ANATOMIA FUNCTIONALA A CIRCULATIEI PUMONARE

ANATOMIA FUNCTIONALA A CIRCULATIEI PUMONARE

Circulatia pulmonara cuprinde vascularizatia functionala si nutritiva. Vascularizatia functionala este formata din trunchiul pulmonar, cele doua artere pulmonare (stanga si dreapta), ramificatiile acestora, o bogata retea capilara si din venele pumonare (doua drepte si doua stangi). Ea asigura schimbul de gaze si reprezinta ,,circulatia mica". Vascularizatia functionala contribue in acelasi timp la nutritia parenchimului respirator, a acinilor pulmonari. Vasculariztia nutritiva isi are originea in circuitul sistemic: este formata din arterele bronsice, din venele brohice si din vasele limfatice. Intre aceste doua circulatii exista trei variante de anastomoze.[1]

TRUNCHIUL PULMONAR

Trunchiul pumonar are lungimea de aproximativ 80 mm si diametrul de 30 mm. El pleaca din ventriculul drept, se indreapta in sus si inapoi, fiind situat la origine inapoia aortei ascendente, iar apoi la stanga ei. La nivelul vertebrei toracice 5 se ramifica in arterele pulmonare dreapta si stanga. Trunchiul arterei pulmonare este situat intrapericardic si are raporturi de vecinatate cu sternul si cartilajele costale II - III, aorta ascendenta, atriul stang, artera coronara stanga, bifurcatia traheei, plamanul stang.

Ca oricare din segmentele principale ale arborelui circulator, trunchiul arterei pulmonare are peretele format din endoteliu, medie si adventice. Stratul endotelial este alcatuit din celule fusiforme ale caror nuclei sunt veziculosi, alungiti saraci in cromatina. Structura endoteliului se schimba in raport cu conditiile hemodinamice la care este supus, putandu-se regenera din elementele conjunctive subendoteliale sau acoperi cu ateroame. Media contine celule musculare netede, fibre colagene si elastice. Adventicea este formata din fibre colagene orientate nesistematizat. Peretele trunchiului pulmonar este de doua ori mai subtire decat peretele aortei, celulele lui musculare se alatura fibrelor elastice astfel incat contractia musculaturii netede scade complianta arterei. El este putin extensibil si ofera receptivitate mica la procesele degenarative, inflamatorii sau proliferative (spre deosebire    de peretele arterei). [1.2]

2.2. RAMURILE SI RAMIFICATIILE ARTEREI PULMONARE

2.2.1 ARTERA PULMONARA DREAPTA

Artera pulmonara dreapta, lunga de aproximativ 55 mm, cu diametrul de 20 mm, pleaca orizontal in unghi de 45°, trece inapoia aortei ascendente, a venei cave superioare, deasupra venelor pulmonare drepte, inaintea esofagului si a bronhiei drepte. Ea se imparte inainte de a patrunde in hilul drept, in patru ramuri.[1]

Ramura superioara (a    lobului superior) da cinci diviziuni segmentare: apicala, pentru segmentul apical; anterioara ascendenta si anterioara descendenta, pentru segmentul anterior; posterioara ascendenta si posterioara descendenta, pentru segmentul posterior.

Ramura mijlocie destinata lobului mijlociu, da doua diviziuni segmentare: laterala si mediala pentru segmentul lateral, respectiv medial.

Lobul inferior primeste doua ramuri:

. Ramura superioara, independenta, e destinata segmentului superior.

