Instanta de judecata

Instanta de judecata

1. Consideratii introductive

1.1. Acceptiunile notiunii de instanta

Notiunea de instanta este susceptibila de mai multe acceptiuni.

In primul rand, prin instanta se intelege organul de stat imputernicit prin lege sa rezolve litigiul dintre parti. Daca insa este vorba de un organ prin intermediul caruia, potrivit art. 125 alin. (1) din Constitutie, se infaptuieste justitia, atunci acesta este desemnat, de regula, prin sintagma instanta judecatoreasca. Deci, in categoria instantelor judecatoresti vom include judecatoriile, tribunalele, curtile de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie. Daca se foloseste numai termenul de instanta, trebuie sa se inteleaga atat instantele judecatoresti, cat si celelalte organe care au atributii jurisdictionale.

In al doilea rand, notiunea de instanta desemneaza si judecatorul sau, dupa caz, completul de judecata ce solutioneaza o anumita pricina (aceasta acceptiune o vom avea in vedere in cele ce urmeaza). Pentru o astfel de acceptiune se mai utilizeaza si sintagma instanta de judecata.

In sfarsit, mai pot fi intalnite expresiile judecata in prima instanta (spre exemplu, art. 1 pct. 1 C.proc.civ., care stabileste ca" in prima instanta judecatoria judeca toate procesele si cererile in afara de cele date prin lege in competenta altor instante", art. 2 pct. 1 C.proc.civ., art. 3 pct. 1 C.proc.civ., titlul III , art. 281 C.proc.civ. etc.), precum si judecata in ultima instanta.

Notiunea de instanta desemneaza numai instantele judecatoresti. In conditiile art 2 din legea 304 din 2004 privind organizarea judiciara, instantele judecatoresti sunt judecatorii, tribunale , tribunalele specializate, curtile de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie. Expresia de instanta, vizeaza situatia in care judecata are loc in primul grad de jurisdictie, fiind finalizata cu pronuntarea unei hotarari ce poate fi atacata prin intermediul apelului, sau recursului, astfel incat este posibila parcurgerea a doua grade de jurisdictie in fond.

Notiunea de instanta se mai regaseste in contextul art. 2,3,5,17,21,50,51 C.proc.civ. In intelesul cel mai restrins, notiunea de instanta desemneaza completul de judecata. De pilda art 21 cod proc.civ. are in vedere " instanta inaintea careia s-a ivit conflictul de competenta"sau art. 30 si 31 C.proc.civ. "instanta care decide asupra recuzarii" sau art 52 " instanta va hotari asupra incuviintarii in principiu a interventiei".

1.2. Functiile instantei de judecata

Fiind sesizata cu o cerere de chemare in judecata, instanta are obligatia sa o rezolve, deoarece refuzul de a judeca (denegarea de dreptate) este interzis de dispozitiile art. 3 C.civ.

Activitatea instantei de judecata in materie civila cuprinde doua functii procesuale, una in continuarea celeilalte, anume: cercetarea cauzei si solutionarea cauzei.

Cercetarea cauzei duce la stabilirea, in baza probelor administrate, a situatiei de fapt, iar solutionarea cauzei consta in pronuntarea hotararii, prin aplicarea normelor de drept substantial corespunzatoare situatiei de fapt stabilite.

Activitatea instantei de judecata cuprinde o serie de acte de procedura, cum ar fi primirea cererilor, luarea masurilor pregatitoare pentru judecata, administrarea probelor, ascultarea concluziilor partilor, deliberarea si pronuntarea etc., toate acestea concretizandu-se in scris, sub forma de rezolutii, incheieri, procese-verbale, hotarari etc.

Constituirea instantei desemneaza alcatuirea completului de judecata cu toate persoanele si organele prevazute de lege. Este vorba de participarea alaturi de judecatori a grefierului, magistratului -asistent la Inalta Curte de casatie si Justitie, a procurorului precum si a asistentilor judiciari in conflictele de litigii de munca si asigurari sociale.

Potrivit Codului de procedura civila grefierul semneaza incheierea de sedinta (art. 147), semneaza, alaturi de presedinte. procesul-verbal de constatare a starii materiale a inscrisului defaimat (art. 181), scrie marturia, dupa dictarea presedintelui sau a judecatorului delegat (art. 198), semneaza interogatoriul (art. semneaza hotararea (art. 261). semneaza formula executorie (art. 269) etc.

