 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Alimentatie | Asistenta sociala | Frumusete | Medicina | Medicina veterinara | Retete |
CUPRINS
I. INTRODUCERE
1.1.Actualitatea si importanta studiului.
1.2.Evolutia bolilor cardio-vasculare-infarctul miocardic.
1.3.Date statistice privind frecventa bolilor cardio-vasculare.
1.4.lnfarctul miocardic.Generalitati.
1.4.1 Date de fiziologie si fiziopatologie a circulatiei coronariene.
1.4.2 Etiologia si patogenia inrfarctului de miocard
1.5.Reflectarea temei in literatura de specialitate.
II. FUNDAMENTAREA TEORETICA A CERCETARII
2.1.lpoteza cercetarii
2.2.Motivatia alegerii temei.
2.3.Scopul si obiectivele cercetarii.
2.4.Metode de cercetare utilizate in studiu.
2.4.1. Metoda documentarii teoretice.
2.4.2. Metoda anchetei.
2.4.3. Metoda observatiei.
2.4.4. Metoda de evaluare.
2.4.5. Metoda experimentala.
2.4.6. Metoda inregistrarii,prelucrarii si reprezentarii grafice a datelor.
2.5.Teste si masuratori efectuate.
2.5.1.Teste de explorare utilizate.
2.5.2. Masuratori efectuate.
III. ORGANIZAREA CERCETARII
3.1.Subiecti si locul desfasurarii studiului.
3.2.Prezentarea variabilei independente.
IV. ANALIZA REZULTATELOR INITIALE SI FINALE
4.1.Analiza individuala a subiectilor.
4.2.lnterpretarea statistica a rezultatelor.
CONCLUZII
RECOMANDARI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Motto:
'Veche de cind lumea, terapeutica s-a nascut probabil cu seole in urma, intr-o seara, in mijlocul padurilor primitive, unde striga foamea, frica si dragostea in spaima durerii, in chemarea deznadajduita a fortelor binefacatoare'. Paul Savy
I. INTRODUCERE
1.1. Actualitatea si importanta studiului
Patologia contemporana se caracterizeaza, intre altele, prin frecventa mare a unor boli a caror patogenie este conditionata in mare masura de modul de viata al omului din zilele noastre, cum sunt bolile cardio-vasculare degenerative, bolile de metabolism si dereglarile functionale ale sistemului nervos.
In societatea noastra, a tehnicii si urbanismului, omul este furat si coplesit de multimea preocuparilor intelectuale si de automatizarea diferitelor activitati.
Lipsa de miscare, suprasolicitarea sistemului nervos, abuzul de substante toxice (nicotina,alcool) sunt factori de risc pentru sanatatea omului modern.
Pentru a-i contracara, este necesar ca in viata artificiala pe care si-a creeat-o, el sa-si introduca un program ferm de intoarcere la natura.
Tratamentul recuperator al bolnavilor cu infarct miocardic este un proces complex, care imbina cu succes tehnici medicale de specialitate cu o serie larga de tehnici specifice medicale, ce isi propun sa obtina un optim functional din potentialul restant al bolnavului, cu scopul de a-I reintegra pe deplin in familie, societate si profesie. De asemenea, recuperarea medicala are si un rol profilactic, acela de a preveni complictiile generate de boala. Recuperarea medicala favorizeaza obtinerea unui castig functional suplimentar, prin aplicarea unor metode specifice.
Aplicarea tehnicilor de recuperare trebuie inceputa inca din unitatile spitalicesti in care ajung initial acesti bolnavi si continuata in serviciile de profil recuperator sau in ambulator. Importanta medicinii recuperatorii, ce solicita o activitate complexa de echipa cu participare multidisciplinara, se situeaza la nivel umanitar, social si economic.
1.2. Evolutia bolilor cardiovasculare - infarctul miocardic
Ideea recuperarii fizice a bolnavilor cardio-vasculari nu este noua si ea poate fi intalnita, inclusiv cu argumentele clinice de sustinere,inca in urma cu 200 de ani, cand Heberden relata cazul unui bolnav cu angina pectorala care s-a ameliorat spectaculos prin prestarea unei activitati fizice (taiat lemne).
Practica cardiologica curenta impunea insa pana in urma cu 40-50 de ani, fara diferentiere, repausul fizic tuturor bolnavilor cardiaci.
Din momentul in care bolnavul era depistat ca si cardiac, indiferent de natura afectiunii, dar indeosebi dupa un accident coronarian acut, era considerat invalid, handicapat, atat de el insusi, cat si de anturaj, familie, societate. Aceasta atitudine a fost practic posibila atata timp cat numarul cardiacilor, sau in orice caz, numarul cardiacilor cunoscuti, era redus.
In prima jumatate a secolului nostru si indeosebi la inceputul celei de-a doua jumatati, numarul cardiacilor, si in primul rand al bolnavilor cu cardiopatie ischemica, creste spectacular in tarile dezvoltate economic. Din acest moment problema cardiacului handicapat este o problema care grefeaza sever viata economica si sociala a societatii. Pana in deceniul sase, cel mai raspandit tratament al infarctului miocardic consta in prescrierea a sase saptamani de repaos la pat, aceasta perioada de timp reprezentand dublul de timp necesar insanatosirii miocardului. In acest timp , inactivitatea ducea la o scadere substantiala a capacitatii functionale cardio-vasculare, datorita 'relaxarii' miocardului si a musculaturii scheletului ca si la reducerea reflexelor vasomotorii.
Pionierii reabilitarii cardiace apartin scolii germane prin Reindall (1960), Konig, Roskam si Hellerstein (1965), Naughton (1966), Kellermann, care pun bazele stiintifice ale reabilitarii cardiace de catre grupul de lucru de Recuperare Cardiaca al Societatii internationale de Cardiologie si Biroul European al O.M.S. (working Group 1968).
Trei circumstante au intarziat dezvoltarea reabilitarii cardiale:
- scepticismul medicilor in aprecierea rezultatelor reabilitatii (Rehabilitation 1983);
- dezvoltarea coronarografiei si a tehnicii de by-pass din 1975, si din 1980 a
anginoplastiei si fibrinolizei, care au atras generatiile de cardiologi, in special tineri;
- descoperirea medicamentelor antiischemice (antianginoase) aficare: betablocante, inhibitori de calciu care pot realiza in cateva minute ameliorarea unei crize anginoase echivalenta celei obtinuta prin trei luni de antrenament. Dar daca la antrenament egal, medicamentele produc o mare ameliorare functionala suplimentara si inversul este adevarat: la medicatie egala, antrenamentul provoaca de asemenea, o mare ameliorare functionala complementara (Broustet,Douard, 1995).
Dupa 1960 s-au extins tot mai mult numarul clinicilor pentru tratamentul si recuperarea bolnavilor cardiaci, a fast propagata ideea unei mobilizari cat mai precoce a pacientilor dupa infarctul miocardic acut. La scurt timp dupa aceasta s-a constatat ca anumiti pacienti cu infarct miocardic au o capacitate de efort fizic comparabila cu a unor persoane sanatoase, de aceeasi varsta si sex (Saner).
Numerosi cercetatori au stabilit ca micsorarea capacitatii de efort dupa un infarct miocardic necomplicat este mult mai pregnanta decat cea inregistrata inainte de infarct. Astfel, parerea initiala conform careia dupa un atac coronarian un pacient devine neaparat invalid psihic si fizic, este inexacta.
Pana in 1970 reabilitarea cardiaca consta in principal in antrenamentul aerobic si in ingrijirea acordata in scopul reintegrarii profesionale.
Dupa 1970 se observa o diversificare a aspectelor in ceea ce priveste reabilitarea cardiaca; au fast dezvoltate noi metode de ingrijire a bolnavilor si a fost subliniata necesitatea lucrului in echipa.
1.3.Date statistice privind frecventa bolilor cardiovasculare
De peste 50 de ani, bolile
cardio-vasculare sunt principala cauza de mortalitate la toate grupele de
varsta ale populatiei active(adulte) in S.U.A. si Europa. Daca in Marea Britanie bolile
cardio-vasculare reprezinta 26% din totalul deceselor, in
In Romania mortalitatea prin boli
cardio-vasculare a crescut de la 105 decese la 100.000 locuitori in 1984, la
153 decese la 100.000 locuitori in
Comparativ cu alte tari din Europa, situtia se prezinta astfel: tarile est-europene au o mortalitate cardio-vasculara mult mai mare decat cele vest-europene (aproape dubla); cele mai mici rate ale mortalitatii cardio-vasculare au fost inregistrate in Franta si cele mai mari in Romania, Ungaria, Bulgaria, Cehia si Siovacia. Daca adaugam la aceste date statistice pe cele legate de cost, vom avea conturata dimensiunea problematicii bolilor cardio-vasculare. Astfel, In S.U.A., costul anual al ingrijirii cardiopatiei ischemice este de -120 miliarde dolari, iar bugete asemanator de generoase sunt comunicare de majoritatea tarilor vest-europene.
1.4. Infarctul miocardic. Generalitati
1.4.1 Date de fiziologie si fiziopatologie a circulatiei coronariene.
Miocardul fiind un organ cu regim de activitate continua, necesita o deosebita asigurare a aportului de oxigen pe cale sanguina, irigarea miocardului se face prin arterele coronare.
Ele isi au originea la nivelul ostiilor coronariene drept si stang, care se gasesc in sinusurile Valsalva corespunzatoare ale arterei aorte.Arterele coronare inconjura inima ca o coroana, de unde si numele.
Ramurile principale ale arterelor coronare sunt artera coronara stanga care se divide in artera circumflexa stanga si descendenta anterioara stanga si artera coronara dreapta. Ca orice artera coronarele sunt constituite din trei tunici:adventicea, media si intima. Coronarele au o dubla inervatie -senzitiva si vasomotorie- provenind din sistemul vagal.
Spre deosebire de muschiul scheletic care extrege in repaus 30% din oxigenul pe care il ofera fluxul sanguin, ajungand in efort la 70%, miocardul, care este dependent de metabolismul aerobic, extrage in repaus 75% iar in efort pana la 85%.
Circulatia coronariana are deci, rolul primordial in ceea ce priveste adaptarea aportului de oxigenla necesitatile miocardului.
Debitul coronarian este influientat de urmatorii factori :
presiunea de perfuzie si diferenta de presiune de-a lungul patului coronarian
rezistenta opusa de coronare, capilare si vene
tensiunea peretilor ventriculari
vascozitatea sangelui
De la o anumita varsta aproape toate inimile prezinta un grad de ateroscleeroza a coronarelor fara ca acesta sa aiba neaparat o expresie clinica.Pentru patologia cardiaca nu prezinta importanta modificarea peretelui arterelor coronare in sine, ci masura in care acestea influenteaza irigarea miocardului
Definitie: infarctul miocardie este un sindrom clinic provocat de neeroza aeuta de origine isehemiea a unei portiuni din miocard.
