Dietoterapia in denutritie

DIETOTERAPIA IN DENUTRITIE

Denutritia este o afectiune instalata in conditiile in care necesarul caloric si/sau proteic nu pot fi satisfacute prin alimentatie.Cele 2 deficite apar impreuna,dar ,totdeauna ,unul este mai pregnant.

ingestia unor alimente sarace proteic sau energetic.

Acest aport inadecvat este legat de urmatorii factori:

saracie

ignoranta utilizarii corecte a alimentelor

abandonul varstnicilor

catastrofe naturale

razboaie

migratii fortate

disponibillitati scazute de hrana

diete hipocalorice si hipoproteice

Denutritia secundara se instaleaza in urmatoarele conditii:

reducerea aportului alimentar

diete hipocalorice si hipoproteice

modificarea utilizarii si stocarii de energie

cresterea pierderilor calorice si proteice

cresterea consumului caloric

De obicei,acesti factori se asociaza in diferite modalitati,ducand la aparitia denurtitiilor alimentare mai mult sau mai putin severe.Depistarea lor reprezinta o etapa esentiala in terapia eficace a denutritie.

Principii generale ale dietoterapiei in denutritie

Dietoterapia ocupa un rol esential in denutritie,dovedindu-se,insa,pe cat de laborioasa,pe atat de greu de aplicat in unele situatii.Dificultatile deriva fie din cauza unor factori subiectivi-anorexii nervoese,psihoze cu refuzul categoric in a manca-fie din cauza unor factori obiectivi care tin de modificarile functionale si anatomice induse in denutritie-capacitatea digestiva redusa,atrofierea mucoasei gastrice,scaderea secretiilor diunt gestive,atonia mucoasei tubului digestiv.

Modalitatile de raspuns ale denutritiei la tentativele de hranire sunt diverse si mult diferite fata de persoanele sanatoase.Astfel,la o incarcare solida bine tolerata de un subiect normal,denutritii,la o eliminare scazuta a natriului,risca sa prezinte fenomene de insuficienta cardiaca congestiva ,mergand sa ajunga la stadiul de edem pulmonar acut.

De asemenea,in cazul realimentarii bruste ,desi organismul are nevoie de o cantitate sporita de principii alimentare ,prin lipsa adaptativa a aparatului digestiv,apar varsaturi,diaree si depletie de K.Totodata aportul ridicat si rapid fi satisfacute,duce la instituirea "bolii de realimentatie".Ea se manifesta prin semne de avitaminoza(B),caracterizata prin:

limba rosie,depapilata si dureroasa

realimentarea progresiva

realimentare fractionata

cantitatea de alimente cu care se incepe realimentarea va fi putin mai mare decat cea inainte de realimentare

se prefera alimentarea pe cale bucala

administrarea de proteina se va face din surse cat mai agreabile,sapide si stimulante pentru digestie

meniul va fi variat si gustos

se evita alimentele prea bogate in fibre alimentare

nu se administreaza alimente pregatite prea laborios

sunt interzise dulciurile rafinate

alimentele cele mai bune sunt acelea care aduc 1ml apa/1 calorie

Alimentatia orala se face in conditiile in care se respecta principiile generale ale realimentarii in denutritie.

Inainte de instalarea sa,din discutiile avute cu bolnavul,se cauta sa se afle durata perioadei de subalimentatie ,cantitatea si calitatea diferitelor alimente consumate,obiceiurile alimentare,gusturile si preferintele reallimentare ,se realizeaza o apropiere de bolnav,care se dovedeste deosebit de benefica asupra psihicului acestuia,care este de cele mai multe ori afectat.

Se incepe cu un rgim lichid ,semilichid sau solid ,in functie de severiatea denutritiei,de posibilitatile de masticatie,deglutitie si digestie ale pacientului.

Mesele se administreaza in 5-7 prize/zi,pentru a evita vomismentele ,diareea,instalarea hipoglicemiilor.La copii este preferabila ,in prima faza a realimentarii,forma lichida sau semilichida a continutului alimentar.Cresterea valorii calorice si proteice la copiii cu denutritie severa ,in special la cei cu mai putin de 3g /dl proteinemie sau cu serioase tulburari metabolice ,se realizeaza la 2-3 zile .Pentru copiii mai mari si adulti cu apetit pastrat ,hrana multa energie intr-un volum mic.

In mod practic ,la persoanele mature cu toleranta digestiva pastrata ,realimentarea orala se porneste de la cantitatile consumate spontan de bolnavi si se creste ratia treptat cu 500 kcal la 3-4 zile ,iar cea proteica cu 2g la 2 zile,apoi la 4 ,apoi la 8 zile,pana la o ratie de 2500-3000 kcal.Acest tip de dieta va aduce 150-200g proteina/zi,aceasta insemnand 2-2,5g proteina/zi.

In cazul in care alimentatia anterioara realimentarii este nul-greva foamei-se tinde a se raliza rapid un consum de 500kcal/zi,30-40g de proteina ,pentru a reduce catabolismul azotat si a se evita acidoza.In nici un caz nu se realizeaza o realimentare brusca ,pentru ca aceasta va avea urmari catastrofale.

Proteinele recomandate sunt cele cu valoare biologica mare ,care provin din lapte,oua,carne slaba,peste,extracte de soia,lapte praf inglobat in piureuri de legume.Dieta trebuie suplimentata cu vitamine si saruri minerale.

Alimentele administrate sunt reduse ca volum ,se servesc uneori acidulate pentru a stimula apetitul si intr-o forma care sa nu necesite o masticatie indelungata.Felurile de mancare trebuie sa fie cu atat mai variate ,apetisante si prezentate pe rand (nu toate deodata),pentru a crea bolnavului,adesea inaaetent si astenic ,placerea si posibilitatea de a consuma ratia prescrisa.

Raspunsul organismului denutrit la dietoterapie este fara un castig evident in greutate la inceput,din contra ,se constata o pierdere de greutate datorita instalarii unei diureze puternice,cu disparitia consecutiva a edemelor.

Dupa 7-15 zile apare o perioada rapide de crestere in greutate,curba ponderala ulterioara va avea o ascensiune mai lenta.

Valoarea calorica a acesteia se creste prin consumul fainoaselor ,untului,zaharului si a laptelui.