De asemenea, art. 57 alin. 1 din Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti, aprobat prin Hotararea nr. 159/2004 a Consiliului Superior al Magistraturii, prevede ca grefierul de sedinta are urmatoarele atributii:

a)         completeaza condica sedintelor de judecata in care se trec dosarele din sedinta respectiva, in ordinea inscrisa in lista cauzelor, cu urmatoarele mentiuni: numarul curent, numele si prenumele partilor, numarul dosarului si obiectul cauzei;

b)   participa la sedintele de judecata, indeplinind toate atributiile ce ii revin in baza dispozitiilor legale sau regulamentare, executand orice alte insarcinari din dispozitia si sub controlul presedintelui completului de judecata;

c) intocmeste actele de procedura dispuse de catre judecator; completeaza borderourile si preda corespondenta pentru expediere;

d)       comunica hotararile judecatoresti in termenul prevazut de lege;

e)        executa, in limitele functiei sale, si alte sarcini de serviciu date de conducerea instantei, inclusiv redactarea dupa concept a hotararilor judecatoresti.

Grefierii se pot abtine si pot fi recuzati pentru aceleasi motive ca si judecatorii, cu exceptia cazului prevazut de art. 27 pct. 7 C. proc. civ., adica atunci cand si-au spus parerea cu privire la pricina care se judeca. Este fireasca aceasta exceptie intrucat grefierul nu participa la deliberare.

La inalta Curte de Casatie si Justitie rolul grefierului este indeplinit de catre magistratul-asistent .

Magistratii-asistenti se bucura de stabilitate, sunt numiti si promovati in functie de Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza de concurs (ari. 65 alin. 1 si 2 din Legea nr. 303 2004 privind statutul magistratilor).

Magistratii-asistenti participa la sedintele de judecata. redacteaza incheierile, participa cu vot consultativ la deliberari si redacteaza hotarari, conform repartizarii facute de presedinte pentru toti membrii completului de judecata (art. 70 din legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor). Magistratii-asistenti aduc la indeplinire orice alte sarcini incredintate de presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, de vicepresedinte sau de presedintele sectiei (art. 71 din Legea nr. 303 2004).

Avand in vedere dispozitiile art. 36 C. proc. civ., si magistratul-asistent se poate abtine si poate fi recuzat in aceleasi conditii ca si grefierul. Prin urmare, nici magistratul-asistent nu poate fi recuzat si nu se poate abtine pentru ca si-a spus parerea cu privire la pricina care se judeca, conform art. 27 pct. 7 C. proc. civ.. pentru ca el participa la deliberare numai cu voi consultativ, neputand influenta solutia.

In conditiile Codului, procurorul poate sa ceara stramutarea pricinii (art. 38). poate sa porneasca actiunea civila. sa participe la dezbateri si sa exercite caile de atac (art. 45) sa participe la cercetarea locala (art. 217). are dreptul de a pune intrebari celui chemat la interogatoriu (art. 217).

Asistentul judiciar² tace parte din alcatuirea completului de judecata numai in solutionarea conflictelor de munca si asigurari sociale in prima instanta.

Potrivit art. 58 alin. 1 din Legea nr. 304/2004. completul pentru solutionarea in prima instanta a cauzelor privind conflictele de munca si asigurarile sociale se constituie din 2 judecatori si 2 asistenti judiciari.

Asistentii judiciari participa la deliberare cu vot consultativ si semneaza hotararile pronuntate. Opinia acestora se consemneaza in hotarare, iar opinia separata se motiveaza (art. 58 alin. 2).

Desi in art. 36 C. proc. civ. nu se face nici o mentiune cu privire la asistentul judiciar, apreciez ca acesta poate fi recuzat si se poate abtine in aceleasi conditii ca si procurorul, grefierul sau magistratul-asistent. Astfel, daca magistratul-asistent care participa la deliberare cu vot consultativ poate fi recuzat si se poate abtine, cu exceptia cazului prevazut de art. 27 pct. 7 C. proc. civ., inseamna ca si asistentului judiciar trebuie sa-i fie aplicata aceasta dispozitie.

