ANTIDIAREICELE

Diareea este un simptom caracterizat prin scaune numeroase si abundente cauzate de infectii (bacteriene, virale, fungice sau parazitare), intoxicatii, medicamente, alergii, leziuni gastrointestinale, neoplasme si, posibil, factori psihici. Medicamente utile ca antidiareice pot actiona prin:

1.cresterea consistentei scaunului, cu actiune adsorbanta si protectoare,

2.micsorarea peristaltismului si tranzitului intestinal,

3.reducerea proceselor inflamatorii intestinale,

4.actiune antispastica.

In functie de cauzele care determina sindromul diareic in combaterea acestuia se poate interveni prin: administrare de antibacteriene, administrare de antiiflamatoare intestinale (derivati de acid 5-aminosalicilic, glucocorticoizi), administrare de analogi ai somatostatinei (octreotid).

Un rol important in tratamentul diareilor severe, care duc la pierderi hidroelectrolitice importante, il are rehidratarea si cresterea aportului salin. Pentru limitarea depletiei hidrice si electrolitice ca si pentru imbunatatirea confortului pacientului este utila frecvent administrarea de antidiareice simptomatice, asociate medicatiei etiopatogenice dar care, in cazuri putin severe, pot fi suficiente in monoterapie.

1. OPIOIZII FOLOSITI CA ANTIDIAREICE

Opiul si unii alcaloizi din opiu (morfina, codeina) au proprietati antidiareice. Astfel de substante inhiba activitatea secretorie la nivelul tubului digestiv, produc scaderea motilitatii gastroduodenale, cresterea tonusului sfincterelor piloric, ileocecal si anal si inhiba reflexul anal de defecatie.

Efectele digestive apar la doze mai mici ca cele analgezice si sunt produse prin interferarea unor mecanisme colinergice si noncolinergice (mediate de enkefaline - implicand receptori μ, serotonina) la nivelul musculaturii netede digestive sau la nivelul plexului mienteric.

Sunt indicati simptomatic in controlul diareilor severe care nu cedeaza la alte antidiareice, la bolnavii cu ileostomie sau colostomie.

Utilizarea ca antidiareice a derivatilor naturali este limitata de riscul producerii dependentei. Acest risc este mic sau absent in cazul derivatilor sintetici sau semisintetici.

Reactii adverse mai frecvent semnalate sunt greata, voma, dureri abdominale, constipatia, ameteli, neliniste, rar reactii alergice.

Opioizii sunt contraindicati la bolnavii cu colita ulceroasa (risc de megacolon toxic), in colita pseudomembranoasa, in diareile acute infectioase, in bolile inflamatorii ale intestinului, la bolnavii cu sindrom subocluziv sau cu ocluzie intestinala, in prezenta icterului sau la cei cu insuficienta hepatica.

Utilizarea la copii nu este recomandata. De asemenea, nu este recomandata asocierea cu alcool sau alte deprimante nervos centrale.

OPIUL SI MORFINA se folosesc ca antidiareice sub forma de tinctura de opiu (I ml contine 10 mg morfina) administrata intern 10 - 15 picaturi de 3 - 4 ori/zi.

CODEINA, derivatul metilat al morfinei, administrata intern 15 - 20 mg

de 4 ori/zi este utila ca antidiareic.

DIFENOXILATUL, un derivat piperidinic folosit ca antidiareic, se administreaza intern, initial 10 mg si apoi cate 5 mg la 6 - 8 ore. Nu produce practic dependenta.

LOPERAMIDA, un alt derivat piperidinic sintetic fara efecte centrale, este folosita ca antidiareic administrata intern initial 4 mg si apoi cate 2 mg, maxim 16 mg/zi. Are proprietati asemanatoare cu difenoxilatul dar efectele sunt mai intense si de durata mai lunga. Este mai bine suportata si nu dezvolta dependenta.

2. PARASIMPATOLITICE FOLOSITE CA ANTIDIAREICE

Parasimpatoliticele prin blocarea la nivelul tractului digestive a influentelor colinergice stimulatoare produc scaderea motilitatii gastrointestinale si scad secretiile.

Datorita acestor modificari antagonistii muscarinici pot fi utili in tratamentul cazurilor usoare sau medii de diaree.

Pot fi folosite ca antidiareice: atropina (administrata intern 0,5 mg de 3 - 4 ori/zi, sau doze echivalente de preparate de belladona), sau derivati sintetici:  butilscopolamina, propantelina, etc.

3. COMPUSI CARE CRESC VASCOZITATEA CONTINUTULUI INTESTINAL SI AU PROPRIETATI ADSORBANTESI PROTECTOARE

CAOLINUL, silicat de aluminiu hidratat natural, are efecte antidiareice datorita capacitatii sale de a adsorbi toxinele, produsii de fermentatie si putrefactie intestinala si de crestere a vascozitatii continutului intestinal. Se administreaza intern, 5 - 15 g/zi, fractionat, inaintea meselor. Administrarea trebuie facuta la distanta de administrarea altor medicamente, deoarece caolinul poate micsora absorbtia digestiva a acestora.

Este contraindicat la bolnavii cu afectiuni obstructive la nivelul tubului digestiv.

SUBSALICILATUL DE BISMUT este util in tratamentul diareilor de intensitate mica sau moderata. Efectul antidiareic este pus pe seama capacitatii adsorbante pentru toxine a sarurilor de bismut si actiunii antiinflamatorii digestive a salicilatului. Se administreaza intern 520 mg de 4 ori/zi.

In cazurile severe de diaree este avantajoasa asocierea subsalicilatului de bismut la alte antidiareice (loperamida, antimicrobiene, etc).

CARBUNELE MEDICINAL, un carbune vegetal activat, este util pentru combaterea diareei, distensiei abdominale, flatulentei si in tratamentul intoxicatiilor digestive. Efectele sunt datorate capacitatii adsorbante a compusului. Se administreaza intern 2 - 8 g/zi, fractionat.

PECTINELE, polizaharide vegetale extrase din mar sau unele citrice, in mediu apos formeaza un mucilagiu cu proprietati adsorbante si protectoare si sunt utile ca antidiareice, in diverse asociatii terapeutice, administrate intern.