Cauza neerozei este obstruetia brusea a unei artere eoronare eu oprirea sau redueerea masiva a fluxului sangvin In teritoriul mioeardie irigat de artera respeetiva.
1.4.2 Etiologia si patogenia infarctului de miocard
Cauza principala (90 - 95%) este ateroseleroza. Mai rar intervin: embolii, coronarite reumatice, aortite luetice. In general apar la barbti trecuti de 40 de ani, cu istorie de angina pectorala in ultimele luni sau ani. Bolnavii sunt de obicei sedentari, obezi, mari fumatori, suprasolicitati psihic, prezentand hipercolesterolemie, diabet sau hipertensiune arteriala. De obieei, in antecedentele personale sau familiale exista aceidente vasculare cerebrale, cardiopatii ischemice sau arterite ale membrelor pelvine.
Poate aparea insa si la persoane fara antecedente coronariene.(Fig.2)
Fig.2
Fiziopatologie: spre deosebire de angina pectorala in care dezechilibrul brusc dintre necesitatile miocardului si posibiliatile coronarelor este trecator (efort, emotii), In infarctul miocardic dezechilibrul este important si prelungit.
Anatomie patologica: leziunea specifica este necroza miocardului, care apare fie in urma ocluziei acute si complete a unei artere coronare prin tromboza, fie - mai rar datorita hemoragiei peretelui arterei coronare sau ramolirii unei placi de aterom. Localizarea cea mai frecventa a infarctului miocardic o reprezinta ventriculul stang si septul interventricular.
Simptome: in evolutia infarctului miocardic se deosebesc: o perioada prodro-mala, una de debut, de stare si de convalescenta
Perioada prodromala preceda cu, uneori, cateva zile instalarea infarctului si se caracterizeaza prin accentuarea intensitatii, duratei si frecventei acceselor dureroase la un vechi anginos sau prin aparitia - la un bolnav fara antecedente anginoase - a unor accese de angina pectorala de efort, de mare intensitate. De cele mai multe ori, perioada prodromala lipseste, debutul fiind bruse, brutal, adeseori in repaus sau somn.
Rareori apare dupa efort, o emotie puternica, o masa copioasa, o hemoragie severa, o tahicardie paroxistica.
Perioada de debut dureaza 3-5 zile si este cea mai critica, datorita mortalitatii mari si complicatiilor numeroase si grave. Durerea, hipotensiunea si febra sunt semnele clinice esentiale. Durerea este simptomul cel mai caracteristic. Caracterul, sediul si iradierea sunt similare durerii anginoase, dar intensitatea este neobisnuit de mare, dureaza mai multe ore si uneori chiar zile, se insoteste de o stare de mare anxietate, agitatie, zbucium si senzatia de moarte iminenta. Nu se calmeaza prin repaus si nitrati, dar cedeaza la opiacee.
Uneori apar si semne de insuficienta ventriculara stanga (dispnee, edem pulmonar acut, galop, puis alternant, marire a cordului, suflu sistolic la varful inimii), mai rar de insuficienta cardiaca globala. Frecvent se constata hipotensiune arteriala si, uneori, soc cardiogen, la inceput compensat (tahicardie, cianoza unghiala, oligurie), mai tarziu decompensat (prabusire a tensiunii arteriale, puis mic, apatie, anurie).
Febra, de obicei moderata, apare la 24 - 48 de ore dupa debut si dureaza 8-10 zile. Examenul fizic al cordului evidentiaza uneori zgomote cardiace surde, suflu sistolic, galop si frecatura pericardica, iar examenul general: dureri epigastrice, greturi, varsaturi, eructatii, constipatie.
Convalescenta incepe dupa 5-6 saptamani si se caracterizeaza, anatomic, prin formarea unei cicatrice fibroase, iar clinic, prin restabilirea lenta a capacitatii de munca.
Complicatiile infarctului miocardic sunt numeroase si grave, in perioada de debut pe langa manifestarile de insuficienta cardio-circulatorie pot aparea diferite tulburari grave de ritm si de conducere (fibrilatie atriala, flutter, blocuri etc), inclusiv moartea subita. In perioada de stare se pot intalni ruptura inimii, complicatii tromboembolice (in special pulmonare si cerebrale), tulburari de ritm si de conducere, iar in perioada de convalescenta apar anevrisme cardiace, nevroze anxioase si depresive, diferite sindroame dureroase.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe durere (violenta, prelungita si neinfluentata de nitroglicerina), modificarile ECG (necroza, ischemie, leziune) si cresterea enzimelor serice. Diagnosticul de infarct miocardic este sigur cand doua dintre cele trei elemente sunt prezente si probabil cand durerea este tipica, chiar daca celelalte doua elemente sunt absente. Localizarea epigastrica a durerii preteaza la confuzii. Anevrismul disecant al aortei, pericardita acuta exsudativa, cu debut brusc, pneumotoraxul spontan, infarctul pulmonar stang, embolia pulmonara pot crea dificultati diagnostice. Celelalte cardiopatii ischemice dureroase se elimina prin ECG.
Factorii de risc major sunt: cresterea lipidelor serice, hipertensiunea arteriala, diabetul, fumatul.Alti factori de risc sunt varsta, ereditatea, sedentarismul, stressful.
Tratamentul medical al infarctului miocardic are urmatoarele obiective:
Calmarea durerii si anxietatii
Prevenirea aritmiilor ventriculare
Limitarea zonei de necroza
Prevenirea complicatiilor tromboembolice
Tratamentul chirurgical in scopul revascularizarii miocardului
Mobilizarea precoce si reabilitarea bolnavilor prin antrenament fizic
Scopul reabilitarii presupune:
Restabilirea autoancrederii bolnavului in ceea ce priveste efortul fizic;
Cresterea performantelor fizice pentru a adduce pacientul la ocupatia avuta anterior;
Restabilirea vietii sociale;
Reducerea morbiditatii si mortalitatii;
Cand ne propunem introducerea exercitiului fizic in tratamentul complex al coronarienilor, trebuie avut in vedere ca el va actiona pe fondul unei bolicronice cu tendinta evolutivamai mult sau mai putin lenta.Trebuie deci ajustat periodic, in functie de modificarile constatate la examenul clinic si functional.
Sunt cunoscute efectele antrenamentului fizic la persoanele sanatoase, dar sedentare:
Cresterea debitului cardiac, atat prin cresterea intoarcerii venoase, cat si prin cresterea fortei de contractie a miocardului;
Antrenarea unor modificari importante la nivelul musculaturii scheletice: cresterea fluxului sanguin muscular, cresterea capacitatii oxidative a muschiului prin cresterea masei mitocondriale, cresterea capacitatii aerobice maxime (V02 max);
Modificari la nivelul tonusului simpatic (scade) si vagal (creste), pre cum si o scadere a nivelului catecolaminelor;
Scaderea riscului trombogenetic prin activarea fibrinolizei si scaderea activitatii plachetare;
Scaderea dublului produs (TA x F.C.), dovada a scaderii consumului de oxigen. Se inregistreaza o scadere a frecventei cardiace de repaus, dar si a ratei de crestere a pulsului in efort, scade rezistenta periferica si consecutiv tensiunea arteriala din timpul efortului;
Ameliorarea metabolismul muscular si cresterea capacitatii de efort
Influentarea benefica a factorilor de risc cardiovasculari: scaderea lipidelor si catecolaminelor, cresterea HDL-colesterolului, scaderea tesutului adipos, efect antistress.
Mecanismele prin care se obtin efectele favorabile ale antrenamentului fizic asupra cordului ischemic sunt:
1. Cresterea economiei functionale a aparatului locomotor datorita imbunatatirii fortei musculare si abilitatii motrice, avand ca rezultat micsorarea consumului de oxigen in musculatura scheletica si solicitarea mai mica a cordului.
2. Dezvoltarea circulatiei colaterale. Colateralele sunt anastomoze interarteriale, care exista congenital. Dezvoltarea acestor vase se face in mai multe stadii si este diferita, functie de localizare. Colateralele subendocardice raman in acest stadiu, iar cele subepicardice se dezvolta mai departe pana la stadiul unei mici artere cu perete normal.
Aceste anastomoze se pot deschide la necesitate sau dupa stimulare. Tehnicile moderne de investigare pun in evidenta prezenta circulatiei colaterale in situatia unei stenozari mai mari de 75% a unui trunchi coronarian si cand acest proces este lent.
Circulatia colaterala este favorizata de factori fizici si biochimici.
Factorul fizic determinant este gradientul de presiune de o parte si de alta a zonei stenozate.
Factorul biochimic este reprezentat de hipoxia locala rezultata din discrepanta intre necesitatea si aportul de oxigen. In cadrul antrenamentului fizic, hipoxia miocardica locala poate fi considerata ca stimul pentru dezvoltarea circulatiei colaterale, protejandu-l pe individ de o eventuala recidiva.
3.Micsorarea necesitatii de oxigen a miocardului este mecanismul prin care antrenamentul fizic duce la marirea tolerantei la efort a coronarienilor. Exercitiul fizic duce la temperarea sindromului hiperkinetic, la cresterea diferentei arterio-venoase prin marirea capacitatii oxidative la nivelul musculaturii scheletice si la scaderea fluxului sanguin in muschi. Spre deosebire de sedentari, care au o contractie izometrica scurta si frecventa cardiaca mare, cei antrenati beneficiaza de un comportament anti-adrenergic sub aspect cronotropic scaderea frecventei cardiace si inotropic (prelungirea contractiei si a perioadei de ejectie). Extractia de potasiu din muschiul scheletic in timpul efortului si trecerea lui in circuitul sanguin favorizeaza cresterea concentractiei acestui ion protector in miocardul persoanelor antrenate.
4.Marirea extractiei de oxigen are drept efect solicitarea unui debit circulator mai mic in efort, ceea ce duce la solicitarea mai mica a cordului. Marirea extractiei de oxigen in muschiul antrenat se realizeaza prin cresterea numarului de capilare, cresterea numarului de mitocondrii si a capacitatii enzimelor oxidative.
5.Mododificari ale coagulari la omul sanatos se formeaza cantitati mici de fibrina, care sunt distruse de sistemul fibrinolitic.
La bolnavii cu ateroscleroza exista o insuficienta a acestui sistem si excesul de fibrina poate fi incorporat in peretele vascular ca trombi intramurali, contribuind la formarea placilor de aterom. Efortul fizic mareste activitatea fibrinolitica, intervenind in raportul coagulare-fibrinoliza.