Gresita compunere a completului inseamna ca pricina a fost judecata de un numar mai mic sau mai mare de judecatori decat cel impus de lege; gresita constituire a completului presupune ca instanta nu a fost alcatuita cu toate organele si persoanele prevazute de lege.

In cursul procesului aceasta neregularitate poate fi invocata pe cale de exceptie.

Exceptia gresitei compuneri sau constituiri a completului de judecata este o exceptie de procedura, intrucat vizeaza incalcarea regulilor privitoare la compunerea instantei; este o exceptie dilatorie, pentru ca tinde la amanarea judecatii, si absoluta, pentru ca normele care reglementeaza compunerea sau constituirea instantei sunt norme de organizare judiciara, imperative.

Instanta se pronunta asupra exceptiei, indiferent de solutie, printr-o incheiere interlocutorie (care leaga instanta, in sensul ca ulterior nu poate reveni asupra solutiei date prin aceasta incheiere), care poate fi atacata numai odata cu fondul.

Daca a fost pronuntata o hotarare de prima instanta, incalcarea acestor reguli poate fi invocata pe calea apelului, iar daca hotararea este definitiva, pe calea recursului.

Gresita compunere sau constituire a instantei nu poate fi invocata prin intermediul contestatiei in anulare si revizuirii, deoarece aceasta critica nu figureaza printre motivele limitativ prevazute pentru exercitiul acestora.

1.3. Incidente procedurale privind compunerea sau constituirea instantei

Partile care se adreseaza unei jurisdictii sunt indreptatite la o legala si corecta judecata.

Aceasta depinde de pregatirea judecatorului dar si de impartialitatea sa.

Impartialitatea implica absenta unei pareri preconcepute a judecatorului cu privire la litigiul respectiv, astfel incat partile sa fie aparate impotriva convingerilor personale ale acestuia.

Legiuitorul a raspuns acestei necesitati prin reglementarea institutiilor incompatibilitatii, abtinerii si recuzarii.

1.3.1. Incompatibilitatea

Pornind de la anumite date concrete, subiective, si anume faptul ca un judecator a mai avut ocazia sa analizeze pricina respectiva, s-a ajuns la determinarea cazurilor in care se prezuma faptul ca judecatorul nu poate fi impartial, ceea ce impune ca el sa nu mai faca parte din completul de judecata. Incompatibilitatea se apreciaza in concret, "la speta', si nu in general, prin raportare la conditiile in care o persoana poate sa devina judecator. Dupa cum, ea nu se confunda nici cu incompatibilitatile impuse magistratilor prin Constitutie, prin Legea nr. 303/2004 privind statutul magistratilor si Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, intrucat acestea se refera la exercitarea functiei de magistrat iar nu la impiedicarea judecatorului de a solutiona o anumita pricina.

Incompatibilitatea este legata tot de compunerea completului, dar priveste aspectul "calitativ' al compunerii.

A) Cazurile de incompatibilitate

Potrivit Codului de procedura civila (art. 24) exista trei cazuri de incompatibilitate:

judecatorul care a pronuntat o hotarare intr-o pricina nu poate lua parte la judecarea aceleiasi pricini in apel sau in recurs.

Aceasta presupune ca dupa ce judecatorul a pronuntat o hotarare, a fost avansat la instanta superioara careia ii revine competenta de a solutiona apelul sau recursul declarat impotriva hotararii.

Judecatorul este incompatibil pentru acest motiv indiferent daca a pronuntat solutia in fond sau in temeiul unei exceptii

procesuale, intrucat s-a urmarit ca judecatorul sa nu poata verifica, in calea de atac, legalitatea si temeinicia propriei hotarari;

Judecatorul care a pronuntat o hotarare nu poate lua parte la judecarea aceleiasi pricini in caz de rejudecare dupa casare.

Asa cum s-a spus in doctrina, "ratiunea acestei dispozitii este evidenta: se presupune ca o persoana care si-a exprimat o data parerea asupra unei cauze. intr-unul din modurile aratate, numai cu greu si-o va schimba si ca de aceea nu este indicat sa mai ia parte la judecarea ei".

