Deficienta mintala

 DEFICIENTA MINTALA

Key words: deficienta mintala, coeficient de inteligenta, retardare mintala, debilitate mintala, imbecilitate, idiotia.

Rezumat: Intr-o lume in care performantele intelectuale sunt de dorit, asteptate, acceptate si pretuite, deficientii mintali inregistreaza numeroase esecuri. Din acest motiv, spunem ca ei sunt conditionati la insucces. Experienta neplacuta a insuccesului are repercusiuni asupra organizarii personalitatii. Este si motivul pentru care ei apeleaza la conduite regresive, prezinta imaturitate, anxietate, ostilitate, devin reactivi, negativisti, dezadaptati.

            Asistenta deficientilor mintali trebuie sa fie complexa si completa. Prin asistenta intelegem tot ceea ce face posibila viata si activitatea lui. Deficienta mintala reprezinta o incercare pentru stiinta.

Rezumé: En une monde en quel les performances intellectuele sont désire, attendre, accepté et prié, les déficiences mentales compte nombreuse échecs. De cet motif, dit que ils sont conditioné à la insuccéss. La expérience qui n est une plaisir d insuccéss a répercussion au dé la organisation de personalité. Est et le motif pour qui ils appelent à la conduite regresif, ne present pas mûre, anxiété, ostilité, deviennent reactif, des négatifs, desaptations.

            L assistance déficiences mentales faut sera complexe et compléte. Pour l assistance comprenons tout cella qui fait posible la vie et ses activité.

* studenta a Facultatii de drept si stiinte sociale, specializarea asistenta sociala.

Termenul handicap provine din limba engleza, se refera la domeniul sportiv si desemna la inceput reducerea voita a capacitatii unui concurent intr-o intrecere, marind astfel sansele adversarului. Imaginea persoanei cu handicap este dominata de aspecte legate de " neputinta ", de absenta puterii economice, profesionale, sociale, relationale, civice etc.

Deficienta cuprinde orice pierdere, anomalie sau dereglare a unei structuri sau a unei functii anatomice, fiziologice, descriind tulburarile la nivelul organismului. Deficienta mintala este o consecinta si un ecou al actiunii factorilor care au perturbat procesul de organizare mintala. Natura lor este foarte diferita, iar consecintele lor greu pot fi evaluate in termeni de prognoza.

            Trebuie sa subliniem faptul ca existenta si evolutia unei persoane cu deficienta mintala ridica numeroase probleme. In aceste conditii vom spune, ca este necesar sa se realizeze un anumit " echilibru emotional " intr-o familie. Lucru greu de realizat, uneori imposibil. In realitate, persoanele deficiente mintal ajung la conduite adaptative, probabil la alte nivele, printr-un mare efort, cu mobilizarea resurselor de care dispun. Pentru psihologi, deficienta mintala reprezinta un experiment natural care le faciliteaza intelegerea organizarii personalitatii, a structurarii si exprimarii capacitatii cognitive. In acelasi timp, sugereaza directii de actiune practica pentru ameliorarea " conditiei umane ". Prin deficienta mintala intelegem o stare, o ipostaza in care poate fi plasata o persoana datorita particularitatilor sale psihologice, in raport cu anumite norme-statistice, sociale, valorice-validate de viata si activitatea umana.

            In stiinta, problematica deficientei mintale s-a conturat relativ tarziu datorita complexitatii sale, dar mai ales a absentei unor repere stiintifice si metodologice care sa o defineasca. Starea de deficienta mintala apare ca rezultat al raportarii la starea de sanatate si normalitate, in termenii dinamicii dezvoltarii si maturizarii sistemelor nervoase si psihice. Termenul de deficienta mintala este utilizat ca notiune, general pentru a releva lipsuri, lacune, insuficiente, disfunctii morfologice sau functionale existente la un individ. In timp, problematica deficientei mintale a fost obiect de cercetare pentru medicina-indeosebi, pentru neurologie si psihiatrie-, pentru psihologie, pedagogie, sociologie, antropologie. Astazi, din perspectiva neurostiintelor, ciberneticii si teoriei informatiei, studiul inteligentei s-a adancit. Pe de alta parte, sub presiunea unor noi intelesuri ale naturii umane, s-au intensificat preocuparile de recuperare si terapie, din perspectiva psihologica, a deficientilor mintali.