Testarea la efort. Este obligatorie pentru fiecare bolnav cardio-vascular care urmeaza sa fie supus unui program de recuperare prin exercitii fizice. Ea consta in inscrierea electrocardiogramei de repaos, in timpul unui efort fizic (bicicleta ergometrica, covor rulant, scarita Master) si dupa efort.
Testul de efort se face dimineata pe nemancate si cu intreruperea prealabila a medicatiei. Echipamentul pacientului trebuie sa fie lejer.
Se incepe, in cazul bicicletei ergometrice, cu 25W si se creste efortul in trepte, din 25 in 25W. Se masoara tensiunea arteriala si frecventa cardiaca in repaos si apoi in minutul 3 al fiecarei trepte (durata unei trepte este de 5 minute).Dupa terminarea efortului se continua pedalarea la nivel zero timp de 1-2 minute. Se face o noua inregistrare electrocardiografica la 3 si 10 minute de la incetarea efortului cu masurarea "TA" si "FC". Intensitatea efortului, dupa cum am aratat, se masoara in Watti sau Meti. MET-ul reprezinta cheltuiala de energie necesara acoperirii nevoilor organismului in repaos.
1 MET=:1 ,2cal/min sau 3,5ml O2/min/kg corp 1 Watt =6kg m/min
1kg m/min = 1,78ml O2.
Oprirea testului de efort se face in urmatoarele conditii:
- atingerea consumului de O2 sau a frecventei cardiace dorite (in functie de testa rea maximala sau submaximala);
- cresterea presiunii arteriale sistolice peste 220-
- aparitia unor simptome ce determina sistarea efortului: paloare, transpiratie, tulburari neuropsihice, angina pectorala, dispnee;
- subdenivelarea segmentului 'ST' mai mult de 4mm'
- aritmii:ESV (extrasistole ventriculare) multiforme, frecvente, tahicardie paroxistica
ventriculara sau supraventriculara, bloc AV gr.11 (atrio-ventricular);
- imposibilitatea cresterii presiunii arteriale ca urmare a efortului;
- claudicatie intermitenta;
- incapacitatea fizica de a continua efortul.
Contraindicatiile testarii la efort:
- insuficienta cardiaca manifestata;
- angina severa;
- anevnsm;
- HTA severa;
- fibrilatie arteriala cu AV (alura ventriculara) mare;
- bloc AV gr.II-IIl;
- boli infectioase.
Este permisa testarea cu luarea unor masuri de precautie adecvate in cazurile de :
-fibrilatie arteriala sau flutter AV moderata;
- extrasistole ventriculare frecvente;
- bloc de ramura stanga;
- sindrom WPW (Wolf-Parkinson-White);
- boli metabolice.
Desi riscul unei testari la efort este relativ mica, el va fi efectuat in prezenta medicului cardiolog si dispunand de o dotare corespunzatoare: medicatie de urgenta, oxigen, defibrilator.
In urma datelor obtinute la testarea la efort, pacientii vor fi incadrati intr-una din cele doua categorii: puternici si slabi, respective tipului I si II.
Dupa acesta s-a stabilit, pe baza experimentului clinic si a testarii la efort indicatia pentru antrenamentul fizic, este necesar sa trezim interesul si dorinta bolnavului pentru exercitiile fizice, sa-i creem conditii pentru ca el sa Ie execute cu placere.
Programul trebuie sa vizeze intensificarea dozata a schimburilor metabolice, intensificarea activitatii sistemului de transport al oxigenului in vederea solicitarii dozate a cordului, marirea fortei si rezistentei grupelor musculare ale membrelor si trunchiului, imbunatatirea coordonarii in executarea diferitelor acte motrice.
Aceste efecte se obtin prin: gimnastica, mers, alergare, elemente de sport fara caracter competitional. Alegerea exercittilor pentru fiecare bolnav in parte trebuie sa se faca tinand cont de datele obtinute la testare, de experienta motrica, precum si de afectiunile asociate.
Dupa ce se ajunge la o cunoastere complexa a particularitatilor de adaptare la efort a bolnavului, se poate trece la executarea la domiciliu a unora dintre sedintele de antrenament, pentru ca, dupa 3-6 luni sub supraveghere, bolnavul sa execute intregul program de antrenament , prezentandu-se periodic la examenul clinic functional.
Pacientii cu toleranta buna la efort (70-100W) pot fi antrenati in grup dupa o perioada initiala de lucru individual.
Atunci cand intervin modificari in simptomatologia clinica si electrografica bolnavului, este necesara reevaluarea capacitatii sale de efort si reluarea antrenamentului supravegheat.
Principiile aplicarii kinetoterapiei in afectiunile coronariene
Pentru ca antrenamentul fizic sa fie eficient, el trebuie aplicat respectand o anumita metodica si anumite principii.
Principiile generale ale kinetoterapiei cardio-vasculare sunt:
primo non nocere;
2.principiul lipsei de specificitate; in sensul ca exercitiul fizic are influente favorabile atat asupra aparatului cardio-vascular, respirator, digestiv, cat si asupra celorlalte aparate si sisteme, asupra organismului in totalitate.
3.principiul gradarii efortului; in sensul introducerii treptate in regimul de miscare al bolnavului a diverselor exercitii fizice cu dificultate sporita si marirea treptata a duratei de aplicare a acestora. Se ia in consideratie stadiul de boala, starea generala si varsta pacientului;
4.principiul individualizarii efortulul; tinandu-se cont de diagnostic, varsta, trecutul patologic al pacientului si gradul de antrenament;
5.principiul terapiei eficiente; in sensul ca subdozajul sau supradozajul pot determina efecte nefavorabile;
6.principiul colaborarii; in sensul obtinerii acordului deplin al pacientului asupra efectuarii tratamentului kinetoterapic. Pentru a-i ridica moralul si a obtine totala lui adeziune se vor folosi exemple concrete, prezentand cardiacilor rezultatele bune obtinute in cazuri similare sau chiar stabilirea contactului dintre cardiacii care au beneficiat de antrenament fizic si noii pacienti.
Proceduri kinetoterapice
Modalitatile de utilizare a exercitiului fizic pentru recuperarea bolnavilor cardiaci sunt multiple. Dintre acestea cele mai importante sunt: mersul, alergarea, cura de teren, jocurile sportive si mai ales gimnastica medicala.
Gimnastica medicala este recomandata in tratamentul principalelor afectiuni cardiovasculare: angina pectorala, infarctul de miocard, hipertensiunea arterialaa valvulopatii.
Exercitiile de gimnastica pot fi adaptate mai usor, mai bine si mai repede cerintelor si particularitatilor determinate de afectiunea cardiaca, sexul si varsta pacientului. Locul de dessurare a programului poate fi sala de gimnastica dintr-o unitate spitaliceasca de profil sau domiciliul acestuia.
Exercitiile trebuie sa fie dinamice, practicate in conditii de buna oxigenare a mediului ambiant. Ele vor fi insotite de respiratii ritmice; blocarea respiratiei, determina cresterea presiunii intratoracice, blodind intoarcerea venoasa prin vena cava superioara, astfel incat debitul cardiac scade. Vor fi evitate eforturile izometrice prelungite deoarece cresc tensiunea arteriala si frecventa cardiaca. Se recomanda contractiile intermediare. Efortul trebuie sa fie suficient de intens, fara a declansa efecte secundare periculoase. Se lucreaza cu 70-80% din capacitatea maxima de efort a individului, stabilita cu ocazia testarii. Consumul de oxigen trebuie sa fie mai mic decat cel atins la testul de efort si se calculeaza prin formula:
MVO2=I.T.T. sau MVO2=[(0.14*F.C.*T.A.S.)/100 ]-6.3.
Frecventa cardiaca minima trebuie sa reprezinte 60% din valoarea ei maxima obtinuta la testul de efort. In eventualitatea aparitiei unui fenomen nedorit se noteaza pulsul din momentul respectiv, el devenind astfel limita frecventei cardiace.
Durata
unei sedinte este de aproximativ 30 minute si cuprinde trei
parti: aproximativ 5 minute incalzirea, 20 minute efortul fizic
propriu-zis si 5 minute revenirea treptata la parametrii
initiali. Revenirea lenta din ultima parte a sedintei se
face in scopul prevenirii hipotensiunii arteriale. Ea se explica prin
aceea ca in momentul opririi bruste a efortului, pompa musculara
isi inceteaza activitatea, dar vasodilatatia creata nu
dispare imediat. Lipsa unei intoarceri venoase adecvate determina un
dezechilibru in mentinerea
Antrenamentul fizic poate fi continuu, vizand rezistenta, sau discontinuu, vizand forta. Coronarienii trebuie sa beneficieze la inceput de eforturi intermitente si apoi scurtand pauzele sa se ajunga la efectuarea unui antrenament fizic continuu.
Frecventa optima a sedintelor de gimnasitca este de trei ori pe saptamana. La 3 si respectiv 6 luni se face o noua testare la efort pentru reevaluarea si aprecierea rezultatelor.
Continutul
programului de gimnastica trebuie sa cuprinda exercitii
libere ale tuturor segmentelor in scopul mentinerii sau dezvoltarii
mobilitatii articulare, exercitii analitice pentru tonifiere
musculara generala cu accent pe regiunile deficitare. Se pot folosi
haltere cu greutati progresive de la 0,5 la 3-
In continuarea sedintei de gimnastica medicala, pacientii, care au indicatii in acest sens pot urma un antrenament de rezistenta, utilizand in acest scop bicicleta ergometrica. Ea permite o dozare riguroasa a efortului si supravegherea clinica, eventual electrocardiografica a bolnavului.
Pentru coronarieni este recomandat 'antrenamentul cu intervale', el constand in reprize de 2-3 minute de efort cu intensitate de 70-85% din intensitatea efortului maxim tolerat, alternate cu 2-3 minute cu intensitate de 50-60%.Durata totala a perioadelor de efort intens poate fi de pana la 30 minute.
1.5. Reflectarea temei in literatura de specialitate
Recuperarea medicala este indiscutabil de apartenenta pluridisciplinara si este bine stiut faptul ca pe langa unitatile cardiologice care ne stau astazi la dispozitie si care se ocupa de diagnosticarea si tratarea bolilor cardio-vasculare acute, sunt necesare dotari auxiliare care sa se ocupe in principal de urmarirea evolutiei afectiunii cardiace, de calitatea, continuitatea si aspectele multidimensionale ale supravegherii pacientilor cu boli cronice de inima. Aceste persoane si institutii vor tine sub observatie pacientii si Ie vor da ingrijiri in fiecare faza din evolutia bolii, exceptand cazurile in care acestia au nevoie de un tratament intensiv sau de o interventie. O astfel de unitate de reabilitare are nevoie, in afara de unitatatea cardiologica, de urmatoarele elemente: serviciul de informatii si consultatii privind regimul alimentar, intretinerea conditiei fizice; acordarea de sprijin psihologic; adoptarea unor reguli de viata adecvate. Aceasta intelegere comprehensiva a reabilitarii cardiace presupune, dupa cum s-a mentionat mai sus, o conlucrare interdisciplinara si un sprijin tehnologic de amploare, pentru ca atat pacientii cu stare relativ buna, care necesita doar urmarire si control preventive, cat si pacientii grav bolnavi (candidati la un transplant cardiac) sa poata fi ajutati.
