Clasificarea vitaminelor

Vitaminele sunt substante organice cu rol biocatalizator, necesare in cantitati minime functiilor vitale ale organismului. Acestea au primit denumire dupa literele alfabetului latin (A,B,C etc.), dupa actiunea terapeutrica ( antiscorbutica- vitamina C) precum si dupa structura chimica (tocoferol- vitamina E).

Dupa gradul de solubilitate vitaminele se impart in:

1. Vitamine liposolubile

Vitamina A sau antixeroftalmica;

Vitamina D sau antirahitica;

-Vitamina E sau tocoferolul;

-Vitamina K sau antihemoragica;

Vitamine hidrosolubile

- Vitamina B₁, aneurina sau tiamina;

- Vitamina B₂ sau riboflavina;

- Vitamina B₃ (PP) sau niacina;

- Vitamina B sau acidul pantotenic;

- Vitamina B₆ sau piridoxina (adermina);

- Vitamina B sau biotina;

- Vitamina B sau acid folic;

- Vitamina B , cobalamina sau factorul antianemic;

- Vitamina C sau antiscorbutica;

1.Vitamine liposolubile

1.1.Vitamina A

Sinonime : axeroftolul, antiinfectioasa , vitamina de aparare a epiteliilor.

Denumire chimica: retinol

Structura chimica:

Formula chimica: C₂₀H₃₀O

Descoperire. A fost descoperita de catre Hopkins in anul 1912. Cea

mai importanta vitamina A este vitamina A₁ numita si retinol, dar exista si vitamina A₂ (izomer al vitaminei A₁), vitamina A₃ si neovitamina A₁, dar si retinal, acid retinoic, precum si diferiti izomeri ai vitaminelor A. Vitamina A₁ se gaseste in organismul uman, animal si in pestii marini, iar vitamina A in pestii de apa dulce. Ea intra in alcatuirea rodopsinei sau purpurii vizuali din ochi.

Spre deosebire de altele, vitamina A rezista la fierbere.

Surse. Cele mai bogate surse de vitamina A se gasesc in ficat, unt, frisca, lapte, branzeturi, smantana, precum si in galbenusul de ou. Bineinteles cea mai mare cantitate se regaseste in untura de peste unde impreuna cu vitamina D are o actiune complementara.

Untura de peste se foloseste in hrana copiilor, cu scopul de a stimula cresterea datorita continutului in vitamina A.

Provitaminele A sau carotenii se gasesc in alimentele de origine vegetala, cum ar fi: spanac, varza verde, rosii, stevie, urzici, laptuci, caise, piersici, cirese, patrunjel, morcovi, dovleac., ardei gras, gogosari, banane. De asemenea macesele si catina sunt foarte cautate pentru continutul lor bogat de vitamina A. Carotenii se transforma in vitamina A la nivelul ficatului si al intestinului sub actiunea unor enzime numite carotenaze, activate de hormonal tiroidian.

Vitamina A se extrage din uleiul de ficat de peste, iar carotenii din morcovi si alte plante. Este usor distrusa la lumina, de razele ultraviolete si de oxigen.

Absorbtie si metabolism. Absorbtia vitaminei A, are loc la nivelul intestinului subtire, sub protectia fierului si a acidului folic. Aceasta se face foarte repede si complet, atingandu-se in maxim 3-5 ore dupa ingestie, fara a fi nevoie de prezenta bilei.

Spre deosebire de vitamina, provitamina este absorbita numai in prezenta bilei si a lipazei pancreatice, care favorizeaza transformarea acesteia in vitamina activa; absorbtia acesteia este in proportie de 10-25%.

La adulti vitamina A este absorbita total, iar la nou-nascuti aproximativ doua treimi.

Eliminarea vitaminei A din organism are loc prin degradare la nivelul intestinului sau in tesuturi.

Rolul vitaminei A. Fiind un factor important al integritatii foarte multor organe si tesuturi, vitamina A are o actiune complexa in organism.

Ajuta la reglarea tensiunii arteriale, a somnului, la buna functionare a organelor vizuale, la mentinerea sanatatii mucoaselor, a pielii, a integritatii organelor si a aparatului respirator. De asemenea, calciul si alte minerale, glucidele si grasimile sunt metabolizate cu ajutorul vitaminei A.

Acidul retinoic si retinolul sunt folosite medicinal ca tratament de suprafata pentru acnee si keratosis pilaris. In cosmetica, derivatii vitaminei A sunt utilizati drept asa-numitele chimicale anti-imbatranire vitamina A fiind absorbita prin piele crescand rata receptivitatii pielii, dand o crestere temporara in colagen, astfel determinand o infatisare mai tanara.

Pentru dezvoltarea normala a organismului, cantitatea necesara de vitamina A este de 60 U.I./kg in 24 ore. Un adult are nevoie de 5.000 U.I. in 24 ore, insa, nevoia de vitamina creste in functie de unele stari fiziologige, cum ar fi: sarcina- 6.000 U.I., lactatie- 8.000 U.I.

La copii cantitatea de vitamina A necesara depinde de varsta, astfel: copiii sub un an au nevoie de 2.500- 3.000U.I.; de la un an la 7 ani 3.000- 3.500 U.I.; de la 7 la 12 ani 4.000- 4.500 U.I. si de la 15 ani 5.000- 8.000 U.I.

La varstnici cantitatea necesara de vitamina este similara cu cea a adultului.

Hipoavitaminoza. Daca aportul de vitamina A este insuficient sau absorbtia este deficitara, organismul se epuizeaza si apare starea de hipoavitaminoza sau avitaminoza. Lipsa acesteia din alimentatie opreste cresterea, micsorand totodata rezistenta organismului la actiunea microbilor. De asemenea, apare si o atrofiere a epidermului, pielea devinenind aspra. Unghiile sunt mai putin afectate, totusi pot aparea mici striatii transversale si longitudinale , iar parul devine uscat si friabil.

Legat de carenta de vitamina A s-a constatat o serie de tulburari gastrointestinale, aceasta scazand secretia glandelor gastrice in special de acid clorhidric, pana la achilie.

La nivelul aparatului visual, lipsa de vitamina daunazeaza formarii purpurii retiniene si are ca efect lipsa de adaptare a vederii la intuneric, ceea ce se numeste mictalopie. Datorita acestei lipse se altereaza si distingerea culorilor cunoscuta sub denumirea de hemeralopie, popular numindu-se "orbul gainilor".

Prevenirea hipoavitaminozei, se face printr-o ratie alimentara bogata in vitamina A si provitamina A, tratamentul facandu-se prin administrarea de preparate medicamentoase de vitamina pe cale orala sau parenterala, cel mai bun medicament fiind untura de peste.

Hiperavitaminoza. Excesul de vitamina duce la o intoxicatie cronica ce poarta numele de hiperavitaminoza A. Dozele prea mari de vitamina A se manifesta prin slabire, dureri la nivelul gambelor, iritabilitate.

In acest caz se recomanda suprimarea tratamentului cu vitamina A care se inlocuieste cu doze suficiente de vitamina C, K, D, B , B prescrise de catre medic.

Produse industriale:

VITAMINA A 50000 U.I. capsule gelatinoase

Compozitie: Fiecare capsula contine: 50000 UI Vitamina A.

Proprietati: Vitamina A este un factor important in mentinerea vitalitatii si a catorva functii in organismul uman. Are activitatea biologica a retinolului si este esentiala pentru sinteza de rodopsina, care este un factor important pentru vederea normala crepusculara. Ea interactioneaza cu variate opsine ale retinei pentru a forma pigmenti fotosensibili.

Vitamina A joaca un rol major in tesuturile mucosecretorii si keratin secretorii. Deficienta de vitamina A produce metaplazia keratinica a celulelor epiteliale, putand rezulta xeroftalmie, keratoza si cresterea susceptibilitatii la infectii.

Medicamentul, de asemenea, induce un efect stabilizant la nivelul diverselor membrane si este necesar pentru cresterea normala a majoritatii celulelor corpului, in special cele implicate in cresterea oaselor, reproducere si dezvoltarea embrionului.

Indicatii: Profilaxia si tratamentul semnelor de deficit de vitamina A cu manifestari ca: hemeralopie, xeroftalmie, keratomalacie, hiperkeratoza foliculara a pielii.

Dozaj: Profilactic si curativ: 1 - 2 capsule in timpul sau dupa masa.

Precautii: Pacientii care primesc doze crescute de vitamina A timp indelungat pot prezenta semne de hipervitaminoza. Din cauza pericolului aparitiei malformatiilor congenitale, vitamina A nu este recomandata in timpul sarcinii sau femeilor in perioada fertilitatii.

Forma de prezentare: Cutii de 24 sau 100 capsule gelatinoase.

Conditii de pastrare: In locuri uscate si reci. In locuri ferite de copii.

1.2.Vitaminele D

Sinonime: vitamina antirahitica

Denumire chimica: ergocalciferol, calciferol.

Structura chimica: ergocalciferol (D

Formula chimica: C₂₈H₄₄O

Structura chimica: colecalciferol (D

Formula chimica: C₂₇H₄₄O

Exista mai multe vitamine D, notate de la 1 la 6, cu structura chimica si actiune fiziologica asemanatoare. Vitaminele din grupul D se gasesc numai in organismul animal. In plante se gasesc provitaminele corespunzatoare, sterinele, din care sub influenta radiatiilor ultraviolete se formeaza vitaminele D. Cea mai importanta dintre sterine este ergosterolul, care se gaseste in cantitate mare in drojdia de bere si in mucegaiul Claviceps purpureea, care prin expunere la radiatii ultraviolete se transforma in vitamina activa - vitamina D₂.

Vitamina D₂ este insolubila in apa, solubila in solventi organici. Este relativ stabila la incalzire si la actiunea oxigenului. Este distrusa numai la 180^o. Este mai stabila in mediu alcalin decat in mediu acid.

Vitamina D se formeaza prin iradierea cu ultraviolete a unui component al sebumului, secretat de piele. Este de culoare alba, cristalizabila, solubila in grasimi si solventi organici si incalzita la 180s isi pierde activitatea.

Surse. . Cele mai bogate produse in vitamina D sunt untura de peste, ficatul mamiferelor si pasarilor. Se gaseste si in lapte, unt, galbenus de ou. Laptele de vaca si untul obtinute vara sunt mai bogate in vitamina D decat cele obtinute iarna, deoarece vara actiunea razelor ultraviolete asupra sterinelor este mai intensa.

Absorbtie si metabolism. Absorbtia are loc la nivelul intestinului subtire in prezenta bilei si a sarurilor biliare , a lipazei biliare, a celei intestinale si a grasimilor.

De la nivelul mucoasei intestinale, vitamina D este transportata de sange in diferite organe, cum ar fi: ficatul, rinichii, plamanii, muschiul cardiac iar cea mai importanta depunere are loc in piele.

Eliminarea vitaminei D se face pe cale digestiva.

O cantitate redusa este excretata prin bila, dar se reabsoarbe in totalitate.

Rolul vitaminei D. Cel mai important rol pe care il are vitamina D este acela ca previne si vindeca rahitismul. Ea mentine in organism echilibrul fosfo-calcic, favorizand osificarea.

Vitamina D mareste rezistenta organismului fata de infectii si contribuie la buna functionare a unor glande cu secretie interna, ca: tiroida, paratiroidele, hipofiza.

Mai nou s-a descoperit ca vitamina D are si o actiune antihistaminica , impiedicand in doze mari bronhospasmele de inhalare de aerosoli care contin histamina.

