Anatomia si fiziologia aparatului renal

Anatomia si fiziologia aparatului renal

NOTIUNI DE ANATOMIE

Aparatul urogenital - este format din aparatul urinar si genital. Cea mai mare parte a produsilor de excretie se elimina, printr-un ansamblu de organe care formeaza aparatul excretor.

Aparatul urinar - este alcatuit din cei doi rinichi si de caile evacuatoare ale urnii: calice, bazinete, uretere, vezica urinara si uretra.

Rinichii - organele secretoare ale urinii, au forma de boabe de fasole si sunt situati de o parte si alta a coloanei lombare. Fiecare rinichi, incojurat de un strat celulo-adipos si invelit de o capsula fibroasa inextensibila, este situat in loja renala.

Rinichii au o margine externa convexa, o margine interna concava si doi poli: unul superior si altul inferior. Pe partea concava se afla hilul renal, alcatuit din artera si vena renala, limfaticele, nervii, jonctiunea uretero-bazinetala. Rinichiul drept este situat ceva mai jos decat cel stang. Loja renala este limitata in sus de diafragm, in spate de ultimele doua coaste si dedesubtul lor de muschi si de aponevrozele lombare, iar inainte, de viscerele abdominale. In jos, loja renala este deschisa [de aici, usurinta cu care se produce ptoza renala].

Situarea lombo-abdominala a rinichiului explica de ce durerile renale pot fi resimtite lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se evidentiaza ca o masa abdominala si de ce flegmoanele perinefritice cu evolutie superioara imbraca simptomatologie toracica.

Nefronul - unitatea anatomica si fiziologica a rinichilui, alcatuit din glomerul [polul vascular] si tubul urinifer [polul urinar]. Numarul nefronilor din cei doi rinichi se evalueaza la 2 milioane.

Glomerulul - primul element al nefronului - este alcatuit dintr-un ghem de capilare care rezulta din ramificatiile unei arteriole aferente, provenita din artera renala. Capilarele se reunesc apoi si formeaza, o arteriola eferenta, care se capilarizeaza din nou in jurul primei portiuni a tubului urinifer.

Tub urinifer - al doilea element al nefronului - se prezinta, sub forma unui canal lung de 50 mm, format din urmatoarele segmente; capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa Henle,tubul contort distal si tubii colectori. Capsula Bowman - are forma unei cupe care inconjuara glomerulul si este alcatuit din doua, foite.

Capsula Bowman, impreuna cu glomerulul pe care il contine, poarta numele de corpuscul Malpighi. Din tubi contorti distali, prin canalele colectoare si canalele comune care se deschid in papilele renale, urina formata trece in calice si de aici in bazinet.

Legatura bazinetelor cu vezica urinara - organ dotat cu o musculatura puternica si situat in pelvis, inapoia pubisului - este realizata, prin cele doua uretere. Traiectul abdomino-pelvian al ureterelor explica posibilitatea compresiunii acestora de catre fibroame, chisturi ovariene sau cancere recto-sigmoidiene.

Uretra -canalul excretor al vezicii - are la femeie un traiect foarte scurt, spre deosebire de barbat, la care traiectul este lung si traverseaza prostata, de unde posibilitatea compresiunii uretrale de catre un adenom, de prostata, cu rasunet asupra intregului arbore urinar.

NOTIUNI DE FIZIOLOGIE

Rinichiul este un organ de importanta vitala si are numeroase functii, dintre care functia principala consta in formarea urinei. Prin aceasta se asigura epurarea organismului de substante toxice. Formarea urinei se datoreaza unui mecanism complex de filtrare la nivelul glomerulilor si de reabsorbtie si secretie la nivelul tubilor, prin filtrarea glomerulara se formeaza urina primitiva [ 150 1 urina primitiva/24 ore, din filtrarea a 1500 1 plasma]. Urina primitiva are compozitia plasmei, dar fara proteine, lipide si elemente figurate. Contine deci apa, glucoza, uree, acid uric si toti electrolitii sangelui.

In faza urmatoare, la nivelul tubilor care reabsorb cea mai mare parte a filtratului glomeruiar, se formeaza urina definitiva. Totusi la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau in mare cantitate substantele utile si in cantitate mica, pe cele toxice. Substantele utile sunt substante cu prag, care sunt eliminate prin urina numai cand concentratia lor sanguina a depasit limitele fiziologice [apa, glucoza, NaCl, bicarbonati]. Substantele toxice sunt substante fara prag, eliminarea lor urinara facandu-se imediat ce apar in sange.

Apa este reabsorbita in proportie de 99%, glucoza in intregime [conditia este ca in sange sa existe mai putin de 1,60 g glucoza %o], sarurile si in particular clorura de sodiu, in proportie variabila [98-99%]. Substantele toxice nu sunt reabsorbite decat in proportie mai mica [33% uree, 75% acid uric]. Rinichiul are si propietati secretorii, putand elimina si chiar secreta unele substante, ca amoniacul, cu rol foarte important in echilibrul acido-bazic.

Deci, procesul de formare a urinii cuprinde o faza glomerulara, in care prin filtrare se formeaza urina initiala si o faza tubulara, In care prin reabsorbtie si secretie se formeaza urina definitiva. Caracterul de urina definitiva este dobandit de tubii distali prin procesul de concentrare, sub influenta hormonului retrohipofizar. Dupa cantitatea de apa pe care o are la dispozitie, rinichiul elimina unele substante intr-o cantitate

mai mare sau mai mica de apa, rezultand o urina cu densitate variabila.

Urina formata permanent - diureza [1,5-2,5 ml/min] - se depoziteaza in vezica urinara, de unde cand se acumuleaza o anumita cantitate [250-300 ml], se declanseaza reflex mictiunea - deschiderea sfincteralui vezical si golirea vezicii.

Mictiunea - este un act constient, deschiderea si inchiderea sfincterului vezical putand fi comandate voluntar.

Rinichiul are si rol predominant in mentinerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi si crutarea bazelor, mentinand pH-ul la cea. 7,35. Rinichii mai asigura constanta presiunii osmotice a plasmei eliminand sau retinand, dupa caz, apa si diferiti electroliti.

In concluzie, rinichii indeplinesc in organism trei functii de baza:

functia de epuratie sanguina;

functia de mentinera a echilibrului osmotic;

functia de mentinere a echilibrului acido-bazic.

Alterarea acestor functii conduce la aparitia sindromului de insuficienta renala, urmata uneori de instalarea comei uremice.