STAHIBOTRIOTOXICOZA PORCINELOR

STAHIBOTRIOTOXICOZA PORCINELOR

La porcine, stahibotriotoxicoza a fost semnalata pentru prima data de Kosevoi (1962).

Negru si col. (1967) descriu stahibotriotoxicoza in doua unitati de porcine amplasate in zona de vest.

Semne de boala, in circa 20% din boxele cu purcei in varsta de cateva zile, au fost traduse clinic prin stranut, disfagie, congestia mucoasei bucale, congestie si edem palpebral, aproape simultan aparand pe rat zone congestive si hemoragice cu mortificare uscata, superficiala a pielii.

Tegumentul aparea, in aceasta zona, acoperit cu o foita de culoare galbena-bruna, cu aspect pergamentos si cu extindere apreciabila. Orificiile nazale au devenit stenozate, determinand respiratie zgomotoasa. La nivelul mucoasei bucale, s-au constatat zone congestive care, adeseori, deveneau ulcerative, iar la nivelul limbii au aparut modificari marginale, uneori si pe partea dorsala.

S-au mai intalnit, destul de frecvent, zone de culoare albicioasa, amplasate periocular si peribucal, mai rar la baza urechilor si pe partea inferioara a abdomenului.

Starea generala s-a modificat la scurt timp dupa aparitia semnelor externe, observandu-se diminuarea sau absenta apetitului, somnolenta si, mai rar, stari de excitatie. Temperatura s-a mentinut in limite normale.

Curand purceii au prezentat decubite laterale si respiratie ampla, adeseori bucala. Dupa o evolutie a bolii de 4-8 zile, o parte dintre purcei s-au redresat clinic, o alta parte (in special cei cu vitalitate redusa) au murit.

La scroafele mame, nu s-a constatat afectarea starii generale, insa in jurul mameloanelor s-au observat zone congestive, apoi dermonecroza superficiala usor sensibila.

Aceste leziuni, care au disparut spontan dupa doua saptamani, au determinat o diminuare reflexa a secretiei lactate.

Examenul necropsic a mai evidentiat aspectul de carne fiarta al miocardului, ficat degenerat cu aspect argilos, rinichi palizi cu pete si cu puncte hemoragice in parenchim.

In stomacul purceilor, s-a observat mucoasa inflamata si uneori, necroze si ulceratii.

Examenul histologic a evidentiat o necroza a epiteliilor de acoperire la nivelul pleoapelor si ratului. Pe limba, zonele de necroza au fost circumscrise si au cuprins epiteliul in totalitate, uneori mergand pana la muschii limbii.

Rinichiul si ficatul au prezentat grave modificari alterative de tipul distrofiilor hidropice. Epiteliul tubilor renali au prezentat vacuolizare, unificarea celulelor tubulare intr-o masa deplasata spre centru, ocupand lumenul tubilor. Unii nuclei erau disparuti, altii in diverse faze de necrobioza. Glomerulii erau atrofici, capsula lui Bowman ingrosata, iar nucleii celulelor endoteliale din capilarele glomerulare picnotici. In ficat, s-a constatat o ectazie a capilarelor sinusoide, picnoza nucleilor celulelor lui Kupfer, iar celulele hepatice au prezentat degenerescenta vaculoar-granulara.

La examenul micologic al paielor folosite ca asternut pentru purcei si pentru scroafele mame, s-au identificat urmatoarele ciuperci: Stachybotrys alternans, Fusarium graminearum, Fusarium roseum, Aspergillus fumigatus, Aspergillus flavus, Aspergillus versicolor, Scopulariopsis brevicalis, Absidia ramosa, Mucor, Penicilium si altele. Proba dermala pe iepure, efectuata cu extracte de F. graminearum, F. roseum si S. alternans a fost pozitiva.

Discutand rezultatele obtinute, autorii arata ca tabloul clinic, anatomopatologic, datele epizootologice si probele de laborator pledeaza, in favoarea diagnosticului de micotoxicoza in care actiunea principala au avut-o ciupercile din genurile Stachybotrys si Fusarium. Ingestia micotoxinelor s-a facut prin actul sugerii de pe tegumentul contaminat cu ciuperci al scroafelor mame si prin inhalatie din asternutul mucegait.