Transmiterea si transformarea obligatiilor

Transmiterea si transformarea obligatiilor

1. Notiuni introductive

In raportul juridic obligational pot intervcni uneori modificari, fara a avea ca efect stingerea sa in mod definitiv si ireversibil. Aceste modificari, unele reglementate legal si sesizate in practica judiciara au fost preluate si dezvoltate in doctrina de specialitate prin analiza formelor specifice ale institutiilor juridice de drept civil privind transmiterea si transformarea obligatiilor.

Raportul juridic obligational este u raport juridic civil ce cuprinde dreptul de creanta, care constituie un element activ al patrimoniului creditorului si obligatia corelativa sau datoria. Patrimoniul persoanei fizice se poate transmite prin transmisiune universala sau cu titlu universaP^^. O astfel de transmisiune (mostenire legala sau testament) opereaza in cazul persoanelor fizice la decesul creditorului ori al debitorului ori a ambelor subiecte ale raportului obligational. In cazul persoanelor juridice, asa cum am vazut, transmisiunea universala sau cu titlu universal a drepturilor si obligatiilor are loc prin reorganizare, fuziune, absorbfie, divizare totala sau partiala.

O problema care se pune este cea a transmiterii obligatiilor privite in individualitatea lor: laturile raportului juridic obligational - latura activa si latura pasiva - prin acte intre vii. Deci este posibil, tot prin acte juridice intre vii, ca un raport juridic obligational odata nascut sa-si poata vedea transformate elementele sale.

Din raspunsul dat la aceste probleme rezulta ca poate avea loc prin acte intre vii si o transmisiune de creanta sau o transmisiune de datorie cu titlu particular. Transmisiunea de creanta este data prin lege pe cand cea de datorie nu e reglementata, dar se poate realiza prin diferite mijloace juridice.

Pe de alta parte, obligatia se poate transforma, astfel, obiectul prestatiei, subiectele acesteia sau cauza pot fi inlocuite cu altele.

Transmisiunea obligatiei prin acte intre vii poate fi definita ca fiind acea operatic juridica prin care dreptul de creata sau datoria din confinutul unui raport obligational se transmite de la una din parti la o terta persoana.

Aceasta transmisiune nu afecteaza fiinta obligatiei^^'^. Ea se transmite asa cum s-a nascut si exista in patrimoniul subiectelor initiale ale raportului juridic'''^

De asemenea, transformarea obligatiei reprezinta obligatia juridica in temeiul careia se schimba prin acordul partilor, unui din elementele raportului juridic civil.

Modurile de transmitere a obligatiilor sunt: cesiunea de creanta, subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei si poprirca, iar ale transformarii obligatiei: novatia si delegatia.

2. Cesiunea de creanta

Cesiunea de creanta este reglementata de Codul civil in materia contractului de vanzare-cumparare in art. 1391-1398 si art. 1402-1404. De aici concluzia ca este reglementata expres doar cesiunea de creanta cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.

De altfel, poate face obiectul unei cesiuni orice fel de creanta, indiferent care este obiectul sau. Astfel, pot fi cesionate creantele nascute dintr-o promisiune de vanzare, dintr-un contract de locatiune, afectate de modalitati, precum si creantele viitoare. De regula, se cesioneaza creantele carora le corespunde datoria de a plati o suma de bani, afectate de un termen suspensiv. Sunt insa si creante incesibile: salariul, pensia de intretinere si alte creante care au caracter pur personal.