Textul are in vedere situatia casarii cu trimitere nu si pe aceea a casarii cu retinere spre rejudecarea fondului, caz in care judecatorii care au solutionat calea de atac, admitand-o pot participa la judecarea fondului pentru ca nu sunt incompatibili. S-a spus ca intrucat nu este obligatoriu ca aceiasi judecatori care au solutionat recursul sa rejudece si fondul dupa casarea cu retinere, s-ar putea imagina o ipoteza cand ar exista incompatibilitate si in caz de casare cu retinere, anume daca hotararea casata a fost pronuntata de un judecator ce a fost ulterior avansat la instanta de recurs si care ar intra in completul ce ar urma sa rejudece fondul, desigur altul decat cel care a casat hotararea.

Impunand incompatibilitatea in caz de rejudecare dupa casarea cu trimitere, art. 24 nu face distinctie in privinta solutiei date de judecator.

Cu toate acestea, in doctrina si in practica s-a spus ca nu exista incompatibilitate decat daca judecatorul s-a pronuntat asupra fondului sau asupra unei alte probleme litigioase, nu si atunci cand s-a pronuntat asupra unei exceptii.

Solutia se impune intrucat numai judecatorul care s-a pronuntat in fond poate sa pronunte si cu ocazia rejudecarii aceeasi solutie, inlaturand in acelasi timp viciile pentru care hotararea a fost casata, astfel incat respecta si caracterul obligatoriu al deciziei prin care s-a dispus casarea cu trimitere. Nu aceeasi este situatia judecatorului care s~a pronuntat pe cale de exceptie. Odata ce instanta de control judiciar a stabilit, cu putere de lucru judecat, ca exceptia a fost gresit admisa, acest judecator nu mai poate sa admita din nou exceptia si sa pronunte aceeasi solutie, pentru ca ar incalca puterea de lucru judecat a hotararii instantei de control judiciar, ceea ce ar face ca hotararea sa sa fie din nou susceptibila de casare;

judecatorul nu poate solutiona o pricina in care a fost martor, expert sau arbitru.

Pentru a deveni incompatibil nu este suficient ca judecatorul sa fi fost doar citat intr-o asemenea calitate, ci este necesar ca el sa fi fost efectiv audiat ca martor sau sa-si fi indeplinit insarcinarea de expert sau arbitru.

Incompatibilitatea este fireasca intrucat ar insemna ca, altfel, judecatorul sa-si aprecieze propria depozitie sau propriul raport de expertiza, ori legalitatea si temeinicia hotararii arbitrale pe care a pronuntat-o.

Acest caz de incompatibilitate trebuie inteles in sensul ca dupa ce a indeplinit insarcinarea de arbitru o persoana a fost numita judecator, iar nu in sensul ca in timp de era judecator a fost si arbitru, lucru pe care il interzice, de altfel, si art. 124 alin. 2 din Constitutie. Daca s-ar admite ca judecatorul poate fi si arbitru, atunci ar trebui sa se recunoasca judecatorului si posibilitatea de a fi in acelasi timp expert, lucru care nu este cu putinta.

Cauzele de incompatibilitate sunt de stricta interpretare si nu pot fi extinse prin analogie. Astfel, judecatorul care a fost avocat al uneia din parti, in pricina pe care urmeaza sa o solutioneze, nu este incompatibil, dar poate fi recuzat''; nu exista incompatibilitate in cazul solutionarii cailor de atac de retractare (contestatia in anulare .si revizuirea) pentru ca judecatorul se afla in fata unei situatii de fapt noi pe care nu a avut-o in vedere cu ocazia primei judecati. Totusi, daca dupa admiterea contestatiei sau a revizuirii, judecatorul ar fi pus in situatia de a analiza din nou o cerere asupra careia s-a mai pronuntat prin hotararea supusa contestatiei in anulare sau a revizuirii, ar putea fi recuzat in conditiile art. 27 pct. 7 C. proc. civ.; judecatorul care a participat la judecarea recursului nu este incompatibil sa participe la rejudecare dupa casarea cu retinere, pentru ca analizeaza alte aspecte decat cele ce au format obiectul recursului; judecatorul care a solutionat un recurs fara sa intre in cercetarea fondului nu este incompatibil sa judece un nou recurs in aceeasi pricina ; nu este incompatibil judecatorul care este sesizat cu judecarea aceleiasi cauze, dar nu in urma casarii cu trimitere, ci prin introducerea unei noi cereri de chemare in judecata.

Asistentul judiciar este incompatibil?

