ARTROZELE

ARTROZELE

Reprezinta 50% din afectiunile cronice ale articulatiilor. Ele se dezvolta mai intai la cartilajul articular apoi se extind la restul tesuturilor articulare: osul subiacent, sinoviala, capsula.

Artroza este o afectiune monoarticulara desi de cele mai multe ori sunt afectate mai multe articulatii fiecare insa produsa de o cauza locala.

Anatomopatologic se produce alterarea cartilajului articular, la inceput in partea sa centrala, apoi substanta fundamentala este lizata, cartilajul este subtiat si fisurat. Mici vase perforeaza granita dintre os si cartilaj, patrund in tesutul cartilaginos pe care il distrug si produc apoi tesut osos. La periferia suprafetelor articulare, cartilajul formeaza o coroana periarticulara in care patrund vase sanguine si se produce o calcificare a acestui cartilaj, cunoscuta sub numele de osteofit.

Artrozele apar ca urmare a degenerarii cartilajului articular si iau nastere in urma tuturor proceselor patologice care pot distruge acest cartilaj: microtraumatisme, diferite tulburari de statica, hemoragii articulare, hiperemie, tulburari endocrine, tulburari metabolice.

La majoritatea oamenilor sanatosi peste 50 de ani se produce un proces de imbatranire a cartilagiilor mai mult solicitate care duce la modificari de tip artrozic dar nu prezinta simptome clinice. Artroza ca boala rezulta din uzura cartilagiilor la care se asociaza diverse simptome clinice: durere, tumefactie, reducerea mobilitatii, etc.

Semnele radiologice ale artrozelor sunt: pensarea spatiului articular, osteoscleroza suprafetelor articulare cu osteoporoza subcondrala si osteofite marginale. Suprafetele articulare osoase se deformeaza, se turtesc, isi pierd forma anatomica normala. In spongioasa apar deseori formatiuni chistice.

Artroza se localizeaza mai frecvent la nivelul articulatiilor mari: coxo-femurala, genunchi, coloana vertebrala insa se pot dezvolta si la articulatiile mici.

Artroza coxo-femurala (coxartroza) poate fi primitiva (cand apare pe o articulatie configurata anatomic normal) si secundara (apare pe o articulatie patologica - osteocondrita juvenila, luxatie congenitala, afectiuni inflamatorii).

Semnele radiologice incipiente depind de forma si localizarea procesului in articulatia coxo-femurala:

forma polara superioara in care se produce ingustarea spatiului articular in partea superioara si osteoscleroza suprafetelor articulare la acelasi nivel cu aparitia de osteofite in partea superioara a sprancenii cotiloide;

forma polara inferioara cu aceleasi simptome situate insa la partea inferioara a articulatiei;

forma centrala in care capul femural se infunda in cavitatea cotiloida cu pensare de spatiu si osteoscleroza in oglinda;

forma atrofica in care predomina osteoporoza cu deformari accentuate ale oaselor participante la articulatie.

In stadiile avansate capul femural este turtit deseori luand aspect de ciuperca sau tampon de locomotiva, cu zone de osteoliza in capul femural sau/si in coxal cu osteofite marginale, cu pensarea articulatiei (niciodata nu se produce anchiloza).

Fig. 352 Coxartroza

Diagnosticul diferential trebuie facut cu tbc in care osteoporoza este mai intinsa, nu apar osteofite iar articulatia dispare intr-o anumita faza de evolutie.

Artroza genunchiului (gonartroza) se intalneste mai frecvent la femei, dupa menopauza. Este secundara cand apare dupa leziuni preexistente: genum valgum, varum, luxatie congenitala de sold, traumatisme ale genunchiului.

Radiologic primele modificari apar la articulatia femur-rotula: reducerea spatiului articular si osteofite. Ele se evidentiaza pe radiografia de profil. La nivelul articulatiei femuro-tibiale se evidentiaza pensarea inegala a articulatiei, derotunjirea suprafetelor articulare, largirea si alungirea spinelor tibiale prin osteofite, scleroza suprafetelor articulare, aparitia de formatiuni pseudochistice in platourile tibiale, osteofite.

    Fig. 353 Gonartroza

In hemofilie se produc mici hemoragii intraarticulare mai ales in articulatiile mari: genunchi, coxo-femural, umar care, repetate multi ani, duc la aparitia unei artroze deformante. Radiologic, suprafetele osoase articulare sunt deformate, turtite, latite, spatiul articular disparut. Se produc luxatii, apar osteofite marginale si, tarziu, se instaleaza anchiloza articulatiei respective.