II.FUNDAMENTAREA TEORETICA A CERCETARII
2.1. Ipoteza cercetarii
In cercetarea efectuata am pornit de la premisa ca, in tratamentul recuperator al bolnavului cu infarct miocardic, masurile adoptate trebuie sa vizeze, in general, stilul de viata al pacientului urmarind:
- evitarea situatiilor stresante, a emotiilor indelungate, a oboselii prelungite si exagerate;
- reconsiderarea atitudinii fata de abuzul de medicamente, alcool, cafea;
- renuntarea completa si definitiva la fumat-sfatul 'imperativ' adresat pacientului
fumator de catre medic de a renunta la fumat este foarte propice in momentul diagnosticarii infarctului, cand impactul afectiunii asupra pacientului este major;
- respectarea recomandarilor dietetice, in special cele referitoare la aportul scazut de colesterol (din oua, produse lactate, organe, carne);
-reducerea din alimentatie a grasimilor saturate si folosirea de uleiuri vegetale care nu contin colesterol (uleiuri din plante si samburi de plante);
- scaderea in greutate la obezi-atingerea si mentinerea greutatii ideale;
- imbunatatirea generala a conditiei fizice si prin aceasta, crearea starii de comfort si a increderii in sine, imbunatatirea capacitatii functionale, o mai usoara adaptare psiho-sociala, ca si indepartarea fricii si a tendintelor spre stari depresive;
- reducerea tensiunii arteriale;
- controlul glicemic optim la diabetici.
Date fiind aceste aspecte, pentru cercetarea de fata s-a formulat urmatoarea ipoteza:
Daca antrenamentul fizic este sustinut, progresiv, supravegheat, aplicat dupa o anumita metodica si respectand anumite principii, se poate determina ameliorarea afectiunii initiale, o recuperare cat mai buna si o reintegrare socio-profesionala adecvata.
2.2. Motivatia alegerii temei
Sentimentul reusitei in
viata depinde mult de fiecare dintre noi, de propriul simt al
valorilor, al obiectivelor ce trebuie urmarite. Mai multe 'drumuri duc
Majoritatea cercetarilor au demonstrat ca lipsa de miscare determina o crestere a mortalitatii in randul bolnavilor coronarieni, fie prin infarct miocardic, fie prin moarte subita.
'Omul are varsta arterelor sale' afirma pe buna dreptatea Sydenham, vrand prin aceasta sa sublinieze importanta fenomenelor degenerative vasculare in aprecierea varstei biologice.
Practicantii consecventi ai diferitelor forme de miscare (mers, jogging, practicarea unor sporturi) au in general o stare de sanatate cardiovasculara mai buna decat persoanle sedentare.
Pe de alta parte insa, influenta exercitiului fizic asupra cordului este variabila, depinzand de starea de sanatate a inimii si a vaselor sanguine. In general, cand la nivelul acestora exista deja fenomene degenerative ireversibile, avansate, utilizarea miscarii fizice ca mijloc de ameliorare a starii de sanatate devine prudenta, iar uneori, in cazurile severe, chiar periculoasa.
In mod plastic, scriitorul roman D. Botez, facea referitor la aceasta, urmatoarea remarca: 'ce tragic si inutil regretul intelectualului sedentar si comod, cand la o anumita varsta incepe a simti scleroza si cand, voind sa recupereze timpul ireversibil, incearca prea tarziu sa practice, cat de cat, sport'.
Antrenamentul fizic sustinut, corect dozat si supravegheat, contribuie la cresterea capacitatii de efort a organismului, reducand riscul complicatiilor si diminuand teama de aparitie a durerii precordiale.
Calitatea vietii trebuie vazuta ca o parte foarte importanta in contextul infarctului miocardic, dar si alte elemente pot juca, de asemeni, un rol important: profilul psihologic al bolii, subiectivitatea cu care bolnavul inregistreaza gravitatea bolii, care adesea nu corespunde cu aprecierea medicului, capacitatea revenirii la munca sau alte activitati de ocupare a timpului liber.
Desi au trecut printr-o experienta dramatica, majoritatea pacientilor cu infarct miocardic, nu doresc sa isi schimbe stilul de viata; ei continua sa manance ceea ce Ie face placere si evita exercitiile fizice obositoare. Cu timpul devin supraponderali si diabetici, ceea ce Ie creste mai mult riscul. Majoritatea reiau fumatul la intervale variabile dupa evenimentul coronarian. Pacientii de varsta medie nu sunt ingrijorati de perspectiva de a trai cu doi sau trei ani mai putin, ci mai degraba de calitatea scazuta a vietii.
Acei bolnavi care au inceput sa-si modifice obiceiurile sunt foarte vulnerabili si instabili, iar faza de mentinere dupa aceste schimbari necesita atentie speciala pentru a preveni renun~arile.
Programele de reabilitate cardiaca supravegheate in centre de recuperare au perspective mai bune de a realiza aderenta la modificarea stilului de viata, succesul programului depinzand de motivatia pacientului si de incurajarea si sfatul medicului.
Cunoscand importanta foarte mare a bolilor cardiovasculare si in principal a infarctului miocardic, atat pentru pacienti cat si pentru familiile acestora si tinand cont de consecintele grave socio-economice (datorate, in special, invaliditatii precoce sau tardive) mi-am propus sa studiez avantajele introducerii bolnavului cu infarct miocardic intr-un program de reabilitare fizica supravegheat, urmarind in mod deosebit, evolutia celor mai importanti parametri functionali.
2.3. Scopul si obiectivele cercetarii
Scopul major al cercetarii meIe este acela de a evidentia faptul ca includerea in timp util al bolnavului cu infarct miocardic intr-un program coreet de miscare, determina efecte favorabile atat pe plan fizic, cat si pe plan psihic.
Consecutiv acestui deziderat, mi-am propus sa urmaresc evolutia principalilor indici de eficienta in tratamentul recuperator al bolnavului cu infarct miocardic:
- ameliorarea simptomatologiei clinice;
- scaderea dublului produs (T.A. x F.G.), dovada a scaderii consumului de oxigen a miocardului;
-evolutia fractiei de ejectie.
Obiectivele cercetarii
1.Stabilirea celor mai bune modalitati de refacere a capacitatii generale de efort a bolnavilor coronarieni;
2.Folosirea mijloacelor kinetoterapiei in scopul cresterii duratei si calitatii vietii;
3.Alcatuirea unor programe de antrenament fizic eficiente, contribuind prin aceasta la diminuarea costului ingrijirii medicale, atat prin scurtarea timpului de tratament, cat si prin reducerea utilizarii medicamentelor;
4.Reintegrarea socio-profesionala rapida;
5.lmbogatirea experientei in domeniu prin rezultate proprii obtinute.
Obiectivele kinetoterapiei
1.Ameliorarea activitatii cordului, prin scaderea frecventei cardiace de repaus si efort, a travaliului cardiac, a consumului de oxigen, a sistolei si diastolei de repaos si efort.
2.Cresterea fortei de contractie a miocardului.
3.Scaderea rezistentei periferice, ameliorarea elasticitatii vaselor.
4.Imbunatatirea oxigenarii sangelui la nivelul plamanului, cresterea coeficientului de utilizare a oxigenului de catre tesuturi.
5.Stimularea metabolismului in general si a metabolismului digestiv in special.
6.Combaterea fenomenelor de de staza in diferite regiuni ale corpului.
7.lnfluentarea circulatiei coronariene si prevenirea infarctului
Aceste obiective au fost permanent adaptate in functie de etapa de recuperare si s-au materializat printr-un program complex care a cuprins: gimnastica medicala, antrenamentul de rezistenta, cura de teren, inotul terapeutic.
2.4. Metode de cercetare utilizate in studiu
2.4.1.Metoda documentarii teoretice
In cercetare, documentarea este o activitate indispensabila, fiind in primul rand individuala, apartinand fiecarui specialist in parte, care trebuie sa cunoasca atat fondul de baza al disciplinei, cat si datele noi si in continua dinamica pe care Ie furnizeaza monografiile si publicatiile periodice.
Am folosit ca elemente de documentare materiale de specialitate publicate atat in tara cat si in strainatate.
Pe baza acestora si a cazuisticii din Clinica de Recuperare Cardio-pulmonara am intocmit fise si protocoale de lucru specifice esantionului de pacienti selectati.
2.4.2.Metoda anchetei
Metoda anchetei are o foarte mare importanta in obtinerea informatiilor necesare pentru instituirea tratamentului recuperator. Am utilizat metoda anchetei pentru a intocmi anamneza, in care se regasesc conditiile si cauzele care au dus la aparitia bolii, cunoasterea pacientilor si dinamica evolutiei lor.
2.4.3.Metoda observatiei
Prin definitie observatia este un proces in care are loc contemplarea intentionata a unui subiect, fenomen sau proces, utilizata cu scopul de a culege date concrete. Am utilizat observarea directa, intamplatoare a pacientilor, in conditii specifice, urmarind starea aparatului respirator (frecventa respiratorie, dispneea), a aparatului cardiovascular (frecventa cardiaca, tensiunea arteriala), a sistemului nervos, orientarea spatiotemporala. Prin observare sistematica, organizata am urmarit aceleasi aspecte, doar in timpul programului kinetic. Prin metoda observatiei am mai urmarit modul cum se implica pacientul in executia exercitiilor, precum si reactivitatea psihica a acestuia la tratament.
2.4.4.Metoda de evaluare
Evaluarea este procesul prin care se apreciaza evolutia pacientului pe baza prelucrarii statistice a datelor obtinute.
2.4.5.Metoda experimentala
Este o metoda de cercetare in care cercetatorul provoaca, in mod intentionat si in conditii spatio-temporale specifice, bine definite, fenomenul pe care vrea sa-I studieze in vederea realizarii unor objective constient si precis stabilite.
In aceasta lucrare am folosit experimentul de verificare a ipotezei formulate, care presupune ca prin antrenament fizic sustinut, metodic dozat, putem influenta si imbunatati capacitatea functionala a organismului .
2.4.6.Metoda inregistrarii, prelucrarii si reprezentarii grafice a datelor
Cazurile alese au fost studiate separat, intocmindu-se fise individuale de tratament, in care am stabilit obiectivele generale, obiectivele fiecarei etape, metodele si mijloacele utilizate, observatiile constatate, recomandarile de tratament ulterior si rezultatele obtinute. Tratamentul kinetoterapeutic a fost aplicat diferentiat in functie de: stadiul afectiunii, varsta, afectiuni asociate.