Raspunsul trebuie sa fie negativ. Daca in conceptia Codului (art. 36) acela care participa la deliberare cu vot consultativ nu poate fi recuzat si nu se poate abtine pentru ca si-ar fi spus parerea cu privire la pricina care se judeca, pentru ca el nu poate influenta solutia, iar scopul pentru care a fost instituita incompatibilitatea este tocmai de a-1 indeparta din complet pe cel care si-a mai spus parerea in pricina respectiva, inseamna ca asistentul judiciar nu este incompatibil. Totusi, de lege ferenda, ar trebui lamurita situatia asistentului judiciar (ca de altfel, si a magistratului-asistent) pentru ca el participa la deliberare, chiar daca numai cu vot consultativ, astfel incat, indirect, poate influenta solutia. Problema ar trebui pusa in termeni similari in ce priveste abtinerea si recuzarea, si sa se inlature din art. 36 C. proc. civ. faptul ca magistratul-asistent (respectiv, asistentul judiciar) nu poate fi recuzat sau nu se poate abtine pentru motivul prevazut de art. 27 pct. 7 C. proc. civ.

Dispozitii recente au consacrat si alte cazuri de incompatibilitate

Astfel, conform art. 105 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, magistratilor le este interzis sa participe la judecarea unor cauze, in calitate de judecator sau procuror:

a)   daca sunt soti sau rude pana la gradul IV inclusiv, intre ei;

b)  daca ei, sotii sau rudele lor pana la gradul IV inclusiv au vreun interes in cauza.

Potrivit alin. 2, dispozitiile anterioare se aplica si magistratului care participa, in calitate de judecator sau procuror, la judecarea unei cauze in caile de atac, atunci cand sotul sau ruda pana la gradul IV inclusiv a magistratului a participat, ca judecator sau procuror, la judecarea in fond a acelei cauze. Iar potrivit alin. 3, toate aceste dispozitii se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila si ale Codului de procedura penala referitoare la incompatibilitati, abtinere si recuzare.

Pe langa noutatea privitoare la cele trei cazuri de incompatibilitate, care se adauga celor impuse de art. 24. Legea nr. 161 2003 stabileste, spre deosebire de Cod, care in art. 36 prevede ca dispozitiile privitoare la incompatibilitate nu se aplica procurorilor, si incompatibilitatea procurorului care pune concluzii in procese de natura civila' .

La randul sau, art. 50 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii stabileste ca din Completul de 9 judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie care judeca recursul exercitat impotriva hotararii prin care sectiile Consiliului Superior al Magistraiurii s-au pronuntat asupra actiunii disciplinare, nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii si magistralul sanctionat disciplinar.

B) Procedura de solutionare a incompatibilitatii

Pe parcursul judecatii incompatibilitatea se invoca pe cale de exceptie.

Exceptia incompatibilitatii este o exceptie de procedura pentru ca priveste incalcarea regulilor referitoare la compunerea instantei.

Pentru ca tinde la amanarea judecatii, ca efect al admiterii sale, exceptia este dilatorie.

Normele care reglementeaza incompatibilitatea sunt norme de organizare judiciara, imperative, intrucat nu se poate lasa la latitudinea partilor sa decida ca la judecata sa participe un judecator incompatibil. Ca atare, exceptia este absoluta si poale fi invocata de oricare dintre parti, de procuror sau de instanta din oficiu, in orice stare a pricinii. De vreme ce norma are caracter imperativ sanctiunea care intervine pentru nerespectarea ei este nulitatea absoluta.

Asupra exceptiei, atat in caz de admitere cat si de respingere. instanta se pronunta printr-o incheiere, interlocutorie. care nu poale fi atacata decat odata cu fondul.

Daca un judecator incompatibil a pronuntai o hotarare in prima instanta incompatibilitatea poate fi invocata pe calea apelului, iar daca a fost incompatibil judecatorul care a judecat apelul, neregularitatea poate fi invocata pe calea recursului, pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Intrucat contestatia in anulare si revizuirea nu pot fi exercitate pentru motiv de incompatibilitate, inseamna ca din momentul in care hotararea a ramas irevocabila nu mai este cu putinta sanctionarea acestei neregularitati procedurale. Drept urmare, incompatibilitatea judecatorului care a solutionat un recurs nu poate fi sanctionata. De lege ferenda se impune ca printre motivele de contestatie in anulare sau revizuire sa se includa si acest aspect.

