ruda sau un prieten in calitate de vindex, sa-i plateasca datoria si sa-l elibereze.
2. Recensamantul (censul se efectua odata la 5 ani, de censor care trece in registru cetateanul roman si averea.
Magistratul putea sa vanda trans tiberin pe
cetateanul roman care refuza inscrierea in registru pentru a se sustrage de
PUTEREA STAPANULUI ASUPRA SCLAVULUI
mancipium sau potestas (
Sclavul a fost primul res mancipii care a intrat in proprietatea familiei in timpurile stravechi. In Roma straveche, sclavii redusi ca numar duceau o viata patriarhala, fiind membrii inferiori ai familiei pentru care munceau.
Dupa razboi numarul sclavilor va creste.
Stapanul are
un drept de viata si de moarte asupra sclavului ius vitae necisare que;
un drept de corectie nelimitat ;ius verberandi
un drept de a-l vinde, schimba, dona, inchiria;
il poate abandona, daca sclavul comitea un delict.
Abandonarea se facea fata de victima delictului.ius . .
Spre finele Republicii insa, sclavilor li se recunoaste o capacitate juridica limitata in cazurile in care interesele stapanilor o cereau: sarcina incheierii unor tranzactii comerciale sau sa gireze pentru un timp indelungat diverse operatii lucrative. Rezulta ca pretorul a ingaduit sclavului sa incheie acte juridice pe care il implicau, astfel de afaceri, urmand ca asupra stapanului sa treaca, atat castigul, cat si eventualele pierderi.
DEZROBIREA SCLAVULUI( MANUMISSIO)
Se realiza numai prin vointa stapanului exprimata in mod solemn, asa cum prevedea la inceput ius civile, simpla parasire a unui sclav nu face din acesta un om liber. Lipsa solemenitatii insemna nulitatea actului.
La inceputul orandurii sclavagiste, cand numarul sclavilor era destul de mic, eliberarile erau foarte limitate si ele se realizau prin vointa stapanului. Cu timpul insa numarul sclavilor a crescut si la inceputul epocii clasice precum si in perioada imperiului, eliberarile constituind o problema de stat.
DEZROBIREA IN BAZA LEGII
DEZROBIREA PRIN VOINTA STAPANULUI
1.DEZROBIREA IN BAZA LEGII
Erau eliberati din sclavie urmatoarele categorii
sclavii care au fost rascumparati de la stapanii lor daca acestia sunt de acord sa-i dezrobeasca;
sclavul batran, bolnav, pe care stapanul il abandoneaza;
sclavul care timp de 30 ani a trecut drept om liber;
sclavul care se inroleaza in armata sau ordin religios;
copilul expus de catre pater devine sclavul celui care il lua pentru a-l creste. Mai tarziu, el ramanea liber.
2DEZROBIREA PRIN VOINTA
STAPANULUI exprimata in
conditiile prevazute de lege:
A) MODURI FORMALISTE:
vindicta= proces fictiv la care participa un adsertor libertatis care fiind inteles cu stapanul de sclav intenteaza un proces impotriva acestuia cu scopul de a-l elibera pe un anumit sclav. In procesul fictiv adsertor libertatis declara solemn in fata magistratului ca "acest om este liber conform cu dreptul quintilor", afirmatie la care stapanul nu se impotriveste. Magistratul recunoaste libertatea sclavului. In acelasi timp R.atinge cu o vergea (vindicta) in mod simbolic pe sclav( reprezinta probabil imaginea vechii lance a cetateanului roman care era si semnul proprietatii romane).
- Censul - sclavul era trecut pe lista celor impozabili, deci a cetatenilor dobandind pe aceasta cale libertatea. In dreptul roman exista o stransa legatura intre dreptul civil si obligatia de a plati impozitele.
- Testamentul- eliberarea sclavului se facea in mod direct, deci nu mai exista patron, sau indirect prin fidei comis, prin care mostenitorul era obligat sa elibereze sclavul .Libertul va avea ca patron pe mostenitorul fostului sau stapan decedat. Intrucat eliberarile prin testament erau destul de numeroase in timpul imparatului Augustus( 31 i.e.n.- 14 e.n.) s-au dat mai multe legi care urmareau sa limiteze dreptul stapanilor de sclavi privind eliberarile.
- legea Fufia caninia 2 e.n.- limiteaza numarul sclavilor eliberati la 100 si impune conditii speciale pentru stapani.