Un alt rol important al vitaminei D, este acela ca, aceasta contribuie la cresterea nivelului lipidelor totale sanguine.

Cantitatea de vitamina necesara adultului este de 100 U.I./zi, fiind asigurata printr-o alimentatie echilibrata si prin expunere la lumina solara.

La copii, cantitatea de vitamina D necesara variaza in functie de varsta acestora, astfel: la copii intre 1 si 12 ani sunt suficiente 400 U.I. sau o lingurita de untura de peste zilnic, peste 12 ani, 800- 1.000 U.I./zi.

Nevoia de vitamina D creste in rahitism, tetanie, spasmofilie, carii dentare, fracturi, stari infectioase si in tuberculoza cutanata.

Hipoavitaminoza. Lipsa vitaminei D duce la boala numita rahitism. Aceasta este o boala a copilariei caracterizata prin tulburari de crestere si calcifiere a osului. Aparitia rahitismului este favorizata de catre expunerea insuficienta a copilului la lumina soarelui (razele ultraviolete produc transformarea provitaminei D din piele in vitamina), alimentatia artificiala, lipsa de aer.

In rahitism, datorita unei lipse de calcifiere, oasele devin moi si fara rezistenta, deformandu-se, astfel ca oasele lungi, in special cele ale membrelor inferioare, din cauza greutatii corpului iau forma de paranteza sau X. Aceste curburi sunt cunoscute sub denumirea de genu valgum si genu varum. De asemenea la nivelul toracelui se constata unele modificari datorita carentei de vitamina D si anume, apare ingrosarea epifizara a coastelor "mataniile costale" toracele semanand cu cel de gaina.

Din cauza cresterii defectuoase a oaselor, rahiticii raman cu o statura mai mica si cu un mers leganat.

Tratamentul si prevenirea rahitismului constau in alimentatie bogata in vitamina D, precum si in expunerea la soare. O alta metoda de tratament este cura helio-marina, care are o importanta deosebita pentru copii.

La adult carenta de vitamina D, determina osteomalacie (inmuierea oaselor) si osteoporoza. Aceste manifestari survin in special la gravide si batrani.

Hiperavitaminoza. Hipervitaminoza D produce hipercalcemie si se manifesta prin : agitatie, anorexie, sete, greata, mancarimi, diaree, nevoia de a urina des etc. In situatii limita, se poate ajunge la calcinarea ficatului, a vaselor sanguine si a inimii, precum si a plamanilor, rinichilor si stomacului.

Vitamina D este contraindicata in nefrite, litiaza renala, procese degenerative cardiovasculare si ateroscleroza.

Produse industriale:

VITAMINA D - picaturi orale, solutie 0,45 mg colecalciferol /ml

Fixeaza calciul Vitamina D solutie este un medicament care vine in intampinarea medicilor cu practica pediatrica, in activitatea lor de prevenire a rahitismului la copii. Prin dozajul foarte bine adaptat schemelor de prevenire si tratament ale rahitismului (515 U.I. vitamina D picatura) si prin certificarea stabilitatii produsului pe parcursul a 30 de zile de la prima deschidere a flaconului, Vitamina D solutie previne riscul supradozajului. Astfel, permite administrarea a 1 picatura/zi, in conditii optime de siguranta si eficacitate, la copiii sanatosi intre 0 si 18 luni (schema de prevenire). Vitamina D solutie este recomandata si pentru tratamentul osteomalaciei (5x3 picaturi/zi) si pentru conservarea masei osoase in osteoporoza (2-6 picaturi/zi).

1.3.Vitamina E

Sinonime: vitamina fertilitatii

Denumire chimica: tocoferol

Structura chimica:

Formula chimica: C₂₉H₅₀O₂

Descoperire. Vitamina E a fost izolata din germenii de grau de catre Evans si Emerson in anul 1936.

Vitamina E, sau vitamina fertilitatii, exista in natura sub trei forme: a (alfa), b (beta) si g (gamma) - tocoferol dintre care cel mai active este alfa-tocoferol. Vitamina E este o substanta solubila in metanol, alcool etilic si acetona, cu aspect de ulei vascos, galbui. Este rezistenta la caldura si sensibila fata de razelele ultraviolete si oxigen.

Surse. Vitamina E este sintetizata numai de regnul vegetal. Se gaseste in semintele cerealelor (grau, porumb, ovaz), in legumele proaspete (salata verde, mazare verde). In semintele oleaginoaselor apare sub forma de a b si g - tocoferoli. Sub forma de provitamine, se afla in fructele intens colorate.

Alimentele de origine animala care contin cantitati importante de vitamina sunt: ficatul, pestele, slanina, iar cantitati mai reduse se gasesc in lapte, unt, oua.

Rolul vitaminei E. Avand proprietati antioxidante, tocoferolul patrunde in membrana celulelor in vederea neutralizarii radicalilor liberi, care ar putea slabi cea mai importanta linie de aparare a celulei.

Vitamina E intervine in functionarea normala a glandelor sexuale, in buna dezvoltare a fatului si in formarea si functionarea normala a sistemului muscular si nervos.

Conform rezultatelor unor cercetari recente, functia tocoferolului mai intervine si in prevenirea aterosclerozei, a maladiilor cardiace, in formarea cataractei si in imbatranirea rapida a tuturor tesuturilor.

Cantitatea necesara de vitamina pentru adult este de 25-30 mg/zi si poate fi asigurata in general de o ratie alimentara echilibrata.

Sarcina si lactatia cresc nevoile de vitamina E.

Hipoavitaminoza. Insuficienta de vitamina E in alimentatie duce la tulburarea functiei sexuale, glandele seminale degenereaza, iar la femei produce sterilitate. De asemenea provoaca boli ale muschilor si nervilor, iar cantitatea de colesterol in sange creste. La adulti lipsa vitaminei produce si o discreta scadere a duratei de viata a globulelor rosii.

Pentru prevenirea carentei de tocoferol se recomanda o dieta alimentara bogata in vitamina si, in caz de nevoie, administrare medicamentoasa comform indicatiilor medicului.

Vitamina E se administreaza in cazuri de avorturi spontane si in distrofiile neuro-musculare.

Hiperavitaminoza. Tocoferolul, nu este un preparat toxic. In cazul administrarii dozelor mari, poate aprea o stare provizorie de greata, meteorism, diaree, iar la unele persoane poate creste tensiunea arteriala.

Produse industriale:

VITAMINA E FORTE, caps.

Prezentare farmaceutica: Capsule gelatinoase continand vitamina E 100 mg (flac. cu 25 buc.); fiole a 1 ml solutie uleioasa injectabila continand vitamina E 30 mg sau 300 mg (cutie cu 5 buc.).

Actiune terapeutica: Factor vitaminic considerat ca trofic pentru aparatul genital, musculatura striata si tesutul nervos; are proprietati antioxidante fata de grasimi, cu protejarea vitaminei A si a acizilor grasi nesaturati.

Indicatii: Fenomene carentiale in sindroame de malabsorbtie, boala fibrochistica a pancreasului, sprue, la nou-nascuti prematuri; avort, sterilitate, tulburari functionale si trofice de menopauza, distrofii musculare, colagenoze si fibrozite, boala Dupuytren, miopie evolutiva, enurezis, unele anemii la copii, angina de piept, arterita obliteranta, tromboflebite, ulcere varicoase (ca medicatie adjuvanta), afectiuni reumatice inflamatorii.

Mod de administrare: Oral, 100-300 mg/zi (fractionat); intramuscular, 30-300 mg/zi (mai mult in arterite - pana la 600 mg).

Reactii adverse: Dozele mari pot provoca diaree si dureri abdominale.

Contraindicatii: Alergie la vitamina E. Vitamina E poate creste efectul hipoprotrombinemiant al anticoagulantelor cumarinice (risc de hemoragii).

1.4.Vitamina K

Sinonime: antihemoragica

Denumire chimica: fitomenadiona, filochinona, farnochinona

Structura chimica:

Descoperire. Vitamina K a fost descoperita in anul 1920, de catre cercetatorul danez, Henrik Dam, numele fiindu-i data de catre acesta in anul 1935 tinandu-se seama de proprietatea importanta pe care o are, si anume, aceea de a coagula sangele (Koagulationvitamin). Este o vitamina indispensabila vietii, rezistenta la caldura, dar nu si la lumina, sensibila la oxidanti, aer poluat, radiatii si raze X, aspirina, biseptol, penicilina, neoxazol, kanamicina.

In functie de origine, vitamina K se clasifica in: vitamina K1 (filochinona) care se gaseste in vegetalele verzi, K2 (farnochinona) aflata in alimentele de origine animala si K3 menadiona) contine produsi sintetici, farmaceutici

Surse. Vitamina K (filochinona) se gaseste in: spanac, mazare,morcov, cartofi, porumb, patrunjel, urzici, varza, salata, conopida, kiwi, fructe de catina, fragi, cereale si in unele uleiuri vegetale.;

Vitamina K (farnochinona) se gaseste in: ficat de porc, galbenus de ou, lapte de vaca, untura de peste, branzeturi fermentate, soia.

Absorbtie si metabolim. Vitamina K este absorbita la nivelul intestinului subtire, in prezenta sarurilor biliare, daca mucoasa intestinala si functia hepatica sunt normale. Transportul acestei vitamine se face pe cale sanguina ducandu-se la diferite organe. Mici cantitati se depun in ficat, muschi, splina, aceste rezerve acoperind nevoia organismului maxim o saptamana.

Eliminarea vitaminei K se realizeaza prin ficat.

Necesarul de vitamina pentru un adult este de 2mg/zi.

Rolul vitaminei K. Cel mai important rol pe care vitamina K il are, este acela ca intervine in procesul de coagulare al sangelui. Pe langa acest rol esential, vitamina ajuta la mentinerea sanatatii oaselor, a cicatrizarii ranilor, functionarii ficatului, in diferite tulburari hepatice (icter, hepatita), urticarie, precum si in refacerea organismului dupa antibiotice

Hipoavitaminoza. Carenta de vitamina K, apare la nou-nascuti prin lipsa florei intestinale, deoarece placenta nu lasa sa treaca decat o cantitate mica de vitamina din sangele mamei la fat. De asemenea in momentul folosirii indelungate de antibiotice sau sulfamide, precum si a uleiului de parafina apare o inhibare si distrugerea florei intestinale

Lipsa de vitamina duce si la tulburari ale coagularii sangelui, aparand hemoragii spontate la nivelul pielii (hematoame), mucoaselor ( epistaxis- scurgere de sange din nas), hematurie.

Tratamentul in scop profilactic, consta intr-o alimentatie bogata in produse care contin vitamina K, iar in cazul administrarii de sulfamide sau antibiotice se recomanda respectarea stricta a indicatiilor medicului.

Produse industriale:

FITOMENADION, fiole

Compozitie: 1ml solutie apoasa coloidala contine 10 mg fitomenadiona (Vitamina K1).

Actiune terapeutica: Fitomenadiona este un antihemoragic cu actiune specific antagonista anticoagulantelor de tip cumarinic (Dicumarol, Trombostop etc.). Stimuleaza sinteza protrombinei si factorilor coagularii (VII, IX si X). Dupa 3-8 ore de la administrare, protrombina creste suficient pentru producerea hemostazei. Actiunea fitomenadionei este mai rapida, mai intensa si mai prelungita decat a celorlalte vitamine K.

Farmacocinetica: Fitomenadiona se concentreaza in ficat unde realizeaza un depozit limitat, suficient pentru cateva saptamani. Metabolizarea se face rapid si eliminarea se face prin bila si urina.

Indicatii: Hipoprotrombinemia congenitala sau consecutiva admi-nistrarii unor preparate de tip cumarinic; carenta de Vitamina K din insuficienta hepatica si icterul obstructiv; tulburarile de absorbtie intestinala dupa tratament oral de lunga durata cu antibiotice, sulfamide sau salicilati; intoxicatiile cu warfarina; boala hemoragica a nou-nascutului.

Dozare si mod de administrare: Adulti: in urgente cu risc letal se administreaza intravenos, foarte lent, 2-10 mg/zi; in intoxicatia acuta cu cumarinice se pot injecta pana la 40 mg/zi; curativ - intra-muscular, 5-40 mg/zi. Nou-nascuti si sugari cu boala hemoragica: profilactic, intramuscular 0,5-2 mg/zi sau oral 1-2 mg/zi; curativ, intramuscular 1-2 mg/zi.

Contraindicatii: Intoleranta la fitomenadiona (atentie la simptomele de soc).

Precautii: Hipoprotrombinemia din bolile hepatocelulare raspunde slab sau nu raspunde la tratament cu fitomenadiona; prudenta in administrarea la nou-nascuti si sugari.

Reactii adverse: Injectarea intravenoasa rapida poate provoca: sudoratie, congestia fetei, senzatie de constrictie toracica, dispnee, cianoza, tahicardie, colaps vascular periferic, sau chiar accidente letale; la nou-nascuti, in cazuri rare, tratamentul poate cauza hiper-bilirubinemie; la pacientii cu afectiuni hepatice, injectarea intra-musculara repetata poate duce la modificari locale cutanate si subcutanate.

Sarcina si alaptare:Se poate administra in sarcina si alaptare, respectand dozajul de mai sus.

Interactiuni medicamentoase: Solutia injectabila de fitomenadiona nu se amesteca cu alte solutii injectabile sau perfuzabile.

Supradozare:Simptome: anemie hemolitica, methemoglobinemie, tulburari hepatice si renale.

Forma de prezentare: Cutii cu 5 fiole a cate 1 ml.

Conditii de pastrare: La adapost de lumina, inghet si temperaturi peste 25C.

2.Vitamine hidrosolubile

Vitaminele B

Termenul de vitamina B a fost introdus la inceputul secolului XX pentru a denumi factorul carential al bolii beri-beri.

Astazi se stie ca nu este vorba despre o vitamina B, ci de un complex de vitamine, ce au urmatoarele particularitati comune:

provenienta (drojdia de bere);

solubilitatea in apa;

rolul nutritional fundamental, in activitatea metabolismului celular;

Vitamina B se gaseste in cantitati suficiente in alimentatia rationala si corect preparata. Unele vitamine B sunt sintetizate de catre organism. Vitaminele B participa la procesele de oxidoreducere, la metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor, intervin in functiile sistemului nervos si a unor glande endocrine.

2.1.Vitamina B₁

Sinonime: vitamina antiberiberi, factor antinevritic

Denumire chimica : tiamina

Structura chimica:

Formula chimica: C₁₂H₁₂N₄OS²⁺2Cr

Descoperire. Primele cercetari privind vitamina B₁ au fost facute pe puii de gaina(1896-1897), de catre Eijkman acesta aratand ca in taratele de orez exista factorul esential a carui lipsa din alimente produce la om boala denumita beri-beri, nestiind insa, ca acesta este o vitamina. Abia in anul 1911, Casimir Funk a izolat-o din taratele de orez dandu-i numele de vitamina, nume atribuit apoi tuturor reprezentantilor acestei clase. Mai tarziu, in anul 1936, a fost sintetizata de catre Williams si s-a constatat ca din punct de vedere chimic vitamina B₁ este constituita din unirea a doi nuclei, unul tiazolic (nucleu care contine sulf, de unde si denumirea de tiamina) si celalalt pirimidinic.

Tiamina este un produs alb cristalizat, cu miros caracteristic, stabil in aer, foarte solubil in apa si insolubil in grasimi. Este sintetizata de bacterii si de plante. Se extrage si din drojdia de bere.

Surse. Vitamina B₁ se gaseste in cantitati importante in tarata de grau si orez, embrionii gramineelor, in organele interne ale animalelor (ficat, rinichi, inima). Cea mai mare cantitate de timina se regaseste in drojdia de bere proaspata si mai ales uscata.

Flora intestinala (flora microbiana colibacilara, bacilii fermentatiei lactice, bacilul bifidus si unele levuri) sintetiteaza de asemenea vitamina B₁, dar in cantitati insuficiente fata de nevoile organismului,.

Absorbtie si metabolim. Retinerea maxima a vitaminei B₁ are loc la nivelul intestinului subtire. Pentru absorbtia ei, acidul clorhidric al secretiei gastrice constituie un factor esential; in absenta lui, tiamina este distrusa de bila, de sucul pancreatic si de substantele alcaline.

Dupa ce vitamina B₁ este absorbita, aceasta este transportata de catre plasma in tesuturi sub forma libera sau combinata. La nivelul ficatului si al rinichiului tiamina sufera un proces de fosforizare, transformandu-se in carboxilaza, forma sub care se depoziteaza.

Corpul omului contine 30-100 mg de vitamina B₁, organele cele mai bogate fiind inima , creierul, ficatul.

Eliminarea tiaminei are loc pe cale renala.

Rolul vitaminei B₁. Vitamina B₁ este necesara bunei functionari a sistemului nervos central si mai ales al celui periferic. Ea joaca un rol insemnat in mecanismul umoral al excitatiei nervoase impreuna cu acetilcolina. Pe langa acest rol important, tiamina mai are si unul nutritiv al miocardului, motiv pentru care se numeste "vitamina inimii".

Tiamina contribuie la functionarea normala a aparatului digestiv, prin mentinerea tonusului musculaturii si a peristaltismului acestuia. De asemenea, participa la sinteza proteinelor si este necesara dezvoltarii intestinale.

Vitamina B₁ are o actiune antagonista vitaminei A si de protejare a vitaminei C. Ea favorizeaza depunerea de glicogen in ficat, fiind in corelatie cu insulina.

Cantitatea necesara de vitamina B₁ pentru un adult este 1-2 mg/zi. Copiii sub un an au nevoie de 1 mg de vitamina B₁/zi si pe masura ce acestia cresc si cantitatea de tiamina pe zi creste, apropiindu-se de cea a adultului.

La femeile insarcinate sunt necesare circa 2,5mg/zi, iar in timpul lactatiei 2,5 -3mg/zi. Ridicarea cantitatii de vitamina, este recomandata si in unele stari patologice ale sistemului nervosca: nevrite, polinevrite, tulburari ale meta00bolismului.

Hipoavitaminoza. Carenta de vitamina B₁ se manifesta prin tulburari nervoase , scaderea capacitatii de munca fizica, si intelectuala, a memoriei, iritabilitate, insomnie, tulburari cardiace, ameteli.

Forma cea mai severa a carentei de vitamina B₁ se manifesta prin boala numita Beri beri, care la noi se intalneste destul de rar.

Tratamentul carentei vitaminice consta in alcatuirea unei ratii alimentare bogate in vitamina B₁. Pentru folosirea ca medicament a vitaminei B₁, chiar daca aceasta nu este toxica, este necesara o prescriptie medicala.

Produse industriale:

VITAMINA B1 comprimate

Compozitie: Comprimate continand clorhidrat de tiamina 10 mg.

Actiune farmacoterapeutica: Intervine in metabolismul hidrocarbonatelor, tiamin pirofosfatul fiind grupul prostetic al carboxilazei, enzima care intervine in degradarea acidului piruvic. Lipsa tiaminei este urmata de cresterea acidului piruvic in sange si in urina, cu aparitia de polinevrite. Stimuleaza transformarea glucidelor in lipide si a acidului piruvic si alfa-cetoglutamic in aminoacizi. Favorizeaza depunerea glicogenului in ficat, creste toleranta la glucide. Este necesara pentru functia normala a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular. Intervine in sinteza acetilcolinei, favorizand transmiterea influxului nervos. Participa la formarea hormonului tireotrop si la inactivarea estrogenilor in ficat.

Indicatii: Beri-beri, encefalopatie Wernicke; stari de hipovitaminoza in febra prelungita, boli epuizante, hipertiroidism; ca tratament adjuvant in diabetul zaharat, nevrite si polinevrite, nevralgii, zona zoster, migrene, hepatite, algii reumatismale, varsaturi de sarcina, alcoolism.

Reactii adverse: Poate produce fenomene alergice, greturi, varsaturi, iritabilitate.

Mod de administrare: Oral, 1 - 4 comprimate pe zi curativ; 1/2 - 1 comprimat/zi pentru profilaxie.

Forma de prezentare: Flacoane a 40 comprimate.

Conditii de pastrare: La adapost de lumina, caldura si umiditate

2.2.Vitamina B₂

Sinonime: vitamina hidrosolubila de crestere

Denumire chimica : riboflavina

Structura chimica:

Formula chimica: C₁₇H₂₀N₄O₆

Descoperire. In 1879 Blyth identifica in lapte o substanta de culoare galbena pe care o numeste lactocrom. In anul 1933 aceasta este izolata, iar in anul 1935 este sintetizata de catre Kareer. Denumirea de riboflavina a fost data de catre Comisia de chimie si farmacie.

Vitamina B se prezinta sub forma de ace fine, de culoare galben-portocalie, cu gust amar, este termostabila (rezista si la 120 de grade C), solubila in apa si alcool, cu solubilitate crescuta in mediul alcalin. Este foarte sensibila la lumina.

Surse. Vitamina B este foarte raspandita in regnul vegetal si animal. Produsele de origine vegetala bogate in riboflavina, sunt legumele verzi(spanac, mazare, laptuci, fasole verde, ardei gras), nucile, prunele uscate, caisele uscate, strugurii.

Sursele principale de origine animala bogate in vitamina, sunt: ficatul, splina, rinichiul, carnea de peste, icrele, branza, laptele.

Cea mai mare cantitate de vitamina B2 se afla in drojdia de bere. In cantitati reduse aceasta este sintetizata si de flora intestinala.

Absorbtie si metabolim. Vitamina B2 este retinuta in organism la nivelul mucoasei intestinului subtire, apoi, pe calea venei poate ajunge in circulatia sanguina si este depozitata in ficat, rinichi si in musculatura activa.

In tesuturile organismului apare atat sub forma de riboflavina libera cat si sub forma de flavoproteine sau coenzime.

Eliminarea riboflavinei are loc pe cale renala si cale digestiva, iar in cantitati mici eliminarea se face prin transpiratie.

Rolul vitaminei B Vitamina B este unul din constituientii celulari esentiali care actioneaza sub forma de combinatie proteica in fenomenele de respiratie celulara si intervine in procesle de dehidrogenare. De asemenea, este un factor important al cresterii, fiind o componenta principala a unor enzime cu rol fundamental in functionarea organismului

Sub forma pura, joaca un rol important in mecanismul vederii, alaturi de vitamina A. Este necesara bunii functionari a epidermului, a epiteliului digestiv si a celui respirator, iar in metabolismul proteinelor, are rol important, mai ales in sinteza hemoglobinei.

Cantitatea de vitamina B necesara adultului este de 1,83 mg/zi, femeia gravida are nevoie de 2,5 mg/zi si in timpul lactatiei 3 mg/zi, iar sugarul de minim 0,4-0,5 mg/zi.

Hipoavitaminoza. Carenta de vitamina B , legata in principal de o malabsorbtie digestiva , de un aport alimentar insuficient sau de un consum excesiv de alcool, poate antrena leziuni ale pielii si ale mucoaselor. Organele de simt sufera si ele: scade acuitatea vizuala si auditiva, cu diminuarea campului vizual si dificultati de vedere la lumina slaba. B declanseaza si aparitia unor tulburari psihice manifestate printr-o emotivitate crescuta, scaderea tonusului muscular, tremuraturi, ameteli si a unor tulburari digestive manifestate prin inapetenta si eliminarea de fecale bogate in grasimi nedigerate (steatoree).

La sugar provoaca oprirea cresterii.

Profilaxia avitaminozei B se face printr-o ratie alimentara care sa aiba si produse care contin aceasta vitamina,.in raport cu necesitatile organismului cat si prin tratarea afectiunilor care produc manifestarile lipsei acesteia.

Hiperavitaminoza. Nu se cunoaste existenta unei hiperavitaminoze B

Produse industriale:

VITAMIN B COMPLEX sirop

Compozitie: Fiecare 5 ml contin: Vitamina B1: 5 mg; Vitamina B2: 2 mg; Nicotiamida: 20 mg; Vitamina B6: 2 mg; Panthenol: 3 mg.

Actiune terapeutica: Vitaminele B sunt implicate in metabolismul glucidic, lipidic si proteic. Asocierea acestor vitamine are un efect tonic asupra sistemului nervos si a functiei gastrointestinale; stimularea apetitului si a digestiei; combaterea iritabilitatii si a asteniei.

Indicatii: Beri-beri, sub-beri-beri, pelagra; pentru profilaxia si tratamentul deficitului de vitamine aparut dupa terapia cu antibiotice sau chimioterapice; necesar crescut de vitamine in convalescenta unor boli infectioase (boli tropicale), parazitare, diaree sau perioade de efort, crestere, sarcina; polinevrite si nevrite de diverse cauze; tulburari cardiovasculare asociate cu deficitul de Vitamina B1; disgravidie.

Mod de administrare: Adulti: 2-3 linguri de sirop pe zi. Copii: 1-2 linguri de sirop pe zi. Copii mici: 1/4-1/2 linguri de sirop de 2-3 ori/zi. Siropul poate fi diluat prin amestecare cu apa, suc de fructe etc.

Atentie! Coloratia galbena a urinei se datoreaza Vitaminei B2.

Forma de prezentare: Flacon cu 125 ml sirop.

2.3. Vitamina B

Sinonime: vitamina PP,

Denumire chimica : niacina

Formula chimica: C₆H₅N₂O

Descoperire. A fost descoperita initial in contextul cautarii unui tratament pentru vindecarea pelagrei. In 1937 carenta acestei vitamine a fost recunoscuta oficial drept cauza a pelagrei.

Vitamina PP este stabila la lumina , la caldura si la oxidare.

Surse. Principalele surse de vitamina B sunt: carnea ( rinichii, ficatul), pestele, cerealele, drojdia de bere si ciupercile.

Hipoavitaminoza. Carenta de vitamina PP, descrisa sub numele de pelagra, este rara si este rezultata fie prin aporturi alimentare insuficiente, fie din interactiuni medicamentoase (unele antituberculoase si antiparkinsoniene). Ea se traduce prin oboseala, pierdere a apetitului, prin tulburari cutanate, digestive, psihice si hematologice si se trateaza prin administrare medicamentoasa de vitamina B

Hiperavitaminoza. Acidul nicotinic, administrat in cantitati mari este toxic.

Produse industriale:

Vitamina PP fiole

Compozitie: Fiole continand nicotinamida 0,10 g/2 ml.

Actiune farmacoterapeutica: vitamina PP este vitamina antipelagroasa avand o actiune vasodilatatoare cu predominanta periferica.

Indicatii: Pelagra si toate manifestarile acesteia. Lupus eritematos, prurit, degeraturi, eritrodermie, acnee. Astm bronsic, diateza exsudativa; hipertensiune arteriala, arterite. Hipo- si aclorhidrie. Hepatite. Inflamatii ale cailor biliare; glomerulonefrite acute difuze, infarcte renale. Intoxicatii saturninice si barbiturice.

Contraindicatii: Sindroame hemoragice de origine capilara.

Mod de administrare: 60-100 mg pe zi, mai multe saptamani, in injectii intramusculare sau intravenoase, foarte lent.

Reactii adverse: Aparitia de senzatii de caldura, inrosirea fetei si a corpului, greata, eritem de tip urticarian; dispar de obicei dupa 1-3 ore.

Forma de prezentare: Cutii cu 5 fiole sau 100 fiole de 2 ml sol. 5%.

Vitamina B5

Sinonime: factor hepatic , pantetonatul de calciu

Denumire chimica: acidul pantotenic

Structura chimica:

Formula chimica: C₉H₁₇NO₅

Acidul pantotenic a fost numit astfel dupa cuvantul grecesc pantoten care semnifica peste tot, deoarece acest acid este omniprezent in natura. In grupa vitaminelor solubile in apa si sintetizate de plantele verzi si multe alte microorganisme, vitamina B este cea care ajunge in tesuturile animalelor care le consuma, mai ales in ficat si oua. Acidul pantotenic este un component important al coenzimei A, o substanta care ajuta organismul sa elimine toxinele provenite din insecticide si medicamente.

Acidul pantotenic este o substanta uleioasa, alb-galbuie, solubila in apa si etanol, cu gust amar. Vitamina B este stabila la aer si la lumina, dar instabila la caldura. Pierderile maxime la prelucrarile culinare sunt de cea 50%. Efecte negative asupra ei au si conservarea produselor, actiunea cofeinei, a sulfamidelor, somniferelor, alcoolului.

Surse. Alimentele ce contin vitamina B sunt: drojdia de bere, organele de vita, cerealele integrale, arahidele, laptisorul de matca, somonul, galbenusul de ou, ciupercile, conopida, legumele verzi.

Rolul vitaminei B Are rol in metabolismul celular si, impreuna cu alte vitamine, contribuie la dezvoltarea energiei provenite din glucide, grasimi si proteine. De asemenea, participa la mentinerea starii de sanatate a aparatului digestiv, a ficatului si a epiteliilor, intervine in procesele de crestere, in prevenirea aparitiei dermatitelor (bolilor de piele), incetineste imbatranirea, stimuleaza activitatea diferitelor glande si sporeste productia de hormoni a suprarenalelor.

Necesarul zilnic de vitamina B este de 5-15 mg. Copiii trebuie sa consume intre 3-8 mg, adolescentii si adultii intre 10-15 mg. Studiile recente recomanda 30-50 mg/zi. Folosirea terapeutica a vitaminei B5 poate ajunge la 100 mg/zi.

Hipoavitaminoza. Carentele de vitamina B apar in situatii exceptionale, cand denutritia este considerabila. In cazurile mai usoare, pot aparea simptome precum: stresul, senzatia de oboseala permanenta, insomnie ce alterneaza cu somnolenta, dermatita, greata, hipoglicemie.

Hiperavitaminoza. Nici un efect toxic nu e cunoscut.

Produse industriale:

VITAMINA B5, 500 mg

Compozitie: Acid Pantotenic ( Vitamina B5 ) ....500 mg

Indicatii tulburari hepatice, enteroconlite, inflamatii pulmonare si ale cailor respiratorii, in astm bronsic, diferite dermatoze, rinite alergene, neliniste, stari depresive, stres, oboseala, diferite infectii, cefalee, artrita, alergii, tulburari digestive, crampe musculare, tulburari gastrointestinale etc. De asemenea, acidul pantotenic reduce efectele toxice si reactiile adverse produse de un mare numar de antibiotice

Administrare: Adulti 1 capsula pe zi in timpul mesei

Atentie: Nu se va administra in doze mai mari decat la sfatul medicului

2.5. Vitamina B6

Sinonime: adermina, vitamina antidermatoasa

Denumire chimica: piridoxina

Structura chimica:

Formula chimica: C₈H₁₁NO₃

Descoperire. Vitamina B a fost descoperita in 1939 de Harris si Folker si, pe baza constitutiei sale chimice a fost denumita piridoxina. Piridoxina este o baza cristalina sub forma de pulbere, incolora, cu gust amar solubila in apa si alcool, sensibila la lumina. Fiind solubila in apa este rezistenta la fierbere pastrandu-se aproape in totalitate.

In grupul vitaminelor B exista trei substante cu acelasi efect: piridoxina, piridoxalul si piridoxamina. Cei doi derivati-piridoxalul si piridoxamina- sunt naturali, iar piridoxina poate fi sintetica.

Surse. Vitamina B se gaseste in alimente de origine animala cum ar fi, rinichiul, splina, ficat, inima, creier, lapte si de origine vegetala in, grau, porumb, taratele acestora, sfecla, varza, struguri, mere, portocale, coacaze, agrise, prune.

Vitamina B poate fi sintetizata si de flora intestinala.

Absorbtie si metabolim. Vitamina B reprezentata de cei trei factori cu actiune vitaminica (piridoxina, piridoxalul, piridoxamina), se incorporeaza rapid, daca se gaseste sub forma libera, la nivelul intestinului. Forma legata cu proteinele este inghitita numai dupa ce a fost hidrolizata.

In sange se gaseste predominant sub forma legata, ca piridoxal-fosfat sau piridoxamin-fosfat, fiind transportata de acesta la toate organele si tesuturile, unde participa in formarea a unor numeroase enzime si la metabolismul unor substante de o importanta deosebita. Cea mai mare cantitate de vitamina B este depozitata in ficat.

Eliminarea piridoxinei are loc prin urina.

Rolul vitaminei B Aceasta vitamina este necesara la sinteza hemogoblinei, la incorporarea fierului in molecula si la formarea globlulelor rosii.

In reglarea activitatii nervoase are o atributie importanta. Astfel, la nivelul sinapselor din sistemul nervos central, prin decarboxilarea acidului glutamic in prezenta vitaminei, se formeaza acidul gama-aminobutiric care diminueaza intensitatea proceselor de excitatie, favorizand instalarea proceselor de inhibitie.

Piridoxina intervine in metabolismul acizilor grasi nesaturati si contribuie la scaderea colesterolului, impiedicand depunerea sa in peretii arterelor. De asemenea, vitamina B previne si vindeca tulburarile hepatice si musculare.

Cantitatea de vitamina necesara adultului este de 2-4 mg/24h. Pentru femeile insarcinate cantitatea necesara este de 5-6mg/24h.

Hipoavitaminoza. Pana in prezent nu se cunoaste o hipoavitaminoza B pura, ci o polihipoavitaminoza, asa incat multiplele tulburari care apar ca dermite, eczeme, anemii, nu pot fi atribuite exclusiv lipsei de vitamina B

Carenta provocata de piridoxina, se manifesta prin capacitatea scazuta de aparare a organismului, prin dureri abdominale, greutate la efort muscular.

Produse industriale:

VITAMINA B6 comprimate

Compozitie: Comprimate continand clorhidrat de piridoxina 0,250 g. Fiole continand clorhidrat de piridoxina 0,050 g/2 ml, respectiv 0,250 g/5 ml.

Actiune farmacoterapeutica: Vitamina B6 (piridoxina) face parte din vitaminele grupului B, ce se gasesc in drojdia de bere si in anumite vegetale. Ea joaca un rol important in metabolismul acizilor aminati si al grasimilor. De aceea, piridoxina are un rol activ in schimbarile tisulare, mai ales in ceea ce priveste tesutul hepatic, sistemul nervos, piele si organele hematopoietice.

Indicatii: Anemii aplastice si eritroblastice; anemii hipocrome rezistente la tratamentul cu fier; granulopenie de origine toxica sau medicamentoasa; afectiuni ale sistemului nervos central cu etiologie arteriosclerotica sau encefalitica; tratamentul preventiv si curativ al polinevritelor de origine toxica sau medicamentoasa, mai ales cea hidrazidica; crampe, hipertonie musculara, miopatie, acrodinie; varsaturi, mai ales gravidice, postanestezice sau postroentgenterapice; tremuraturi idiopatice, senile sau de origine toxica, boala Parkinson, parkinsonism arteriosclerotic; etilism acut; afectiuni ale pielii ca: dermatita seboreica, acnee, dermite usoare postroentgeniene; boala arteriosclerotica cu diferite localizari.

Mod de administrare Adulti: doze de 50-250 mg zilnic, timp de 15-20 zile, administrate per os sau in injectii (intramusculare, intravenoase). Copii: doze de 20-50 mg, dupa varsta si gravitatea cazului.

Forma de prezentare Flacoane cu 20 comprimate continand 250 mg vitamina B . Cutii cu 5 fiole de 2 ml continand 50 mg vitamina B . Cutii cu 5 fiole de 5 ml continand 250 mg vitamina B . Cutii cu 100 fiole de 2 ml sau 5 ml continand 50 sau 250 mg vitamina B pe fiola.

Conditii de pastrare: La adapost de lumina.

Combinatii:

MAGNE-B6, drajeuri, solutie buvabila

Compozitie:

Indicatii: Carentele de magneziu izolate sau asociate. In cazul carentei asociate de calciu, se recomanda tratarea deficitului de magneziu inaintea celui de calciu.

Contraindicatii: bsolute: Insuficienta renala grava (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min). Levodopa (vezi 'Interactiuni'). Relative: Chinidina.

Precautii: Pentru copiii sub 6 ani este adaptata solutia buvabila.

Sarcina si alaptare: Utilizarea magneziului in timpul sarcinii se va face numai in carentele de magneziu confirmate. Experienta clinica pe un numar de sarcini suficient de mare nu a relevat efecte mutagene sau feto-toxice ale magneziului. Datorita trecerii in laptele matern, se va evita utilizarea magneziului in timpul alaptarii.

Reactii adverse: Eventuale manifestari diareice sau dureri abdominale.

Interactiuni: Asocieri contraindicate: Levodopa: activitatea levodopa este inhibata de vitamina B6. Se va evita orice aport de piridoxina daca levodopa nu este asociata cu inhibitori de dopa-decarboxilaza periferica. Asocieri nerecomandate: Chinidina: cresterea concentratiilor plasmatice ale chinidinei, cu risc de supradozare (diminuarea excretiei renale a chinidinei prin alcalinizarea urinei).

Posologie, mod de administrare: Drajeuri - rezervate adultilor si copiilor peste 6 ani: Adulti: 6 pana la 8 drajeuri pe zi. Copii peste 6 ani (20 kg): 10 - 30 mg/kg corp/zi (0,4 - 1,2 mmol/kg corp/zi) sau 4 pana la 6 drajeuri pe zi. Doza zilnica va fi divizata in 2 - 3 prize, administrate in timpul meselor cu un pahar mare cu apa. Tratamentul se va intrerupe la normalizarea magneziemiei. Solutie buvabila: Adulti: 3 fiole pe zi. Copii si sugari peste 10 kg (aproximativ 1 an): 10 - 30 mg/kg corp/zi (0,4 - 1,2 mmol/kg corp/zi), sau 1 pana la 3 fiole pe zi. Doza zilnica va fi divizata in 2 - 3 prize, administrate in timpul meselor, dupa diluare intr-o jumatate de pahar cu apa. Fiolele de Magne-B6 pot fi deschise fara pila. Pentru a deschide fiola, prindeti varful acesteia cu un servet si rupeti-l intoarceti deasupra paharului si rupeti celalalt capat. Tratamentul se va intrerupe la normalizarea magneziemiei.

Supradozare: In cazul unor doze masive exista risc de sindrom anuric. Tratament: rehidratare si fortarea diurezei.

Forma de prezentare: Cutie cu 50 drajeuri in blister. Cutie cu 10 fiole a 10 ml solutie buvabila. Informatiile si sfaturile urmatoare va sunt adresate de catre specialistii din industria farmaceutica, profesionistii din sanatate si de catre organizatia consumatorilor din Franta: Magneziul este un element mineral prezent in mod obisnuit in toate celulele corpului uman. El este indispensabil vietii celulelor. El regleaza in special influxul nervos si contractia musculara. Magneziul este furnizat organismului de alimentatie. Un deficit de magneziu poate sa apara atunci cand alimentatia este dezechilibrata, de exemplu in cazul unor regimuri alimentare foarte restrictive, sau in anumite situatii, cum ar fi: efort sportiv intens, sarcina, crestere, stres, tratamentul cu anumite medicamente diuretice. Deficitul de magneziu are drept consecinta o crestere a excitabilitatii celulelor nervoase si musculare, ceea ce conduce la manifestari neplacute, cum sunt: crampe musculare, nervozitate, dificultati de adormire, stari de oboseala tranzitorii. Asocierea mai multora dintre aceste manifestari evoca un deficit de magneziu. Din acest motiv, un medicament continand magneziu v-a fost prescris de catre medicul dvs. sau v-a fost recomandat de catre farmacistul dvs. Daca tulburarile persista in ciuda tratamentului cu magneziu, adresati-va medicului dvs. Semnalati sistematic medicului dvs., ca si farmacistului dvs., medicamentele pe care le luati deja, inainte ca ei sa va prescrie un tratament, sau sa va elibereze un medicament. Medicul si farmacistul dvs. cunosc bine medicamentele. Nu ezitati sa le cereti sfatul.

VITAMINA B

Compozitie: Comprimate continand clorhidrat de piridoxina 0,250 g. Fiole continand clorhidrat de piridoxina 0,050 g/2 ml, respectiv 0,250 g/5 ml.

Actiune farmacoterapeutica: vitamina B6 (piridoxina) face parte din vitaminele grupului B, ce se gasesc in drojdia de bere si in anumite vegetale. Ea joaca un rol important in metabolismul acizilor aminati si al grasimilor. De aceea, piridoxina are un rol activ in schimbarile tisulare, mai ales in ceea ce priveste tesutul hepatic, sistemul nervos, piele si organele hematopoietice.

Indicatii: Anemii aplastice si eritroblastice; anemii hipocrome rezistente la tratamentul cu fier; granulopenie de origine toxica sau medicamentoasa; afectiuni ale sistemului nervos central cu etiologie arteriosclerotica sau encefalitica; tratamentul preventiv si curativ al polinevritelor de origine toxica sau medicamentoasa, mai ales cea hidrazidica; crampe, hipertonie musculara, miopatie, acrodinie; varsaturi, mai ales gravidice, postanestezice sau postroentgenterapice; tremuraturi idiopatice, senile sau de origine toxica, boala Parkinson, parkinsonism arteriosclerotic; etilism acut; afectiuni ale pielii ca: dermatita seboreica, acnee, dermite usoare postroentgeniene; boala arteriosclerotica cu diferite localizari.

Mod de administrare: Adulti: doze de 50-250 mg zilnic, timp de 15-20 zile, administrate per os sau in injectii (intramusculare, intravenoase). Copii: doze de 20-50 mg, dupa varsta si gravitatea cazului.

Forma de prezentare: Flacoane cu 20 comprimate continand 250 mg vitamina B6. Cutii cu 5 fiole de 2 ml continand 50 mg vitamina B6. Cutii cu 5 fiole de 5 ml continand 250 mg vitamina B6. Cutii cu 100 fiole de 2 ml sau 5 ml continand 50 sau 250 mg vitamina B6 pe fiola.

Conditii de pastrare: La adapost de lumina.

2.6. Vitamina B

Sinonime: vitamina H, coenzima R,

Denumire chimica: biotina

Structura chimica:

Formula chimica: C₁₀H₁₆N₂O₃S

Descoperire. Vitamina B a fost izolata in anul 1936 de catre Kögl si Tonnis din ou, iar in 1940 din ficat de catre Vigneaud, ambele cu proprietati asemanatoare. Cele doua substante au fost denumite alfa-, respectiv beta-biotina, prima gasindu-se in galbenus, a doua in ficat.

Biotina cristalizeaza in ace fine, albe, care se topesc la 232-235sC, descompunandu-se. Este usor solubila in apa, stabila la caldura, rezistenta la acizi si baze, dar sensibila la actiunea alcoolilor.

Surse. Vitamina B provine din alimentatie: drojdie de bere, carne, creier, inima, ficat si rinichi, galbenus de ou, produse lactate, lapte, anumite legume, cerealele integrale, porumbul, melasa, papadie, nuci, ciuperci, spanac, rosii, morcovi, dar ea mai este sintetizata partial si de catre flora intestinala.

Absorbtie si metabolism. In natura biotina se gaseste legata de o proteina, iar in intestine este separate prin hidroliza. Incorporarea are loc la nivelul intestinului subtire si este vehiculata de sange in organism mai ales la ficat, creier si piele.

Eliminarea vitaminei are loc prin urina si fecale.

Rolul vitaminei B Ajuta la degradarea acizilor grasi, glucozei, aminoacizilor, intervine in sinteza acizilor grasi si a proteinelor, stimuleaza cresterea parului si intarzie caderea acestuia, impiedica incaruntirea prematura si calmeaza durerile musculare.

Hipoavitaminoza. Probabilitatea ca organismul sa sufere de carenta de biotina este practic nula, cu exceptia incapacitatii genetice de a absorbi aceasta vitamina. Pierderea apetitului, oboseala, aparitia unor dermatite semnaleaza aceasta carenta.

Reactiile clinice si de laborator dispar dupa administrarea a 150 micrograme de biotina zilnic, timp de 5-6 zile.

Hiperavitaminoza. Luata in doze mari, vitamina B sau H nu este toxica.

Produse industriale:

Vitamax

Contine: Laptisor de matca 10 mg, Ginseng 40 mg, Polen 50 mg, Ulei de grau incoltit 50 mg, Fosfatide din soia 90 mg, Ulei de floarea soarelui 30 mg, Arginina 20 mg, Lizina 20 mg, Acid orotic 10 mg, Biotina 3 mcg, Dimetilaminoetanol bitartrat 25 mg, Vit. A (palmitat) 2 000 i.u., Colecalciferol 200 i.u., Vit. E 10 mg, Vit. B1 15 mg, Vit. B2 3 mg, Vit. B6 2 mg, Vit. B12 5 mg, Ac. folic 25 mg, Pantotenat de calciu 3 mg, Nicotinamida 15 mg, Ac. 4-aminobenzoic 50 mg, Ac. ascorbic 50 mg, Fier 10 mg, Calciu 50 mg, Fosfor 38,6 mg, Potasiu 2 mg, Cupru 1 mg, Zinc 1 mg, Mangan 1 mg, Magneziu 1 mg, Iod 50 mcg, Seleniu 50 mcg, Fluor 1 mg (stripsuri cu 5 buc.; cutii cu 15 buc.).

Actiune: Vitamax contine grupe de ingrediente active, atent selectate pentru actiunile lor sinergice, profilactice si terapeutice, necesare mentinerii si/sau ameliorarii functiilor organismului. Laptisorul de matca este un amestec natural de proteine, aminoacizi, lipide, carbohidrati, acizi grasi si vitamine. A fost folosit cu rezultate deosebite ca tonic general in ameliorarea simptomelor legate de varsta inaintata si pentru imbunatatirea starii generale la cei cu boli cronice degenerative. Ginseng este, de asemenea, un extract natural cu un spectru larg de actiuni farmacologice, cu efect stimulant si energizant. Ginseng creste rezistenta naturala, ca si capacitatea recuperativa a organismului. Cele 9 bioelemente asigura organismului substantele de baza necesare proceselor metabolice normale. In plus, aceste 9 bioelemente actioneaza ca factori de protectie impotriva multor boli degenerative. Cele 23 din cele mai importante vitamine, minerale si oligoelemente sunt incluse pentru asigurarea necesarului zilnic atat in conditii normale, cat si in stari de deficit sau de necesitati crescute. Multe dintre acestea sunt cofactori in diferite procese metabolice. Ca urmare, Vitamax, prin compozitia sa, este considerat cel mai potrivit preparat vitaminic pentru toate varstele, indiferent de sex.

Indicatii : Vitamax este indicat ori de cate ori starea mentala sau fizica trebuie sustinuta: tratamentul oboselii, slabiciunii, epuizarii; ameliorarea eficientei mentale si intelectuale si combaterea tulburarilor de concentrare; ameliorarea rezistentei organismului la infectii; pentru scurtarea perioadei de convalescenta dupa diverse boli, interventii chirurgicale, radioterapie; pentru cresterea performantei fizice, in special la atleti; in tratamentul menopauzei si al impotentei psihogene; pentru intarzierea proceselor degenerative ale imbatranirii; pentru alinarea tensiunilor datorate surmenajului; ca parte integranta a tratamentului: neurasteniei si nevritelor, anemiilor prin deficite nutritionale, afectiunilor hepatice, artritelor, ulcerului gastro-intestinal, hiperlipidemiei, diabetului, distrofiilor pielii si anexelor cutanate, parului si unghiilor; in timpul sarcinii si al lactatiei; pentru inducerea starii de confort si stabilitate.

Administrare: In absenta unor prescriptii medicale speciale, doza uzuala este de o capsula zilnic sau la doua zile, dupa masa. in cazuri severe, doza poate fi crescuta conform recomandarii medicului.

2.7.Vitamina B

Denumire chimica: acid folic

Structura chimica:

Formula chimica: C₁₉H₁₉N₇O₆

Descoperire. In anul 1931 Wills a extras din drojdia de bere o substanta care s-a dovedit ca are activitate asupra anemiei macrocitare. Ulterior a fost semnalata si in frunzele verzi de spanac, fapt pentru car e a fost numita acid folic (folium= frunza).

In anul 1947 Johnson arata ca acidul folic este identic cu acidul pteroilglutamic.

Vitamina B se prezinta sub forma de cristale galben-portocalii care, incalzite la 200sC, se descompun fara a se topi.

Surse. Acidul folic se gaseste in lamai, banane, ficat, rinichi, oua, drojdie de bere si in unele bacterii, ca de exemplu Bacillus subtilis.

Absorbtie si metabolism. Vitamina B este vehiculata de sange in ficat acesta fiind considerat ca si depozit temporar.

Rolul vitaminei B Acidul folic stimuleaza formarea globulelor rosii si albe. Are o atributie importanta in sinteza acizilor nucleici, a proteinelor precum si in cresterea si reproducerea celulara. Previne aparitia cancerului la plamani, colon si uter si protejeaza fatul de anomalii congenitale care pot afecta creierul si coloana vertebrala.
Vitamina B participa la formarea acidului clorhidric in stomac si prin aceasta stimuleaza pofta de mancare.

Necesarul de vitamina B este de 150- 200μg, iar la gravide acesta creste la 400 μg pe zi

Hipoavitaminoza B Carenta de vitamina B provoaca aparitia unei anemii cu hematii imature de dimensiuni mari (macrocitara, megaloblastica). Concomitent, pierderea puterilor se asociaza cu scaderea numarului de globule albe, aparitia inflamatiei limbii (glosita).

Lipsa acidului folic mai apare si la sugari, in diferite boli intestinale, la alcoolicii cirotici, in miofibroza, carcinom.

La bolnavii cu stari de carenta este necesara o cantitate medie de 50-100 μg/zi.

Produse industriale:

ACID FOLIC drajeuri

Compozitie: Drajeuri continand 5 mg acid folic.

Actiune terapeutica: Vitamina din complexul B, indispensabila pentru eritropoieza normala; corecteaza anemiile megaloblastice prin deficit de acid folic.

Indicatii terapeutice: Anemie macrocitara nutritionala, anemie macrocitara de sarcina, sprue, sindrom megaloblastic al copiilor mici.

Contraindicatii si reactii adverse: Folosit singur in anemia pernicioasa, provoaca raspuns hematopoietic, dar nu impiedica fenomenele degenerative spinale (este obligatorie asocierea cu ciancobalamina); utilizarea inadecvata poate intarzia stabilirea diagnosticului si instituirea tratamentului corect in anemiile megaloblastice. Administrarea per os poate fi rareori urmata de manifestari alergice care cedeaza la intreruprea tratamentului. Nu se administreaza la persoanele peste 60 de ani, la care ar putea stimula evolutia unui eventual proces neoplazic latent.

Interactiuni medicamentoase: Nu se asociaza cu sulfamide.

Mod de administrare: 5-30 mg/zi.

Forma de prezentare: 30 drajeuri.

Conditii de pastrare: A se feri de caldura, lumina si umiditate.

2.8. Vitamina B

Sinonime: ciancobalamina

Formula chimica: C₆₃H₈₈CoN₁₄O₁₄P

Descoperire A fost izolata in 1948 din ficat si din culturile de Streptomyces griseus, sub forma de cristale de culoare rosie. B se gaseste in toate produsele animale indeosebi in ficat. Ea este relativ stabila la caldura si la aer dar mai sensibila la lumina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si baze, rezista la 120sC

Surse. Cobalamina, se gaseste in cantitati mici in alimentele de origine animala, cum ar fi: ficatul, rinichii, creierul, splina, muschii, pestele, ouale si laptele.

Produsele de origine vegetala sunt lipsite total de vitamina B . De asemenea flora intestinala elaboreaza cantitati mari de vitamina, dar acestea nu se pot folosi, deoarece la nivelul colonului factorul intrinsec care permite incorporarea vitaminei lipseste.

Absorbtie si metabolism. Vitamina B din alimente se inghite la nivelul jejunului impreuna cu factorul intrinsec al lui Castle secretat de mucoasa gastrica si numai in prezenta acestuia. Acesta se uneste cu vitamina B si formeaza factorul antipernicios sau antianemic ce trece in sange, care il vehiculeaza la tesuturi, in special la ficat, rinichi, splina, creier, plamani.

Important este faptul ca vitamina B nu se afla in tesuturi, in plasma, si in ser sub forma libera, ci sub forma legata.

Daca factorul Castle lipseste atunci, vitamina din alimente se elimina.

In cazul in care apar tulburari de absorbtie intestinala, absorbtia vitaminei nu are loc. De asemenea, inglobarea cobalaminei mai poate fi impiedicata si de paraziti intestinali aflati in prima parte a intestinului, unde are loc procesul de captare.

Eliminarea vitaminei B se face prin fecale. In stare normala urina nu o contine.

Rolul vitaminei B Actiunea vitaminei nu este inca complet cunoscuta, insa ceea ce se stie este faptul ca vitamina B are o actiune anabolica in metabolismul proteinelor si al lipidelor, de unde rezulta rolul important pe care il are in mecanismului de crestere si inmultire celulara. Asa se explica de ce aceasta vitamina este contraindicata in boli canceroase deoarece stimuleaza cresterea tumorilor.

Cobalamina exercita si o actiune de protectie fata de supraincarcarea grasa a ficatului prin rolul pe care il joaca in sinteza colinei.

Vitamina B intervine in mod activ in eritropoeza, favorizand procesele de maturare si de eliberare in circulatie a eritrocitelor. Indirect, contribuie la cresterea eritroblastelor, fiind un factor ajutator in sinteza acidului dezoxiribonucleic si a cromoproteinelor.

Impreuna cu acidul folic, vitamina B participa la sinteza hemoglobinei. Maduva osoasa galbena sub influenta vitaminei B este inlocuita cu maduva hematogena.

Necesarul de vitamina B este considerat a fi de 15-30 μg/zi, din care se considera ca se resorb 2-5 μg/zi.

In timpul sarcinii, mai ales in prima ei perioada, necesarul de vitamina este crescut deoarece fatul are nevoie de aceasta pentru dezvoltarea lui. De asemenea, sugarii si copiii au nevoie de o cantitate suplimentara de vitamina, intrucat aceasta are un efect stimulator asupra cresterii fiziologice normale a organismului.

Hipoavitaminoza. Carenta de vitamina B apare prin aport insuficient a acesteia, din cauza absentei factorului intrinsec Castle, precum si prin inhibarea florei intestinale in urma administrarii prelungite de antibiotice.

Simptomele lipsei de cobalamina sunt: digestive (inapetenta, greturi, diaree) si generale (astenie).

O carenta severa duce la anemie Biermer, numita si anemie pernicioasa. Ea se carecterizeaza prin lipsa de maturizare a hematiilor, datorita insuficientei sintezei factorului anteanemic (Castle) la nivelul mucoasei gastrice.

Anemia Biermer este de fapt un sindrom carential complex consecutiv unei gastrite sau anaclorhidrie, in urma careia nu se utilizeaza nici proteinele, nici vitaminele din grupul B si uneori nici vitamina PP.

Prin tratament cu vitamina B se constata o evolutie rapida a tuturor hematiilor.   

Produse industriale:

VITAMINA B12 fiole

Compozitie: Fiole de 1 ml cu 50 mcg sau 1 000 g ciancobalamina.

Actiune farmacoterapeutica: Vitamina B12 sau ciancobalamina, obtinuta din culturi de streptomyces, este considerata ca factorul extrinsec al lui Castle. Vitamina B12 are un rol important in metabolismul general. Prin actiunea sa anabolica in metabolismul protidic, ea este un factor de crestere. Fiind un agent important in procesele de transmetilare si participand la formarea metioninei si colinei, ciancobalamina este un factor lipotrop. Vitamina B12 este un factor specific antipernicios, care actioneaza la nivelul celulelor maduvei osoase si al celulelor hepatice. Ea participa la sinteza acizilor nucleici, la formarea eritroblastelor si, in general, a tuturor celulelor. Activitatea sa antipernicioasa se manifesta prin provocarea unei crize reticulocitare puternice, stimuland maturarea eritrocitelor si normalizand cu rapiditate formula sanguina. De asemenea, amelioreaza achilia gastrica si tulburarile neuro-anemice.

Indicatii: Anemii pernicioase si parapernicioase, insotite sau nu de tulburari neurologice. Anemie megaloblastica dupa gastrectomie sau asociata cu tulburari gastrointestinale. Anemii ale hepaticilor; anemii toxiinfectioase, debilitate, convalescenta, astenie, prematuri. Anorexie, denutritie. Osteoporoza, osteoartrita. Polinevrite alcoolice, diabetice, nevrite, nevralgii cervicobrahiale si faciale, zona zoster. Ciroze hepatice, hepatite cronice, oliguria hepaticilor.

Contraindicatii: Policitemii, boli precanceroase.

Mod de administrare: Intramuscular, in anemia pernicioasa 100 - 1000 mcg zilnic, 2 saptamani, apoi o data pe luna (ca tratament de intretinere); in nevrite 1000 mcg/zi.

Forma de prezentare: Cutie cu 5 sau 100 fiole 1 ml (50 gama). Cutie cu 5 sau 100 fiole 1 ml (1000 gama).

Combinatii:

MILGAMMA N, capsule

Prezentare: Preparat pentru nevrite, nevralgii si afectiuni reumatice

Compozitie: O capsula contine componenti activi: 40 mg benfotiamina, 90 mg piridoxinhidroclorid, 250 µg  ciancobalamina. Alti componenti: grasime solida, lecitina de soia, glicerol, hidrogenfosfat de Ca, etilvanilina, coloranti E 171, E 172.

Indicatii: Afectiuni neurologice inflamatorii si dureroase ca de ex. polineuropatia diabetica si alcoolica, migrena, contractii musculare dureroase (sindroame radiculare, sindrom de coasta cervicala, sindrom umar-mana) herpes zoster, pareza faciala, in convalescenta si geriatrie.

Contraindicatii: Suspiciune de hipersensibilitate la tiamina.

Sarcina si alaptare: La doze zilnice de vitamina B6 de pana la 25 mg nu exista retineri. Deoarece preparatul contine 90 mg/capsula de vitamina B6 nu este indicata administrarea in sarcina si alaptare.

Efecte secundare: In cazuri izolate pot aparea reactii  de hipersensibilitate (eritem, urticarie).

Interactiuni medicamentoase: Doze terapeutice de vitamina B6 pot slabi efectul L-dopa. Alte interactiuni exista cu izoniazida, D-penicilamina si cicloserina.

Dozare si mod de administrare: Daca nu exista alta indicatie, se administreaza 3-4 capsule pe zi.  In cazuri mai usoare si efect deosebit de bun se administreaza 1-2 capsule /zi. Capsulele se ingereaza nemasticate, dupa masa, cu putin lichid.

Conservare: A se feri de expunere directa la soare si de o temperatura de peste 25C.  Este interzisa folosirea preparatului dupa data expirarii.

Forma de prezentare: Ambalaje originale de 20, 50 si 100 capsule. Ambalaje clinice de 500, 1 000 si 5 000 de capsule. Se elibereaza doar in farmacii! Se pastreaza ferit de copii!

Informatii pentru pacient: Vitaminele din complexul B sunt folosite nu doar pentru corectarea unor stari deficitare, ci au in doze ridicate si alte proprietati farmacologice, care explica efectele antialgice si regenerative, obtinute prin Milgamma N.  Benfotiamina este forma liposolubila a vitaminei B1, care constituie o imbunatatire prin faptul ca resorbtia este de cateva ori mai buna decat cea a unor cantitati egale de vitamina B1 clasica, hidrosolubila. Dupa resorbtie, benfotiamina este transformata in organism in vitamina B1. Aceasta regleaza metabolizarea hidratilor de carbon, care are importanta deosebita in metabolismul nervos. Vitamina B6 regleaza metabolizarea proteinelor, lipidelor si hidratilor de carbon. Vitamina B12 este indispensabila pentru metabolismul celular, o vascularizatie normala si pentru functionarea sistemului nervos. Regleaza productia proprie a acizilor nucleici si ca atare dezvoltarea altor nuclei celulari

SUPRADYN FORTE    

Descriere: Supradyn contine, ca substante active, cantitati echilibrate din toate tipurile importante de vitamine (cu exceptia vitaminei K, un caz aparte), minerale esentiale si oligoelemente. Vitaminele sunt substante cu rol esential care sunt asimilate de catre organism din alimente. Mineralele sunt indispensabile pentru metabolism si pentru procesele de crestere si regenerare (de exemplu: cresterea oaselor, formarea celulelor sanguine, etc). In cele din urma, oligoelementele sunt substante cu rol foarte important, care sunt necesitate de catre organism in cantitati foarte mici, dar care nu sunt furnizate, intotdeauna, in cantitati suficiente prin aport alimentar.

Indicatii. Supradyn este utilizat pentru profi laxia si tratamentul rapid al deficientelor de vitamine. Supradyn este utilizat atunci cand exista un necesar crescut de vitamine si minerale, mai ales in perioada de boala, atunci cand se efectueaza eforturi fi zice intense si cand este necesara o crestere a performantelor. Supradyn este recomandat atunci cand exista riscul de aparitie a unui deficit de vitamine si minerale: in perioada de convalescenta, dupa boli sau interventii chirurgicale, la pacientii varstnici tarati, atunci cand utilizati antibiotice, vreti sau trebuie sa urmati o dieta, in caz de etilism cronic sau de aport alimentar dezechilibrat. In urma dizolvarii comprimatelor efervescente intr-un pahar cu apa, puteti obtine o bautura cu gust placut. Daca trebuie sa urmati o dieta hiposodata: deoarece un comprimat efervescent contine circa 300 mg sodiu (echivalent a 0,75 mg sare), vi se poate recomanda sa utilizati produsul sub forma de comprimate filmate sau capsule. Daca aveti diabet zaharat: comprimatele efervescente contin, fiecare, maximum 11 kJ (= 2.6 kcal) si prin urmare, le puteti utiliza. Daca administrati doza recomandata, Supradyn poate fi utilizat in perioada de sarcina sau alaptare. Totusi, in primele trei luni de sarcina, trebuie sa evitati sa utilizati vreun medicament, cu exceptia cazului in care v-a fost prescris de catre medicul dumneavoastra.

Contraindicatii. Nu trebuie sa utilizati Supradyn, daca utizati prea multa vitamina A sau D (hipervitaminoza A sau D), daca utilizati alte produse ce contin aceste vitamine sau daca efectuati tratament cu retinoizi (de exemplu: tratament pentru acnee). Comprimatele filmate contin lactoza. In caz de hipersensibilitate la lactoza, trebuie sa utizati comprimatele efervescente sau capsule. Daca observati aparitia unei reactii alergice in timpul utilizarii Supradyn, intrerupteti administrarea. Este posibil sa apara hipervitaminoza A sau D, daca utilizati Supradyn in doze zilnice mai mari decat cele recomandate, o perioada indelungata de timp. Daca medicul dumneavoastra nu v-a sfatuit altfel, nu trebuie sa utilizati o doza mai mare decat doza zilnica recomandata de 1 comprimat efervescent, 1 comprimat filmat sau o capsula. Aveti grija sa informati medicul dumneavoastra sau farmacistul daca: - suferiti de boli asociate; - aveti alergii; - utilizati si alte medicamente (inclusiv dintre cele obtinute fara prescriptie medicala).

Administrare. Doza zilnica recomandata este de 1 comprimat efervescent in cazul in care medicul dumneavoastra nu v-a prescris altfel. Cele 3 forme farmaceutice sunt echivalente in ceea ce priveste substantele active din componenta lor si puteti schimba o forma farmaceutica cu alta. De asemenea, puteti sa utilizati o perioada indelungata Supradyn, daca se administreaza in dozele recomandate. Trebuie sa administrati doza indicata in acest prospect sau de catre medicul dumneavoastra. Daca vi se pare ca produsul are efect prea slab sau, din contra, prea puternic, trebuie sa va adresati medicului dumneavoastra sau farmacistului. Daca administrati doza recomandata, nu este de asteptat sa se produca reactii adverse grave, chiar daca Supradyn este utilizat timp de cateva luni. Ocazional, puteti observa o colorare usor galbuie a urinii. Acest efect este inofensiv si se datoreaza vitaminei B2 din componenta produsului. Comprimatele efervescente trebuie pastrate in ambalajul original, la temperaturi sub 25 C. Produsul nu trebuie lasat la indemana copiilor si nu trebuie utilizat dupa data de expirare inscriptionata pe ambalaj. Puteti obtine informatii suplimentare intreband medicul dumneavoastra sau farmacistul.

2.9. Vitamina C

Sinonime: vitamina antiscorbutica

Denumire chimica: acidul ascorbic

Structura chimica:

Formula chimica: C₆H₈O₆

Descoperire. Inca din secolul IV i.H., Hipocrate, parintele medicinei a mentionat existenta maladiei numita scorbut. Ulterior s-a vazut ca aceasta aparea frecvent la navigatori, remarcandu-se existenta unei legaturi intre scorbut si alimentatie. In 1970 medicul Kramer arata ca scorbutul poate fi tratat cu salata verde, legume si sucuri de fructe proaspete.

Din pana in , echipa de cercetatori maghiara compusa din Joseph L. Svirbely si Albert Szent-Györgyi si, americanul Charles Glen King, izoleaza pentru prima data vitamina C si arata ca este acid ascorbic.

In - , chimistii britanici Sir Walter Norman Haworth si Sir Edmund Hirst si, polonezul Tadeus Reichstein, reusesc sa sintetizeze vitamina, fiind prima creata articifial. Acest lucru a facut posibila producerea industriala si, in acelasi timp, ieftina a vitaminei C. Haworth a primit in anul Premiul Nobel pentru Chimie pentru munca depusa de el. Forma sintetica a vitaminei este identica cu cea naturala.

In , compania farmaceutica elvetiana Hoffmann-La Roche a fost prima care a produs sintetic, industrial, vitamina C, sub numele de marca Redoxon.

In natura vitamina C se gaseste sub 3 forme: acidul ascorbic, acidul dehidroascorbic si ascorbigenul.

Acidul ascorbic este o substanta solida, cristalizata, alba, solubila in apa. Este usor distrus de caldura si de substantele alcaline; alimentele fierte vreme indelungata pierd vitamina in intregime.

Surse. Vitamina C este una dintre cele mai raspandite vitamine din regnul vegetal. Sursele cele mai bogate in vitamina C sunt legumele: ardeiul gras, hreanul, salata verde, spanacul, conopida, varza alba, tomatele, prazul si fructele: macesele, coacazele negre, visinile, afinele, merele, catina.

Alimentele de origine animala ca: ficatul, carnea, laptele contin vitamina C in cantitate mica, iar in ou nu se gaseste deloc.

Muraturile, mai ales varza si gogonelele, isi pastreaza aproape integral continutul ridicat de acid ascorbic pana la sfarsitul primaverii, iar zeama lor, preluand o parte din vitamina C din legume, poate fi consumata.

Absorbtie si metabolism. Captarea vitaminei C are loc la nivelul intestinului subtire si apoi aceasta este transportata pe cale sanguina in tot organismul. Acumularea de acid ascorbic in organism se face in cantitate foarte mica, ceea ce se impune ca el sa fie hranit incontinuu cu un aport exogen.

Vitamina C este transportata mai ales la organele cu activitate intensa ca, glandele endocrine suprarenale, hipofiza, glandele sexuale. In tesuturi se gaseste sub forma redusa, acidul dehiplasmatic; in sange, globulele sunt mai bogate in vitamina decat plasma.

Calea majora de eliminare a acidului ascorbic este urina; foarte putina se evacueaza prin plamani si sub forma de CO2. Inlaturarea prin fecale este nula.

Eliminarea vitaminei C este marita in cadrul administrarii medicamentelor antitermice ( aspirina), barbiturice, sulfamide, salicilati.

Rolul vitaminei C Ca participant la hidroxilare, vitamina C este necesara la producerea de colagen in tesutul conjunctiv. Aceste fibre sunt omniprezente in intreg organismul, asigurandu-i acestuia o structura stabila, dar flexibila. Unele tesuturi au un procentaj mai ridicat de colagen in continut, in special pielea, membranele mucoase, dintii si oasele. Vitamina C participa la formarea calusului fibros dupa fracturi si la procesul de calcifiere, alaturi de vitamina D. Contribuie la sinteza corticoizilor si favorizeaza coagularea sangelui, resorbtia fierului din intestin; are rol in maturarea eritrocitelor, al leucopoiezei si al trobocitopoezei. Previne anemia, stimuleaza pofta de mancare si usureaza adaptarea organismului la frig. De asemenea impiedica depunerea grasimilor la nivelul ficatului si asigura functia normala a celulei hepatice.

Ratia zilnica de vitamina C este de aproximativ 75 de mg/24h sau de 1mg/kilocorp pentru barbati, 70 mg/24h pentru femei. In timpul sarcinii ratia de acid ascorbic creste la 100 mg/zi, iar in perioada lactatiei la 150 mg/zi. La copii necesarul de vitamina este de 1,5-2 mg/kilocorp, in functie de varsta.

In cazuri patologice cu metabolismul crescut, in maladii infectioase, tuberculoza, cantitatile utile de acid ascorbic sunt crescute.

Hipoavitaminoza. Carenta in vitamina C, este responsabila de aparitia scorbutului, o forma de avitaminoza. Scorbutul era o afectiune foarte des intalnita la marinarii care plecau in voiaje lungi sau pe perioada iernii, din cauza ca fructele si legumele nu puteau fi pastrate proaspete pentru foarte mult timp. El se traduce prin oboseala si anemie, dureri osteoarticulare, edeme, gingivita si pierderea dintilor, hemoragii, imunitate scazuta.

La copii, scorbutul este numit uneori Boala lui Barlow, dupa Sir Thomas Barlow ( - ), un fizician britanic care a descris-o pentru prima data. Boala lui Barlow reprezinta ansamblul manifestarilor morbide provocate la sugar si copilul mic de carenta in vitamina C. Aceasta apare datorita alaptarii artificiale la sugari si copii pana la un an, sau a unui mod de viata lipsit de vitamina C. Din aceasta cauza apar tulburari in cresterea oaselor, oprirea in dezvoltare, scaderea puterii de aparare a organismului.

Cercetari recente au arata faptul ca deficienta de acid ascorbic este insotita de o acumulare de colesterol in sange si in tesuturi.

Administrarea de vitamina C este prescrisa pe cale orala in tratamentul carentelor corespunzatoare, al starilor de oboseala, al unor tulburari capilare si venoase, iar pe cale intravenoasa in caz de methemoglobinemie (crestere anormala a concentratiei sangvine de methemoglobina, molecula incapabila sa transporte oxigenul).

Hiperavitaminoza. Apare la cantitati mari de vitamina C (2g/zi) si provoaca crampe, dureri musculare, insomnie si stari de agitatie. De asemenea se formeaza calculi de oxalate in caile urinare.

Produse industriale:

ASCOVIT

Forma de prezentare: Flacoane cu 20 comprimate. Blistere a cate 10 comprimate, introduse cate 2 in cutii pliante de carton.

Compozitie: Acid ascorbic (Vitamina C) 60 mg, 100 mg sau 200 mg.

Proprietati: Vitamina hidrosolubila ce intervine in procesele metabolice, in reactiile de oxidoreducere, in biogeneza substantei celulare si a colagenului, a carnitinei si a catecolaminelor. Prin proprietatile reducatoare si capacitatea sa de a forma chelati, vitamina C intervine in metabolismul mineral, avand o deosebita importanta in procesul absorbtiei, circulatiei si distributiei ionilor metalici la nivel tisular (ex.favorizeaza absorbtia, distributia si stocarea fierului). Acidul ascorbic joaca un rol important in metabolismul histaminei si are rol de modulator in biosinteza prostaglandinelor.Vitamina C este implicata in functiile imunologice si antibacteriene ale leucocitelor, prin cresterea mobilitatii lor si protejarea membranei leucocitare fata de agenti antioxidanti. Vitamina C intervine in metabolismul glucidelor, lipidelor si proteinelor, favorizeaza depunerea calciului in oase si vindecarea fracturilor, creste rezistenta capilarelor si grabeste vindecarea plagilor. Mareste rezistenta la infectii a organismului si corecteaza deficitul de acid ascorbic in stari carentiale specifice. Simptomele carentei in vitamina C sunt: petesia, echimozele, sangerarea gingiilor, hiperkeratoza acompaniata de obturarea foliculilor pilosi, manifestari ale sindromului Sjögren (xerostomie, keratoconjunctivita, inflamarea glandelor salivare).

Farmacocinetica: Acidul ascorbic face parte din clasa vitaminelor hidrosolubile. Se absoarbe bine din tubul digestiv la persoane sanatoase. Absorbtia este diminuata la cei cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal accelerat. Absorbtia la nivel intestinal a vitaminei C se realizeaza impotriva gradientului concentratiei sale prin intermediul unui sistem de transport specific (transport activ). In cazul administrarii unor doze mari de vitamina C, absorbtia intestinala se realizeaza prin transport pasiv (difuzie). Capacitatea de absorbtie intestinala este de 1200 mg/24 h, la o doza de 3 g/zi. Concentratia sanguina fiziologica este de 0,7-1 mg/100 ml; legarea de proteinele plasmatice este de 25 %. Nu este depozitata in organism, fiind necesar un aport exogen continuu. Acidul ascorbic se intalneste in majoritatea tesuturilor si organelor dar mai ales in leucocite, in glandele endocrine si in hepatocite. S-a demonstrat ca vitamina C traverseaza bariera placentara. Principalii metaboliti ai vitaminei C se elimina din organismul uman pe cale renala. Prin urina se elimina atat acidul ascorbic nemodificat, cat si acidul L-dehidroascorbic, acidul 2,3-dioxo-L-gulonic si acidul oxalic in proportii variabile. La un aport zilnic fiziologic normal de vitamina C (60-100 mg), principalul metabolit ce se regaseste in urina adultului sanatos este acidul oxalic (30-50 mg). Prin administrare de doze mari, creste concentratia sanguina pana la pragul renal (1,4-2 mg %), cantitatile suplimentare eliminandu-se prin urina sub forma netransformata.

Indicatii: Profilaxia si tratamentul scorbutului si al altor forme de avitaminoza sau de hipovitaminoza C (maladia Barlow); boli grave, stari febrile prelungite, infectii, interventii chirurgicale, plagi atone, parodontoza, gingivite, stomatite, osteoporoza, fracturi, hemoragii prin fragilitate capilara, anumite forme de anemie (in asociatie cu fierul sau acidul folic), methemoglobinemie, surmenaj, efort fizic prelungit, astenie de primavara, profilaxia racelii comune si a gripei. OMS recomanda un aport zilnic de 50-60 mg acid ascorbic la femeile insarcinate sau in timpul alaptarii.

Reactii adverse: Rareori diaree, precipitarea oxalatilor si uratilor in urina acida.

Contraindicatii: Litiaza renala (tratament indelungat cu doze mari); stari de supraincarcare cu fier - la bolnavii cu hemocromatoza, talasemie, deficit de acid folic sau la cei care primesc frecvent transfuzii de sange. Acidul ascorbic poate favoriza precipitarea sulfamidelor in urina.

Mod de administrare: Necesarul cotidian de vitamina C a fost estimat de catre OMS la 30 mg. In carenta vitaminica sau in stari cu necesitati crescute de acid ascorbic, o posologie de 60-200 mg pe zi s-a dovedit a fi suficienta. In tulburari de absorbtie se recomanda 500-1000 mg/zi. Comprimatele se sfarma sau se lasa sa se topeasca in gura.

Interactiuni: Doze mari pot diminua excretia urinara a medicamentelor slab acide (barbiturice, sulfamide, salicilati). Poate interfera dozarile colorimetrice bazate pe o reactie redox: dozarea glucozei, a acidului uric si a creatininei din urina.

Conditii de pastrare: Se pastreaza in ambalajul original, la temperatura ambianta, ferit de lumina si umezeala.

CAL-C-VITi comprimate efervescente

Prezentare farmaceutica: Comprimate efervescente (tub cu 10 buc.) continand: Substante active: 1000 mg vitamina C (acid ascorbic), 250 mg calciu (625 mg CaCO3), 7,5 mg (300 UI) vitamina D3 (colecalciferol), 15 mg vitamina B6 (piridoxina) si 1500 mg acid citric per comprimat efervescent. Excipienti: arome; edulcorant (aspartam). 1 comprimat efervescent contine 440 mg hidrati de carbon (echivalentul a 7,6 kJ) si 227 mg sodiu (echivalentul a 0,6 g clorura de sodiu).

Actiune terapeutica: Proteinele, acizii grasi si hidratii de carbon necesare pentru crestere, regenerare si energie pot fi utilizate numai daca organismul primeste atat vitamine cat si minerale. Exista o stransa interdependenta intre metabolismul calciului si cel al vitaminelor C, B6 si D3, in mod particular in formarea oaselor: calciul este mineralul cel mai strans legat de situatia vitaminelor din organism. Cal-C-Vita ajuta organismul sa-si intareasca rezistenta la imbolnavire.

Proprietati farmacocinetice: Deoarece substantele active din compozitia Cal-C-Vita sunt similare celor naturale, din alimente, nu au fost efectuate studii farmacocinetice.

Indicatii: Pentru acoperirea necesitatilor nutritionale ale perioadelor de crestere si dezvoltare, in timpul bolilor si convalescentei, la varstnici, in perioadele de efort psihic si fizic, in perioadele cu probabilitate crescuta de a raci. Cresterea rezistentei la infectii; in cazurile de oboseala fizica rapida. Favorizarea vindecarii ranilor si fracturilor; prevenirea deficitului de vitamine si de calciu si a osteomalaciei (inmuierea oaselor).

Mod de administrare: Un comprimat efervescent zilnic (sau dupa recomandarea medicului). Prin dizolvarea intr-un pahar cu apa a comprimatului efervescent se obtine o bautura cu gust placut.

Contraindicatii: Alergie la una sau mai multe componente ale produsului, hipervitaminoza D, hipercalcemie, litiaza renala, litiaza urinara sau insuficienta renala.

Precautii: Cal-C-Vita nu trebuie luat o perioada mai lunga de timp in doze mai mari decat cele recomandate.

Sarcina si alaptare: Administrarea de Cal-C-Vita in timpul sarcinii poate fi benefica. Pana acum nu exista nici un fel de date care sa ateste existenta unor riscuri in timpul sarcinii, si pare putin probabil ca ar putea exista vreun pericol pentru fat. Cal-C-Vita poate fi folosit de mamele care alapteaza.

Reactii adverse: In cazul respectarii dozelor recomandate nu este posibila aparitia unor efecte secundare, nici chiar in cazul administrarii de lunga durata.

Interactuni cu alte medicamente: In cazul respectarii dozelor recomandate nu sunt posibile interactiuni specifice. Influenta asupra testelor de laborator: la diabetici, vitamina C poate influenta dozarea glucozei urinare, desi glicemia sanguina nu este afectata. Ca urmare, administrarea de vitamina C trebuie intrerupta cu cateva zile inainte de efectuarea acestor analize.

Conditii de pastrare: Pastrati produsul la loc uscat si nu-l lasati la indemana copiilor..

CETEBE

Descriere:Vitamina C 500 mg capsule cu eliberare prelungita. Co-factor in detoxifiere prin eliberarea metabolitilor toxici la nivelul celulei hepatice

Rol imunologic: Acidul ascorbic stimuleaza reactiile sistemului imunitar.
Imbunatateste absorbtia fierului din tractul gastro-intestinal.
Preventia bolilor cronice.

Administrare: Doza recomandata este de 1-2 capsule cu eliberare prelungita Cetebe pe zi.

Prezentare:Flacon cu 30 capsule.