A) Definire. Doctrina defineste cesiunea de creanta ca fiind
contractul prin care creditorul transmite creanta unei alte persoane.
Creditorul care transmite creanta se numeste cedent, persoana catre care se
transmite creanta se numeste cesionar, iar debitorul creantei se numeste
debitor cedat. Prin urmare, cesiunea de creanta este contractul prin care
cedentul transmite creanta sa cesionarului, care devine creditor in locul sau
si care va putea executa creanta transmisa, cu toate drepturile atasate ei, in
contra debitorului cedat^°^

B) Conditiile cesiunii de creanta

a)    Cesiunea de creanta este o conventie, un contract. Ea trebuie deci sa indeplineasca toate conditiile de valabilitate ale contractului.

b)   Fiind un contract, cesiunea de creanta este valabil incheiata din momentul realizarii acordului de vointa. Prin remiterea titlului creantei se

executa contractul de cesiune, valabil incheiat prin simplul acord de vointa al partilor.

c) Pentru valabilitatea cesiunii de creanta nu este necesar consimtamantul debitorului cedat. Debitorul cedat este un ter| fata de contractul de cesiune incheiat intre cedent si cesiona.

C) Formalitatile cerute pentru ca cesiunea de creanta sa fie
opozabila tertilor, inclusiv debitorului

a) Notificarea sau acceptarea cesiunii de creanta facuta catre debitorul cedat (art. 1393 C. civ.).

Notificarea prin care se face cunoscut debitorului cedat schimbarea de creditor poate fi facuta de cedent sau cesionar.

Acceptarea cesiunii de creanta din partea debitorului cedat, semnifica luarea de cunostinta despre schimbarea creditorului. Ea se face in forma autentica si este opozabila tuturor tertilor. Ea se poate face insa si printr-un act sub semnatura privata care emana din partea debitorului si este opozabila numai debitorului cedat, nu si celorlalte categorii de ter|i.

b) In privinta unor cesiuni de creanta, pentru opozabilitate sunt prevazute reguli speciale, dupa cum urmeaza:

cesiunea contractului de locatie mai mare de 3 ani trebuie trecuta in registrul de transcrieri de la locul imobilului (Legea nr. 7/1996 privind cadastral si publicitatea imobiliara);

transmiterea cambiilor si cecurilor este supusa unor reguli speciale (se face prin gir si traditiunea titlului);

cesiunea actiunilor la purtator se face prin simpla traditiune a acestora (art. 63 din Legea 31/1990);

cesiunea actiunilor nominative se face prin declaratia facuta in registral de actiuni al emitentului, subscrisa de cedent si cesiona sau de mandatarii lor si prin mentiune facuta pe actiune (art. 34 din Legea 31/1990)

D) Efectele cesiunii de creanta

Acestea sunt de doua feluri:

a)    Efecte ale actelor juridice care se infaptuiesc prin intermediul ei: vanzare, schimb, donatie, imprumut;

b)   Efecte specifice cesiunii de creanta.

in ce priveste efectele cesiunii de creanta, se deosebesc: Intre parti. Ca efect al cesiunii de creanta, din momentul incheierii acesteia, creanta se transfera catre cesionar.

Transmisiunea opereaza pentru valoarea nominala a creantei, chiar daca cesionarul ar fi cumparat-o la un pret mai mic sau ar fi primit-o cu titlu gratuit.

Creanta care se transmite cesionarului ramane neschimbata si sc face cu toate drepturile pe care le confera. Deci, creanta ramane civila sau comerciala cum era, ea se transmite cu toate garantiile care o insoteau, iar daca are ca obiect o suma de bani si producea o anumita dobanda, aceasta se va produce in continuare.

Cesiunea de creanta lasa debitorului cedat toate exceptiile ce ar fi putut sa le ridice in contra debitorului cedat.

2. Fata de terti. Cesiunea produce efecte numai din momentul notificarii facuta prin intermediul executorilor judecatoresti sau al acceptarii de catre debitorul cedat prin inscris autentic.

Fa^a de debitorul cedat, cesiunea produce efecte si prin acceptarea pe care acesta o face prin inscris sub semnatura privata.

Terti in materia cesiunii de creanta sunt:

debitorul cedat;

cesionarii ulteriori si succesivi ai aceleiasi creantei;

creditorii cedentului^'^'.