Pentru sustinerea interpretarii datelor obtinute in urma testelor, am folosit reprezentarea grafica.
2.5. Teste si masuratori efectuate
2.5.1 Teste de explorare utilizate
Testele au fost utilizate in scopul evidentierii evolutiei subiectilor cuprinsi in lotul de cercetare si au constat din:
Teste biologice de apreciere a eficientei tratamentului medicamentos si kinetic: colesterol, lipide, trigliceride, acid uric, hematocrit, glicemie, ionograma, T.G.O., uree, fibrinogen.
Teste de efort pentru urmarirea adaptarii organismului la efort: pedalare pe cicloergometru, urcatul si coboratul scarilor.
2.5.2. Masuratori efectuate
Cercetarea stiintifica este un demers care urmareste obiectivarea tuturor momentelor sale, conditia obiectivarii fiind masurarea diferitilor parametri ai subiectilor supusi cercetarii.
Masuratorile efectuate au dus la determinarea greutatii si a taliei, valorii tensiunii arteriale, a frecventei cardiace, determinarea indicelui de masa corporala (I.M.C.) si a traseelor electrocardiografice in diferite etape ale evolutiei bolii.
III. ORGANIZAREA CERCETARII
3.1. Subiecli si locul desfasurarii studiului
Programul de reabilitare cardiaca specific etapei a doua s-a desfasurat in sala de kinetoterapie a Clinicii Cardio-pulmonare a Spitalului Clinic de Recuperare lasi.
Incaperea este spatioasa, oferind posibilitatea terapiei de grup, cu luminozitatea si temperatura adecvata. Este dotata cu oglinzi necesare autocontrolului, cu obiecte si aparate specifice: bastoane, saci cu nisip de diverse greutati, mingi medicale, gantere, scara fixa, bicicleta ergometrica cu posibilitati de monitorizare a antrenamentului de rezistenta. Dimenisiunile salii permit desfasurarea in bune conditii a celor doua componente de baza ale antrenamentului la efort: mersul si alergarea.
Ambianta placuta este completata de posibilitatea utilizarii fondului muzical in scop de relaxare.
Esantionul de subiecti cuprinsi in cercetare
Cercetarea s-a efectuat pe un lot de zece bolnavi, avand diagnosticul de infarct miocardic in stadiul cronic, internati in Clinica de Recuperare Cardio-pulmonara a Spitalului Clinic de Recuperare lasi .
Criteriile de admitere in studiu au fost: infarct miocardic acut documentat (cu internare in sectia de terapie intensiva,iIn faza acuta), durata de aproximativ doua luni de la episodul acut (faza a II-a precoce), varsta pacientilor sub 60 de ani la data infarctului(media de varsta de 48,5ani), absenta unor boli invalidante (neoplazii, afectiuni neurologice, psihiatrice), absenta aritmiilor severe, a anevrismului ventricular, fractia de ejectie a ventriculului stang in repaus peste 35%, diametrul sistolic al ventriculului stang sub 70mm, diametrul sistolic al ventriculului drept sub 55mm, (calculate ecocardiografic). Apartenenta la mediu diferita (2 din mediul rural, 8 din mediul urban) si profesii diferite (4 muncitori si 6 intelectuali).
Lotul este prin excelenta masculin.
3.2. Prezentarea variabilei independente
Variabila independenta este reprezentata de antrenamentul fizic sustinut, progresiv, supravegheat, metodic aplicat si care respecta anumite principii.
Variabila dependenta este determinata de progresul realizat de catre pacienti in urma programului de recuperare urmat.
IV.ANALIZA REZULTATELOR INIITIALE SI FINALE
4.1. Analiza individuala a subiectilor
4.1.1. C.C. - 52 ani, muncitor
Istorie
Debut brusc in luna odombrie 2007 dupa un efort fizic intens si prelungit, prin durere intensa retrosternala cu caracter constrictiv si iradiere in spate, insotite de ameteli si anxietate.
Dupa aproximativ sase minute, durerea dispare, bolnavul neacordandu-i importanta. Criza dureroasa se repeta in noiembrie 2007, apoi din ce in ce mai des (cam o data pe saptamana) iar din luna decembrie, ele devin zilnice. Apareau dimineata la intrarea in servici si durau circa zece minute.
La inceputul anului 2008 crizele devin prelungite, durerea iradiind in umarul si membrul superior stang. Pe data de 15 ianuarie, in timpul unei crize isi pierde cunostiinta. A doua zi se adreseaza spitalului din Brosteni, de unde este transferat la spitalul Pascani cu diagnosticul infarct miocardic acut antero-Iateral.
Dupa externare, crizele de angor continua si urmeaza tratament medicamentos cu coronarodilatatoare de fond si nitroglicerina.
De remarcat accentuarea in aceasta perioada a manifestarilor clinice, in special aparitia si agravarea aritmiei extrasistolice, dupa o serie de stressuri determinate de decesul accidental al fiului sau.
In martie 2008 bolnavul se interneaza in Spitalul Clinic de Recuperare pentru investigatii si tratament.
Motivele internarii
Dureri precordiale si retrosternale determinate de eforturi fizice, expunere la frig si stress emotional care cedeaza partial la nitroglicerina, dispune la eforturi reduse, palpitatii, cefalee occipitale, vertije, tulburari audio-vizuale, parestezii.
Planul terapeutic
1.Regim alimentar hipolipidic, hiposodat, normoproteic.
2.Tratament medicamentos: coronarodilatatoare de fond, vasodilatatoare cerebrale, tranchilizante.
3. Kinetoterapie.
Adimiterea bolnavului in programul de reabilitare specific etapei a doua s-a facut in baza testului de toleranta la efort efectuat la cateva zile de la internare, in urma explorarilor clinice si paraclinice si a datelor de laborator.
Testul a fost maximal,limitat de simptome(dispnee),la o frecventa cardiaca maxima de 96/min, frecventa cardiaca de repaus fiind de 60/min. EI s-a desfasurat pe parcursul a trei trepte de efort, in primul minut al treptei patru, bolnavul manifestand tendinta la lipotimie. Traseul electrocardiografic nu a inregistrat modificari fata de cel de repaus.
Fractia de ejectie rezultata in urma calculului timpilor sistolici a fost de 46 %. Metodica antrenamentului fizic in aceasta etapa a cuprins: gimnastica medicala, antrenamentul de rezistenta pe cicloergometru, plimbari.
Pentru afectiunea asociata (silicoza gradul I), bolnavul a beneficiat de aerosoloterapie si gimnastica respiratorie specifica sindromului restrictiv. Sedintele s-au desfasurat zilnic pe durata a 30 de minute la o frecventa cardiaca maxima de 104/min, in structura celor trei parti: incalzire, antrenamentul propriu-zis, perioada de revenire.
Dupa 21 zile de tratament, bolnavul se externeaza cu recomandarea continuarii programului in ambulatoriu, cu o frecventa de doua sedinte pe saptamana, in sistem de naveta (bolnavul locuieste in mediul rural).
In etapa a treia de recuperare (perioada de intretinere), pacientul isi reia activitatea profesionala. Programul de antrenament isi micsoreaza, in primele zile cantitatea de efort, urmand ca aceasta sa creasca treptat, apropiindu-se de doza de efort din perioada de convalescenta.
Antrenamentul de rezistenta prin 'metoda intervalelor' creste progresiv pana la 75W cu o durata de 30 minute si o frecventa cardiaca maxima de 120/min.
In aceasta perioada, bolnavul isi melioreaza evident dispneea, extrasistolele ventriculare cu tendinta la sistematizare intr-o prima etapa, devin din ce in ce mai rare, iar utilizarea nitroglicerinei se face la intervale din ce in ce mai mari.
Locuind in mediul rural, bolnavul are posibilitatea sa-si completeze programul de exercitii efectuat in conditii de sala cu activitati de gradinarit.
Dupa aproximativ doua luni, pacientul este supus unei noi testari la efort cu urmatoarele rezultate:
Ameliorarea dispneei si a crizelor anginoase;
Usoara scadere a dublului produs in special pe treptele superioare(75W
si 100W);
Cresterea fractiei de ejectie la 48%.
Bolnavul C.C
Testul de efort numarul I
T.E=Treapta de effort;
T.A.S=Tensiune arteriala sistolica;
T.A.D=Tensiune arteriala diastolica;
F.C.=Frecventa cardiaca;
R=Repaus.
|
Timp(minute) | |||
|
R(W) |
Testul de efort numarul 2
|
Timp(minute) | ||||
|
R (W) |
4.1.2. P.O. 43 ani, inginer.
Istoric
Debut in luna octombrie 2007 cu fenomene anginoase tipice ce apar la mersul pe teren plat si expunere la frig, cu durata de cateva secunde si care cedeaza la repaus.
Crizele sunt mai frecvente dimineta si exceptional pe parcursul zilei.
In luna decembrie a aceluiasi an se interneaza in Clinica I Medicala, unde se stabileste diagnosticul de angina pectorala de efort dupa testul de electrostimulare atriala, care reproduce durerea anginoasa la frecventa de stimulare de 140/min si modoficari tipice ecg la frecventa de 180/min. I se recomanda tratament cu betablocant 120mg/zi , caronorodilat 150mg/zi si nitroglicerina la nevoie.
Bolnavul nu respecta indicatiile regimului igieno-dietetic si medicamentos, astfel ca in luna ianuarie 2008 in Clinica a IV- a Medicala i se pune diagnosticul de infarct miocardic acut posterior.
Tot acum dezvolta un bloc atrio-venticular total, motiv pentru care este din nou electrostimulat.
In cursul spitalizarii prezinta crize anginoase, care se repeta apoi si la domiciliu. Dupa 20 zile de tratament se externeaza, relunadu-si activitatile cotidiene, recomandarea de a evita eforturile mari si stresul psihic. In luna februarie 2008 se interneaya in Spitalul Clinic de Recuperare.
Motivele internarii
Dureri retrostrenale si precordiale ce apar la efort fizic, parestezii in coapsa si gamba stanga la mers pe teren plat.
Planul terapeutic
Regim alimentar hipolipidic, normocaloric;
2. Tratament medicamentos: coronarodilatatoare, beta-blocante, vasodilatatoare periferice, tranchilizante;
3. Kinetoterapie.
Spre deosebire de ceilalti componenti ai lotului de cercetare, bolnavul PO a beneficiat de o atentie deosebita privind includerea in programul de reabilitare
Antecedentele personale, complicatiile post infarct si evolutia lent favorabila au impus mult discernamant in efectuarea primului test de toleranta la efort.
