CLORHIDRAT DE VERAPAMIL. SUBSTANTA MEDICAMENTOASA

CLORHIDRAT DE VERAPAMIL. SUBSTANTA MEDICAMENTOASA

STRUCTURA Sl COMPOZITIE CHIMICA

Sinonim: clorhidrat de iproveratril

Clorhidratul de verapamil este clorhidrat de a {3 - [2 - (3,4 -dimetoxifenil) etil] - metilamino] propil] - 3,4 - dimetoxi - a - (1 - metietil) -benzonitril. Mai poate fi denumit si astfel: clorhidrat de 5 - [(3,4 -dimetoxifenetil) metilamino] - 2 - (3,4 - dimetoxifenil) - 2 -izopropilvaleronitril.

2 PROPRIETATI FIZICE

Clorhidratul de verapamil se prezinta sub forma unei pulberi cristaline albe, fara miros, cu gust amar. Este usor solubil in apa. Punctul de topire este de 140-144°C.

In solutie apoasa prezinta un maxim de absorbtie in UV la l = 278 nm.

PROPRIETATI FARMACOLOGICE

1 Proprietati farmacocinetice

Clorhidratul de verapamil se absoarbe rapid dupa administrare orala, in proportie de 92%. Latenta este de 15-30 min., efectul maxim apare dupa 1-2 ore, iar durata de actiune este de 4-5 ore. Se leaga de proteine in proportie de 90%. Sufera o biotransformare intensa la primul pasaj hepatic.

Dupa administrarea i.v. a clorhidratului de verapamil latenta este de 1-2 minute. O doza de 10 mg administrata i.v. determina concentratii plasmatice de 45-90 mg/ml.

Se elimina urinar 70-90%, iar prin fecale 8-20%. Timpul de injumatatire este de 3-7 ore.

2 Proprietati farmacodinamice

Clorhidratul de verapamil este un blocant al canalelor de calciu (antagonist al calciului) cu efecte deosebite la nivelului nodului sinusal si a nodului atrioventricular.

Canalele de calciu se gasesc in miocard, in muschii netezi si striati, in nodul sinoatrial si atrioventricular (mai putin in restul tesutului excito-conductor). In miocard si in muschii netezi contractia este dependenta de calciul extracelular, in timp ce in muschii scheletici contractia este putin influentata de calciul extracelular. Clorhidratul de verapamil inhiba selectiv intrarea calciului in celule prin canalele voltaj-activate (canale lente de calciu). Efectele sunt evidente la nivelul muschilor netezi (mai ales vasculari, iar dintre acestia cel mai mult cei arteriolari) si miocardului. Se produce vasodilatatie coronariana si cresterea debitului sanguin coronarian, efectul fiind mai slab pe vasele aterosclerotice. Amelioreaza circulatia subepicardica si mai ales pe cea subendocardica. Determina scaderea rezistentei periferice si a tensiunii arteriale. Mareste circulatia cerebrala direct si prin marirea debitului cardiac. Are efect inotrop negativ mai mare decat diltiazemul. Influenteaza putin frecventa cardiaca (rareori creste). Diminua conducerea la nivelul nodului atrio-ventricular si nu influenteaza conducerea intraatriala, infrahisiana si intraventriculara. Aceste efecte duc la scaderea pre- si postsarcinii, la diminuarea travaliului cardiac, la favorizarea ejectiei sistolice si uneori la cresterea debitului cardiac si a aportului de oxigen.

3 Proprietati farmacotoxicologice

Efectele adverse sunt trecatoare si reversibile daca medicamentul este administrat corect. Verapamilul poate produce greturi, gastralgii, constipatie (la 30-40%), cefalee, ameteli, somnolenta, astenie.

In doze mari poate produce bloc atrioventricular de gradul l sau II. In cazul administrarii i.v., foarte rar pot surveni blocuri asistolice complete si poate reduce marcat presiunea sanguina. Doze mari de verapamil pot produce hipotensiune tranzitorie.

In cazul producerii unui stop cardiac, se vor aplica: masaj cardiac si respiratie artificiala. Dupa diagnosticarea electrocardiografica (asistola sau fibrilatie atriala) se aplica imediat masuri corespunzatoare. Blocul atrioventricular de gradul II sau III este diminuat de atropina si izoprenalina; la nevoie se poate aplica o stimulare electrica. Insuficienta cardiaca se compenseaza cu dopamina, dobutamina, glicozide cardiotonice sau calciu. Hipotensiunea marcata se controleaza plasand pacientul in pozitie corespunzatoare; la nevoie se administreaza dopamina, dobutamina sau noradrenalina.

Uneori pot aparea edeme periferice.

Reactiile alergice pot aparea mai ales la administratea i.v.