Pana la indeplinirea formalitatilor prevazute de lege pentru opozabilitatea cesiunii, debitorul cedat poate s-o ignore, ceea ce inseamna ca pana la notificare sau acceptare, debitorul poate plati in mod valabil cedentului (art. 1395 C. civ.), daca cedentul face totusi cesiunea, debitorul cedat se va putea apara impotriva cesionarului prin invocarea chitantelor liberatorii pe care le are de la cedent chiar cu data posterioara cesiunii, dar cu data anterioara modificarii sau acceptarii.

In aceleasi condi|ii, debitorul cedat va putea opune cesionarului compensa^ia pe care o putea opune si cedentului.

Dupa indeplinirea formalitatilor, debitorul cedat devine debitorul cesionarului si nu mai poate invoca compensa|ia pentru o creanta care s-a nascut impotriva cedentului uherior notificarii sau acceptarii cesiunii.

Potrivit art. 1149 C. civ., daca cesiunea a devenit opozabila debitorului prin acceptare, indiferent de forma, compensatia care eventual a operat fata de cedent este rezolvata si nu va mai putea fi invocata cesionarului. Legea presupune ca prin acceptare, debitorul a renuntat implicit sa invoce compensa|ia, astfel ca el intelege sa plateasca cesionarului.

Este posibil ca un cedent sa instraineze creanta sa la mai multi cesionari. In acest caz se naste un conflict intre cesionarii ulteriori ai aceleiasi creantei. Conflictul dintre ei urmeaza a fi solutionat in sensul ca acela care notifica primul debitorului cedat sau obtine din partea acestuia acceptare prin inscris autentic, va deveni ter^ fata de celelalte acte de cesiune facute de cedent (fata de ceilalti cesionari).

La randul lor, creditorii cedentului pierd prin cesiune mai ales atunci cand ea este facuta cu titlu gratuit, un element al gajului general pe care il au asupra patrimoniului acestuia. Deci, creditorii cedentului sunt terti fata de contractul de cesiune, cata vreme nu au fost indeplinite formalitatile prevazute de lege. Pana la aceasta data ei vor putea ignora cesiunea si vor putea urmari creanta pe care cedentul o are impotriva debitorului cedat.

E) Unele particularitati ale creantei litigioase; retractul litigios^'^

In doctrina problema se pune numai in cazul instrainarii cu titlu oneros a unui drept de creanta a carui existenta sau intindere este contestata de catre debitor. Debitorul cedat are posibilitate, potrivit legii, de a se libera fata de cesionar restituindu-i pretul pe care cesionarul 1-a platit cedentului si platindu-i spezele contractului si dobanda pre^ului din ziua cand a platit pretul cesiunii. Operatiunea se numeste retract litigios si este reglementata in art. 1402-1404 C. civ. Legiuitorul roman a prevazut o asemenea posibilitate pentru a pune la indemana debitorului cedat un mijloc juridic prin care sa inlature incercarea de specula a cesionarului care, cumparand o creanta litigioasa la un pret redus, urmareste sa o incaseze la valoarea ei nominala.

Retractul litigios se poate exercita pe cale judiciara, in fata instantei de judecata, in cadrul unui proces pornit de cesionar impotriva debitorului cedat, ori pe cale extrajudiciara, printr-o notificare trimisa cesionarului de catre debitor prin intermediul executorului judecatoresc.

3. Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei

Plata poate fi facuta de o persoana care nu avea datoria respectiva. Plata poate fi facuta de orice persoana interesata ori nu in efectuarea ei.

Posibilitatea ca o plata sa se faca si prin subrogare, caz in care toate drepturile creditorului vor trece asupra celui care plateste, terti fata de raportul initial dintre creditor si debitor este prevazuta de art. 1106-1109 C. civ.

Subrogatia creditorului prin plata creantei (subrogatia personala) este un mijloc de transmitere legala sau conventionala a dreptului de creanta cu toate garantiile si accesoriile sale, catre un tert care a platit pe creditorul initial, in locul debitorului denumit solvens.