            Prin deficienta mintala se intelege reducerea semnificativa a capacitatii intelectuale si psihice care determina o serie de dereglari ale reactiilor si mecanismelor de adaptare a individului la conditii in permanenta schimbare ale mediului inconjurator si la standardele de convietuire sociala dintr-un anumit areal cultural, fapt ce plaseaza individul intr-o situatie de incapacitate si inferioritate, exprimata printr-o stare de handicap in raport ceilalti membri ai comunitatii din care face parte. Statisticile Organizatiei Mondiale a Sanatatii arata ca deficienta mintala este intalnita la un procent de 3-4% din populatia infantila, avand diferite grade de intensitate si variate forme de manifestare clinica.

            In unele cercuri de specialitate se face distinctie intre handicapul mintal, care indica un mod anormal de organizare si functionare mintala, cu implicatii directe in organism si structurarea personalitatii individului, si handicapul intelectual, care desemneaza incapacitatea individului de a face fata unor sarcini cuprinse in actul invatarii, ca o consecinta a inadaptarii acestor sarcini, de multe ori supralicitate in scoala, la specificul si potentialul real al copilului. Literatura de specialitate utilizeaza o serie de termeni sinonimi pentru a desemna deficienta mintala, dintre care4 cei mai frecventi sunt: intarziere mintala, inapoiere mintala, oligofrenie, arierare mintala, insuficienta mintala, subnormalitate mintala, retard intelectual, handicap mintal, debilitate mintala, amentie, alterarea comportamentului adaptiv etc.

            Retardarea mintala indica o scadere de un anumit grad, a functiei intelectuale, fapt care duce la limitari serioase in comportamentul adaptiv al persoanelor care face fata cu greu cerintelor vietii cotidiene si standardelor comunitatii careia ii apartine. Retardarea mintala nu este o boala psihica, ci individul n-a avut sansa sa se dezvolte ca personalitate in raport cu parametrii corespunzatori varstei cronologice, mai ales pe planul cunoasterii si inteligentei, si nu este capabil sa-si organizeze singur viata. Studiile au aratat ca frecventa aparitiei cazurilor de deficienta mintala ar fi de aproximativ 11% din populatie.

            Frecventa cazurilor de deficienta mintala 

Datele statistice privind numarul persoanelor cu deficienta mintala sunt neconcludente, desi cunoasterea frecventei lor este importanta pentru politica scolara, pentru asistenta complexa-medicala, sociala, juridica, psihologica si pedagogica-pentru instituirea masurilor de prevenire, pentru asigurarea mijloacelor de protectie sociala. Explicatia lipsei de date veridice privind fenomenul considerat trebuie cautata in politica statelor, in prejudecatile oamenilor, in legislatii, dar si in calitatea asistentei sociale, in organizarea asistentei medico-psihologice, in organizarea invatamantului special si nu in ultimul rand, in posibilitatile reale de protectie sociale a persoanelor deficiente. Depistarea si inregistrarea cazurilor de deficienta mintala cat mai devreme posibil este benefica pentru individ, pentru recuperarea, socializarea si normalizarea lui. In acelasi timp, devin posibile atitudinile si masurile de protectie sociala, a politicilor de stat in raport cu aceasta categorie de deficiente.

            Factorii cauzali care pot determina deficienta mintala:

1) Factori endogeni (ereditari, genetici):

a) Anomalii cromozomiale: aberatii autosomiale (trisomnia 21 sau boala Langdon-Down si trisomnia 5 sau boala strigatului de pisica) si aberatii gonosomiale (sindromul Turner si sindromul Klinefelter).

b) Tulburari metabolice: metabolismul acizilor aminati (oligofrenia fenil-pimvica), metabolismul lipidic (boala Gaucher, boala Tay-Sachs, boala Niemann-Pick), metabolismul glucidic (galactosemia congenitala) si metabolismul mineral (hipercalcemia idiopatica).

c) Tulburari degenerative: neurofibromatoza si scleroza tuberoasa.

