Sistemul dreptului chinez si japonez
Autorii de drept comparat au
remarcat faptul ca la originile sistemului traditional japonez, exista o certa
influenta a dreptului traditional chinez, datorata in buna parte
confucianismului, doctrina care a reprezentat unul din izvoarele religiei
nationale japoneze - sintoismul.
Primele acte normative in vechiul
drept japonez sunt datate din secolul al VIII-lea si reprezinta, in mare parte,
compilatii ale unor modele chineze. Aceste acte normative denumite ritsu-ryo nu
ajunsesera la conceptul de drepturi subiective, dar se apropiau de domeniu
juridic, ele ramanand mai mult reguli de comportament neinsotite de sanctiuni
juridice in masura in care stabileau obligatii concrete. In secolele ce au urmat, sistemul a fost parasit trecandu-se
la formarea acelor sho, feudele japoneze
care reprezentau domenii inviolabile. La randul sau sistemul sho a fost parasit
pentru ca in secolul al XII-lea sa asistam la inflorirea castei militare a
samurailor, care traia sub imperiul dreptului cutumiar, codificat in asa
numitul bukeho, un adevarat cod al cavalerismului. Pentru restul
populatiei continuau sa se aplice aceleasi ritsu - ryo, pana spre sfarsitul
secolului al XIV-lea, cand acestea au cazut in desuetudine. Ca si in China, ideile
de drept si justitie nu se bucurau de favoare in masura in care erau de natura
sa tulbure pacea sociala.
In locul normelor de drept in
societate actionau giri, reguli de comportament asemanatoare riturilor chineze.
Fiecare tip de relatii sociale comporta un giri special care reglementa
atitudinile celor implicati.
Inceputurile erei Meiji, care s-a
produs la mijlocul secolului al XIX-lea a insemnat sfarsitul dreptului
traditional, receptarea, legislatiei europene, intrarea Japoniei in marele
sistem de drept romano-germanic.