Distingem doua tipuri de subrogatie:

a. Subrogatia legala (atunci cand creditorul platitor, solvens, poate fi
subrogat in drepturile creditorului platit in temeiul legii);

b. Subrogatia conventionala (realizata ca urmare a conventiei
partilor), care la randul ei poate fi:

subrogatie conventionala consimtita de creditor si

subrogatie conventionala consimtita de debitor.

Atat in cazul subrogatiei legale, cat si al subrogatiei conventionale efectele sunt aceleasi.

Subrogatia legala. Aceasta forma a subrogatiei opereaza de plin drept, in virtutea legii.

Conform prevederilor art. 1108 C. civ., subrogatia legala opereaza in urmatoarele cazuri:

in folosul aceluia care, fiind el insusi creditor, plateste pe un alt creditor al aceluiasi debitor, ce are preferinta. Astfel, un creditor chirografar plateste crean|a unui creditor ipotecar substituindu-se in toate drepturile acestuia.

Creditorul chirografar beneficiaza de subrogatia legala numai in cazul in care creditorul platit este preferabil, adica intr-o situatie juridica mai buna, de exemplu un creditor ipotecar. Tot astfel, un creditor ipotecar de rang inferior plateste creanta unui creditor de rang superior, care ameninfa scoaterea bunului great in vanzare intr-un moment in care pretul obtinut n-ar fi suficient decat pentru indestularea creditorului cu rang superior, astfel incat creditorul cu rang inferior are interesul sa-1 plateasca pe eel cu rang superior si sa se substituie in locul lui asteptand apoi un moment mai favorabil cand, prin vanzarea bunului respectiv se pot acoperi ambele creante (adica aceea pe care a platit-o creditorul cu rang superior si propria sa creanta).

in folosul aceluia care, dobandind un imobil, plateste creditorilor carora acest imobil era ipotecat. Dobanditorul imobilului ipotecat, pentru a impiedica urmarirea imobilului, plateste astfel creanta creditorului care are ipoteca asupra acelui imobil cu rang superior. Prin subrogatie in drepturile creditorului ipotecar, dobanditorul imobilului are ipoteca asupra propriului imobil. Dobanditorul poate avea interesul sa se subroge in drepturile creditorului platit pentru a pastra bunul in patrimoniul sau i a-1 vinde la momentul cand va avea o valoare mai mare.

Dobanditorul bunului foloseste subrogatia legala in cazul in care sarcinile imobilului in favoarea mai multor creditori cu ranguri diferite exced valorii imobilului, astfel ca dobanditorul plateste creanta creditorului cu rang superior in folosul aceluia care, fiind obligat cu altii sau pentru altii la plata datoriei, are interes de a o desface, adica sa plateasca pe: codebitorul solidar, creditorul dintr-o obligatie indivizibila, fidejusorul s.a.

In folosul mostenitorului sub beneficiu de inventar care a platit din propriul sau patrimoniu datoriile succesiunii. Ca efect al acceptarii sub beneficiu de inventar, mostenitorul raspunde de datoriile succesiunii, in limitele activului succesiunii. Daca acest mostenitor plateste din propriul sau patrimoniu o datorie a succesiunii, de exemplu pentru a evita o urmarire inoportuna, el se subroga in drepturile creditorului succesoral platit.

in cadrul asigurarilor legale de bunuri, asiguratorul se subroga in drepturile asiguratului despagubit, impotriva celui vinovat de producerea pagubei (reglementate prin art. 72 din Decretul 471/1971).

Subrogatia conventionala. Aceasta forma a subrogatiei reale se realizeaza prin acordul de vointa dintre tertul care plateste si creditorul platit sau dintre tertul care plateste si debitorul subrogatiei^'^.

Deci, subrogatia conventionala poate fi consimtita de creditor sau de debitor.

a subrogatia consimtita de creditor intervine in conformitate cu art. 1107 C. civ., in cazul in care creditorul, primind plata de la o altapersoana, da acestei persoane drepturile, actiunile sau ipotecile sale, in contra debitorului. Aceasta subrogatie trebuie sa fie expresa si concomitenta cu plata.