- Legea Aelia sentia 4 e.n.- prevedea la Roma 5 senatori si 5 cavaleri, prezentati de un magistrat.
- Legea Iunia Norbana 18 e.n.- reglementeaza situatia juridica a libertilor eliberati prin moduri neformaliste;
Conditii :
stapanul - 20 ani
sclavul peste 30 ani impliniti eliberat pentru justa cauza
eliberarea sa aiba loc pe calea vindictei, testamentuluu si censului;
sa nu se faca in dauna creditorilor.
Neindeplinrea conditiilor insemna ca libertul nu va fi liber cetatean roman, ci liber latin iunia.
B. MODURI NEFORMALISTE INTRODUSE DE DREPTUL PRETORIAN
- inter amicos (cerc de prieteni)
- post mensam (dupa o petrecere , masa)
- per epistulam (prin scrisoare adresata sclavului de catre stapan).
Intrucat conform dreptului civil aceste eliberari sunt nule, stapanii de sclavi puteau sa-si recheme fostii sclavi in sclavie. Pentru a inlatura aceste abuzuri savarsite de patroni a fost elaborate legea Iunia Norbana sec.XVIII e.n.
Conditia juridica a libertilor latini iunieni.
nu aveau drepturi politice: ius su fragii, ius honorum si ius militiae;
aveau drepturi civile: ius comercii( mancipatii, in iure cessio, stipulatia)a per aes . .
nu aveau ius canubii si ius factio testamenti, activ si pasiv.
Averea apartinea patronului, ei traiau liberi , dar mureau sclavi.
Puteau sa devina cetatean roman daca indeplineau urmatoarele conditii:
daca convietuia cu o femeie cetatean roman (concubinat) si au un copil el devenea libert cetatean roman si trebuia sa locuiasca la Roma, sa-si construiasca o casa)
servea in garnizoana Romei timp de 6 ani (legea Vessalia) Ulterior 3 ani, daca servea in armata.
Claudius- a construit o nava si a transportat grau la Roma timp de 6 ani.
Nero - construia o casa la Roma in valoare de 100 mii sesterti
Traian - Brutaria;
Repet eliberarea printr-un mod formalist prevazut de dreptul civil.
Conditia juridica a libertului cetatean roman(fosti sclavi dezrobiti de catre cetatenii romani prin moduri formaliste reglementate de dreptul civil)
DREPTURI POLITICE: IUS SUFRAGII, IUS HONORUM (ei si descendentii de grad intai) si IUS MILITIAE (nu, dar puteau participa la campanii militare si faceau parte din cohortele romane).
DREPTURI CIVILE: IUS CONNUBII, IUS COMMERCII SI IUS FACTIO TESTAMENTI
Desi aveau o conditie juridica asemanatoare cu cea a cetateanului roman, nu dispareau cu totul relatiile de exploatare dintre fostul patron si fostul sclav. In virtutea dreptului patronului= iura patronatus, expoatarea libertului era mai subtila si uneori mai avantajoasa pentru patron.
Dupa ce era eliberat libertul reinnoia promisiunea printr-un juramant realizat prin stipulatie prin care libertul se obliga fata de fostul stapan si descendentul de grad intai pe linie masculina, ca va presta anumite servicii: obsequium, operae si bona.
Libertul continua sa faca parte din familia fostului stapan fiind supus jurisdictiei acestuia.
officiales= servicii necalificate, care nu puteau trece prin mostenire la succesorii patronului (curatenia casei, serviciul la masa).
fabiles= servicii calificate, zidar, templar, profesor, evaluabile in bani.
Daca libertul se sustragea sa presteze astfel se servicii el putea sa fie urmarit in justitie prin actiunea indicium operarum.
Legea Aelia Sentia sanctiona patronul care abuza de aceste servicii prin aceea ca pierdea drepturile care ii reveneau din iura patronatus.
DEZROBITII PEREGRINI( sclavul eliberat de un peregrin om liber)
sclavii care au fost pedepsiti cu pedepse infamante( munca silnica si lupta in arena).
sclavii care au practicat meserii infamante.
Odata eliberati deveneau potrivit lui ius civile peregrini deditici, nu puteau sa vina la Roma sa se apropie de Roma la o distanta mai putin de 100 mile. In caz de nerespectare erau transformati in sclavi si averea era confiscata de statul roman.