Din prudenta, bolnavul a fost inclus mai intai intr-un program de gimnastica medicala, fara antrenament propriu-zis la efort, sub supravegherea atenta a simptomatologiei clinice, a valorilor frecventei cardiace si tensiunii arteriale. Acest program s-a desfasurat pe parcursul a zece zile.
Evolutia fiind buna, s-a efectuat primul test de efort, care a fost un test submaximal, limitat de lipsa de corelatie a frecventei cardiace cu efortul depus, subdenivelarea segmentului 'ST' cu "T" negative in V7, V8 si aparitia jenei precordiale la o frecventa cardiaca de 104/min.
Timpii sistolici calculati pe baza ecocardiogramei au indicat o fractie de ejectie de 62 %.
In continuare, bolnavul a beneficiat de un program recuperator complex incluzand gimnastica medicala si antrenamentul de rezistenta pe cicloergometru prin metoda 'antrenamentului cu intervale' cu intensitate progresiva, nedepasind treapta a doua (50W), durata de 20 minute si frecventa cardiaca maxima de 116/min.
In paralel cu afectiunea de baza, bolnavul a beneficiat de tratament fizioterapeutic pentru afectiunile asociate: lombosciatica stanga si arteriopatie obliteranta membrul inferior stang, stadiul ll.
Bolnavul se externeaza mult ameliorat vis-a-vis de simptomatologia de la internare si reia activitatea profesionala. Timp de inca o luna si jumatate tine legatura cu clinica prin tratament ambulatoriu specific etapei a III-a de recuperare.
In aceasta etapa se amelioreaza mult conditia fizica, antrenamentul pe cicloergometru se desfasoara la 75 W, timp de 30 minute sub o frecventa cardiaca maxima de 120/min.
La finele a 30 de zile de antrenament ambulatoriu, bolnavul este retestat. De data aceasta sunt parcurse patru trepte de efort, fara ca electrocardiograma sa prezinte modificari esentiale fata de traseul de repaus, fractia de ejectie mentinandu-se la valori apropiate(64%).
Cele doua luni de tratament recuperator au determinat urmatoarele concluzii:
1.Ameliorarea substantiala a simptomatologiei clinice;
2.Scaderea dublului produs in conditiile parcurgerii unei trepte superioare de efort;
Mentinerea fractiei de ejectie la valori apropiat de normal;
4. Imbunatatirea conditiei fizice si psihice.
Bolnavul a primit recomandarea de a continua practicarea exercitiilor fizice, de a face plimbari lungi si de a urma tratament intr-o statiune cu profil cardiovascular.
Bonalvul P.O
Testul de efort nr.1
|
Timp(minute) | |||
|
R(W) |
Testul de efort nr.2
|
Timp(minute) | ||||
|
R(W) |
4.1.3. T.P.- 41 ani, lacatus.
Istorie
Debut brusc dupa un efort fizic(ridicare de greutati) In dec. 2007 cu jena precordiala.
Pe 2 ian. 2008 bolnavul prezinta transpiratii abundente, durere precordiala intensa sub forma de arsura si senzatie de lipsa de aer, urmata la scurt timp de voma.
Este
intrenat in urgenta
In februarie 2008, bolnavul se interneaza in Clinica cardio-pulmonara a Spitalului Clinic de Recuperare pentru evaluarea starii generale si tratament.
Motivele internarii.
Dureri precordiale si tahicardie la efort, dispnee la efort.
Planul terapeutic.
1.Regim alimentar hipocaloric, hipoglucidic;
2.Tratament medicamentos cu: antiagregante plachetare, coronarodilatatoare; 3.Kinetoterapie.
Bolnavul T.P. a beneficiat, in vederea includerii in programul de antrenament de un prim test de efort submaximal interupt la o frecventa cardiaca de 120/min, din precautie, ca urmare a cresterii amplitudinii complexului QRS in D1, V4, V5 si scaderii amplitudinii acestuia in V2,V3.
Am calculat consumul de oxigen pe fiecare treapta de efort, fractia de ejectie fiind de 65%.
Sedintele de antrenament s-au desfasurat zilnic in structura cunoscuta, la care s-au adaugat plimbari in parcul din jurul spitalului.
Intrucat de mai multi ani sufera si de bronsita cronica, bolnavul a beneficiat de aerosoloterapie si gimnastica respiratorie specifica sindromului obstructiv.
Pe parcursul celor trei saptamani de internare, bolnavul isi amelioreaza evident simptomatologia clinica prin scaderea frecventei cardiace in repaus si efort, diminuarea durerilor precordiale si a dispneei, cresterea capacitatii generale la efort, scadere in greutate.
Dupa externare, bolnavul isi reia activitatea profesionala cu recomandarea schimbarii locului de munca, evitarea turei de noapte si continuarea tratamentului recuperator timp de o luna in ambulatoriu cu o frecventa de doua sedinte pe saptamana.
In aceasta a treia etapa de recuperare, bolnavul beneficiaza de un program de exercitii mai complex cu o durata totala de 50 minute, la o frecventa maxima de 120/min.
Antrenamentul de rezistenta pe cicloergometru s-a efectuat prin 'metoda antrenamentului cu intervale' cu o durata progresiva pana la 30 minute.
La sfarsitul celor 30 de zile de antrenament, bolnavul este supus unei noi testari la efort, cu urmarirea acelorasi parametrii si se constata:
Imbunatatirea simptomatologiei clinice;
2. Cresterea tolerantei la efort (bolnavul parcurge 4 trepte de efort, comparativ cu primul test);
Scaderea dublului produs(ITT);
Ameliorarea fractiei de ejectie - 68 %.
Bolnavului i s-a recomandat continuarea practicarii exercitiilor fizice, completarea lor cu plimbari si tratament intr-o statiune de profil.
Bolnavul T.P
Testul de efort nr. 1
|
Timp(minute) | |||
|
R(W) |
Testul de efort nr.2
|
Timp(minute) | ||||
|
R(W) |
B.D.- 55 ani, ofiter.
Istoric
Debut brusc in decembrie 2007 printr-o criza tipica de angor. Se interneaza in Spitalul 'V. Babes' din Bucuresti, unde i se confirma diagnosticul de cardiopatie ischemica dureroasa
In luna ianuarie , prezinta o criza anginoasa severa, este internat de urgenta in Clinica a III-a Medicala unde i se pune diagnosticul de infarct miocardic acut postero- inferior.
Evolutia este favorabila si dupa 15 zile bolnavul se intoarce la domiciliu, reluandu-si activitatile cotidiene.
La sfarsitul lunii februarie se
interneaza
Motivele internarii
Palpitatii, dispnee la eforturi moderate (urcarea a doua etaje-dispnee gradul I), poliartralgii meteoroindependente la nivelul articulatiilor mari (genunchi, regiunea lombara, umeri, coate) cracmente la mobilizare.
Planul terapeutic
1.Regim alimentar normocaloric, hipoglucidic;
2.Tratament medicamentos: inhibitori de calciu, antiagregante plachetare, betablocante;
3.Kinetoterapie
Bolnavul B.D. a beneficiat, prin natura profesiei, de o conditie fizica buna
anterior accidentului acut, astfel incat includerea lui in programul de reabilitare s-a facut mai usor.
Starea generala buna, confortul fizic si psihic al bolnavului, gradul mare de cooperare, au determinat ca primul test sa se desfasoare in conditii de relaxare si fara cresteri spectaculoase ale frecventei cardiace si tensiunii arteriale.
Testul a fost submaximal limitat de aspectul undei 'T' - negativa in D III AVF si izoelectrica in V6 si de simptome (dispnee, dureri precordiale) la o frecventa cardiaca maxima de 116/min.Calculul timpilor sistolici aurelevat o frectie de ejectie de 71%.
Antrenamentul s-a desfasurat zilnic pe parcursul a 21 de zile, cuprinzand cele trei parti componente, la o frecventa cardiaca maxima de 116/min. Antrenamentul de rezistenta pe cicloergometru s-a efectuat prin metoda 'antrenamentului cu intervale', progresiv pana la 75W, cu o durata de 30 minute si cu o frecventa cardiaca maxima de 120/min.
In paralel, bolnavul a beneficiat pentru afectiunile asociate, de electroterapie si hidroterapie.
In cursul internarii, durerile precordiale si dispneea au disparut, bolnavul fiind capabil sa urce patru etaje fara sa depuna un efort deosebit si s-a renuntat la o parte din medicatie.
Dupa externare, a continuat tratamentul recuperator in ambulator, pe o perioada de o luna, cu o frecventa de trei sedinte pe saptamana, perioada ce s-a incheiat cu o noua testare la efort.
Bilantul celor doua etape de recuperare s-a materializat astfel:
1. Ameliorarea pana la disparitie a simptomatologiei clinice acuzata la internare;
2. Usoara crestere a dublului produs pe treapta de efort, cu mentiunea ca la a
doua testare, prima treapta de efort a fost de 50W.
Mentinerea fractiei de ejectie in limite normale.
4. Cresterea economiei functionale a aparatului locomotor.
Bolnavul B.D
Testul de efort nr.1
|
Timp(minute) | ||||
|
R(W) |
Testul de efort nr.2
|
Timp(minute) | ||||
|
R(W) |
4.1.5. G.G.- 54 ani, inginer
Istoric
Debut in noiembrie 2007 printr-o criza prelungita de angor. Se interneaza in Clinica a II-a Medicala, unde se confirma diagnosticul de cardiopatie ischemica dureroasa si urmeaza tratament cu coronarodilatoare.
In luna decembrie acelasi an mai prezinta doua accese anginoase care cedeaza rapid la nitroglicerina. Pe data de 01 ianuarie 2008 se instaleaza dureri violente rezistente la nitriti si se interneaza in Clinica a IV-a medicala, stabilindu-se diagnosticul de infarct miocardic acut postero-inferior. Dupa externare incepe tratament recuperator in clinica Cardio-pulmonara a Spitalului Clinic de Recuperare, obtinandu-se o ameliorare rapida si o crestere evidenta a tolerantei la efort in absenta crizelor anginoase.
Planul terapeutic
1. Regim alimentar hipocaloric, renuntarea la fumat;
2.Tratament medicamentos cu:coronarodilatatoare, beta-blocante, antiagregante plachetare tranchilizante ;
3. Kinetoterapie.
Bolnavul G.G. a fost inclus intr-un program kinetoterapeutic complex specific etapei a II-a de recuperare, pe baza rezultatelor bune obtinute la testul initial de toleranta la efort. Acesta a fost un test maximallimitat de simptome (aparitia durerii precordiale), la o frecventa cardiaca de 128/min. Traseul Ecg de efort nu a prezentat modificari comparativ cu cel de repaus.