. Ramura inferioara, puternica, se distribuie celorlate segmente ale lobului inferior, dand urmatoarele ramificatii: bazala mediala, bazala anteriora, bazala laterala, bazala posterioara.[2]

2.2.2 ARTERA PULMONARA STANGA

Artera pumonara stanga, lunga de 30 mm, cu diametrul de 20 mm, pleaca in unghi de 65 ° (inaintea aortei descendente si a bronhiei stangi) spre hilul plamanului stang, unde se divide in trei ramuri pentru cei doi lobi ai plamanului stang. Ea este legata de concavitatea arcului aortic prin ligamentul arterial. La stanga ligamentului trece nervul recurent laringeal, iar in dreapta lui sunt dispuse ramuri din plexul cardiac.[1]

Raura superioara (pentru lobul superior) cu cinci diviziuni segmentare: apicala si posterioara, pentru segmentul apico-posterior: anterioara ascendenta si anterioara descendenta, pentru segmentul anterior: lingulara pentru cele doua segmente lingulare: superior si inferior.[2]

Lobul inferior are o dispozitie arteriala identica cu cea din dreapta.

. Ramura superioara, independenta, pentru segmentul superior.

. Ramura inferioara, puternica, este destinata celorlalte segmente ale lobului inferior: bazala anterioara, bazala laterala, bazala posterioara si bazala mediala, chiar in lipsa segmentului bronhopulmonar corespunzator.[2]

Ramurile arterelor pulmonare se continua cu ramificatiile segmentare care insotesc bronhiile si strabat impreuna segmentele bronhopumonare. Ele au aceeasi structura ca si arterele pulmonare, realizand o relatie constanta intre diametrul lumenului si grosimea peretelui.[1]

Esantionul urmator este reprezentat de ,,ramificatiile subsegmentare", denumire care marcheaza patrunderea arterelor in parenchimul pulmonar. Conexiunea tunicii    lor externe cu interstitiul conjunctiv le antreneaza pasiv in dinamica respiratorie, iar dispunerea longitudinala si circulara a tesutului elastic in stratul lor mediu le permite participarea activa la dirijarea sangelui spre complexul alveolocapilar, unde se face hemostaza.

Ultima subdiviziune a circulatiei pulmonare arteriale este reprezentata de ramurile lobare. Acestea sunt mici, cu diametrul intre 100 - 1000 microni, si reprezinta sediul principalelor modificari morfologice care duc la hipertensiune pulmonara esentiala. Stratul lor mediu contine multe celule musculare netede, asezate circular, longitudinal, sau oblic, prinse intre doua limitante elastice, una interna, alta externa. Grosimea medie la o artera pulmonara musculara este apreciata la 3 - 5% din diametrul arterei. Adventicea se rezuma la un tesut elastic si conjunctiv bine dezvoltat. Ramurile lobulare reprezinta echivalentul fiziologic al arteriolelor din circulatia sisitemica. Arterele lobulare comunica cu arterele bronsice prin anastomoze interarteriale sau/si cu venele pulmonare prin anastomozele arteriovenoase.

Arterele lobulare se continua cu arterele precapilare. Acesta nu au tesut muscular, adventicea lor fuzioneaza cu tesut conjunctiv interstitial, pregatind unitatea morfofunctionala dintre capilare si alveole.[1]

RETEAUA CAPILARA

Reteaua capilara face legatura anatomica si functionala intre ramurile arteriale si venoase ale circulatiei mici. Ea este reprezentata de vasele precapilare, de capilare si de vasele postcapilare.

2.3.1 VASELE PRECAPILARE

Precapilarele au lungimea intre 200 - 500 microni si diametrul intre 50 - 60 microni, peretele lor, lipsit de musculatura, fiind format din endoteliu si adventice care fuzioneaza cu peretele ductelor alveolare. Precapilarele comunica direct si cu reteaua postcapilara, prin derivati al caror mecanism este reglat de elemente epiteloide de tipul celor din vasele care asigura anastomozele arteriovenoase.[1]

2.3.1 VASELE CAPILARE

Capilarele reprezinta teritoriul vascular in care se realizeaza hematoza. Ele sunt asezate in peretii alveolelor si mai rar, in peretii bronhiilor respiratorii si in tesutul conjunctiv subpleural. Capilarele ocupa o suprafata respiratorie intre 30 mp in expiratie si 100 mp in inspiratie, avand capacitatea de 200 mp si debitul de 100 cmc pe secunda. Reteaua capilara este atat de bogata incat spatiul dintre capilare este mai mic decat diametrul lor. Sangele strabate aceasta retea in 0,8 secunde. Capilarele sunt formate dintru-un singur rand de celule endoteliale, inconjurate la exterior de o membrana bazala.