Raporturile cu romanii erau conduse de ius gentium.
RECUNOASTEREA PARTIALA A UNEI CAPACITATI
JURIDICE A SCLAVULUI
Peculiu= masa de bunuri( turme de animale mici, bunuri mobile, bani, sclavi, pamant) e data de catre pater familias sclavului fiului de familie, altei persoane aflate in puterea lui pentru a fi administrate.
Din punct de vedere contabil, peculiul era o masa distincta, autonoma de bunuri, si din punct de vedere juridic peculiul face parte din patrimoniul lui pater. Existenta peculiului nu a dus la inceput la incalcarea regulilor unitatii si indivizibilitatii patrimoniului sefului de familie.
Pentru a cointeresa pe sclav in productia materiala care profita tot stapanului si pentru a le dezvolta spiritul de initiativa, acesta le acorda peculiul spre administrare si le permitea sa incheie acte juridice cu tertii.
Sclavul nu era proprietarul peculiului si stapanul putea oricand sa retraga peculiul.
In perioada clasica s-a permis sclavului sa-si creeze un peculiu din economiile sale, in vederea rascumpararii libertatii.
Sclavul era instrument de achizitie pentru stapan: tot ce dobandeste sclavul revine stapanului.Sclavul intra in raport cu tertii care fusesera anuntati de stapan de existenta peculiului si valoarea lui, sclavul incheia acte juridice in numele stapanului. In vanzarea de litigii tertii nu puteau sa-l cheme in justitie pe sclav intrucat acesta era lipsit de personalitate juridica. Deci action de peculio impotriva stapanului care, raspundea in limitele valorii peculiului care a fost incredintat sclavului.
In vanzare cand ei au contractat peste valoarea peculiului, tertii vor suporta riscurile.
Regula ce era consacrata de la inceputul institutiei sclaviei prevede ca sclavul nu poate face mai rea conditia juridica a stapanului. Exista exceptii, incepand cu persoanele de buna credinta din contractele sinalagmatice.
Inainte erau numai contracte formale,de drept strict, unilaterale in care sclavul contracta in favoarea stapanului,facandu-l intotdeauna creditor.
-stat mediteranean
-schimb comercial cu provincii
-interventia dreptului praetorian care a determinat viabilitatea dreptului roman si aplicabilitatea.Sclavul il facea acum pe stapan si debitor,deci ii facea conditia mai grea;il putea obliga pe stapan in urmatoarele cazuri:
1.sclavul titular de peculiu poate face acte juridice obligand daca e cazul pe stapan sa:vand,cumpere,dea cu imprumut,sa ia cu impumut,sa inchierieze.Tertii au impotriva stapanului actiunile din contract,data de peculiu(action venditi de peculio).Stapanul nu raspunde de actele sclavului decat in limitele valorii din peculiu.
2.Stapanul trece din peculiul sclavului in contabilitatea sa separate unele valori.Tertii au actio de in rem verso impotriva stapanului pentru valorile trecute in peculiu.
3.Sclavul conduce un comert maritim sau terestru "institor".Tertii au actio institutoria impotriva stapanului care va raspunde pentru datoria contractata de sclav.
ACTELE SCLAVULUI IN NUME PROPRIU
Jurisconsultii clasici au recunoscut sclavului posibilitatea de a se oblige baza unei obligatii naturale atat fata de stapanul sau cat si fata de terti.
Sclavul avea anumite drepturi
-dreptul de a face o plata valabila daca era facuta de bunavoie;
-dreptul sa incheie un pact de rascumparare cu o persoana libera(el preda o suma de bani tertului care se oblige sa-l rascumpere de la stapanul sau).
Sclavul nu putea sa apara in fata instantelor romane ,dar el putea sa se planga extra ordinem in fata autoritatilor.Sclavul putea sa se planga impotriva stapanului sau care a distrus un testament sau un fideicomis prin care i se acorda libertate.
-putea denunta pe stapan pentru specula in falsificarea monedei;
-se putea plange magistratului pentru maltratare.
Plecand de la aceste inlesniri care au fost recunoscute treptat s-a ajuns la posibilitatea ca acesta sa-si revendice treptat libertatea in cadrul procesului de libertate.Libertatea nu era res in commercio,deci nu se putea pierde sau castiga prin invoiala particulara.Ca si sclavia, se pierde si se dobandeste in formele prevazute de lege.Daca status libertatis era contestata,persoana libera nu se mai putea apara singura.Era necesara participarea unui tert numit adsutor libertatis.
