BOLILE APARATULUI RESPIRATOR

BOLILE APARATULUI RESPIRATOR

1. NOTIUNI DE ANATOMIE

Aparatul respirator este alcatuit din doi plamani si din conductele aeriene. Plamanul drept are trei lobi, cel stang doi. Lobii sunt despartiti prin scizuri si sunt alcatuiti din segmente si lobuli; la exteriori sunt acoperiti de pleura.

Aerul patrunde prin orificiile nasului, trece prin faringe, laringe si trahee care in dreptul vertebrei T₄ se bifurca in cele doua bronhii principale. Locul unde bronhiile patrund in plamani se numeste hil. Ultimele ramificatii ale bronhiilor se termina la nivelul acinului pulmonar, care este un conglomerat de alveole. Alveola elementul functional respirator, este unitatea cea mai mica de parenchim. In alveole au loc schimburile respiratorii. Sistemul vascular al plamanilor este alcatuit dintr-o retea nutritiva, formata dm arterele bronsice, si o retea functionala, care provine din arterele pulmonare

2. NOTIUNI DE FIZIOLOGIE

Respiratia este un fenomen vital. Daca organismul poate rezista mai mult de 30 de zile fara hrana, 3 - 4 zile fara apa, nu poate fi lipsit de oxigen mai mult de cateva minute (3¹). Respiratia este o functie care asigura eliminarea CO₂ si aportul de O₂ catre celulele organismului. Aceasta functie cuprinde trei timpi: pulmonar, sanguin si tisular.

Timpul pulmonar realizeaza primul moment al schimburilor gazoase. La nivelul membranei alveolo-capilare, O₂ trece din aerul alveolar in sange, iar CO₂ in sens invers _

Timpul sanguin realizeaza transportul gazelor intre plaman - organ de aport si eliminare - si tesuturi, care consuma O₂ si elibereaza CO₂ .

- Timpul tisular reprezinta al treilea moment al schimburilor gazoase - respiratia interna. La nivelul tesuturilor, oxigenul patrunde in celule, iar CO₂, produsul rezidual al catabolismului, este eliminat.

Realizarea timpului pulmonar presupune mai multe procese, care repezinta etape ale respiratiei pulmonare (ventilatia, difuziunea si circulatia).

Ventilatia este o succesiune de miscari alternative de inspiratie si expiratie, care reprezinta deplasarea unor volume de aer. In timpul inspiratiei se aduce pana la nivelul alveolei aer atmosferic, bogat in O₂ si practic aproape lipsit de CO₂, iar in timpul expiratiei se elimina aerul pulmonar, sarac in O₂ si bogat in CO₂. Inspiratia este un act activ, expiratia un act pasiv.

3. NOTIUNI DE SEMIOLOGIE

Principalele tulburari functionale provocate de o afectiune pulmonara sunt: dispneea, durerea toracica, tusea, expectoratia, hemoptizia, sughitul si tulburarile vocii.

3.1. Dispneea este dificultatea de a respira. Spre deosebire de respiratia normala, care este involuntara, respiratia dispneica este constienta, voluntara, penibila. Bolnavul resimte o 'sete de aer'.

Cu alte cuvinte, bolnavul dispneic simte pe de o parte necesitatea de a respira, iar pe de alta ca efortul respirator pe care-1 face este insuficient.

Dupa circumstantele de aparitie se deosebesc:

dispneea permanenta (insuficienta cardiaca avansata, pneumotorax),

dispneea de efort (procese pleuropulmonare care scad ventilatia pulmoanra, insuficienta cardiaca),

dispneea de decubit (bolnavul nu poate sta culcat, fiind obligat sa sada) si

dispneea paroxistica, intalnita in astmul bronsic si in insuficienta ventriculului stang (astmul cardiac si edemul pulmonar acut).

Dupa ritmul respirator, se deosebesc:

bradipneea sau dispneea cu ritm rar (procese obstructive ale cailor respiratoare, astm bronsic ) si

polipneea sau tahipneea - (dispnee cu cresterea frecventei miscarilor respiratorii, depasind 40/min.) (majoritatea bolilor pleuropulmonare si cardiovasculare).

Dupa timpul respiratiei care e tulburat, se intalnesc:

dispneea inspiratorie (edem al glo-tei, corp strain in laringe),

dispneea expiratorie (astmul bronsic si emfizemul pulmonar) si

dispneea mixta, in care dificultatea intereseaza atat inspiratia cat si expiratia si care se intalneste atat in pleureziile cu lichid mult, cat si in pneumonia masiva. in unele stari patologice pot aparea tulburari ale ritmului respirator, intalnind in acest sens mai multe tipuri de respiratii (fig. 2).