Testul de efort mi-a permis sa fac o apreciere prin metode indirecte (calculul indicelui tensiune-timp ) a consumului de oxygen pe fiecare treapta de efort, fractia de ejectie fiind de 70%.
Antrenamentul s-a desfasurat zilnic in sala de kinetoterapie a clinicii, fiecare sedinta fiind alcatuita din trei parti distincte: Incalzirea, antrenamentul propriu-zis , perioada de revenire. Antrenamentul de rezistenta pe cicloergometru s-a efectuat prin metoda' antrenamentului cu intervale', progresiv pana la 75W, cu o durata de 30 minute si cu o frecventa cardiaca maxima de 120/min .
In completarea acestui tratament, bolnavul a mai beneficiat de masaj si hidroterapie.
Dupa aproximativ trei saptamani, bolnavul s-a externat, reluandu-si activitatea profesionala si avand recomandarea de continuare a tratamentului in ambulator la aceeasi clinica, cu o frecventa de doua ori pe saptamana.
Aceasta a treia etapa de recuperare s-a desfasurat pe parcursul a patru saptamani si s-a finalizat cu o noua toleranta la efort.
Parametrii functionali urmariti au fost identici cu cei de la prima testare, iar rezultatele comparative obtinute s-au concretizat astfel:
1. Ameliorarea simptomatologiei clinice prin diminuarea pana la disparitie a crizelor anginoase si a dispneei;
2. Scaderea dublului produs pe fiecare treapta de efort;
3. Cresterea fractiei de ejectie de la 70% la 72%.
Pentru vara acestui an bolnavul primeste recomandarea de a urma in statiunea Covasna un tratament complex de reabilitare (gimnastica medicala, cura de teren, mofete).
Bolnavul G.G
Testul de efort nr.1
|
Timp(minute) | ||||
|
R(W) |
Testul de efort nr.2
|
Timp(minute) | ||||
|
R(W) |
4.1.6. C.G. - 54 ani, inginer
Istorie
Debut cu crize anginoase tipice de efort, ce apar la mersul alert pe teren plan sau alergare pe cateva sute de metri care cedeaza la 1-2 minute dupa sistarea efortului.
Se interneaza in Clinica I Medicala, unde se stabileste diagnosticul de angina pectorala de efort si dupa trei saptamani de spitalizare se externeaza ameliorat, fiind recontrolat la trei luni, sase luni si un an. Urmeaza in acest timp tratament continuu cu propranolol, coronarodilatatoare si isoket.
In decembrie 2007 bolnavul acuza dureri anginoase de intensitate medie la trezirea din somn, rezistente la nitroglicerina si se interneaza in Clinica I Medicala, unde i se pune diagnosticul de infarct miocardic acut antero-septal .
In februarie a.c. bolnavul se interneaza in Spitalul Clinic de Recuperare pentru tratament recuperator.
Motivele internarii
Dureri precordiale cu caracter constrictiv ce apar la mers rapid pe teren plan dupa 10-15 minute, furnicaturi in extremitatile superioare, crize de dispnee dupa mese copioase.
Planul terapeutic
1.Regim alimentar hipolipidic, hiposodat;
2.Tratament medicamentos:inhibitori de calciu, beta-blocante, coronarodilatatoare;
3.Kinetoterapie.
Pacientul este admis in programul de antrenament fizic dupa sustinerea primului test de toleranta la efort.
Testul este maximal limitat de simptome (angor in minutul 5 al treptei patru de efort) la o frecventa cardiaca maxima de 112/min, electrocardiograma de efort nemodificandu-si aspectul comparativ cu traseul de repaus. Aprecierea functiei ventriculare stangi prin calculul timpilor sistolici indica o fractie de ejectie de 70%.
Spre deosebire de ceilalti componenti ai lotului de cercetare, pacientul C.G. si-a mentinut valorile tensionale mari si dupa accidental acut.
Din acest motiv s-a instituit o atenta verificare a acestor valori atat in repaus, cat si in varf de efort , evitandu-se la inceputul tratamentului recuperator exercitiile ce angajau mase musculare mari cu solicitari cardiovasculare mari.
Pe parcursul tratamentului, bolnavul a pierdut din greutate si sustinut medicamentos si-a recuperat temperat raspunsul cardio-vascular hiperkinetic la effort.In aceste conditii el a beneficiat de exercitii cu dificultate crescuta si numar mare de repetari, cu valori ale tensiunii arteriale si frecventei cardiace mult diminuate. Antrenamentul de rezistenta efectuat pe cicloergometru s-a efectuat prin metoda 'antrenamentului de intervale' progresiv pana la 75W, cu o durata de 30 minute si la frecventa cardiaca maxima de 120/min.
Evolutia pacientului a fost evident favorabila, atat in ceea ce priveste diminuarea pana la disparitie a crizelor de angor, cat mai ales in imbunatatirea capacitatii de efort. Efectele pozitive ale antrenamentului fizic s-au resimtit si asupra metabolismului lipidic al pacientului.
Regimul alimentar corelat cu miscarea, au determinat scaderea spectaculoasa a colesterolului de la 2,70gr%o la 1,90gr%o si a lipemiei de la 8 gr%o la 6,30 gr%o.
Dupa trei saptamani, bolnavul se externeaza avand recomandarea de a continua tratamentul recuperator in ambulatoriu cu o frecventa de trei sedinte pe saptamana.
Trecerea la etapa a III-a de recuperare (perioada de intretinere) este marcata de reluarea activitatii profesionale. Bolnavul merge mult pe jos si beneficiaza de inot terapeutic.
Dupa 2 luni se efectueaza al doilea test de efort, care este de asemenea
maximal limitat de simptome (
Concluzii:
Ameliorarea simptomelor clinice;
Mentinerea fractiei de ejectie in limite normale;
Scaderea spectaculoasa a dublului produs pe treapta de efort.
Pacientul continua practicarea exercitiului fizic si in prezent, iar in luna august va face tratamentul recuperator in statiunea Covasna.
Bolnavul C.G.
Testul de efort nr.1
|
Timp(minute) | ||||
|
R(W) |
Testul de efort nr.2
|
Timp(minute) | ||||
|
R(W) |
4.1.7. P.E. - 43 ani, operator chimist
Istoric
Debut cu crize anginoase la eforturi moderate si stres emotional. Se interneaza in Clinica a III-a Medicala unde se confirma diagnosticul de angina pectorala de efort . Dupa doua saptamani de tratament bolnavul se externeaza ameliorat.
In luna decembrie 2007 pe fondul
unei crize anginoase sub forma de arsura,de intensitate medie se
prezinta
Motivele internarii
Dureri precordiale cu iradiere in umarul si bratul drept, ce apar la efort si stres si cedeaza la nitroglicerina.
Dispnee de efort, vertije, dureri retro-mamelonare si intracostale stangi survenite la efort fizic si care nu cedeaza la nitroglicerina.
Planul therapeutic
1. Regim alimentar hiposodat, hipocaloric,hipolipidic;
2. Tratament medicamentos: coronarodilatatoare de fond, beta-blocante,
antiagregante plachetare;
3. Kinetoterapie.
Debutul includerii pacientului in programul de antrenament iI reprezinta primul test de toleranta la efort.
Este un test maximallimitat de atingerea pragului frecventei cardiace maxime de 162/min, la o valoare tensionala de 210/100 mmHg. Traseul a prezentat modificari fata de cel de repaus: supradenivelarea 'ST' in D III si subdenivelare in V5.
Calculul timpilor sistolici releva o fractie de ejectie de 44%.
Metodologia de lucru a fost similara cu cea a celorlalti componenti ai lotului.
Lucrul pe grupe musculare mici a fost mentinut pana la ameliorarea evidenta a simptomatologiei clinice.
Bolnavul a efectuat tratament zilnic pe o durata de timp de 30 minute, ce a crescut progresiv pana la o ora.
Antrenamentul de rezistenta pe cicloergometru a fost efectuat progresiv, pana la o putere de 75W, cu o durata de 20 minute si o frecventa cardiaca de 124/min.
Etapa a III-a de recuperare s-a desfasurat in ambulatoriu pe o perioada de o luna, in conditiile reluarii activitatii profesionale, cu o frecventa de doua sedinte pe saptamana.
Structura programului de antrenament a fost cea din etapa precedenta, la care s-a adaugat fizioterapia .Antrenamentul de rezistenta a avut o durata de 30 minute , la o putere de 100W si sub o frecventa cardiaca maxima de 124/min.
Pe parcursul antrenamentului, bolnavul si-a ameliorat evident conditia fizica, fenomenele dispneice au disparut si s-a renuntat la nitriti.
Dupa trei saptamani , bolnavul efectueaza un nou test maximal limitat de valorile frecventei cardiace si ale tensiunii arteriale ( TA=210/95mmHg, FC=156/min).
Se calculeaza fractia de ejectie si dublul produs pe treapta de efort.
Concluzii:
1.Ameliorarea pana la disparitie a simptomatologiei clinice ( dispneea, durerile precordiale);
2.Scaderea dublului produs pe treapta de efort; 3.Cresterea usoara a fractiei de ejectie (44%-46%).
Bolnavul P.E
Testul de efort nr.1
|
Timp(minute) | ||||
|
R(W) |
Tastul de efort nr.2
|
Timp(minute) | ||||
|
R(W) |
4.1.8. S.P.- 50 ani, muncitor
Istoric
Debut cu dureri precordiale cu caracter constrictiv ce apar la efort, dar si in repaus cu intensitate moderata si cu durata de 5-10 minute, care cedeaza la 1-2 capsule de nifedipin.
In luna ianuarie 2008, bolnavul
acuza inainte de culcare o criza anginoasa de mare
intensitate, insotita de ameteli, palpitatii,
greata. Se
adreseaza Clinicii I Medicala, unde este internat in
urgenta cu diagnosticul de infarct miocardic acut antero-Iateral.
Urmeaza tratament intensiv timp de trei saptamani, dupa
care evolutia fiind favorabila, se externeaza cu recomandarea de
a urma tratament recuperator
La inceputul lunii februarie se adreseaza Clinicii Cardio-Pulmonara a Spitalului de Recuperare pentru investigatii si tratament.
Motivele internarii
Dureri precordiale cu iradiere dorsala si maxilarul inferior cu caracter de gheara, calmante de nifedipin administrat sublingual. Palpitatii, oboseala, dispnee la mers pe o distanta de aproximativ de 50 metri.
Planul terapeutic
1.Regim alimentar normoproteic, hipolipidic;
2.Tratament medicamentos: beta-blocante, antiagregante plachetare, nitriti. 3. Kinetoterapie.
Sustinut medicamentos, bolnavul a beneficiat la inceputul internarii numai de gimnastica medicala. Solicitarile fizice au crescut progresiv pana la introducerea antrenamentului de rezistenta.