Libertatea putea fi obtinuta prin vointa stapanului exprimata in formula solemna prin lege,sub sanctiunea nulitatii.
Procesul de libertate se incadra in categoria eliberarilor facute impotriva stapanului ,atunci cand o persoana libera ,impotriva legii era detinuta ca sclav(pirate,rapitori).
Vindicatio in libertatim era actiunea prin care un om,desi liber In drept,,era sclav in fapt.In acest caz se introducea actiunea "vindicatio in servitutem",adica-l aduce in starea in care se afla conform dreptului.
Procesul de liberare(causa liberalis)are 2 variante
-vindicatio in libertatem;
-vindicatio in servitutem.
Ambele se introduc in fata tribunalului decurionilor in sec.1 i.e.n. si mai tarziu in fata tribunalului centurionilor cu procedura straveche a actiunii legii.
Vindicatio in libertatem=rudele ori prietenii il cauta pe cel disparut si deschid proces de liberare acolo unde-l gaseau.Cel care conduce procesul ca reclamant este adsutor libertatis ,iar parat este stapanul pretinsului sclav.Adsutor declara solemn ca pretinsul sclav este om liber.
Prin vindication in servitutem cineva afirma ca un om care se pretinde liber este in realitate sclavul sau.
STARILE DE SEMILIBERTATE
Intre sclavi si libertate exista un numar foarte mare de persoane intr-o stare se semilibertate.
1.Addicti=debitorii care nu-si puteau plati datoriile ajunse la scadenta.Creditorul proceda la un mijloc de executie forte vechi=el cauta sa-l intalneasca pe debitor intr-un loc public pentru a pune mana pe el(domeniul era inviolabil in dreptul roman si daca creditorul il cauta acasa era chemat in judecata)si a-l aduce in fata magistratului.Daca nu intervenea un vindex(garant)care sa se oblige sa plateasca in locul debitorilor datori,magistratul il atribuia pe debitor in puterea creditorului ,pronuntand addicta.
2.Nexi=debitorul din contractul nexum (contract de imprumut de banicare se incheia intre persoane din paturi sociale diferite).
Daca debitorul nu platea la scadenta datoria,creditorul putea sa treaca la executarea debitorului fara sa fie nevoie sa se pronunte o condamnare de catre judecator.Intalnindu-l intr-un loc public,creditorul punea mana pedebitor si-l ducea in fata magistratului.Pedepsele erau:60 zile inchisoare private,era scos de 3 ori in piata pentru a gasi un garant,vinderea ca sclav sau uciderea.
In anul 326 i.e.n.legea Poetelia Papinia a interzis executarea debitorului in virtutea acestui contract.Treptat,contractul de nexum a cazut in desuetudine.
In timpul lui Teodosian I in anul 388 au fost desfiintate inchisorile private.
3.Persoane in mancipio=persoane date de seful de familie in puterea altui sef de familie.
Puteau fi dati in mancipio copiii pentru ca seful de families a obtina un castig,daca a savarsit un delict pater il abandona noxal in familia victimei delictului,sau cu titlu fictiv pentru adoptie sau mancipare.Persoanele puteau fie liberate de catre censor o data la 5 ani cand se facea recensamantul.
Durata maxima a starii de semilibertate era de maxim 5 ani.
LXII=pater si mancipio-fiul de 3 ori
-nepotul
-fiica o data,el pierde puterea parinteasca asupra lor(patria potesta).
La inceput scoaterea din familie se facea prin moarte sau sclavie.Ulterior fiii actionau tot mai departe de domus si emanciparea apare ca un factor care le dadea posibilitatea sa participle la circuitul civil in nume propriu.
4.Liber homo bona fide serviens=persoana libera care cu buna credinta serveste ca sclav.Starea va dura pana cand isi revendica pe deplin starea de persoana libera.
5.Redempti ab hostibus=persoane care au fost rascumparate de la dusmani de catre statul roman,se gaseau intr-o stare ½ pana ce familia sau paterii plateau statului suma pentru care acestia fusesera rascumparati.
Redemptus =persoana care a fost rascumparata de un cetatean roman .409 e.n. imparatii Arcadius si Honorius =fostul captiv era obligat sa munceasca pentru redemptor 5 ani daca nu avea suma pentru plata despagubirii.