1.3.2. Abtinerea si recuzarea

A)Notiune

Abtinerea este acea situatie in care un judecator care stie ca se afla intr-unul din cazurile prevazute de lege declara ca se retrage de la judecarea unei anumite pricini. Potrivit art. 25 C. proc. civ., judecatorul care stie ca exista un motiv de recuzare in privinta sa este dator sa instiinteze pe seful lui si sa se abtina de la judecarea pricinii.

Recuzarea este situatia in care una din parti poate cere in cazurile prevazute de lege. indepartarea unuia sau mai multor judecatori de la solutionarea unei anumite pricini

B) Cazuri

Pentru a nu favoriza manevrele dilatorii, intentiile de tergiversare a procesului, au fost stabilite numai anumite cazuri in care judecatorul poate fi recuzat.

Cazurile de recuzare, care sunt in acelasi timp cazuri pentru abtinerea judecatorului, sunt prevazute in art. 27 C. proc. civ. :

cand judecatorul, sotul sau, ascendentii ori descendentii lor au vreun interes in judecarea pricinii sau cand este sot, ruda sau afin, pana la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din parti;

cand el este sot, ruda sau afin in linie directa ori in linie colaterala, pana la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei parti sau este casatorit cu fratele ori sora sotului uneia din aceste persoane;

3.cand sotul in viata si nedespartit este ruda sau afin a uneia din parti pana la al patrulea grad inclusiv, sau daca, fiind incetat din viata ori despartit, au ramas copii;

daca el, sotul sau rudele lor pana la al patrulea grad inclusiv au o pricina asemanatoare cu aceea care se judeca sau daca au o judecata la instanta unde una din parti este judecator;

daca intre aceleasi persoane si una din parti a fost o judecata penala in timp de 5 ani inaintea recuzarii;

daca este tutore sau curator al uneia dintre parti;

daca si-a spus parerea cu privire la pricina ce se judeca  ;

daca a primit de la una din parti daruri sau fagaduieli de daruri ori altfel de indatoriri;

daca este vrajmasie intre el, sotul sau una din rudele sale pana la al patrulea grad inclusiv si una din parti, sotii sau rudele acestora pana la gradul al treilea inclusiv.

Potrivit art. 28 alin. 1 C. proc. civ., nu este caz de recuzare cand judecatorul este ruda sau afin cu tutorele, curatorul sau directorul unei institutii publice sau societati comerciale, cand acestia nu au interes personal in judecarea pricinii. In acest caz, judecatorul trebuie sa dovedeasca faptul ca rudele sau afinii sai care stau in judecata in una din calitatile mentionate de text, nu au un interes propriu in solutionarea pricinii. Altfel, judecatorul ar putea fi recuzat pentru motivul prevazut de art. 27 pct. 2 C. proc. civ.

Art. 28 alin. 2 C. proc. civ. prevede ca nu se pot recuza toti judecatorii unei instante sau ai unei sectii a acesteia. Ca atare, o astfel de cerere va fi respinsa ca inadmisibila.

Alin. 3 al textului stabileste ca pentru aceleasi motive de recuzare nu se poate formula o noua cerere impotriva aceluiasi judecator.

Prin textele mentionate s-a urmarit stoparea abuzului de drept procesual si obtinerea tergiversarii judecatii de catre justitiabilii de rea-credinta.

In legatura cu motivul prevazut de art. 27 pct. 7 C. proc. civ. poate aparea urmatoarea problema: judecatorul care se afla intr-una din situatiile de incompatibilitate prevazute de art. 24 C. proc. civ., trebuie sa se abtina conform art. 27 pct. 7 C. proc. civ.?

Raspunsul este negativ, deoarece art. 27 pct. 7 C. proc. civ. are in vedere ipoteza in care nu s-a pronuntat inca o hotarare in cauza insa judecatorul a lasat sa se intrevada solutia pe care o va da prin hotararea finala sau printr-o incheiere interlocutorie, pe cand incompatibilitatea intervine tocmai pentru ca a fost pronuntata o hotarare si se urmareste sa se evite ca dupa rejudecare sa se dea aceeasi solutie.