3.2. Durerea poate sugera deseori diagnosticul, dar nu orice durere toracica exprima o boala a aparatului respirator. Se disting dureri:

pleurale (junghiul din pleurezie, durerea atroce din pneumotoraxul spontan),

parenchimatoase pulmonare (junghiul din pneumonie, durerea violenta din embolia pulmonara, gangrena pulmonara),

parietale (fracturi si neoplasme costale, herpesul zoster, cancerul sau tuberculoza vertebrala, boli reumatismale etc.),

toracice, de origine cardiovasculara, abdominale iradiate la nivelul toracelui (dureri veziculare, pancreatita acuta).

Unele caractere particulare ale durerilor pot da indicatii pretioase, ex. o durere vie, atroce, care imobilizeaza toracele si opreste respiratia, insotita de stare de colaps, se intalneste in pneumotoraxul spontan si in embolia pulmonara; durerea care se amplifica cu miscarile respiratorii, sugereaza o fractura costala.

3.3. Tusea este un act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea violenta a aerului si in unele cazuri a corpurilor straine din caile respiratorii. Tusea poate fi:

uscata, fara expectoratie (pleurite, faza initiala a bronsitelor acute sau a tuberculozei pulmonare) sau

umeda, urmata de expectoratie. Acesta este semnul unui proces bronsic sau parenchimatos pulmonar (bronsita acuta sau cronica, supuratii pulmoanre, pneumonie).

Tusea seaca este vatamatoare, deoarece poate raspandi infectia, poate epuiza cordul drept si tulbura somnul; de aceea trebuie combatuta.

Uneori, tusea apare in anumite pozitii care, favorizeaza eliminarea continutului unor cavitati (ca in tuberculoza pulmonara, dilatatia bronsica) sau in anumite momente ale zilei: astfel, tusea poate surveni noaptea (de obicei in afectiuni cardiace), poate fi matinala (supuratii bronhopulmonare cu secretie abundenta), vesperala sau de seara (in special in tuberculoza).

Dupa etiologie, tusea poate fi:

faringiana (faringite acute si cronice),

laringiana (larin-gite sau tumori laringiene),

bronsica (bronsite, dilatatii bronsice, cancer bronsic),

pulmonara (pneumopatii acute sau cronice),

pleurala (pleurite).

3.4. Expectoratia este procesul prin care se elimina produsele formate in caile respiratorii, in mod curent, prin expectoratie se inteleg atat actul de expulzie, cat si produsele eliminate (sputa).

Expctoratia reprezinta, fara indoiala, materialul patologic cel mai periculos; este contraindicat sa se fumeze sau sa se ia masa, fara dezinfectarea mainilor care au venit in contact cu scuipatoarea.

Expectoratia are o valoare fundamentala din punct de vedere diagnostic, mai ales daca este recenta. Trebuie precizate totdeauna cantiatea, aspectul, culoare si mirosul. Expectoratia apare cand exsudatul alveolar sau secretia bronsica creste, declansand tusea.

3.5. Hemoptizia este eliminarea pe gura a unei cantitati de sange, provenind din caile aeriene inferioare. Cand sangele provine de la nivelul rinofaringelui, eliminarea poarta denumirea de epistaxis; cand provine de la nivelul gingiilor - de gingivoragie; de la nivelul stomacului - de hematemeza.

Hemoptizia poate aparea pe neasteptate, dar de obicei este precedata de senzatie de caldura retrosternala, gust usor metalic, sarat, jena respiratorie insotita de stare de teama, gadilitura laringiana, care preced imediat tusea. Eliminarea sangelui este brusca. Bolnavul prezinta o criza de tuse, in cursul careia elimina sange curat, rosu-viu, aerat spumos, cantitatea variind intre 100 si 300 ml. Semnele generale constau in paloare, transpiratie, dispnee, tahicardie, Eliminarea sangelui se poate repeta peste cateva ore sau in zilele urmatoare, cand apar in sputa si cheaguri de sange, care pot fi negricioase.

Cauzele hemoptiziei pot fi multiple, dar sase domina prin frecventa: tuberculoza pulmonara, cancerul bronsic, dilatatia bronhiilor, chisturile aeriene, stenoza mitrala si infarctul pulmonar.

3.6. Sughitul este o contractie a diafragmului, provocata de iritatia nervului frenic. Se intalneste in tumori cerebrale si meningite, dar si in unele pleurezii, tumori pulmonare, peritonite, iritatii gastrice si esofagiene si in sarcina. Poate fi si nevrotic.

3.7. Tulburarile vocii (disfonia) apar sub urmatoarele forme: voce ragusita stinsa - in laringita acuta sau cronica; voce nazonata - in astuparea foselor nazale; voce bitonala - in leziunile nervului recurent stang.