Boli transmise de purici - Ciuma

Boli transmise de purici

Ciuma este infectia umana cea mai bine cunoscuta a fi transmisa de catre purici; este cauzata de catre bacilul Yersinia pestis insa incidenta bolii a scazut marcant in anii 1980. Rezervoarele sunt reprezentate de diferite specii de rozatoare (aproape 200 de specii sunt cunoscute ca fiind capabile sa adaposteasca bacilul pestei), iar istoric sobolanul negru (Rattus rattus) a fost principalul rezervor in timpul marilor epidemii ce au ravasit Europa (zeci de mii de morti) intre secolele VI si anul 1720, cand a avut loc ultima izbucnire la Marsilia. Ciuma ramane endemica in unele focare din Africa, Asia si Americi iar in Europa nu exista focare in acest moment.

Oamenii sunt implicati intamplator. Boala este transmisa de la rozator la rozator si de la rozatoare la om prin intermediul puricilor. Omul mai poate contacta infectia prin contactul direct cu tesuturile animale infectate. Ciuma pneumonica poate rezulta prin contactele directe dintre oameni, transmisia de la om la om.

La puricii infectati (se cunosc peste 124 de specii) patogenul ciumei Yersinia pestis este transmis si se multiplica initial in lumenul intestinului (in special in cel anterior). Yersinia pestis este patogena pentru purici datorita blocarii pro-ventriculului. Blocajul este mai puternic in cazul unor tulpini bacteriene mai virulente ce adera mai bine una la alta. Din intestinul anterior sau de pe piesele bucale contaminate bacteria este transmisa la gazda vertebrata.

Daca volumul de sange ingerat este redus, puricii infectati ataca gazdele mai des. Pe masura ce dopul se reduce, cantitatea de sange ingerata creste. Infectia nu numai ca perturba ingestia, dar blocajul total reduce longevitatea.

Ciuma transmisa de catre sobolani in mediul urban ramane o amenintare permanenta. Este una dintre bolile urmarite de catre OMS (World Health Organization) ce impune "deratizarea" periodica a navelor ce circula in zonele cu probleme (Plansa    89, 90).

Xenopsylla cheopis, puricele sobolanului oriental, este cel mai important vector pentru ciuma urbana si pentru tifosul murin. Probabil originar din Egipt, s-a raspandit in toata lumea. Este gasit in diferite constructii parazitand pe Rattus rattus, Rattus norvegicus si alte specii de Rattus .

Infectia umana cu Yersinia pestis se prezinta sub una din urmatoarele forme clinice primare: pesta bubonica ce se caracterizeaza prin limfadenita ce rezulta din expozitia cutanee sau a mucoaselor; pesta septicemica primara este o bacteriemie exploziva, ce urmeaza unei expozitii cutanate si pesta pulmonara ce rezulta in urma inhalarii din aer a unor picaturi ce contin Yersinia pestis. Leziunile cutanate sau cele ale mucoaselor de la punctul de intrare ale Yersinia pestis desi rare, pot constitui manifestari importante. In fapt, daca este asociat unei adenite regionale, ulcerul cutanat va imita tularemia iar faringita pestoasa poate fi confundata cu o faringita virala sau cu o faringita streptococica. Alte forme clinice - precum pesta septicemica secundara, pesta pulmonara secundara, pesta menin­geala, endoftalmia pestoasa si multiple afectiuni ale ganglionilor limfatici - rezulta ca urmare a diseminarii bacteriemice a bacilului pestei.

Streptomicina este antibioticul cel mai eficace contra Y. pestis si medicamen­tul recomandat pentru tratamentul pestei, in mod special pentru forma pulmonara.

Daca, pe baze clinice si epidemiologice se suspecteaza un diagnostic de pesta, trebuie prelevate esantioanele cele mai potrivite pentru diagnostic, trebuind instaurata o terapie antimicrobiana specifica, fara a se astepta un raspuns definitiv de la laborator (Tabel 22).

Tabel    22. Directive pentru tratamentul ciumei (pesta).

Sursa: Plague, in Conn's current therapy 1996, RE Rakel (ed). Philadelphia, WB Saunders, 1996, p.124.

IM = Intramuscular; IV = Intravenos; O = Oral

Tifosul murin denumit si tifosul transmis de catre purici are o distributie cosmopolita, aceasta rickettsioza ce are ca agent patogen pe Rickettsia typhi si Rickettsia mooseri apare in minifocare aflate in imobile, in special din orasele port din zonele subtropicale si tropicale (Plansa 90).

In Europa, principalul rezervor este sobolanul Rattus norvegicus iar vectorul cel mai comun este puricele, Xenopsylla cheopis si mai rar Ctenocephalides felis.