Intr-o asemenea situatie, pentru ca judecatorul sa nu mai faca parte din complet, trebuie doar sa se constate incompatibilitatea, printr-o incheiere data de completul din care face parte judecatorul incompatibil, urmand ca in locul lui sa intre un alt judecator.

Ce se intampla insa daca, dupa ce s-a constatat incompatibilitatea in modul aratat, completul compus cu un alt judecator apreciaza ca nu exista incompatibilitate? In acest caz, dosarul va fi restituit completului initial, ceea ce va atrage intreruperea cursului judecatii. Drept urmare, incheierea de intrerupere va putea fi atacata separat conform art. 282 alin. 2 si 299 alin. 1 C. proc. civ.

C) Asemanari si deosebiri

Asemanarea intre abtinere si recuzare exista pe planul motivelor pentru care pot interveni aceste incidente procedurale.

Desi cazurile de abtinere si de recuzare sunt aceleasi, totusi intre ele exista o serie de deosebiri.

O prima deosebire consta in aceea ca abtinerea este reglementata prin norme imperative, iar recuzarea prin norme dispozitive. Caracterul normei rezulta din expresia folosita de legiuitor. Astfel, judecatorul este dator sa se abtina de la judecarea pricinii (art. 25), pe cand judecatorul poate fi recuzat (art. 27). Totusi, nerespectarea obligatiei de abtinere nu afecteaza valabilitatea hotararii, ci atrage, cel mult, sanctiuni disciplinare pentru judecatorul respectiv. Daca s-ar admite ca intervine nulitatea hotararii in situatia in care judecatorul nu s-a abtinut, desi trebuia sa o faca, atunci s-ar ajunge la eludarea indirecta a dispozitiilor legale potrivit carora, sub sanctiunea decaderii, partea trebuie sa propuna recuzarea intr-un anumit termen.

O a doua deosebire , daca abtinerea este sesizata de judecator , recuzarea este propusa de partea interesata inainte de inceperea dezbaterilor.

O alta deosebire dintre cele doua institutii procesuale consta in aceea ca in timp ce abtinerea este propusa de judecator de indata ce cunoaste existenta motivului de recuzare si, fata de caracterul imperativ al normei, oricand pe parcursul judecatii, recuzarea poate fi propusa de partea interesata inainte de inceperea oricarei dezbatere. Sanctiunea nerespectarii acestui termen este decaderea din dreptul de a recuza judecatorul, ceea ce inseamna ca judecatorul de la instanta inferioara nu poate fi recuzat pentru prima data (direct) in caile de atac. In schimb, recuzarea care a fost propusa in termen, si pe care instanta a respins-o sau a omis sa se pronunte asupra ei, poate constitui un motiv de apel sau de recurs.

Totusi, daca motivele de recuzare s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor (nu si atunci cand ele au existat dar au fost cunoscute numai dupa inceperea dezbaterilor, situatie in care intervine decaderea din dreptul de a propune recuzarea), partea trebuie sa propuna recuzarea de indata ce acestea ii sunt cunoscute (art. 29 alin. 2 C. proc. civ.). Momentul la care partea interesata a cunoscut existenta motivului de recuzare constituie o imprejurare de fapt care va fi apreciata de instanta care solutioneaza cererea.

Pe de alta parte, spre deosebire de abtinere, care este propusa de judecator, propunerea de recuzare se va face de catre partea interesata, verbal sau in scris pentru fiecare judecator in parte (art. 29 alin. 1 Cod. proc. civ.). Consider ca numai "cererea" de recuzare poate fi facuta verbal. Pentru a se putea aprecia asupra temeiniciei acesteia si avand in vedere faptul ca instanta decide asupra recuzarii in camera de consiliu, fara participarea partilor, motivarea cererii trebuie facuta in scris.

Judecatorul recuzat poate declara ca se abtine (art. 29 alin. final C. proc. civ.). caz in care instanta se va pronunta cu prioritate asupra abtinerii pentru ca de solutia data acestei cereri depinde si solutia asupra recuzarii.

E Procedura de solutionare a abtinerii si recuzarii.

Competenta de a se pronunta asupra abtinerii si recuzarii apartine instantei sesizate cu pricina in care s-a pus problema abtinerii si recuzarii.