Spondilartroza este localizarea artrozei la nivelul corpurilor vertebrale (spondiloza) asociata cu leziuni ale discurilor vertebrale. Spondilartroza este mult mai frecventa in practica medicala decat spondiloza.

Fig. 354 Spondiloza lombara

Discul intervertebral este constituit din nucleul pulpos si nucleul fibros. Primul tine indepartate vertebrele vecine si permite diferitele miscari ale coloanei. In urma unor tulburari mecanice, degenerative, inflamatorii, nucleul pulpos se deshidrateaza, inelul fibros se fisureaza discul degenereaza. Inelul fibros degenerat bombeaza in afara corpurilor vertebrale, intinde ligamentele vertebrale producand mici rupturi si hemoragii la nivelul insertiei acestor ligamente de corpii vertebrali. In urma calcificarii acestor mici rupturi, iau nastere osteofitele marginale care pot prezenta trei aspecte: ciocuri, punti sau, mai rar, calcificari intermediare.

Sediul de predilectie al spondilartrozei este la nivelul C6 - C7, mai rar C2 - C3 (coloana cervicala), D7 - D10 (coloana dorsala), L3 - L4, L4 - L5 (coloana lombara) adica acolo unde se produc cele mai multe si ample miscari ale coloanei.

Radiologic se evidentiaza o pensare a discului intervertebral, condensarea platourilor vertebrale si ingustarea spatiului dintre apofizele articulare.

In cervicartroza miscarile gatului sunt dureroase, uneori poate apare cefalee sau dureri cervico-brahiale, iar radiologic se observa: disparitia lordozei fiziologice, ingustarea discurilor intervertebrale, prezenta de osteofite anterioare si posterioare, condensarea platourilor vertebrale.

In dorsartroza si lombartroza semnele radiologice sunt aceleasi.

Artrozele dismetabolice si nervoase:

In guta apar depuneri osoase periarticulare (tofi gutosi) predominant la articulatiile interfalangiene haluce care insotesc mici zone de osteoliza de 2 - 3 mm situate in spongioasa.

In diabetul zaharat leziunile osoase se localizeaza la articulatiile interfalanfiene si metatarsofalangiene iar radiologic apare o osteoporoza regionala osteoliza subcondrala si calcificari pe traiectul arterelor (mediocalcoza). Neuropatia diabetica produce distructii osoase mari, bne delimitate metatarsiene, falangiene. In gangrena diabetica leziunile sunt de tip osteitic

Tabesul osos se localizeaza predominant la articulatiile piciorului , mai rar la nivelul coloanei.

Radiologic se observa disparitia aproape completa a formei anatomice a articulatiei respective. Apar luxatii, osteolize cu deformarea oaselor, productiuni osoase exuberante periarticulare si osteoscleroze intinse.

In siringomielie, afectiune caracterizata prin existenta hidromieliei (cavitati in partea centrala a maduvei) si caracterizata clinic prin atrofii musculare, tulburari trofice, etc., se observa, radiologic, modificari osoase importante mai ales la articulatiile membrului superior (cot, umar) cu zone de osteoliza care duc la disparitia unor epifize osoase (cap humeral, radial), calcificari periarticulare, osteofite de dimensiuni mari.

Condromatoza si osteocondromatoza articulara

In urna unor factori mecanici asociati cu procese inflamatorii, pe fata articulara a sinovialei iau nastere noduli cartilaginosi. La un moment dat in dezvoltarea lor, acesti noduli cartilaginosi se calcifica si astfel iau nastere calcificari intraarticulare, cunoscute sub numele de osteocondromatoza articulara. Radiologic apar sub forma de numeroase calcificari de forma rotunda cu dimensiuni in jur de 5mm in articulatia cotului, umar, coxofemurala sau genunchi.

Periartritele

Sunt consecinta unor procese degenerative cu sediul in tendoane, ligamente si tesuturile ce favorizeaza depunerea sarurilor calcare. Cea mai frecventa localizare este umarul dar se poate intalni si la genunchi, cot, articulatii coxofemurale. Diagnosticul se pune prin IRM.

Periartrita scapulohumerala in faza acuta nu are corespondent radiologic. In faza cronica se constata depuneri calcare in tesuturile periarticulare si modificari osoase trohiteriene: spiculi ososi si osteoscleroza radiara a corticalei.

    Fig. 355 Periartrita scapulo-humerala

Articulatia scapulohumerala nu este modificata.