2) Factori exogeni (extrinseci):

a) Prenatali: infectii de natura virotica (rubeola, hepatita etc.), infectii de natura bacterigena (tuberculoza, sifilis), infectii cu protozoare (toxoplasmoza congenitala Gondi), conditii de gestatie de natura anatomo-fiziologica, cauze chimice si hormonale, varsta parintilor, emotiile puternice ale mamei in timpul sarcinii, radiatiile.

b) Perinatali: asfixia copilului in timpul nasterii, hemoragia la copil in momentul nasterii, traumatismele de natura mecanica suferite de copil in timpul nasterii, prematuritatea.

c) Postnatali: meningita sau encefalita, traumatisme mecanice, factori nutritionali si toxici si epilepsia.

3) Factori psihogeni (psihosociali): carente afective si emotionale.

            Depistarea si determinarea cauzelor care provoaca deficienta mintala este laborioasa. De cele mai multe ori se apeleaza la examene speciale, la analize de laborator, la tehnici speciale, la aparate perfectionate. Sa consemnam si faptul ca multe deficiente mintale raman neprecizate sub aspectul cauzalitatii. In determinarea deficientelor mintale se va tine seama de urmatoarele percepte:

- dezvoltarea psihica a deficientului mintal are loc conform succesiunii studiilor si etapelor psihogenetice intalnite si in dezvoltarea persoanei normale;

- tablourile deficientilor mintali se particularizeaza in raport cu etiologiile care le determina;

- nivelul de manifestare al potentialului cognitiv real al subiectului indica gradul si profunzimea deficientei, indiferent de prezenta sau absenta altor deficiente asociate;

- structura psihica a deficientilor mintali este diferita de structura psihica a altor categorii de deficienti-senzoriali, fizici, psihomotrici, de limbaj, comportamentali;

- structura psihica a deficientilor mintali este diferita de structura psihica a persoanelor normale de aceeasi varsta cronologica;

- structura psihica a deficientilor mintali este diferita de structura psihica a persoanelor bolnave psihic;

- relationarea sociala a deficientilor mintali este perturbata;

- alcatuirea unui program recuperativ-terapeutic este o sarcina a psihologului.

Determinarea deficientei mintale este o activitate complexa, care vizeaza de fapt, studierea intregii personalitati.

            Coeficientul de inteligenta exprima raportul dintre doua performante: performanta reala a subiectului (varsta mintala) si performanta asteptata in functie de varsta sa (varsta cronologica). In functie de valoarea coeficientului de inteligenta putem opera urmatoarea clasificare:

- peste 140 - inteligenta extrem de ridicata;

- 120-140 - inteligenta superioara;

- 110-119 - inteligenta deasupra nivelului mediu;

- 90-109 - inteligenta de nivel mediu;

- 80-89 - inteligenta sub mediu;

- 70-79 - inteligenta de limita;

- 50-69 - deficienta mintala usoara ( debilitate mintala );

- 20-49 - deficienta mintala severa sau mijlocie ( imbecilitate );

- 0-19 - deficienta mintala profunda sau grava ( idiotie ).

Formele cuprinse in intervalul IQ = 0-80 intra in categoria deficientelor mintale.

Tipologia deficientelor mintale

1) Intelectul de limita ( QI = 70-85 ) defineste o categorie eterogena de forme si grade de manifestare a caror trasatura comuna consta                                                          in fenomenul decompensarii scolare la varsta de 11-12 ani, urmata de aparitia unor reactii nevrotice si comportamentale consecutive insuccesului scolar. Inferioritatea intelectuala a acestor copii apare inca de la intrarea in gradinita, cand deja manifesta deficiente de limbaj, gandire, perceptie si interese reduse. Din cauza acestor deficiente, la inceputul scolaritatii acesti copii iau un start slab. Inabilitatile lor cresc pe masura ce sarcinile scolare devin mai complexe si antreneaza procese intelectuale de nivel superior.

2) Deficienta mintala usoara ( de gradul I ) - termen sinonim cu insuficienta mintala, introdus in literatura de specialitate in anul 1909 de Duprë, psihomotric se defineste prin coeficientul de inteligenta cuprins intre 50-69, corespunzator mecanismelor operationale ale gandirii specifice varstei mintale de 7-9 ani.

Formele clinice cel mai des intalnite:

a) deficienta mintala armonica - definirea inteligentei este primordiala, manifestandu-se indeosebi ca intarziere scolara, cu dificultati in activitatea de achizitie, fara insa sa fie insotite de tulburari de natura motrice sau sociale.

b) deficienta mintala dizarmonica - la care tulburarile intelectuale sunt asociate cu tulburarile afective si de comportament, fapt ce influenteaza semnificativ posibilitatea stabilirii unui pronostic favorabil.