Cererea va fi solutionata de un complet din care nu va face parte judecatorul care s-a abtinut ori care a fost recuzat , sub sanctiunea nulitatii hotararii.

In cazul in care din cauza abtinerii sau recuzarii nu se poate alcatui completul de judecata care sa solutioneze cererea de abtinere ori de recuzare (ceea ce inseamna ca nu mai exista un numar suficient de judecatori care sa nu se fi abtinut ori sa nu fi fost recuzati, deoarece completul care judeca abtinerea sau recuzarea este compus cu acelasi numar de judecatori ca si cel din care face parte judecatorul recuzat ori care s-a abtinut) cererea se judeca de instanta ierarhic superioara (art. 30 alin. 2 C. proc. civ.).

Potrivit art. 30 alin. 4 C. proc. civ., cererile de recuzare a instantelor ierarhic superioare formulate la instanta care solutioneaza litigiul sunt inadmisibile. Si prin acest text s-a urmarit stoparea practicii unor justitiabili de rea-credinta care, pentru a impiedica judecata si a obtine tergiversarea judecatii, recuza toti judecatorii instantei pe rolul careia se afla litigiul in care sunt parti si, prin aceeasi cerere recuza si instantele superioare, care ar fi competente sa se pronunte asupra recuzarii.

Judecata cererii de abtinere sau recuzare se face in camera de consiliu, fara prezenta partilor, dar cu ascultarea judecatorului recuzat (art. 31 alin. 1 C. proc. civ.). Pentru dovedirea motivelor de recuzare nu poate fi administrata proba cu interogatoriu. Apreciez ca interogatoriul nu poate fi administrat nici pentru combaterea motivelor de recuzare, de vreme ce instanta decide asupra recuzarii fara prezenta partilor, astfel ca judecatorul recuzat nu are cui sa adreseze intrebari.

In cursul judecarii cererii de abtinere sau de recuzare nu se va face nici un act de procedura, ceea ce echivaleaza cu o suspendare a judecatii.

Actul de procedura prin care instanta se pronunta asupra cererii de abtinere sau de recuzare este o incheiere, care se citeste in sedinta publica (art. 32 alin. 1 C. proc. civ.).

Daca se admite cererea, in incheiere se va arata in ce masura actele indeplinite de judecatorul respectiv urmeaza sa fie pastrate. In lipsa acestei mentiuni, actele de procedura savarsite de judecator (ex: incuviintarea de probe) urmeaza a fi refacute. Drept consecinta a admiterii cererii, judecatorul recuzat ori care s-a abtinut se va retrage de la judecata pricinii, si va fi inlocuit de un alt judecator.

Atunci cand cererea este solutionata de instanta superioara si aceasta gaseste ca este intemeiata, pricina va fi trimisa la o alta instanta, de acelasi grad cu cea sesizata initial, pentru ca partile sa nu fie lipsite de un grad de jurisdictie.

Exista unele particularitati in privinta caii de atac ce poale fi exercitata impotriva incheierii prin care este solutionata abtinerea sau recuzarea.

Potrivit art. 34 C. proc. civ., incheierea prin care s-a admis ori s-a respins abtinerea nu este supusa nici unei cai de atac. De asemenea, nu este supusa nici unei cai de atac nici incheierea prin care s-a admis recuzarea. in schimb, incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacata odata cu fondul. Aceasta inseamna ca incheierea este supusa aceleiasi cai de atac ce poate fi exercitata si impotriva hotararii finale; daca hotararea ce se pronunta in acel litigiu este irevocabila, inseamna ca si incheierea este irevocabila, nemaifund susceptibila de apel sau recurs. Daca instanta superioara de fond (instanta de apel sau instanta care rejudeca fondul dupa casare) constata ca recuzarea a fost respinsa gresit, va reface toate actele si dovezile administrate la prima instanta.

Fata de dispozitiile art. 36 C. proc. civ., dispozitiile privitoare la abtinere si recuzare se aplica si procurorilor, grefierilor sau magistratilor-asistenti, acestia putand fi recuzati pentru acelasi motive ca si judecatorii, cu exceptia cazului in care si-au spus parerea cu privire la pricina care se judeca.

De asemenea, pot fi recuzati expertii (art. 204), traducatorii (art. 141), interpretii (142) si arbitrii (art. 351¹-351²).