Testul de toleranta la efort s-a efectuat la o saptamana dupa inceperea programului de gimnastica. EI a fost maximal limitat de simptome ( dispnee intens progresiva) la o frecventa cardiaca de 108/min. Traseul Ecg nu a prezentat modificari fata de cel de repaus. Calculul fractiei de ejectie releva o valoare de 44%.
In continuare bolnavul isi amelioreaza continuu conditia fizica, apeland din ce in ce mai rar la nitriti.
Antrenamentul de rezistenta pe cicloergometru creste progresiv pana la 50W, cu o durata de 30 minute si sub o frecventa cardiaca maxima de 112/min.
Dupa trei saptamani, bolnavul se externeaza si continua timp de inca o luna tratamentul in ambulatoriu in conditiile reinsertiei profesionale, cu o frecventa de doua sedinte pe saptamana.
In aceasta noua etapa, bolnavul isi consolideza conditia fizica, fiind capabil sa parcurga distante mari pe jos (de aproximativ un kilometru). Structura programului de antrenament este asemanatoare etapei precedente, adaugandu-se activitati cotidiene si cele de gradinarit, data fiind provenienta rurala a pacientului.
Antrenamentul pe cicloergometru se face pe treapta de 75W cu o durata de 30 minute si sub o frecventa cardiaca maxima de 116/min.
AI doilea test de efort este maximal limitat de simptome ( dispnee, oboseala musculara ) la o frecventa cardiaca maxima de 132/min.
Concluzii
1.Ameliorarea simptomatologiei clinice acuzata la internare;
2.Scaderea valorilor dublului produs pe treapta de efort cu parcurgerea unei trepte superioare la a doua testare.
3.Usoara crestere a fractiei de ejectie - 46% .
Bolnavul S.P
Testul de efort nr.1
|
Timp(minute) | |||
|
R(W) |
Tastul de efort nr.2
|
Timp(minute) | ||||
|
R(W) |
4.1.9. T.C. - 56 ani, profesor universitar
Istoric
Debut in octombrie 2007 in plina stare de sanatate aparenta printr-o durere retrosternala de efort. A fost consultat in policlinica, unde i s-au gasit valori patologice ale tensinuii arteriale hipercolesterolemie (3,30gr%o) cu hiperlipidemie (10.30 gr%o)
Pacientul a fost clasificat drept coronarian, dar dupa acea criza el nu a mai urmat nici un tratament.
In noiembrie 2007 durerea reapare si se interneaza in Clinica a IV-a Medicala unde se reconfirma HTA si se face o testare la efort care a fost patalogica, crizele erau tipice ca aparitie si cedau la nitritii, dar atipice ca localizare ceea ce la determinat initial pe pacient sa se interneze in serviciul de reumatalogie.
Urmeaza tratamentul cu beta-blocante si nitriti.
In decembrie 2007 crizele devin tot mai frecvente (trei pana la 7 pe zi) se
interneaza la Clinica I Medicala cu diagnosticul de angina instabila si pe parcursul internarii se instaleaza infarctul miocardic infero-Iateral.
Dupa trei saptamani de spitalizare bolnavul se externeaza, dar durerile reapar noaptea cedand la nitroglicerina si pozitie ortostatica.
Urmeaza tratamentul cu inhibitori de
calciu, beta-blacante si nitriti. Se recomanda internarea
Motivele interarii
Dureri interscapulo-vertebrale stangi la eforturi reduse, alternante termice nocturne care cedeaza la ridicarea in ortostatism.
Dispnee la eforturi mici: urcarea a 3-4 trepte, mers pe teren plan pe o distanta de circa 35m.
Planul terapeutic
1.Regim alimentar normoproteic, hiposodat, hipolipidic.
2.Tratament medicamentos: inhibitori de enzima de conversie, nitriti, antiagregante plachetare .
3.Kinetoterapie
Simptomatologia pe care bolnavul a prezentat-o la internare a impus multa precautie in ceea ce priveste abordarea kinetoterapica a acestuia si alegerea momentului oportun pentru testarea la efort.
Initial, pacientul a beneficiat de un program minimal cu multa gimnastica respiratorie si tehnici de relaxare (SCHULTZ). Ulterior, sustinut medicamentos, programul a crescut progresiv in intensitate, exercitiile adresandu-se grupelor musculare mici, realizand astfel o incarcare musculara locala mare dar cu solicitare cardio-vasculara mica.
Testul de efort a fost intrerupt in ultimul minut al treptei doi de efort (50W) datorita dispneei si durerilor interscapulo-vertrebrale stangi la o frecventa cardiaca maxima de 116/min si o tensiune arteriala de 220/150 mmHg.
Calculul timpilor sistolici au aratat o fractie de ejectie de 68%. Traseul Ecg la efort releva o subdenivelare 'ST' cu 'T' negativ in D II, V2, V6 aspect care se mentine pana in minutul 3.
In continuare, bolnavul a beneficiat de program complet sub supravegherea atenta a valorilor tensionale si a frecventei cardiace.
Antrenamentul pe bicicleta nu a depasit 50W cu o durata de 20 minute si sub o frecventa cardiaca maxima de 116/min. Se externeaza dupa trei saptamani de tratament zilnic.
In etapa a III-a de recuperare, pacientul si-a reluat activitatea profesionala si a continuat sa practice antrenamentul fizic cu o frecventa de doua sedinte pe saptamana fara modificarea parametrilor.
De remarcat ca in aceasta perioada bolnavul a scazut in greutate, si-a imbunatatit valorile colesterolului, lipemiei, precum si conditia fizica, astfel incat in acest moment este capabil sa mearga 200m pe un teren plan fara un efort deosebit.
AI doilea test la efort se intrerupe la frecventa de 120/min datorita dispneei, dar pe o treapta superioara de efort (75W). Calculul fractiei de ejectie arata valoarea de 70%.
Concluzii
1.Ameliorarea simtomatologiei clinice consecutiv tratamentului medicamentos si kinetoterapiei.
2.Imbunatatirea performantelor fizice.
3.Scaderea dublului produs pe treapta de efort, dovada a scaderii consumului de oxigen al miocardului.
4.Cresterea usoara a fractiei de ejectie, dovada a nealterarii functiei ventriculare stangi.
Bolnavul T.C.
Testul de efort nr.1
|
Timp(minute) | ||
|
R(W) |
Testul de efort nr.2
|
Timp(minute) | |||
|
R(W) |
4.1.10. Z.I. - 46 ani - inginer (director)
Istorie
Debut in luna octombrie 2007 cu dureri precordiale care iradiaza in membrul superior stang, de intensitate medie pe fondul stresului psihic de la servici. Bolnavul nu acorda importanta acestui episod, nu se adreseaza medicului si isi continua activitatea in acelasi ritm.
Pe data de 7 noiembrie 2007 acuzand oboseala, slabiciune si o usoara jena precordiala se adreseaza Clinicii I Medicala, unde se decide internarea pacientului cu diagnosticul de infarct miocardic antero.
Evolutia este favorabila si dupa zece zile de spitalizare se externeaza cu recomandarea de a continua tratamentul la spitalul Clinic de Recuperare.
Motivele internarii
Dureri la nivelul articulatiei scapulo-humerale stangi, cu caracter continuu, de intensitate mica.
Planul terapeutic
1.Regim alimentar hipolipidic
2.Tratament medicamentos: inhibitori de calciu, beta-blocante;
3.Kinetoterapie
Inaintea inceperii programului de antrenament, bolnavul a efectuat testul de efort, care a fost un test maximal, limitat de simptome (oboseala musculara) la o frecventa maxima de 148/min. Traseul electrocardiografic nu a prezentat modificari fata de cel de repaus.
Fractia de ejectie rezultata in urma calculului timpilor sistolici a fost de 68%. Metodologia de lucru aplicata a fost cea specifica etapei a doua de recuperare: gimnastica medicala, antrenament de rezistenta pe cicloergometru, plimbari.
Sedintele de antrenament s-au desfasurat zilnic, in structura celor trei parti distincte, la o frecventa cardiaca maxima de 120/min si cu o durata de 40 minute.
Antrenamentul de rezistenta pe cicloergometru s-a efectuat progresiv, pana la 75W cu o durata de 15 minute, sub o frecventa cardiaca maxima de 120/min.
La trei saptamani, bolnavul se externeaza evident ameliorat, isi reia activitatea profesionala si continua timp de o luna, antrenamentul fizic in ambulatoriu, cu o frecventa de trei sedinte pe saptamana. In aceasta a treia etapa , bolnavul beneficiaza si de inot terapeutic. Antrenamentul de rezistenta creste progresiv pana la 100W, cu o durata de 30 minute si la o frecventa cardiaca maxima de 120/min.
Durata totala a sedintei este acum de 60 minute. Etapa a treia se incheie cu o noua testare la efort.
Testul este maximal, limitat de simptome (oboseala musculara) la o frecventa cardiaca maxima de 150/min.
Bilantul celor doua etape de recuperare au evidentiat:
1.Disparitia simptomelor de jena precordiale;
2.Cresterea evidenta a dublului produs;
3.Cresterea fractiei de ejectie la 70%.
4.lnfluenta pozitiva a metabolismului lipidic, scaderea lipemiei de la 8,80gr%o la 6,40gr%o si a colesterolului de la 2,74 gr%o la 2,40 gr%o.
Bolnavul a ramas fidel exercitiului fizic, pe care il practica si in prezent la domiciliu, merge mult pe jos si va frecventa o statiune cu profil cardio-vascular.
Bolnavul Z.I.
Testul de efort nr.1
|
Timp(minute) | ||||
|
R(W) |
Testul de efort nr.2
|
Timp(minute) | |||||
|
R(W) |
4.2. Interpretarea statistica a rezultatelor cercetarii:
Evolutia - 8 pacienti au avut o
evolutie favarabila, fara camplicatii si 2
pacienti o evolutie lent favorabila.
Cele de mai sus au fost reprezentate grafic, in care;
AHC - antecedente heredocolaterale;
HTA - hipertensiunea arteriala;
F - fumatul;
HCO - hipercolesterolemie;
S - sedentarism
TC - tipul compartamental
EV -evolutia
CONCLUZII
1.Desfasurarea experimentului, precum si rezultatele obtinute, ne dau dreptul sa afirmam ca ipoteza cercetarii s-a confirmat, antrenamentul fizic sustinut, dozat si metodic aplicat determinand ameliorarea indicilor functionali propusi pentru evaluare.
2.Evolutia a opt pacienti a fost favorabila, fara complicatii, iar a celorlalti doi a fost lent favorabila.
3.Toti membrii lotului supus cercetarii si-au reluat activitatea profesionala la sfarsitul celor doua etape de recuperare
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