Justinian socotea pe fostul captiv om liber daca acesta se obliga printr-un vinculum pignoris sa plateasca ulterior despagubirea pentru care a fost eliberat.
6.Anctorati=persoane libere care-si pun la dispozitie unor anteprenori de circuri sau teatru forta de munca,pentru a indeplini anumite roluri:gladiatorii,actorii de circ,teatru=meserii infamante→desi cetateni romani liberi,aveau o situatie apropiata cu cea a sclavilor(loca servi).
7.Colonii
Prima mentiune despre colonat in perioada dominatului→constitutia imparatului Constantin 322 e.n..Cu toate acestea se pare ca aceasta institutie exista mult mai inainte(sec.II e.n.,fiind intalnita pe domeniile marilor latifundiari din Nordul Africii).
Colonii=arendasi liberi care primeau de la marii proprietari teren pentru a-l cutiva in schimbul unui pret(bani ,la inceput,apoi bani si produse,iar mai apoi numai produse).In anii cu recolta slaba arenda nu se putea plati,ei nu puteau parasi mosia latifundiarului ,erau legati de terenul pe care-l lucrau).
Imparatul Constantin a dispus ca fiecare proprietar sa fie responsabil de plata impozitului ce revenea arendasilor care lucrau pamantul.Acesti arendasi erau inscrisi in registraul censului ca SERVI TERRAE sau COLONI.Caracteristici:
-erau oameni liberi,cu familie;
-se puteau casatori,copiii nu erau proprietate ca in situatia sclavilor;
-nu puteau parasi domeniul pe care lucrau;
-puteau fi vanduti odata cu terenul pe care lucrau;
-era proprietarul bunurilor pe care le castiga;
-lasa mostenire;
-fata de celelalte persoane el era considerat o persoana libera si ingénua.
In aceasta perioada Imperiul traversa o puternica criza economica si financiara;lipsa banilor a determinat pe arendasi sa nu plateasca ani dea randul tributul catre proprietarul terenului(era tot mai legat de terenul pe care nu-l putea parasi).Cu alte cuvinte,proprietarul avea dreptul sa-l retina pe arendasul care nu platise tributul in natura.
Dupa Constantin,colonatul a fost recunoscut prin lege in diferite parti ale Imperiului.
Calitatea de colon se putea dobandi inafara cazurilor indicate mai sus si in urmatoarele situatii
-nasterea din parinti coloni;
-prin casatorie cu un colon,daca sotul necolon doreste;
-colonul ce a avut calitatea timp de 30 ani ,ramane definitiv colon;
-prin efectul legii care declara coloni pe cultivatorii dintr-o anumita provincie;
-cersetorii apti de munca;
-prizonierii de razboi(sec.II,III).
Calitatea de colon tinde sa devina o stare perpetua.
Iesirea din colonat este mult mai restransa
-prin prescriptie extinctiva(nefolosirea calitatii timp de 30 ani);
-inscrierea in ordinele calugaresti sau armata;
-dobandirea proprietatii terenului pe care il lucra.
PERSOANELE IN MANCIPIO
=persoane alieni iuris trecute de sub puterea lui pater familias in alta familie sub puterea altui pater familias.Se refera la copii si in general la descendenti.Copiii sufera o capitis deminutio minima(o modificare a personalitatii).
CONDITIA JURIDICA
-nu sunt sclavi si nici nu vor deveni sclavi dupa trecerea lor in alta familie;
-au o conditie juridica asemanatoare sclavilor:
-nu se pot obliga;
-pot fi revendicati;
-pot fi dezrobiti prin unul din mijloacele formaliste;
-ei pot cere dezrobirea la primul recensamant sau dupa ce au despagubit prin munca pe stapanul la care au fost dati pentru nun delict comis(parasite noxala).
Ca orice persoana alieni iuris, tot ce castiga trece in patrimoniul persoanei sub a carei putere se afla.
Cazuri cand o persoana este in emancipiata:
-parasire noxala;
-adoptia;
-emancipatia(mod de stingere a puterii parintesti).
Justinian a desfiintat singurul caz de mancipium care mai exista pe timpul sau -parasirea noxala a fiului de familie.Dar pe vremea lui apare un nou caz de semilibertate,cu mult mai important decat toate=colonatul.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