3) Deficienta mintala severa ( de gradul II ), cunoscuta in literatura de specialitate si sub denumirea de arieratie severa sau moderata si intarziere mintala mijlocie, din punct de vedere psihomotric este echivalenta cu varsta mintala cuprinsa intre 2 si 7 ani, corespunzatoare unui coeficient de inteligenta cuprins intre 20-50.

Formele clinice intalnite:

a) arieratia autistica - o forma de insuficienta mintala severa caracterizata prin deficit intelectual pronuntat, absenta comunicarii, posibilitati reduse de educare si instruire, cei afectati fiind capabili doar de achizitia unor automatisme sau conduite conditionate.

b) "idiotii savanti" - reprezinta cazurile cu o dizarmonie in dezvoltarea intelectuala si prezenta hipermneziilor mecanice, nefiind capabili sa foloseasca datele evocate in structuri suple, flexibile, originale.

4) Deficienta mintala profunda ( de gradul III ) reprezinta forma cea mai grava de deficienta mintala si defineste persoana incapabila sa se auto-conduca, sa se apere de eventuale pericole sau chiar sa se hraneasca, avand o permanenta nevoie de ingrijire si supraveghere. Din punct de vedere psihomotric, deficienta mintala profunda este definita printr-un nivel mintal inferior varstei de 2 ani, si un coeficient de inteligenta sub 20.

Din punct de vedere clinic, in raport cu gravitatea deficientei, se pot distinge doua forme:

a) forma A (deficienta completa) se caracterizeaza prin persistenta reflexelor primare, avand o existenta pur vegetativa, afectarea cronica sau a unei parti din sistemul nervos, absenta totala a comunicarii, varsta mintala de un an, tulburari neurologice grave, cu putine sanse de supravietuire.

b) forma B (deficienta incompleta) se caracterizeaza prin afectarea partiala a sistemului nervos, deficiente senzoriale destul de accentuate, comunicarea prin cuvinte monosilabice, grave afectiuni psihomotrice, miscari stereotipe, varsta mintala de 2-3 ani, cel afectat poate achizitiona un numar de actiuni motorii elementare.

5) Imbecilitatea ( QI = 20-50 ) este o forma de deficienta mintala grava, copilul ajungand pana la o varsta mintala de 2-7 ani. Imbecilul are posibilitatea de a-si insuti intr-un anumit grad forma orala a limbajului. El este partial educabil in caminele-scoala, insa, nefiind capabil sa se autoconduca, ramane dependent social.

6) Idiotia ( QI = 0-20 ) se caracterizeaza printr-un nivel mintal inferior varstei de 2 ani. Idiotul nu depaseste etapa constructiilor senzorio-motorii si nu are capacitatea de a raspunde de propria sa securitate in viata de toate zilele. El este incapabil sa se auto-conduca, sa se apere de eventualele pericole si sa se hraneasca, fiind ingrijit in camine-spital.

            Debilul mintal este educabil si capabil de achizitii scolare corespunzatoare varstei sale mintale. Educarea debililor mintali se face in scolile ajutatoare. Invatatorul are obligatia de a-i identifica pe eventualii copii cu deficienta mintala din clasa sa si de a contribui la reorientarea lor spre scolile speciale.

BIBLIOGRAFIE:

1. Albu, A. - Asistenta psihopedagogica si medicala a copilului deficient   

                      fizic, Ed. Polirom, Iasi, 2000, pag. 11-13;

2. Mitrofan, I. - Cursa cu obstacole a dezvoltarii umane, Ed. Polirim, Iasi,

       2003, pag. 141-144;

3. Neamtu, G. - Tratat de asistenta sociala, Ed. Polirom, Iasi, 2003, pag. 

4. Predescu, M. - Psihopedagogia speciala - partea I - Deficienta mintala,

          Ed. Universitatii de vest, Timisoara, 1994, pag. 3-28. 

 5.https://facultate.regielive.ro/cursuri/psihologie/deficiente_mintale-39394.html

  6. https://www.preferatele.com/docs/psihologie/3/definirea-si-caracte16.php