Rickettsiile ingerate de catre sobolani prolifereaza in stomacul puricelui si in tuburile Malpighi si apoi sunt excretate odata cu fecalele pentru tot restul vietii. Infectiile umane rezulta din contaminarea cu fecale sau cu fragmente din corpul puricelui.

Tifosul murin este, de regula, o boala benigna, acuta, febrila caracterizata prin dureri de cap, mancarime si febra ce persista circa 12 zile. Mortalitatea este scazuta si se manifesta mai ales la pacientii in varsta. Este provocat de catre Rickettsia typhi. In Europa tifosul murin a fost raportat pentru Bosnia si Hertegovina, Croatia, Republica Ceha, Franta, Grecia, Italia, Portugalia, Federatia Rusa, Serbia, Muntenegru, Slovacia, Slovenia si Spania si poate exista la fel de bine si in alte tari.

Tratamentul - de referinta se face cu tetracicline: doxycyclina intr-o priza unica. El se poate prelungi la 7 zile la formele grave. Alternative la doxycyclina sunt fluoroquinolona josamycina clarithromycina, rifampicina. Poate fi utilizat si chloramphenicolul, efecte secundare grave.

Agentul ELB este cauzat de catre Rickettsia felis. A fost identificat si raportat prima data in 1990 in SUA fiind transmis de catre Ctenocephalides felis, iar in anul 2000 a fost semnalat in Germania la Düsseldorf. Studiile au aratat ca puricele poate mentine infectia pana la 12 generatii prin transmisie verticala. Au mai fost semnalate infectii in Spania si Franta.

Boala scarpinatului de pisica (Cat scratch disease) agentul cauzativ este Bartonella (Rochalemaea) henselae. Boala a fost descrisa prima data in Franta, in anul 1950 dar agentul bacterian a fost descris abia in anul 1992. Infectia cu acest agent poate provoca la om angiomatoza bacilara, boala vasculara proliferativa asociata adeseori cu infectia HIV de lunga durata sau cu alte fenomene semnifi­cative de imunosupresie. Este caracterizata in special de marirea nodulilor limfatici localizati in apropierea locului de patrundere al bacteriei (Piemont &Heller, 1998; Regnery et al. 1992).

Mixomatoza este o boala epizootica ce se manifesta la iepuri (Europa - Spilopsylus cuniculis), caracterizata prin tumori ale pielii si prin mortalitati ridicate, este provocata de virusul myxoma. In laborator mixomatoza a fost transmisa mecanic si la om.

Tularemia - primele artropode asociate cu transmisia agentului patogen al tularemiei Francisella tularensis au fost Siphonaptera (Hopla, 1980). Se presu­pune ca este vorba de o transmisie mecanica. Francisella tularensis a fost izolat pe teritoriul fostului URSS de la cel putin 6 specii de purici.

Transmisia unor viermi Dipylidium caninum si Hymenolepis diminuata (cestode), Dipetalonema reconditum, Dirofilaria immitis (nematode) ce pot infesta ocazional oamenii au fost izolati de la Ctenocephalides felis, Ctenocephalides canis si Pulex iritans.

Bibliografie

Campbell G.L., Dennis D.T. - 1998. Plague and other yersinia infections. In: Fauci AS, Braunwald E, Isselbacher KJ, et al. (Eds): Harrison's principles of internal medicine. New York, McGraw-Hill, 975-980.

Centers for Disease Control and Prevention. Prevention of plague. Morbidity and Mortality Weekly Report, 1999; 45:1-15.

WHO/CDS/CSR/EDC/ Manuel de la Peste Epidémiologie, Répartition, Surveillance et Lutte. Genève.

PLANSA    89.

Aspecte ale ciclurilor de transmisie a ciumei

Exista doua cicluri diferite de transmisie pentru infectiile cu Yersinia pestis: zoonotic si de la om la om. Primul, cel zoonotic (realizat intre animale) ciuma, implica transmisia datorata intepaturilor puricilor infectati sau contactului direct cu animale infectate. Ciuma zoonotica poate fi divizata in urbana si silvatica (rurala). Cel de al doilea tip implica transmisia pneumonica a infectiei ce apare intre oameni. Infectiile umane ce sunt rezultatul intepaturii puricilor sau a contactului direct cu animale infectate dau de regula ciuma bubonica.

PLANSA    90.

Raspandirea ciumei si a tifosului murin

(dupa OMS, 1980)

Focare cunoscute si posibile pentru transmisia ciumei.

(dupa OMS, 1980)

Zonele endemice pentru distributia tifosului murin.