Potrivit legii, pe langa faptul ca subrogatia trebuie sa fie stipulata expres, mai este necesar ca ea sa fie concomitenta cu plata. Pentru aceasta, ea se stipuleaza chiar in chitanta de plata semnata de creditor. Subrogatia nu poate fi consimtita dupa ce s-a facut plata, deoarece obligatia nu mai exista; din moment ce a fost platit, creditorul nu poate subroga pe altul in dreptul sau, de vreme ce raportul obligational s-a stins. De asemenea, subrogatia intervenita inainte de a face plata nu poate opera, pentru motivul ca in acest caz suntem in prezenta unei cesiuni de creanta.

Pentru a dovedi ca subrogatia a fost concomitenta cu plata si pentru a o face opozabila tertilor, este necesar ca inscrisul sau chitanta in care a fost stipulata sa aiba data certa^'.

b subrogatia consimtita de debitor, asa cum prevede art. 1107, alin. 2 C. civ., in cazul in care debitorul se imprumuta cu o suma de banipentru a-si plati datoria si subroga pe imprumutator in drepturile creditorului, in acest caz subrogarea este consimtita de debitor, intre el si terta persoana, adica imprumutatorul, intervine o conventie privind subrogarea. Legea permite debitorului in intelege cu tertul strain de raportul de obligatie, sa-1 subroge in drepturile creditorului pentru a-i crea posibilitatea debitorului de a se imprumuta si, astfel, sa-si plateasca datoria care este mai oneroasa decat aceea care rezulta din imprumutul facut prin conventia de imprumut.

Pentm aceasta subrogatie nu se cere consimtamantul creditomlui. Daca el refuza plata, debitorul poate sa faca oferta reala urmata de consemnatiune.

Subrogatia consimtita de debitor este un act juridic solemn si trebuie sa indeplineasca toate conditiile de forma specifice.

in legatura cu efectele subrogatiei este de retinut ca eel ce subroga dobandeste toate drepturile creditorului platit. De aici, rezulta ca eel ce subroga dobandeste nu numai actiunea pe care creditorul ar fi putut-o intenta in caz de neplata impotriva debitorului, ci si toate garantiile acestei actiuni ca privilegiile, ipoteca, gajul.

in cazul subrogatiei partiale, cand solvensul a platit numai o parte din datorie, creanta si accesoriile sale se impart intre creditor si subrogat, in sensul ca drepturile creditorului se stramuta la solvens numai in limitele platii pe care el a efectuat-o. Creditorul si subrogatul vin in concurs fara ca intre ei sa existe un drept de preferinta.

Cu privire la efectele subrogatiei mai trebuie retinute unele precizari:

subrogatia opereaza numai in masura platii efectuate: subrogatul va lua locul creditorului numai pentru ceea ce el a platit efectiv, urmand a recupera de la debitor numai suma platita, nu valoarea nominala a creantei dobandita prin cesiune;

cand subrogatul este un codebitor solidar care a platit intreaga datorie, deci peste partea ce-i revine lui, el va beneficia de garantiile creantei, nu insa si de solidaritatea de care a beneficiat creditorul platit. Deci, el va putea pretinde de la ceilalti codebitori numai partea fiecaruia, iar daca unui dintre ei este insolvabil, subrogatul (codebitor solidar platitor) va suporta, alaturi de ceilalti codebitori, riscul acestei insolvabilitati (art. 1053 C. civ.);

subrogatul, in toate situatiile, dobandeste impotriva debitorului, in afara de actiunile creditorului in drepturile camia s-a subrogat, si unele actiuni proprii, care se pot intemeia pe gestiunea de afaceri, pe imbogatirea fara just temei sau pe contractul de mandat.

Asupra institutiei juridice a fidejusiunii vom insista in cadrul capitolului privind garantarea obligatiilor.