4 Farmacoterapie

Verapamilul este un medicament de electie in tahicardia supraventriculara. Este util in fibrilatie atriala cu raspuns ventricular rapid (exceptand sindromul WPW), flutter atrial, fibrilatie atriala cu conducere rapida. Este folosit in tratamentul si profilaxia extrasistolelor. Se foloseste in tratamentul anginei pectorale, a anginei vasospastice, a spasmelor coronariene. Este util in perioada postinfarct. Se foloseste in tratamentul hipertensiunii usoare sau medii, cand poate fi mai activ decat propranololul.

5 Farmacoepidemiologie

Tulburari de conducere atrio-ventriculara, boala sinusului (frecventa cardiaca sub 55), insuficienta cardiaca, hipotensiune, bradicardie, soc cardiogen, accidente vasculare acute, intoxicatie digitalica. Contraindicatiile sunt stricte in cazul administrarii i.v.; injectarea se face lent, cu prudenta, avand la dispozitie mijloace de monitorizare cardiocirculatorie si de resuscitare. Nu se administreaza i.v. la bolnavii tratati cu b - adrenolitice sau digitalizati cu tulburari de conducere atrioventriculara. Actiunea deprimanta cardiaca este aditiva pentru verapamil si b - adrenolitice (propranolol) sau alte deprimante ale miocardului (antiaritmice chinidinice). In cazul asocierii verapamilului si propranololului, doza de propranolol se reduce cu 50%; asocierea este contraindicata in cazul bolnavilor cu risc cardiac. Verapamilul determina cresterea nivelului plasmatic al digoxinei; de aceea doza de digoxina trebui redusa cu 40 pana la 50%. In WPW este inactiv. La bolnavii cu episoade combinate de flutter si fibrilatie cu ritm ventricular rapid, verapamilul accentueaza conducerea anterograda si creste riscul de tahicardie ventriculara si fibrilatie. La bolnavii cu disfunctie a nodului sinusal produce bradicardie intensa si asistole. La pacientii cu insuficienta hepatica poate creste durata de actiune si efectul verapamilului. Cimetidina mareste toxicitatea verapamilului, in timp ce rifampicina ii diminua actiunea. Efectele litiului sunt diminuate de verapamil, in timp ce efectele carbamazepinei sunt pronuntate de verapamil. In cazui asocierii cu carbamazepina, doza de carbamazepina se reduce la jumatate. Verapamilul se foloseste in primul trimestru de sarcina numai daca este strict indicat.

6 Farmacografie

Mod de administrare

Oral, in prize la 6-8-12 ore. Doza uzuala pentru adulti este de 240 mg pana la 480 mg/zi. In hipertensiune arteriala usoara sau medie cate 120 mg de 2 ori pe zi (maximum 480 mg/zi). In angina pectorala 80-120 mg x 3/zi. In tahicardie supraventriculara 40-120 mg x 3/zi. Doza pentru sugari si copii mici este de 20 mg x 2-3/zi, iar pentru copii mai mari si varstici este de 40 mg x 2-3/zi.

Calea injectabila este rezervata pentru situatii de urgenta (tahiaritmii supraventriculare cu raspuns ventricular rapid, insuficienta coronariana acuta). In aritmii acute se injecteaza i.v. 0,15 mg/kg. Hipotensiunea ce apare la administrarea i.v. a verapamilului poate fi evitata prin perfuzarea initiala de calciu, care nu modifica efectul inhibitor asupra nodului atrioventricular. La adulti se administreaza 5-10 mg in injectie i.v. lenta (2-5 minute). La pacientii cu tahicardie si crize hipertensive, daca este necesar, se repeta doza dupa 5-10 minute. Perfuzia se prepara cu solutie din fiole si solutie izotonica de clorura de sodiu sau de glucoza. Se perfuzeaza 5-10 mg verapamil pe ora, 25-100 mg pe zi.

Dozele de verapamil pentru administrarea i.v. la copii sunt urmatoarele:

nou-nascuti - 0,75-1 mg;

copii pana la 1 an - 0,75-2 mg;

copii de la 1 la 5 ani - 2-3 mg;

copii de la 6 la 14 ani - 2,5-5 mg.

Marimea dozei depinde de varsta pacientului si de reactia la tratament. Injectarea se face lent, sub monitorizare EKG pana la obtinerea raspunsului terapeutic. In crizele hipertensive, doza initiala pentru copii este de 0,05-0,1 mg/kg corp/ora, in perfuzie i.v. Daca nu este suficient, doza se poate mari de doua sau de mai multe ori. Doza zilnica medie este de 1,5 mg/kg corp.

Produse farmaceutice industriale cu clorhidrat de verapamil

Clorhidratul de verapamil este comercializat sub diverse denumiri apartinand unor firme producatoare diferite. Vom prezenta in continuare specialitatile farmaceutice incluse in Nomenclatorul Ministerului Sanatatii.

Alte specialitati farmaceutice ce contin clorhidrat de verapamil, apartinand unor firme din Germania, nu sunt incluse in Nomenclatorul Ministerului Sanatatii: