Sexualitatea - aspecte psiho - comportamentale

Sexualitatea - aspecte psiho - comportamentale

Literatura de specialitate indica faptul ca problematica sexualitatii este mai acut resimtita la varsta adolescentei. La aceasta varsta ea este legata de formarea identitatii sexuale si de presiunea sociala catre rolul de sex - si la tineri, pentru care deciziile privind profesiunea/ocupatia (cariera) si relatiile cu parteneri de sex opus sunt nu numai centrale in sistemul valoric dar si de o mare importanta pentru traseul lor existential. Decizia este elementul de legatura intre psihosexualitate si planificarea familiala. Varsta la care psihosexualitatea este mai puternic reprezentata ramane adolescenta. Populatia adolescentina se confrunta cu doua decizii majore care influenteaza personalitatea si dinamica ei in toate dimensiunile si care sunt determinante ale formarii a doua tipuri de subidentitate personala:

cea sexuala si

cea profesionala.

Dupa Dreher si Dreher, adolescenta este definita ca o perioada a vietii in care individul se confrunta cu o serie de intrebari personale si relationale.

Cultura occidentala le recunoaste adolescentilor o maturitate psihica, insa nu le recunoaste dreptul de a trai o sexualitate adulta. Ei experimenteaza puternice impulsuri sexuale pe care trebuie sa le controleze. In perioada pubertatii, masturbarea si observarea organelor genitale a celor de aceeasi varsta este inca frecventa, mai ales la baieti; este pur si simplu o etapa a dezvoltarii. Aceste observatii au ca scop compararea credintelor si a reactiilor lor psihice cu cele ale altora. Activitatile heterosexuale sunt foarte variabile la aceasta varsta, mergand de la imbratisare si sarut, stimularea zonelor erogene, pana la contactul sexual.

Sarcinile semificative care apar si care il determina pe adolescent sa le indeplineasca sunt:

>    acceptarea schimbarilor fizice corporale

>    nevoia de a stabili relatii de prietenie cu indivizii de ambele sexe

>    invatarea de a stabili relatii intime si durabile cu un partener

>     confruntarea cu constituirea independentei si autonomiei fata de parinti

>    formarea, dezvoltarea self-ului personal si acceptarea lui

>    planificarea viitorului.

Componenta psihologica a sexualitatii umane nu poate fi neglijata, abordarea moderna a sexualitatii considera faptul ca fiinta umana are o sexualitate diferita de cea animala intrucat aspectul biologic capata un continut diferit. Se va tine cont de asemenea si de dimensiunea biologica si cea socio-relationala a comportamentului sexual.

Dimensiunea psihologica a sexualitatii

Componentele senzoriale, gestualitatile sexuale incluse in functionarea sexuala sunt realizate prin integrare emotionala si afectiva. Prin sublinierea rolurilor sexuale, ale imaginatiei, preferintelor, motivatiilor, controlului si adaptarilor individuale, dar si prin procesarea tuturor acestor informatii, capacitatea mentala poate fi considerata un "organ sexual'. Acest "organ" integreaza multitudinea acestor componente si creeaza o imagine sexuala complexa, care este componenta pe plan psihic cu idealul sexual individual, in functie de care se dezvolta un anumit comportament.

Dimensiunea biologica a sexualitatii

Procesul sexualizarii fiintei umane are o complexitate deosebita prin interventia proceselor psiho - comportamentale, acestea particularizand atat procesul sexual cat si actul sexual in sine. Pe langa organele genitale ce ierarhizeza structura functional - sexuala, orice organ senzorial constituie o componenta importanta a acestei functionalitati.

Astfel:

• auzul poate deveni intens afrodisiac prin timbrul vocii, intensitatea sau ritmul vorbirii,
• gustul are aceeasi semnificatie erotica
• mirosul poate fi foarte excitant pentru unele persoane dar si respingator pentru altele
• simtul tactil are o semnificatie distincta caruia i se pot identifica o componenta activa si una pasiva. Componenta activa s-ar gasi in varful degetelor si al limbii, ca si la nivelul mainilor si picioarelor, cea pasiva fiind reprezentata de toata suprafata corpului.

Sexualitatea ca proces de invatare

Fiecare individ are o personalitate proprie, realizata prin individualitatea proceselor de gandire si perceptie, ca si un mod personal de invatare, dezvoltand o istorie proprie experientelor insusite. Aparentul conflict intre autori porneste de la prioritatea mecanismelor biologice sau ale proceselor de invatare in ceea ce priveste comportamentul sexual.

Astfel, prima teorie considera factorul biologic ca fiind determinant pentru nivelul general al interesului sexual prin procesul de invatare determinandu-se modul in care acest interes este exprimat.

Cea de a doua teorie apreciaza procesul de invatare ca avand cea mai mare semnificatie, componenta biologica nedepasind rolul de conduita sexuala in alegerea directiei pe care il constituie acest comportament.

Dimensiunea socio - relationala a sexualitatii

Desi particularitatile biologice umane, inclusiv cele sexuale, au ramas relativ neschimbate in decursul dezvoltarii civilizatiei umane, modul in care a fost definita sexualitatea a diferit mult in timp datorita evolutiei valorilor si caracteristicilor mediului social si cultural.

Apar astfel, in cadrul unui mediu socio-cultural definit temporal, diferente de perceptie a sexualitatii datorita diferentelor de statut, apartenenta etnica, varsta, factori etico-confesionali.

Deciziile in privinta sexualitatii implica evaluarea comportamentului in functie de cateva principii care, de altfel stau la baza procesului de planificare familiala:

Principii personale - valori, aspiratii, preferinte si atitudini care izvorasc din conceptia pe care individul o are despre viata, sensul si finalitatea ei, relatiile cu semenii.

Principii sociale - modul in care individul se raporteaza la valorile sociale.

Principii religioase - apartenenta la un anumit tip de religie, cult care, o data ce nu este pasiva sau formala, antreneaza decizii conforme cu continutul ideologic al religiei, cultului respectiv.

Principii psihologice - particularitati psihologice ale individului care duc la gasirea unor solutii individuale bazate pe adaptarea lor la contextul in care traieste individul.

Achizitia informatiilor despre sexualitate reprezinta pentru individ un aport cognitiv indiscutabil necesar in vederea formarii identitatii sexuale si exprimarii ei in plan comportamental prin orientari, preferinte si decizii.

Psihologic s-a constatat ca inainte de a deveni sexual activ, individul are deja structurate atitudini complexe fata de sexualitate. Deciziile sexuale sunt determinate numai de acest complex psihologic. Atitudinea sexuala are ca orice atitudine o componenta cognitiva, una evaluativa si una comportamentala. intre aceste trei componente nu exista raporturi de congruenta astfel incat din exterior se percepe mai ales actul comportamental (decizia sexuala).

Decizia sexuala nu este numai decizie psihologica si sociala ci si morala, religioasa. Este, de asemenea, o decizie privind sanatatea si evident, starea de bine a persoanei.