Deosebiri intre subrogatie si cesiunea de creanta

Efectul translativ al subrogatiei se apropie de cesiunea de creanta, de aceea este greu de distins intre cele doua moduri de transmitere a creantei. in doctrina au fost totusi desprinse urmatoarele^'^:

cesiunea de creanta se face pe un pret mai mic decat creanta, dar cesionaml are dreptul sa primeasca valoarea nominala a creantei, pe cand subrogatul are dreptul de a cere de la debitor numai suma pe care a platit-o creditorului;

cesiunea de creanta nu poate avea loc fara voia creditorului, pe cand subrogatia poate avea loc fara voia acestuia;

in cazul subrogatiei nu este nevoie de notificare catre debitor, care este ceruta pentru a-1 garanta pe subrogat.

4. Transformarea obligatiilor civile

fn afara de transmiterea obligatiilor civile, ele se pot si transforma. De pilda, daca un debitor vrea sa inlocuiasca obiectul prestatiei la care s-a obligat cu un altul de care dispune in acel moment, el poate conveni cu creditorul, inainte insa ca datoria sa ajunga la scadenta, o schimbare a obiectului prestatiei.

De aici rezulta ca, raportul juridic obligational poate fi transformat prin vointa partilor, aducandu-i un element nou.

Transformarea obligatiei consta, deci, in operatiunea juridica in temeiul careia se schimba prin acordul partilor unui din elementele raportului juridic obligational: subiectele, obiectul sau cauza.

A) Novatia

Novatia este reglementata impreuna cu delegatia in art. 1128-1137 C. civ. in literatura juridica novatia este definita ca fiind: "operatia juridica prin care partile sting o obligatie mai veche si o inlocuiesc cu o obligatie noua'.

Stingerea obHgatiei vechi si nasterea noii obligatii au loc concomitent. Cu alte cuvinte, obligatia existenta se transforma intr-o obligatie noua. Avand in vedere efectul sau extinctiv cu privire la obligatia veche, sunt unii autori care analizeaza novatia in contextul mijloacelor juridice de stingere a obligatiilor^''*.

Specificul novatiei consta in stingerea obligatiei vechi, ceea ce nu inseamna incetarea efectelor sale, ci numai transformarea ei intr-o alta obligatie. Efectele obligatiei vechi se transforma in efectele obligatiei noi, nascute prin no vatic.

a) Felurile novatiei. in functie de elementele obligatiei existente care se transforma, novatia poate fi obiectiva si subiectiva.

Novatia obiectiva se produce intre creditorul si debitorul obligatiei initiale, care schimba obiectul, cauza sau modalitatile care o afecteaza. Astfel, partile convin ca, in loc de o suma de bani, debitorul sa execute o alta prestatie au cumparatorul unui bun convine cu creditorul vanzator sa pastreze suma datorata ca pret, dar cu titlu de imprumut.

Novatia subiectiva este aceea care se realizeaza prin schimbarea creditorului sau debitorului obligatiei initiale. Schimbarea debitorului are loc atunci cand o terta persoana se obliga fata de creditor sa plateasca datori si poate opera fara consimtamantul debitorului initial (art. 1131 C. civ.). Schimbarea creditorului intervine prin substituirea creditorului initial cu un nou creditor; debitorul va fi eliberat fata de creditorul din vechea obligatie, fiind obligat ca efect al novatiei, fata de noul creditor.

Novatia subiectiva nu se confunda cu cesiunea de creanta si cu subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei. Daca in cazul novatiei obligatia veche se transforma intr-o alta obligatie noua, in cazul cesiunii de creanta si a subrogatiei personale, obligatia existenta ramane aceeasi si se transmite cu toate garantiile si accesoriile sale la creditorul subsecvent^'^.

b) Conditiile novatiei. Fiind o conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, novatia trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate a contractelor.