Legatura dintre capilare si celule alveolare reprezinta cea mai stransa unitate functionala dintre vas si o celula parenchimatoasa. La acest nivel se face difuzarea gazelor, retinearea unor elemente circulante ce au diametrul peste 500 microni si retinerea impuritatilor din aerul respirator. Prin lumenul capilarelor trec hematiile dispuse in lant, antreenate intr-o curgere cu viteza mare (in faza activa) si mica (in faza inactiva). [1]

2.3.3 VASELE POSTCAPILARE

Postcapilarele au aceleasi dimensiuni si aceeasi structura cu vasele precapilare, de care se deosebesc doar functional, in sensul ca participa la hematoza ajutand la eliminarea bioxidului de carbon in caile aeriene terminale. Postcapilarele se leaga cu precapilarele prin ,, vase de tranzit" care devin active dupa necesitati.[1]

2.3.4.CIRCULATIA VENOASA PULMONARA

Circulatia venoasa pulmonara reprezinta circulatia eferenta a plamanilor spre inima stanga. Ea se face printr-un sistem de vene ce se aduna din reteaua de capilare perialveolare prin ramuri perilobulare, intersegmentare, intrasegmentare si lobulare din care se formeaza cele patru vene pulmonare (doua drepte si doua stangi).[1]

2.3.5. RETEAUA COLECTOARE

Ramurile perilobulare rezulta din confluenta mai multor postcapilare care se aduna prin intermediul unor vase scurte, numite venule. Acestea sunt corespondentele arteriolelor din sectorul precapilar si sunt prevazute cu sfinctere musculare ce ajuta la reglarea circulatiei de intoarcere. Ramurile perilobulare (interlobulare) ale venelor pulmonare au diametrul pana la 100 microni si contin in peretele lor celule musculare netede. Ele sunt inconjurate de vase limfatice si de tesut reticular care le unesc de conductele aeriene terminale, favorizand reactiile de tip inflamator.

Ramurile intersegmentare au aceleasi dimensiuni si aceeasi structura morfofunctionala ca si ramurile perilobulare, deosebindu-se doar prin raporturile lor cu segmentele bronhopulmonare. Ramurile intersegmentare fac parte din categoria venelor mari, avand calibrul intre 500 - 1000 microni; contin in tunica medie 2 -3 straturi de celule musculare si un bogat tesut conjunctiv, dispus subendotelial.

Confluenta mai multor ramuri intrasegmentare formeaza ramurile lobare, vase scurte asezate in afara parenchimului pulmonar, spre hili: calibrul si asezarea lor depind de particularitatile lobulului pulmonar pe care il dreneaza.[1]

2.3.5.1. VENELE PULMONARE

Venele pulmonare reprezinta ultimul segment al circulatiei venoase. Sunt in numar de patru: doua drepte si doua stangi, cate una superioara si alta inferioara de fiecare parte, corespunzatoare lobilor pulmonari (cu exceptia venei pulmonare superioare drepte care dreneaza sangele din doi lobi: mijlociu si superior), au diametrul intre 13 - 16 mm si lungimea de 30 - 40mm, si se dispun in apropierea arterelor, avand un traiect atat extern cat si intrapericardic. In structura peretelui se descriu: intima, formata din celule endoteliale; media, compusa din tesut elastic si tesut muscular, asezat circular si discontinuu; adventicea, formata din tesut conjunctiv lax.

Dinamica circulatiei in venele pulmonare este influentata de valvule si de faptul ca in componenta mediei segmentelor intrapericardiace intra si tesutul muscular striat, ce reprezinta prelungirea miocardului atrial. Venele pulmonare se anastomozeaza cu venele bronsice, cu venele mediastinale, pericardice, esofagiene si cu venele plexului aortic, care fac legatura cu circulatia venoasa sistemica.[2]