In afara acestora, novatia trebuie sa indeplineasca si unele conditii speciale ce rezulta din art. 1128-1133 C. civ.:

existenta unei obligatii vechi valabile, care urmeaza sa se stinga prin vointa partilor. Obligatia lovita de nulitate relativa poate fi insa novata in conditiile in care prin aceasta se urmareste confirmarea nulitatii relative, in aceasta situatie, trebuie indeplinite toate conditiile unei confirmari a nulitatii relative de catre partea care o invoca (sa fi cunoscut ca obligatia initiala era anulabila si sa aiba capacitatea de exerci|iu);

prin acordul par|ilor, sa se nasca o obligatie noua valabila, care o inlocuieste pe cea veche. Daca obligatia nu este valabila, obligatia veche ramane in fiinta. Stingerea obligatiei vechi este conditionata de nasterea, in locul ei, a unei alte obligatii valabile. Atunci cand obligatia noua este lovita de nulitate relativa, novatia se va consolida daca nulitatea a fost acoperita prin confirmarea expresa sau tacita;

obligatia noua, care se naste prin novatie, trebuie sa aiba un element nou fata de vechea obligatie. Elementul nou poate consta in: schimbarea uneia dintre parti; schimbarea obiectului, a cauzei sau in adaugarea ori inlaturarea unei conditii care afecteaza obligatia existenta.

Schimbarea creditorului intervine, de pilda, cand cumparatorul unui bun se obliga la cererea vanzatorului sa efectueze plata pretului catre o aha persoana. O astfel de novatie se aseamana cu cesiunea de creanta, dar se deosebeste prin faptul ca se face cu acordul debitorului si are ca efect stingerea obligatiei debitorului fata de creditorul initial si nasterea unei alte obligatii fata de noul creditor.

Elementul nou poate consta in schimbarea obiectului, cand partile se infeleg ca debitorul sa execute o alta prestatie decat cea stabilita in obligatia care se stinge. De aceasta data, novatia poate fi confundata cu darea in plata. Darea in plata de deosebeste insa de novatie. La darea in plata acordul partilor de a schimba obiectul obligatiei este concomitent cu plata. Dimpotriva, in cazul novatiei prin schimbarea obiectului obligatiei, intelegerea partilor in acest sens intervine obligatoriu inainte de momentul in care urmeaza sa se faca plata^'

Novatia prin schimbarea cauzei are loc in situatia cand partile se inteleg ca prestatia datorata de debitor sa aiba o alta cauza decat aceea a obligatiei initiale. Exemplu: partile unui contract de vanzare-cumparare se inteleg ca suma datorata de cumparator, cu titlul de pret, sa ramana la acesta, inauntrul unui termen, pentru a fi platita creditorului cu titlul de imprumut .

Intentia expresa a partilor de a nova {animus novandi) rezulta din dispozitiile art. 1130 C. civ.

Capacitatea de a nova. Potrivit art. 1129 C. civ.: "novatiunea nu opereaza decat intre persoane capabile de a contracta'. Se impune o precizare: creditorul trebuie sa aiba capacitatea de a se obliga, deoarece prin efectul novatiei, el devine debitor in noua obligatie.

c) Efectele novatiei:

stingerea vechii obligatii si inlocuirea ei cu una noua. Impreuna cu obligatia veche se sting si toate garantiile si accesoriile care o insotesc (gaj, ipoteca, fidejusiune), in afara de cazul cand partile prin acordul lor prevad expres ca noua obligatie sa fie garantata prin garan|iile ce insoteau vechea obliga|ie;

nasterea concomitent si conditionat de stingerea vechii obligatii a unei obligatii noi. Aceasta din urma are intotdeauna un caracter contractual deoarece rezuka din acordul nemijlocit al partilor, indiferent care a fost izvorul obligatiei initiale care s-a stins.

B) Delegatia

Delegatia este o alta forma de transformare a obligatiei.

in literatura juridica ea este definita ca fiind actul juridic prin care un debitor, numit delegant, obtine si aduce creditorului sau, numit delegatar, consimtamantul unei alte persoane, numita delegat, care se obliga alaturi sau in locul delegantului.

Liviu Pop, op. cit., pag. 468 Idem, pag. 469

Delegatia prezinta interes practic in ipoteza in care debitorul (delegant) are o creanta impotriva unei terte persoane (delegat) si pentru a evita o dubla plata (ca terta persoana sa-i plateasca debitorului, iar acesta, la randul sau, sa plateasca pe propriul creditor) sa poata recurge la operatiunea delegatiei.

Deci, debitorul (delegant) convine cu terta persoana (delegat), ca acesta sa plateasca o datorie a delegantului catre delegatar. Delegatia poate fi perfecta sau imperfecta.

Delegatia perfecta se caracterizeaza prin aceea ca delegatarul descarca prin delegatie expresa pe delegant si intelege ca obligatia sa fie executata de delegat. Practic, delegatia perfecta se confunda cu novatia prin schimbare de debitor. In sprijinul acestei afirma^ii precizam ca in Codul civil se reglementeaza delegatia (art. 1132-1133) in cadrul sectiunii consacrata novatiei.

La delegatia imperfecta, delegatarul nu consimte la liberarea elegantului, ceea ce face ca el - creditorul initial - sa aiba, pe langa debitorul sau, un nou debitor - delegatul.

in lipsa unei delegatii exprese a creditorului delegatar, in sensul descarcarii de obligatie a debitorului initial delegant, delegatia nu poate fi imperfecta (art. 1132 C. civ.).

Efectele delegatiei sunt diferite dupa cum avem de-a face cu o delegatie perfecta sau cu o delegatie imperfecta.

Delegatia perfecta, de regula, stinge vechea obligatie si o inlocuieste cu una noua. Art. 1133 C. civ. prevede doua situatii in care obligatia delegantului subzista fata de delegatar, si anume:

cand delegatarul si-a rezervat expres dreptul de a urmari pe delegant in caz de insolvabilitate a delegatului;

cand delegatul este insolvabil in momentul delegatiei. Delegantul ramane obligat in subsidiar, astfel incat delegatarul va

trebui ca, mai intai, sa-1 urmareasca pe delegat si apoi pe delegant.

Raportul juridic dintre creditorul delegatar si delegat este un nou raport de obligatie, astfel ca el nu va beneficia de garantiile vechii creante. Vechiul raport juridic obligational s-a transformat intr-un nou raport juridic, cu efectele sale specifice.

Delegatia imperfecta are ca efect faptul ca un raport de obligatie este adaugat celui existent: debitorul initial delegant nu este descarcat de obligafia sa fata de delegatar, dar acesta are un nou debitor, alaturi de eel initial, delegatul.

Creditorul delegatar poate urmari la alegerea sa pe oricare dintre ei. Distinctie intre delegatie si stipulatia pentru altul:

in timp ce delegatia presupune consimtamantul tuturor partilor -delegant, delegat si delegatar - stipulatia pentru altul intervine intre stipulant si promitent, iar dreptul se naste direct in favoarea tertului beneficiar.

Pe cand la delegatie momentul nasterii obligatiei delegatului fata de delegatar este eel cand delegatarul accepta angajamentul juridic al delegatului, la stipulatie dreptul in favoarea tertului se naste direct din acestea.

Deci, putem retine ca stipulatia este mai rapida si mai practica.

Obligatia delegatului fata de delegatar se poate prezenta sub forma abstracts, adica detasata complet de cauza sa, in timp ce obligatia promitentului fata de tertul beneficia isi are intotdeauna cauza sa in conventia dintre stipulant si promitent.

Distinctia dintre delegatie si cesiunea de creanta este urmatoarea:

delegatia presupune consimtamantul debitorului, iar cesiunea de creanta ia nastere numai prin acordul de vointa intre cedent si cesionar;

pentru opozabilitatea delegatiei nu este necesara indeplinirea unor cerinte de publicitate prevazute de lege, ca in cazul cesiuni;

delegatarul dobandeste contra delegatului, in cazul unei delegatii perfecte, o creanta noua si de aceea nu beneficiaza de garantiile constituite de delegant in cadrul obligatiei anterioare